DECIZIE Nr.
484 din 8 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin.1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 604 din 12 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Cristinel Olteanu şi Ionela Manuela Olteanu în
Dosarul nr. 7.665/299/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 februarie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.665/299/2005, Judecătoria Sectorului 1
Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a
fost ridicată de către Cristinel Olteanu şi Ionela Manuela Olteanu cu prilejul
soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect un litigiu locativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 31 alin. 1 din Codul de
procedură civilă îngrădeşte în mod nepermis drepturile prevăzute de art. 16
alin.'(2), art. 21 alin. (3), şi art. 123 alin. (1) din Constituţie, deoarece
permite prezenţa, în camera de consiliu în care se judecă cererea de recuzare,
a judecătorului împotriva căruia s-a formulat o asemenea cerere, în vreme ce
părţile nu beneficiază de acelaşi drept, nefiind citate. Prin aceasta, autorii
excepţiei consideră că se
creează o poziţie privilegiată a magistratului recuzat, faţă de părţile din
proces, încălcându-se egalitatea de tratament a persoanelor în faţa legii.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum
a fost modificat prin art. I pct.
8 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii potrivit cărora „Instanţa
decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi
ascultând pe judecătorul recuzat."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2), ale
art. 21 alin. (3) şi ale art. 123 alin. (1) din Constituţie, referitoare la
egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi instituţia prefectului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai
făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi
prevederi din Legea fundamentală ca şi în prezenta cauză şi cu motivări
asemănătoare, soluţia adoptată fiind de fiecare dată aceea de respingere ca
neîntemeiată (spre exemplu, Decizia nr. 38 din 19 ianuarie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21
februarie 2006).
In aceste decizii Curtea a reţinut că judecarea cererii
de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri
contradictorii, instanţa pronunţând în şedinţă publică o încheiere asupra
recuzării, prin această reglementare legiuitorul având în vedere instituirea
unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri. Incheierea
prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanţa de
control judiciar urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima
instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept
respinsă. Totodată, Curtea a arătat că cererea de recuzare nu constituie o acţiune de sine stătătoare,
având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului
cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop
este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii, iar nu împiedicarea
accesului la justiţie. Tocmai în considerarea acestui principiu constituţional,
consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut
posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins
cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează
sau se respinge abţinerea, precum şi de aceea prin care se încuviinţează
recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac.
Cu privire la pretinsa încălcare a art. 123 alin. (1)
din Constituţie, Curtea constată că acesta reglementează instituţia
prefectului, neavând, aşadar, nicio legătură cu criticile formulate de autorii
excepţiei împotriva modului în care este reglementată posibilitatea recuzării
judecătorilor.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine modificarea jurisprudenţei Curţii,
soluţiile şi considerentele deciziilor pronunţate îşi menţin valabilitatea şi
în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 31
alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristinel Olteanu
şi Ionela Manuela Olteanu în Dosarul nr. 7.665/299/2005 al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mădălina Stefania Diaconu