DECIZIE Nr.
493 din 8 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 579 din 5 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Unirea Shopping Center" - S.A.
şi Societatea Comercială „Astra Nova Security" - S.R.L. în Dosarul nr.
16.765/301/2005 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens face referire la
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 16.765/301/2005, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 581 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Unirea Shopping Center" - S.A. şi Societatea
Comercială „Astra Nova Security" - S.R.L. cu ocazia soluţionării unei
ordonanţe preşedinţiale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine art.
16 alin. (2), art. 21 alin.
(3), art. 124 şi 129 din Constituţie, deoarece acesta instituie o procedură
derogatorie de la dreptul comun.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece din ansamblul reglementării rezultă că, prin instituirea acestei
proceduri, legiuitorul a urmărit să transpună în practică o procedură
derogatorie de la dreptul comun, al cărei scop este luarea unor măsuri
provizorii, rapide şi cu caracter temporar în cazuri ce reclamă urgenţa.
Hotărârea pronunţată pe calea ordonanţei preşedinţiale nu are forţă superioară
celei date asupra fondului, deoarece în cadrul procedurii ordonanţei
preşedinţiale se adoptă doar măsuri vremelnice, care urmăresc stoparea
abuzurilor până la soluţionarea fondului dreptului subiectiv, deci au o limită
în timp, chiar dacă în hotărârea pronunţată nu se face nici o menţiune în acest
sens.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens arată că
ordonanţa preşedinţială este o reglementare specială, care asigură
operativitatea procedurii de judecată şi executarea imediată a hotărârii
judecătoreşti, ceea ce este de esenţa administrării justiţiei, în cazuri în
care se impun măsuri urgente, cu caracter vremelnic, pentru încetarea actelor
şi faptelor evident nelegitime, cauzatoare de pagube care nu s-ar putea repara,
fără a se încălca prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul
excepţiei.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, textul de lege
criticat instituie o procedură specială, potrivit căreia instanţa de judecată poate dispune luarea unor
măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgenţă este justificată de necesitatea
evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime, fără a se încălca
în vreun fel prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, care au
următorul conţinut:
- Art. 581: „Instanţa va
putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui
drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi
care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi
cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanţă preşedinţia/ă se va introduce
la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului
dreptului.
Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor
şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de
urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar
motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va
putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui
termen."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3)
referitoare la accesul liber la justiţie, art. 124 referitoare la înfăptuirea
justiţiei şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor
de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, a statuat că textul de lege criticat nu
vine în contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (2) şi art. 21 alin. (3) din
Constituţie, reţinând că prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din
Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului
oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a
libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o
posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa
justiţiei, prin cerere de ordonanţă preşedinţială, şi aceasta în cazuri
grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru
prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru
înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată,
posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a
contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură
civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a
dreptului la apărare.
De asemenea, Curtea reţine că invocarea de către
autorul excepţiei a încălcării prevederilor art. 124 din Constituţie nu are
nicio relevanţă, întrucât instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum
este cea a ordonanţei preşedinţiale, nu este de natură să aducă atingere
înfăptuirii în numele legii a justiţiei şi, totodată, nici independenţei
judecătorilor şi supunerii lor numai legii, principii fundamentale cuprinse în
textul constituţional amintit.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia art. 581
din Codul de procedură civilă contravine art. 129 din Constituţie, Curtea
constată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece posibilitatea recunoscută
părţilor de a ataca cu recurs ordonanţa preşedinţială soluţionată în prima
instanţă, după o procedură derogatorie de la dreptul comun, având ca principal
imperativ celeritatea, lipseşte de temei susţinerea potrivit căreia o asemenea
procedură ar nesocoti principiile consacrate prin normele constituţionale de
referinţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Unirea Shopping Center" - S.A. şi Societatea
Comercială „Astra Nova Security" - S.R.L. în Dosarul nr. 16.765/301/2005
al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu