DECIZIE Nr. 504 din 16 noiembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin.
(1) si art. 40^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 106 din 2 februarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 29 alin. (1) si art. 40^1 din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "Practic Service" - S.R.L. in Dosarul nr. 1.222/2003 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Magistratul-asistent refera asupra cererii depuse la dosar de
administratorul Societatii Comerciale "Practic Service" - S.R.L.,
prin care se solicita amanarea cauzei, deoarece in perioada 12 octombrie 2004 -
12 ianuarie 2005 acesta este plecat in strainatate.
Avand cuvantul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de admitere a cererii formulate, in temeiul
art. 24 din Constitutie, referitor la dreptul la aparare, precum si al art. 156
alin. 1 din Codul de procedura civila.
Deliberand, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992
si ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civila, respinge cererea de
amanare.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
In acest sens arata ca procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995 a fost
instituita de legiuitor ca un mijloc de constrangere a debitorului care nu si-a
indeplinit obligatiile de plata de bunavoie, iar dreptul de proprietate si
prerogativele sale, in special dreptul de dispozitie, trebuie exercitate in
conditiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor. In ceea ce priveste
critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40^1 arata ca nici aceasta
nu poate fi retinuta, textul criticat fiind conform cu litera si spiritul
dispozitiilor constitutionale invocate. Aceste dispozitii de lege contin o
serie de reglementari menite sa asigure si sa ocroteasca un mediu economic
sanatos, neaducandu-se astfel atingere textului constitutional al art. 135
alin. (2) lit. a).
De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat cu privire la
constitutionalitatea acestor texte de lege, statuand de nenumarate ori ca
acestea sunt constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 24 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.222/2003,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29
alin. (1) si art. 40^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Practic Service" - S.R.L.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile art. 29 din Legea nr. 64/1995 incalca principiul garantarii si
ocrotirii dreptului de proprietate prin aceea ca se limiteaza atat dreptul de
administrare, cat si dreptul de dispozitie al debitorului asupra bunurilor din
patrimoniul sau. Dispozitiile art. 40^1 din Legea nr. 65/1994 ce permit
ridicarea dreptului de administrare al debitoarei este in contradictie cu
dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie. De asemenea,
dispozitiile de lege criticate infrang si libertatea comertului, libertate ce
este garantata expres de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, deoarece
favorizeaza concurenta neloiala si se creeaza un cadru comercial defavorabil
debitorului, care nu mai este in masura sa-si valorifice potentialul economic.
Atata timp cat declansarea procedurii prevazute de textele de lege criticate nu
este conditionata de dovedirea bunei credinte a creditorului, se creeaza un
cadru favorabil pentru exercitarea unei concurente neloiale de catre alti comercianti,
care pot sa isi atinga, prin intermediul acestei proceduri, obiectivul de a
scoate de pe piata un concurent. De asemenea, inregistrarea mentiunii de
deschidere a procedurii prevazute de Legea nr. 64/1995 la Registrul Comertului
afecteaza in mod iremediabil activitatea economica a debitorului, efectele
acesteia rasfrangandu-se asupra relatiilor comerciale stabile ale debitorului
cu diversi parteneri de afaceri. Prin interdictiile pe care le stabileste, art.
40^1 din Legea nr. 64/1995 limiteaza dreptul debitorului de a-si desfasura
liber activitatea comerciala, patrimoniul sau fiind indisponibilizat,
nemaiputand constitui o garantie in derularea operatiunilor de comert.
Totodata, prin faptul ca debitorul este lipsit de dreptul de a-si conduce
activitatea, legea, si implicit statul, nu mai asigura crearea unui cadru
comercial care are ca scop obtinerea de venituri, acoperirea datoriilor si
existenta unui profit, mai mult nu poate contribui la realizarea scopului
pentru care legea a fost adoptata, si anume reorganizarea judiciara, acoperirea
creantelor existente si continuarea activitatii debitorului dupa inchiderea
procedurii.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens arata ca in situatia
ridicarii dreptului de administrare a bunurilor prevazuta de art. 40^1 din
Legea nr. 64/1995 opereaza doar o indisponibilizare a bunurilor, care nu
afecteaza in esenta dreptul de proprietate al debitorului. Prin dispozitiile
art. 29 din Legea nr. 64/1995 nu se urmareste doar lichidarea debitorului, ci
si instituirea unei proceduri care are ca scop onorarea creantelor comerciale.
In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constitutie, arata ca dispozitiile criticate instituie o procedura speciala de
executare silita, pentru plata pasivului debitorului aflat in incetare de
plati, prin care se urmareste realizarea unei egalitati intre creditori. In
continuare face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, care de
nenumarate ori a statuat ca dispozitiile art. 29 alin. (1) si art. 40^1 din
Legea nr. 64/1995 sunt constitutionale.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula
punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens arata ca dispozitiile art. 29 din Legea nr. 64/1995 reglementeaza
dreptul oricarui creditor de a formula cerere introductiva de deschidere a
procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului impotriva unui debitor
care cel putin 30 de zile a incetat platile. Procedura reorganizarii judiciare
si a falimentului este o procedura speciala de executare silita, aplicabila
unui debitor aflat in insolventa timp de cel putin 30 de zile, procedura prin
care se urmareste si realizarea unei egalitati intre creditori, intrucat
fiecare dintre acestia are dreptul la urmarirea debitorului sau. Asa fiind, nu
pot fi acceptate sustinerile autorului exceptiei referitoare la incalcarea
prevederilor art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie. Avand in vedere
procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995, precum si scopul legii care este
instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat in incetare
de plati, se respecta intocmai prevederile art. 135 alin. (1) lit. a) din
Constitutie privind obligatia statului de a asigura libertatea comertului si
protectia concurentei loiale. In ceea ce priveste critica dispozitiilor art.
40^1 din Legea nr. 64/1995, arata ca acestea nu au un caracter absolut, ci unul
flexibil, intrucat instanta poate stabili limitele exercitarii dreptului de
administrare de catre debitor in functie de imprejurarile concrete ale cauzei.
In continuare se face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, care de
nenumarate ori a statuat ca dispozitiile art. 29 alin. (1) si art. 40^1 din
Legea nr. 64/1995 sunt constitutionale.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 29 alin. (1) si art. 40^1 din Legea nr. 64/1995, fata de
art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, arata ca, spre deosebire de
procedura de drept comun, cea instituita de Legea nr. 64/1995 urmareste
executarea unor creante certe, lichide si exigibile fata de debitorul care nu
numai ca nu isi indeplineste de bunavoie obligatia de plata, ci se afla de cel
putin 30 de zile in incetare de plata si din aceasta cauza este prezumat a fi
in insolventa. Cererea creditorilor de deschidere a procedurii prevazute de
Legea nr. 64/1995 da posibilitatea de a se actiona in mod eficient in scopul
evitarii unor situatii care ar produce consecinte mai grave si pe o zona mai
larga a raporturilor comerciale, daca ar fi lasate sa dureze peste termenul
prevazut, realizandu-se astfel respectarea intocmai a obligatiei statului de a
asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. In
ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin.
(1) si art. 40^1 din Legea nr. 64/1995 fata de art. 44 alin. (1) din
Constitutie, arata ca aceasta nu este intemeiata deoarece continutul si
limitele dreptului de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt
stabilite de lege, in cazul de fata chiar de dispozitiile criticate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legat sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 29 alin. (1)
si art. 40^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si
a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608
din 13 decembrie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare. Textele de
lege criticate au urmatorul continut:
- Art. 29 alin. (1): "Orice creditor care are una sau mai multe
creante certe, lichide si exigibile poate introduce la tribunal o cerere
impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa din cauza incetarii
platilor fata de acesta timp de cel putin 30 de zile, in urmatoarele conditii:
a) daca creantele izvorasc din raporturi de munca sau raporturi
obligationale civile, acestea trebuie sa aiba un cuantum superior valorii
insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si
calculate la data formularii cererii introductive;
b) in celelalte cazuri, creantele trebuie sa aiba un cuantum superior
echivalentului in lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formularii
cererii introductive;
c) in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii
mentionate la lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie sa fie
superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in
conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive.";
- Art. 40^1: "(1) Deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de
administrare - constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si
administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, daca acesta nu si-a
declarat, in conditiile art. 26 alin. (1) lit. f) sau, dupa caz, art. 32 alin.
(1), intentia de reorganizare.
(2) Cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege, prevederile alin. (1)
sunt aplicabile si bunurilor pe care debitorul le-ar dobandi ulterior deschiderii
procedurii.
(3) Judecatorul-sindic va putea ordona ridicarea, in tot sau in parte, a
dreptului de administrare al debitorului o data cu desemnarea unui
administrator, indicand totodata si conditiile de exercitare a acestuia.
(4) Dreptul de administrare al debitorului inceteaza de drept la data la
care se dispune inceperea falimentului.
(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori reprezentantul membrilor sau,
dupa caz, al asociatilor/actionarilor pot oricand adresa judecatorului-sindic o
cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, avand ca justificare
pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de
realizare a unui plan rational de activitate.
(6) Judecatorul-sindic va examina in termen de 15 zile cererea prevazuta la
alin. (5), intr-o sedinta la care vor fi citati debitorul, creditorii,
administratorul, comitetul creditorilor si reprezentantul membrilor sau, dupa
caz, al asociatilor/actionarilor."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile
legale criticate sunt incalcate prevederile art. 44 alin. (1) si (2) si ale
art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutia Romaniei, care au urmatorul
continut:
- Art. 44 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum si
creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de
proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din
aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la
care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin
lege organica, precum si prin mostenire legala.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;".
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 au mai format obiectul
controlului de constitutionalitate. Astfel, prin numeroase decizii, de exemplu
Decizia nr. 97 din 4 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 339 din 19 aprilie 2004, Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 262 din 25 martie
2004, Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 548 din 30 iulie 2003, Decizia nr. 332 din 16
septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
1.034 din 9 noiembrie 2004, Curtea a respins exceptiile de
neconstitutionalitate avand ca obiect prevederile art. 29 din Legea nr.
64/1995. Cu acele ocazii, Curtea a statuat ca procedura reorganizarii judiciare
si a falimentului reglementata de Legea nr. 64/1995 este una speciala, prin
care nu se urmareste, ca in dreptul comun, stabilirea existentei unui drept de
creanta si a obligatiei corelative de plata, ci executarea unor creante certe,
lichide si exigibile fata de un debitor care nu numai ca nu isi indeplineste de
bunavoie obligatia de plata, ci se afla, timp de cel putin 30 de zile, in
incetare de plata, deci in stare de insolventa. De asemenea, Curtea a statuat
ca nu se poate retine critica conform careia dispozitiile art. 29 din Legea nr.
64/1995 incalca dreptul de proprietate al debitorului, prin faptul ca dau
posibilitatea oricarui creditor sa solicite deschiderea procedurii
reorganizarii judiciare sau a falimentului unui debitor care nu poate dispune
de patrimoniul sau pentru realizarea scopurilor economice la care este
indreptatit in calitate de comerciant, intrucat numai creditorii care
indeplinesc toate conditiile prevazute de dispozitiile art. 29 din Legea nr.
64/1995 pot formula o cerere de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare
sau a falimentului unui debitor care, de asemenea, se incadreaza in conditiile
prevazute de aceleasi dispozitii legale. Astfel, pentru a se putea cere
deschiderea procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului, creditorul
trebuie sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila, in cuantum superior
echivalentului in lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formularii cererii
introductive, iar debitorul trebuie sa fi incetat platile timp de cel putin 30
de zile. Totodata, Curtea a retinut ca procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995
a fost instituita de legiuitor ca un mijloc de constrangere a debitorului care
nu si-a indeplinit obligatiile de plata de bunavoie, iar dreptul de proprietate
si prerogativele sale, in special dreptul de dispozitie, trebuie exercitate in
conditiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor. In acest sens,
dispozitiile art. 1718 din Codul civil stabilesc, cu valoare de principiu, ca
patrimoniul unei persoane reprezinta gajul general al creditorilor acesteia
pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor sale. Cu privire la pretinsa
incalcare a art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, Curtea a constatat ca
si aceasta sustinere este nefondata, intrucat scopul Legii nr. 64/1995 fiind
tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat in
incetare de plati, prin dispozitiile criticate se realizeaza respectarea
intocmai a obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protectia
concurentei loiale, precum si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de productie.
In ceea ce priveste critica art. 40^1 din Legea nr. 64/1995, Curtea a
retinut prin Decizia nr. 138 din 8 aprilie 2003, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 300 din 6 mai 2003, ca aceste reglementari nu numai
ca nu incalca dispozitiile constitutionale invocate, ci, dimpotriva, sunt
conforme cu litera si spiritul acestora, ele avand ca finalitate ridicarea
dreptului de a-si conduce activitatea pentru debitorul fata de care s-a
declansat procedura de reorganizare si faliment si care sufera pierderi
continue din averea sa ori se afla in situatia in care nu exista probabilitatea
de realizare a unui plan rational de activitate si incredintarea acestei
administrari unui administrator sau lichidator. De asemenea, prin Decizia nr.
318 din 14 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 992 din 28 octombrie 2004, Curtea a statuat ca posibilitatea ridicarii
dreptului debitorului de a-si conduce activitatea se inscrie in reglementarile
menite sa asigure indeplinirea obligatiei statului de a ocroti libertatea
comertului, concurenta loiala si conditiile necesare pentru valorificarea
tuturor factorilor de productie, neaducandu-se astfel atingere textului
constitutional al art. 135 alin. (2) lit. a).
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin.
(1) si art. 40^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Practic Service" - S.R.L. in Dosarul nr. 1.222/2003 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 16 noiembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Daniela Ramona Maritiu