DECIZIE   Nr. 500 din 13 iunie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 584 din 6 iulie 2006

Ioan Vida                               -  preşedinte

Nicolae Cochinescu              -  judecător

Aspazia Cojocaru                  -  judecător

Acsinte Gaspar                     -  judecător

Kozsokar Gabor                    -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu          -  judecător

Marinela Mincă                     -  procuror

Afrodita Laura Tutunaru       -  magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, excepţie ridicată de Ştefan Răceanu în Dosarul nr. 128/P/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei critică atât reglementarea eliptică a textului, cât şi modul de aplicare şi interpretare, aspecte ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 95/R din 21 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 128/P/2006, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, excepţie ridicată de Ştefan Răceanu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul legal criticat este neconstituţional, deoarece, pe lângă faptul că lista cu experţii vizaţi nu a fost întocmită, textul are o redactare ambiguă care nu precizează in terminis ce se înţelege prin activităţi medico-legale şi, în mod firesc, care sunt acelea la care este permisă participarea experţilor desemnaţi de părţi. Prin urmare, critica art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 vizează aspecte ce ţin de redactarea eliptică a textului ce produce consecinţe în planul interpretării şi aplicării.

Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu conţine privilegii şi nici nu creează discriminări în aplicarea sa. De asemenea, dreptul la apărare este garantat tocmai prin posibilitatea recunoscută părţilor interesate de a solicita medici specialişti care să asiste experţii oficiali desemnaţi pentru anumite activităţi medico-legale. Faptul că legiuitorul nu a menţionat care sunt aceste activităţi medico-legale nu reprezintă în esenţă o problemă de constituţionalitate. In astfel de cazuri, practica judiciară urmează să precizeze pe cale de interpretare înţelesul exact al unor termeni generali şi abstracţi.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin dispoziţiile legale criticate nu se creează discriminări în folosirea experţilor desemnaţi de părţi pentru anumite activităţi medico-legale. De asemenea, dreptul la apărare cuprinde totalitatea drepturilor şi regulilor procesuale care oferă persoanei posibilitatea de a înlătura acuzaţiile ce i se aduc. Aşa fiind, prevederile art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 dau părţii interesate posibilitatea de a numi un expert pentru asistarea experţilor oficiali desemnaţi, potrivit legii, pentru anumite activităţi medico-legale.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţiile prevăzute de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

De asemenea, prevederile legale criticate nu încalcă sub niciun aspect dreptul învinuitului sau inculpatului de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu în tot cursul procesului penal, precum şi dreptul de a beneficia de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, desfăşurarea unui proces echitabil.

In sfârşit, din modul de redactare a motivelor invocate de autor în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că acesta critică textul pentru ceea ce nu reglementează. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a modifica ori completa prevederile legale supuse controlului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Se constată că instanţa de contencios constituţional a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 2000, care în redactarea iniţială aveau următorul conţinut: „Institutele de medicină legală, cu avizul Consiliului superior de medicină legală, întocmesc liste cuprinzând experţi pe niveluri de competenţă, din rândul cărora părţile interesate pot solicita, cu plată, medici legişti sau alţi specialişti care să asiste experţii oficiali desemnaţi, potrivit legii, pentru anumite activităţi medico-legale."

Ulterior, dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 57/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 13 august 2001, aprobată la rândul său cu modificări prin Legea nr. 271/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 7 iulie 2004. Urmare republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 996 din 10 noiembrie 2005, art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 a devenit art. 33 alin. (1) şi constituie, pe cale de consecinţă, obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, care are următorul conţinut:

„Lista cuprinzând experţii din rândul cărora părţile interesate pot solicita, cu plată, medici legişti sau specialişti care să asiste experţii oficiali desemnaţi, potrivit legii, pentru anumite activităţi medico-legale este întocmită pe niveluri de competenţă, la propunerea Consiliului superior de medicină legală, şi aprobată prin ordin al ministrului sănătăţii."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, precum şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului  nr.  1/2000 nu conţin dispoziţii de natură a aduce atingere principiului referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, deoarece textul criticat este aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare, întrucât posibilitatea oferită părţii interesate de a solicita medici legişti sau specialişti care să asiste experţii oficiali desemnaţi reprezintă una din expresiile procedurale ale garantării dreptului la apărare, şi nicidecum nu constituie o încălcare a dreptului invocat în susţinerea excepţiei.

Cât priveşte susţinerea autorului referitoare la redactarea eliptică a textului, având ca efect interpretarea şi aplicarea lui neunitară, Curtea constată că acest aspect nu poate constitui obiect al controlului de constituţionalitate, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, excepţie ridicată de Ştefan Răceanu în Dosarul nr. 128/P/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 iunie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru