Decizia Nr.348 din 24.04.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lacul Albastru“ - S.R.L. în Dosarul nr. 8.335/107/2010 al Tribunalului Alba - Secţia comercială şi contencios administrativ. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 462D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că dispoziţiile de lege criticate statuează scoaterea din cazierul fiscal a unor date, fără a contraveni prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Totodată, contribuabilii se pot adresa tribunalului - secţia de contencios administrativ în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau sediul aceştia, fără procedura prealabilă, beneficiind astfel de toate garanţiile procesuale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 8.335/107/2010, Tribunalul Alba - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lacul Albastru“ - S.R.L. într-o cauză ce are ca obiect anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat permite doar radierea de drept a înscrierii inactivităţii fiscale, iar nu şi pe cea la cererea contribuabilului, ceea ce contravine prevederilor art. 40, 45, 52 şi 53 din Constituţie.Tribunalul Alba - Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că prin instituirea procedurii de înscriere a datelor în cazierul fiscal şi de radiere a acestora se asigură cadrul legal necesar desfăşurării, de către persoanele fizice sau juridice, a unei activităţi economice, cu respectarea legii şi a disciplinei financiare.Totodată, Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 prevede suficiente garanţii în vederea asigurării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, prin reglementarea, în cuprinsul art. 10 şi 11, a posibilităţii de a introduce contestaţie la instanţa de contencios administrativ de către contribuabilul căruia i s-a respins cererea de rectificare a datelor înscrise în cazierul fiscal.Referitor la critica de neconstituţionalitate faţă de prevederile art. 53 din Constituţie, arată că dispoziţiile de lege criticate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Din motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate reiese că aceasta se referă la radierea înscrierii inactivităţii fiscale, astfel încât obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 23 iulie 2004, care au următorul conţinut: „(1) Contribuabilii care au înscrise date în cazierul fiscal se scot din evidenţă dacă se află în următoarele situaţii: [...] g) contribuabilul declarat inactiv a fost reactivat. Data scoaterii din evidenţă este data reactivării contribuabilului în situaţia în care acesta a fost declarat inactiv pentru cazul prevăzut la art. 78 alin. (5) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau data împlinirii unui termen de 3 luni de la data reactivării contribuabilului în situaţia în care acesta a fost declarat inactiv pentru cazurile prevăzute la art. 78 alin. (5) lit. b) sau c) din ordonanţa mai sus menţionată;“.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 40 referitor la dreptul de asociere, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa constantă, a statuat că principiul libertăţii de asociere nu are în vedere constituirea de „asociaţii“ care au ca obiect desfăşurarea de activităţi cu scop patrimonial, ceea ce legea califică drept societăţi comerciale, ci, aşa cum rezultă din formula redacţională a textului, se referă la constituirea unor subiecte colective de o altă natură juridică şi cu altă finalitate, cum sunt asociaţiile fără scop patrimonial, partidele politice sau sindicatele. Sub acest aspect, prin sintagma „şi în alte forme de asociere“, legiuitorul constituţional a avut în vedere, folosind această formulă mai largă, entităţi colective cu natură juridică şi finalităţi similare celor menţionate, iar nu societăţi comerciale. Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. 40 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauza dedusă controlului.În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 45 din Constituţie, Curtea constată că libertatea economică reglementată de prevederile art. 45 din Legea fundamentală nu este absolută; atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât şi exercitarea acestuia se desfăşoară „în condiţiile legii“. În acest context, Curtea reţine că, potrivit art. 2 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, în cazierul fiscal al persoanelor fizice şi juridice se înscrie şi inactivitatea fiscală, declarată potrivit legii. Totodată, Curtea reţine că persoanele fizice/juridice - contribuabili declaraţi inactivi se reactivează dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: îşi îndeplinesc toate obligaţiile declarative prevăzute de lege; îşi îndeplinesc toate obligaţiile de plată; organele fiscale au constatat că funcţionează la domiciliul fiscal declarat. Astfel, nimic nu împiedică persoana interesată să îndeplinească aceste condiţii pentru a putea determina reactivarea fiscală.În continuare, Curtea reţine că persoana fizică sau juridică ce figurează în evidenţa cazierului fiscal poate cere, potrivit dispoziţiilor art. 10 din ordonanţa menţionată, rectificarea datelor înscrise, dacă acestea nu corespund situaţiei reale ori înregistrarea lor nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale. În continuare, prevederile art. 11 dispun că persoanele cărora li s-a respins cererea de rectificare pot introduce contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicare. Contestaţia se poate introduce şi în cazul în care eroarea înregistrării în cazierul fiscal nu se datorează organelor fiscale. Contestaţia se soluţionează de către tribunal - secţia de contencios administrativ în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau sediul contribuabilii, fără procedura prealabilă. Astfel, Curtea constată că dispoziţiile ordonanţei conţin suficiente garanţii în vederea asigurării dreptului persoanei îndreptăţite de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, potrivit prevederilor art. 52 din Legea fundamentală.Întrucât nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale, nu se poate reţine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lacul Albastru“ - S.R.L. în Dosarul nr. 8.335/107/2010 al Tribunalului Alba - Secţia comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie 2012.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu