DECIZIE Nr.
465 din 6 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 20 alin. (3), art. 26 lit.
a) si lit. b) teza intai, art. 33, art. 34, art. 40 alin. (1), art. 43 alin.
(1) teza finala, art. 44 si art. 45 lit. a) teza finala din Legea concurentei
nr. 21/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 608 din 13 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu
- judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 20 alin. (3), art. 26
alin. (1), art. 26 lit. a), art. 33, art. 34, art. 40 alin. (1), art. 43 alin.
(1), art. 44 şi art. 45 lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Hungastro" - S.R.L. din Sfântu Gheorghe
în Dosarul nr. 8.691/1/2005 (2.076/2005) al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul
Concurenţei, consilier juridic cu delegaţie la dosar, lipsind autorul
excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Consiliul Concurenţei, prin consilier juridic, solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prin Decizia nr. 5
din 10 ianuarie 2006 Curtea Constituţională a respins o excepţie cu obiect
similar. In acest sens, depune concluzii scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
apreciind că nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa
Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 16 februarie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 8.691/1/2005 (2.076/2005), Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 16, art. 20 alin. (3), art. 26 alin. (1),
art. 26 lit. a), art. 33, art. 34, art. 40 alin. (1), art. 43 alin. (1), art.
44 si art. 45 lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Hungastro" - S.R.L. din Sfântu Gheorghe cu ocazia soluţionării unui
recurs împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins acţiunea în
contencios administrativ ce avea ca obiect, în principal, cererea de anulare a
Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 270 din 29 septembrie 2004 şi, în
subsidiar, cererea de reducere a cuantumului sancţiunii aplicate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale
criticate conferă Consiliului
Concurenţei atât atribuţii specifice unei autorităţi administrative, cât şi
atribuţii jurisdicţionale, ceea ce încalcă următoarele principii
constituţionale: al separaţiei puterilor în stat, al dreptului la un proces
echitabil, al prezumţiei de nevinovăţie şi pe cel al imparţialităţii şi
independenţei justiţiei, precum şi dreptul la un proces echitabil, statuat prin
dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, arată că sunt încălcate şi
prevederile art. 126 alin. (1), (2) şi (5) din Constituţie, întrucât
„competenţele jurisdicţionale se atribuie exclusiv prin lege organică,
principiul fiind valabil şi pentru instanţele specializate, în domenii
specializate", aşa cum este şi concurenţa.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat
Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
reprezentantului Consiliului Concurenţei, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum
reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 16, art. 20
alin. (3), art. 26 alin. (1), art. 26 lit. a), art. 33, art. 34, art. 40 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 44
şi art. 45 lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august
2005.
In realitate, astfel cum rezultă din motivarea
excepţiei, autorul acesteia contestă constituţionalitatea dispoziţiilor art.
16, art. 20 alin. (3), art. 26 lit. a) şi lit. b) teza întâi, art. 33, art. 34,
art. 40 alin. (1), art. 43 alin. (1) teza finală, art. 44 şi art. 45 lit. a)
teza finală din Legea concurenţei nr. 21/1996, dispoziţii asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe
prin prezenta decizie. Aceste texte de lege au următorul cuprins:
- Art. 16: „(1) Se
înfiinţează Consiliul Concurenţei, autoritate administrativă autonomă în
domeniul concurenţei, cu personalitate juridică, care îşi exercită atribuţiile
potrivit prevederilor prezentei legi. Sediul Consiliului Concurenţei este în
municipiul Bucureşti.
(2) Structura organizatorică şi de personal a
Consiliului Concurenţei, atribuţiile de conducere şi de execuţie ale
personalului său se stabilesc prin regulamentele interioare adoptate de acesta.
";
- Art. 20 alin. (3): „Preşedintele Consiliului Concurenţei ordonă efectuarea de
investigaţii şi desemnează raportorul pentru fiecare investigaţie.";
- Art. 26 lit. a) şi
lit. b) teza întâi: „Consiliul Concurenţei are următoarele atribuţii:
a) efectuează, la iniţiativa sa sau în urma unei
plângeri, sesizări sau notificări, investigaţiile privind aplicarea art. 5, 6,
12 şi 15;
b) ia deciziile
prevăzute de prezenta lege pentru cazurile de încălcare a dispoziţiilor art. 5,
6, 9, 12 şi 15, constatate în urma investigaţiilor efectuate de către
inspectorii de concurenţă, în baza prevederilor legii şi abilitării cu puteri
de inspecţie prin ordin al preşedintelui; [...]. ";
- Art. 33 alin. (1)
şi (2): „(1) Descoperirea şi investigarea încălcărilor prevederilor
prezentei legi incumbă Consiliului Concurenţei care acţionează prin inspectorii
de concurenţă.
(2) In cazul infracţiunii prevăzute la art. 60 alin.
(1) din prezenta lege, personalul desemnat în condiţiile alin. (1) va putea
efectua numai actele stabilite prin art. 214 din Codul de procedură penală.
";
- Art. 34: „Consiliul Concurenţei dispune efectuarea de investigaţii, potrivit
atribuţiilor sale, în condiţiile art. 40:
a) din oficiu;
b) la plângerea unei persoane fizice sau juridice
afectate în mod real şi direct prin încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1),
art. 6, 12 şi 15;
c) la cererea agenţilor economici sau a asociaţiilor
de agenţi economici interesaţi, conform prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale
art. 13 alin.(2);
d) la cererea oricăreia dintre autorităţile,
instituţiile, organizaţiile sau a oricăruia dintre organele menţionate la art.
29 Iit a)-f).";
- Art. 40 alin. (1): „La primirea unei cereri sau plângeri denunţând, respectiv acuzând o
practică anticoncurenţială, Consiliul Concurenţei examinează dacă aceasta
prezintă suficient temei de fapt şi de drept pentru a justifica dispunerea
pornirii unei investigaţii.";
- Art. 43 alin. (1) teza finală: „[...] Audierea este dispusă de
preşedintele Consiliului Concurenţei.";
- Art. 44: „(1) Cu minimum 30 de zile înainte de data fixată pentru audiere, o
copie a raportului va fi transmisă, spre luare la cunoştinţă, persoanelor a
căror audiere a fost dispusă conform art. 43 alin. (1). Persoanelor a căror
audiere a fost admisă conform art. 43 alin. (2) li se va trimite copia
raportului numai la cerere şi dacă preşedintele Consiliului Concurenţei
apreciază că este util în interesul investigaţiei.
(2) Preşedintele Consiliului Concurenţei poate
permite părţilor în cauză consultarea dosarului la secretariatul Consiliului
Concurenţei şi obţinerea, contra cost, de copii şi extrase ale actelor
procedurii de investigaţie.
(3) Documentele, datele şi informaţiile din dosarul cauzei, care prezintă caracter de
secret de stat ori sunt confidenţiale, nu sunt accesibile pentru consultare ori
obţinere de copii sau extrase decât prin decizie a preşedintelui Consiliului
Concurenţei.
(4) In cazul unei proceduri de investigaţie, având ca obiect o concentrare economică,
dispoziţiile prezentului articol referitoare la consultarea dosarului sunt
aplicabile asociaţilor şi directorilor executivi ai entităţilor participante la
concentrare, în măsura în care ei justifică în cauză un interes legitim.";
- Art. 45 lit. a) teza
finală: „După audierile dispuse şi, dacă este cazul, admise şi după
examinarea observaţiilor părţilor asupra raportului de investigaţie, Consiliul
Concurenţei poate decide, după cum urmează:
a) în cazul unei
investigaţii, dispusă din oficiu sau la sesizare, privind încălcarea
prevederilor art. 5 alin. (1) sau ale art. 6, după caz, [...] să aplice
agenţilor economici amenzi în condiţiile prevăzute la cap. VI."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare
la principiul separaţiei puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art.
21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) care
consacră prezumţia de nevinovăţie, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei,
art. 126 alin. (1), (2) şi (5) privind instanţele judecătoreşti, precum şi
prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că
prevederile art. 20, art. 26 lit. b), art. 33, art. 34, art. 40 alin. (1), art.
43 alin. (1), art. 44 şi ale art. 45 lit. a) teza finală din Legea concurenţei
nr. 21/1996 au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin
raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, cu o
motivare a excepţiei similară celei din prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 5 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 13 februarie 2006, Curtea a
reţinut, în esenţă, următoarele: „Consiliul Concurenţei a fost înfiinţat ca
autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei. Măsurile dispuse de
Consiliu şi sancţiunile aplicate de acesta pe baza dispoziţiilor legale atacate
sunt de natură administrativă şi nu jurisdicţională" şi „procedura prin
care Consiliul Concurenţei îşi îndeplineşte atribuţiile stabilite de lege [...]
prezintă anumite similitudini cu procedurile jurisdicţionale, fără a se identifica
însă cu acestea."
Cu acelaşi prilej, Curtea a constatat că „nu se poate
reţine nici critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil sau a
prezumţiei de nevinovăţie, atâta timp cât deciziile adoptate de Plenul
Consiliului Concurenţei pot fi atacate în faţa unei instanţe judecătoreşti, în
procedura de contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti".
Totodată, Curtea a mai reţinut că principiile
constituţionale care guvernează activitatea judecătorilor, şi anume
imparţialitatea şi independenţa, „nu sunt incidente în privinţa activităţii
Plenului Consiliului Concurenţei, acesta fiind [...] un organ deliberativ din
sfera autorităţii executive".
Curtea constată că, pentru aceleaşi considerente care
au stat şi la baza Deciziei nr. 5 din 10 ianuarie 2006, nu poate fi reţinută
nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 si art. 21 lit.
a) din Legea concurenţei nr. 21/1996.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16, art. 20 alin. (3), art. 26 lit. a) şi lit. b) teza
întâi, art. 33, art. 34, art. 40 alin. (1), art. 43 alin. (1) teza finală, art.
44 şi art. 45 lit. a) teza finală din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Hungastro" - S.R.L. din Sfântu Gheorghe
în Dosarul nr. 8.691/1/2005 (2.076/2005) al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu