DECIZIE   Nr. 457 din 28 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) si art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 36 din 12 ianuarie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) si art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, ridicata de Gheorghe Igna in Dosarul nr. 2.873/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, invocand jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 24 februarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.873/2003, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) si art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de Gheorghe Igna intr-o cauza avand ca obiect solutionarea recursului declarat de acesta impotriva Sentintei penale nr. 6 din 17 iunie 2003, pronuntata de Curtea de Apel Oradea, sentinta prin care a fost condamnat la un an inchisoare.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2), art. 53 alin. (1), art. 124 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, care reglementeaza egalitatea in drepturi, accesul liber la justitie, restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, infaptuirea justitiei si folosirea cailor de atac. In esenta, in motivarea exceptiei se arata ca normele procedurale penale criticate sunt neconstitutionale, intrucat "pentru o anumita categorie de persoane [si anume persoanele prevazute in art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala - judecatorii de la judecatorii si tribunale, procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante si notarii publici] legea instituie un regim discriminatoriu si restrictiv, privand aceasta categorie de persoane de accesul liber la justitie si posibilitatea de a folosi toate caile de atac pe care legea le prevede pentru toti cetatenii".
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala considera ca exceptia ridicata nu este intemeiata, deoarece legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, fara a fi incalcat accesul liber la justitie, care nu inseamna accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. De asemenea, arata ca nu se poate sustine ca prin nereglementarea in cazul magistratilor si notarilor si a caii de atac a apelului, acestia sunt privati de aceasta cale, fiindu-le afectate drepturile procesuale, cata vreme legiuitorul a stabilit prin prevederile art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penala ca recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 385^9, iar instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca dispozitiile criticate nu contravin principiului reglementat de art. 16 din Constitutie, intrucat nu creeaza privilegii si discriminari in raport cu criteriile egalitatii in drepturi inscrise in art. 4 din Constitutie. Stabilirea competentelor instantelor judecatoresti este atributul exclusiv al legiuitorului, astfel cum se prevede in art. 126 alin. (2) din Constitutie, iar instituirea unei competente personale nu se face in mod discriminatoriu, ci in raport cu specializarea ceruta de calitatea oficiala a persoanei in cauza. Dispozitiile legale criticate nu incalca, in opinia Guvernului, nici dreptul de acces la justitie, deoarece nu inlatura posibilitatea inculpatilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege. De asemenea, posibilitatea exercitarii unei singure cai de atac impotriva hotararilor pronuntate de aceste instante nu reprezinta o incalcare a art. 16 si 21 din Legea fundamentala, deoarece principiul egalitatii in drepturi nu inseamna uniformitate, iar, in acest context, dreptul de acces la justitie nu presupune accesul la toate structurile judecatoresti. In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca prevederile art. 28^1 pct. 1 lit. b) si art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala ar contraveni dispozitiilor art. 53 si 124 din Legea fundamentala, Guvernul apreciaza ca aceasta nu poate fi primita, intrucat nu se poate vorbi de dreptul de a fi judecat de o anumita instanta, ci de dreptul de a fi judecat de instanta competenta potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala, or acest ultim drept nu este restrans. In concluzie, Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Avocatul Poporului considera ca nu poate fi retinuta neconstitutionalitatea dispozitiilor de lege criticate fata de prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece situatia juridica a anumitor categorii de persoane (in speta, notarii publici) justifica aplicarea unui tratament juridic diferit. Totodata, stabilirea competentei, inclusiv a celei dupa calitatea persoanei, precum si reglementarea utilizarii cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti sunt atributul exclusiv al legiuitorului, conform art. 126 alin. (2) din Constitutie, iar acesta poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale si diferite de procedura, ceea ce nu este contrar principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, atat timp cat aceste reguli asigura egalitatea cetatenilor. Se mai arata ca dispozitiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie, intrucat acesta nu presupune, in toate cazurile, accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) si art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala fata de dispozitiile art. 53 si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie, apreciaza ca textele constitutionale invocate nu au incidenta in cauza.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:
    - Art. 28^1 pct. 1 lit. b): "Curtea de Apel: 1. judeca in prima instanta: [...]
    b) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, precum si de notarii publici.";
    - Art. 385^1 alin. 1 lit. c): "Pot fi atacate cu recurs: [...]
    c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate a criticat dispozitiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, referitoare la competenta Curtii de Apel si, respectiv, limitarea folosirii caii de atac a recursului numai pentru o anumita categorie de sentinte, si anume sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel, sustinand ca aceste prevederi sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2), art. 53 alin. (1), art. 124 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, republicata, dispozitii care reglementeaza egalitatea in drepturi, accesul liber la justitie, restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, infaptuirea justitiei si folosirea cailor de atac.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
    1. Textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece acestea nu contin privilegii sau discriminari in raport cu criteriile egalitatii in drepturi inscrise in art. 4 din Constitutie, iar situatia juridica a anumitor categorii de persoane (in speta, notarii publici) justifica aplicarea unui tratament diferit, in scopul unei mai bune infaptuiri a justitiei. De altfel, Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa ca art. 16 din Constitutie vizeaza "egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui". (Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999). Totodata, este de observat ca stabilirea competentei instantei de judecata nu impieteaza asupra modului de desfasurare a procesului penal, respectarii principiilor si garantiilor impuse de Codul de procedura penala.
    2. Se constata, de asemenea, ca textele de lege criticate nu incalca nici prevederile art. 21 si nici pe cele ale art. 129 din Constitutie, cata vreme accesul liber la justitie este asigurat prin posibilitatea partilor de a se adresa instantei de judecata si de a declara recurs impotriva hotararii instantei de fond, exercitarea dreptului oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime nefiind ingradita prin stabilirea unei singure cai de atac (recursul). In acest sens, Curtea Constitutionala a retinut, in mod constant, in jurisprudenta sa ca accesul la justitie nu presupune, in toate cazurile, accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege. De altfel, dispozitiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, in raport de prevederile art. 21 din Constitutie. Statuand in sensul constitutionalitatii textelor criticate, Curtea a retinut ca "faptul de a nu putea folosi, in cauza, calea de atac a apelului nu afecteaza drepturile procesuale ale inculpatului, avand in vedere dispozitiile art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penala, care prevad ca recursul, in acest caz, nu se limiteaza la motivele de casare enumerate de art. 385^9 din Codul de procedura penala, iar instanta este obligata sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele" (Decizia nr. 156 din 17 aprilie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 357 din 26 mai 2003). In plus, stabilirea competentei, inclusiv a celei dupa calitatea persoanei, precum si reglementarea utilizarii cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti sunt atributul exclusiv al legiuitorului, conform prevederilor art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie.
    3. In sfarsit, nu poate fi primita nici critica intemeiata pe dispozitiile art. 53 si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si, respectiv, egalitatea si impartialitatea actului de justitie, deoarece, astfel cum s-a aratat si in punctul de vedere al Guvernului, nu se poate vorbi despre dreptul de a fi judecat de o anumita instanta, ci despre dreptul de a fi judecat de instanta competenta determinata potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala, or acest ultim drept nu este restrans prin textele legale criticate.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) si art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, ridicata de Gheorghe Igna in Dosarul nr. 2.873/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 28 octombrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu