DECIZIE Nr.
519 din 20 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 1 si 2 din Codul de
procedura civila si art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea
Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 601 din 12 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură civilă şi ale art. II alin. (3) din Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, excepţie ridicată de Olimpia Ţintea în Dosarul nr. 3.443/civ/2005 (nr.
unic 30.233/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi
pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei, Olimpia Ţintea, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Autorul excepţiei solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate deoarece, prin acordarea
competenţei de soluţionare atât a apelului, cât şi a recursului aceleiaşi
instanţe de judecată, părţile nu vor beneficia de un proces echitabil. Depune,
în acest sens, note scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.443/civ/2005 (nr. unic 30.233/2/2005), Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură civilă şi a celor ale art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Olimpia Ţintea cu ocazia
soluţionării recursurilor formulate împotriva unei decizii civile pronunţate de
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale, având ca obiect o acţiune în
pretenţii.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate, autorul
acesteia susţine că dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură civilă contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), iar dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005
contravin art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens, apreciază că, prin
acordarea competenţei de soluţionare atât a apelului, cât şi a recursului
aceleiaşi instanţe de judecată, părţile nu vor beneficia de un control judiciar
real, exercitat de către o instanţă de judecată superioară. De asemenea,
consideră că, în speţă, prin retrimiterea pe cale administrativă a cauzei la
curtea de apel, se modifică retroactiv competenţa de soluţionare a cauzei, care
în mod corect ar fi trebuit să fie soluţionată de Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi
pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
întrucât dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale
ale art. 15 alin. (2) care consacră neretroactivitatea legii, conducând
totodată şi la tergiversarea judecăţii cauzei. Instanţa apreciază că se încalcă
şi principiul egalităţii în faţa legii şi accesul liber la justiţie, deoarece
părţile nu beneficiază de un control judiciar real exercitat de o instanţă de
judecată superioară. Imparţialitatea, parte esenţială a unui act de justiţie,
este grav lezată prin soluţionarea căii de atac de aceeaşi instanţă de judecată
care a pronunţat hotărârea supusă căii de atac, ceea ce contravine art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De
asemenea, consideră că dispoziţiile de lege criticate lezează dreptul la
apărare prin privarea de posibilitatea exercitării unui grad de jurisdicţie,
ceea ce contravine şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât dreptul de a
exercita calea de atac a recursului este evident şi nejustificat restrâns. In
final, instanţa apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 126 alin. (1)
din Constituţie, care prevăd că justiţia se realizează prin Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii
prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi
cele ale art. II alin. (3) din
Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 609 din 14 iulie 2005.
Dispoziţiile de lege criticate
au următorul cuprins:
- Art. 725 alin. 1 şi 2: „Dispoziţiile legii noi de
procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs
de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Procesele în curs de judecată la data schimbării
competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele
instanţe. In caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legii noi
privitoare la competenţă sunt pe deplin
aplicabile. ";
- Art. II alin. (3): „Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi,
sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel."
Autorul excepţiei de
neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor constituţionale
ale art. 15 alin. (2) care consacră neretroactivitatea legii şi ale art. 21
privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate
prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale. Astfel, prin Decizia nr.
137 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006, şi Decizia
nr. 229 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 4 aprilie 2006, Curtea a
statuat că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 2
din Codul de procedură civilă, în jurisprudenţa sa constantă, precum Decizia
nr. 546 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.004 din 11
noiembrie 2005, Curtea a statuat că aceste dispoziţii legale instituie regula
de drept comun ce constă în aplicarea imediată a legii procesuale noi, aceeaşi
instanţă putând fi învestită cu soluţionarea a două căi de atac în aceeaşi
cauză, ceea ce nu relevă însă nici un fine de neconstituţionalitate.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să impună schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile,
cât şi motivarea acestor decizii îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Olimpia Ţintea în
Dosarul nr. 3.443/civ/2005 (nr. unic 30.233/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora