DECIZIE Nr.
469 din 6 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257, art. 258 alin. (3) si art. 259
alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 601 din 12 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51, art. 52 alin. (3) şi art. 53
alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind
organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate,
excepţie ridicată de Rodica Abrudan în Dosarul nr. 10.136/2005 al Judecătoriei
Oradea.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că textele de
lege criticate au fost abrogate prin art. 317 alin. (3) din Legea nr. 95/2006,
soluţiile legislative criticate fiind preluate însă de actul normativ abrogator
în cuprinsul art. 257, art. 258 alin. (3) şi art. 259 alin. (7). Referindu-se
la dispoziţiile art. 257 din Legea nr. 95/2006, pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. In ceea ce priveşte celelalte
două texte de lege criticate de autorul excepţiei, pune concluzii de respingere
a excepţiei ca inadmisibilă, apreciind că acestea nu au legătură cu
soluţionarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 6 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 10.136/2005, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51, art. 52 alin. (3)
şi art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, excepţie
ridicată de Rodica Abrudan cu prilejul soluţionării contestaţiei la executare
privind contribuţia la fondul de asigurări sociale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 51 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 au caracter discriminatoriu, întrucât
stabilesc diferenţiat contribuţia la fondul de asigurări de sănătate, în raport
cu veniturile realizate, deşi toţi asiguraţii beneficiază de acelaşi pachet de
servicii de bază. In acest sens arată că interpretarea corectă în practică ar
trebui să fie aceea că toate persoanele trebuie să fie obligate la a contribui
cu o sumă reprezentând un procent din salariul minim brut pe ţară şi că, în
situaţia în speţă, unde este vorba de acelaşi pachet de servicii de bază, este
normal ca toată lumea să plătească la fel. De asemenea, arată că art. 52 alin.
(3) din aceeaşi ordonanţă prevede posibilitatea diminuării pachetului de
servicii de bază în caz de neplată a contribuţiei băneşti lunare pentru
asigurările de sănătate, fără a face nicio diferenţiere pentru aceia care
plătesc totuşi o parte din contribuţie, raportată doar la una dintre sursele
lor de venit. In sfârşit, critică art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 150/2002 pentru faptul că prevede obligarea persoanei care nu
poate dovedi plata contribuţiei la plata retroactivă a acesteia pe trei ani,
pentru a dobândi calitatea de asigurat, chiar dacă în acea perioadă nu a beneficiat
de niciun fel de servicii medicale.
Judecătoria Oradea apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt conforme cu dispoziţiile constituţionale,
întrucât nu creează o situaţie discriminatorie între subiecţii supuşi impunerii
în baza legilor privind sistemul public de asigurări de sănătate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând
considerentele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa cu
prilejul examinării constituţionalităţii textelor de lege criticate, apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens arată că
principiul egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel că pentru
situaţii diferite este justificat un tratament juridic diferenţiat. De
asemenea, consideră că textele de lege criticate nu îngrădesc dreptul la viaţă
şi dreptul la integritatea fizică şi psihică a persoanei şi nici nu conţin
dispoziţii contrare prevederilor art. 34 şi 47 din Constituţie. In sfârşit,
arată că aşezarea justă a sarcinilor fiscale este strâns legată de principiul
proporţionalităţii şi cel al echităţii, urmărindu-se o distribuire a
obligaţiilor ce tinde la o egalitate de rezultat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 51, art. 52 alin. (3) şi art. 53 alin. (4) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi
funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20
noiembrie 2002.
Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 317
alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dar soluţiile legislative criticate au
fost preluate de actul abrogator în cuprinsul art. 257, art. 258 alin. (3) şi
art. 259 alin. (7), texte de lege ce au următoarea redactare:
- Art. 257: „(1) Persoana
asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările
de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se
stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor
care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane
care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit;
dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta
nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe
ţară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului
pe venit şi veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au
calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizaţiilor de şomaj;
e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor,
veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate
intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi
altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu
realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puţin
de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;
f) veniturilor realizate din pensii.
(3) In cazul persoanelor care realizează în acelaşi
timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-d), contribuţia se
calculează asupra tuturor acestor venituri.
(4) In cazul persoanelor care realizează venituri de
natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) sub nivelul salariului de bază
minim brut pe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor
social, contribuţia lunară de 6,5% datorată se calculează asupra sumei
reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe ţară.
(5) Contribuţiile prevăzute la alin. (2) şi (4) se
plătesc după cum urmează:
a) lunar, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit.
a), d) şi f);
b) trimestrial, pentru cele prevăzute la alin. (2)
lit. b) şi la alin. (4);
c) anual, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. c)
şi e).
(6) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu
se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului
lunar de completare sau plăţilor compensatorii, potrivit actelor normative care
reglementează aceste domenii, precum şi asupra indemnizaţiilor reglementate de
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare.
(7) Obligaţia virării contribuţiei de asigurări
sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care plăteşte
asiguraţilor veniturile prevăzute la alin. (2) lit. a), d) şi f), respectiv
asiguraţilor pentru veniturile prevăzute la alin. (2) lit. b), c) şi e).
(8) Termenul de prescripţie a plăţii contribuţiei
de asigurări sociale de sănătate se stabileşte în acelaşi mod cu cel prevăzut
pentru obligaţiile fiscale.";
- Art. 258 alin. (3): „Nerespectarea prevederilor art. 257 alin. (1) duce la diminuarea
pachetului de servicii de bază, potrivit prevederilor art. 220. Diminuarea
pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni de la ultima plată a
contribuţiei.";
- Art. 259 alin. (7): „Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi
plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat, să
achite contribuţia legală lunară pe ultimii 5 ani, începând cu data primei
solicitări de
acordare a serviciilor medicale, calculată la salariul de bază minim brut pe
ţară în vigoare la data plăţii, sau de la data ultimei plăţi a contribuţiei,
respectiv de la data când plata contribuţiei era obligatorie dacă perioada
scursă este mai mică de 5 ani, calculându-se majorări de întârziere."
In aceste condiţii, Curtea urmează să se pronunţe
asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii de lege.
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1)
privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări, ale art. 22 alin. (1) referitor la dreptul la
viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, ale art. 34 privind dreptul la
ocrotirea sănătăţii, ale art. 47 referitor la nivelul de trai şi ale art. 56
privind contribuţiile financiare.
Curtea, analizând modul în care a fost formulată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
257 din Legea nr. 95/2006 în prezenta cauză, constată că autorul acesteia
propune, de fapt, o altă interpretare a textului de lege criticat, precum şi
modificarea acestei reglementări. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, o asemenea solicitare excedează competenţei instanţei de
contencios constituţional, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este
inadmisibilă.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 258 alin. (3) şi
art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006, Curtea, având în vedere că obiectul
litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate
îl constituie contestaţia la executare a contribuţiei la fondul de asigurări
sociale în raport cu veniturile realizate, constată că dispoziţiile de lege
criticate, care privesc diminuarea pachetului de servicii de bază şi obligaţia
plăţii contribuţiei pe o perioadă anterioară pentru a dobândi calitatea de
asigurat, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, astfel că, potrivit dispoziţiilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257, art. 258 alin. (3) şi art. 259
alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie
ridicată de Rodica Abrudan în Dosarul nr. 10.136/2005 al Judecătoriei Oradea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea