DECIZIE   Nr. 334 din 28 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 651 din 22 iulie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000, exceptie ridicata de Eliy Sapir in Dosarul nr. 5.183/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca nefondata, intrucat apreciaza ca prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate ca fiind incalcate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 februarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 5.183/2004, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, exceptie ridicata de inculpatul Eliy Sapir prin aparator.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile art. 4 din Legea nr. 143/2000, sanctionand cu pedeapsa inchisorii cumpararea sau detinerea de droguri pentru consumul propriu, incalca un aspect al vietii intime, si anume acela de a dispune de propria persoana, contravenind astfel dispozitiilor art. 26 alin. (2) din Constitutie, referitoare la viata intima, familiala si privata.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala, exprimandu-si opinia asupra exceptiei, apreciaza ca aceasta este neintemeiata. In acest sens arata ca "actiunile reglementate in text nu aduc atingere libertatii individuale, in conditiile in care textul pedepseste consumul fara drept, in scopul protejarii sanatatii fizice a cetatenilor".
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, arata ca incriminarea detinerii de droguri pentru consumul propriu are ca scop protejarea sanatatii persoanelor, subsumandu-se astfel scopului apararii ordinii publice si a bunelor moravuri, statuat in art. 26 alin. (2) din Constitutie. Dreptul de a dispune de propria persoana nu este un drept absolut potrivit dispozitiilor art. 8 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Astfel, ingerinta autoritatii publice in exercitarea dreptului la respectarea vietii intime, familiale si private este admisa in masura in care indeplineste urmatoarele conditii: este prevazuta de lege, constituie o masura necesara intr-o societate democratica pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora. Din aceasta perspectiva apreciaza ca dispozitiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 sunt in deplina concordanta cu prevederile art. 8 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat incriminarea detinerii de droguri pentru consumul propriu constituie o masura necesara intr-o societate democratica pentru protejarea sanatatii si a moralei, constituind si un mijloc de prevenire a unor fapte penale mai grave, de natura sa puna in pericol siguranta publica.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. In acest sens arata ca nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000 fata de art. 26 din Constitutie, deoarece prin textul legal criticat sunt sanctionate cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fara drept, in considerarea faptului ca acestea sunt substante periculoase pentru viata si sanatatea oamenilor.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.155 din 7 decembrie 2004, dispozitii care au urmatorul cuprins: "(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fara drept, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau amenda.
    (2) Daca faptele prevazute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 5 ani."
    Aceste prevederi legale incalca, in opinia autorului exceptiei, dispozitiile art. 26 alin. (2) din Constitutie, conform carora "Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri".
    Se sustine, in esenta, ca textul de lege criticat, potrivit caruia "cumpararea sau detinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fara drept, se pedepseste cu inchisoarea", este neconstitutional, deoarece prin folosirea unor notiuni largi, fara stabilirea unor dimensiuni juridice riguroase, se incalca un aspect al vietii intime, respectiv dreptul de a dispune de propria persoana.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceste critici nu pot fi retinute. Prin dispozitiile Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri s-a reglementat circulatia drogurilor de risc sub control national, in considerarea faptului ca acestea sunt substante periculoase pentru viata si sanatatea oamenilor. In cadrul cap. II al Legii nr. 143/2000, "Sanctionarea traficului si a altor operatiuni ilicite cu substante aflate sub control national", art. 4 stabileste operatiunile, exercitate fara drept, ce pot constitui elementul material al laturii obiective a infractiunii pedepsite cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau amenda, atunci cand aceasta are ca obiect droguri de risc pentru consum propriu, si cu inchisoare de la 2 la 5 ani, atunci cand are ca obiect droguri de mare risc.
    Stabilirea in acest mod a cuprinsului normei de incriminare nu este de natura sa aduca atingere prevederilor art. 26 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri". Astfel, viata intima, familiala si privata este protejata de lege in conditiile in care se manifesta in cadrul ordinii juridice, iar nu in afara sa. Dreptul de a dispune de propria persoana, nefiind un drept absolut, poate fi exercitat numai cu respectarea drepturilor altor persoane, a ordinii publice si a bunelor moravuri.
    In acest sens, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale stabileste prin art. 8 pct. 2 ca dreptul la respectarea vietii private poate face obiectul unor restrictii daca sunt prevazute de lege si daca constituie masuri necesare intr-o societate democratica pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.
    Dispozitiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 sunt in deplina concordanta cu prevederile art. 8 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat incriminarea detinerii de droguri pentru consumul propriu este prevazuta de lege, reprezentand o masura necesara intr-o societate democratica pentru protejarea sanatatii sau a moralei, fiind un mijloc de prevenire a unor fapte penale, de natura sa puna in pericol siguranta publica.
    Contrar sustinerii autorului exceptiei, Legea nr. 143/2000 nu foloseste "notiuni largi, fara stabilirea unor dimensiuni juridice riguroase". Astfel, operatiunile privind circulatia drogurilor, constand in "cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detinerea de droguri de risc pentru consum propriu", incriminate prin textul legal criticat, sunt clar circumstantiate de legiuitor. Se constata in acest sens ca nu sunt sanctionate penal, prin dispozitiile art. 4 din Legea nr. 143/2000, orice operatiuni privind circulatia drogurilor, ci numai acelea realizate fara drept si care se refera la droguri de risc, expres nominalizate in tabelul nr. III al aceleiasi legi.
    Revine instantei de judecata sa stabileasca faptul daca, in cauza dedusa judecatii, fapta cu care a fost sesizata constituie infractiune, asadar implicit faptul daca o anumita actiune reprezinta o operatiune privind circulatia drogurilor de risc, desfasurata fara drept, fiind o activitate proprie acesteia, de apreciere a probelor, de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale la situatii concrete si de calificare a faptei deduse judecatii, in virtutea prerogativelor conferite de puterea legislativa in limitele unei enumerari determinate. In cadrul enuntului legislativ, elementele laturii obiective a infractiunii sunt limitate la operatiuni prestabilite de legiuitor privind circulatia drogurilor de risc, desfasurate fara drept. In procesul de interpretare si aplicare a dispozitiilor Legii nr. 143/2000, judecatorul nu poate ignora cadrul normativ in materie, nici legislatia romana si nici reglementarile internationale. Se observa in acest sens faptul ca Romania a ratificat, prin Legea nr. 118/1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 341 din 30 decembrie 1992, Conventia contra traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope din 1988, astfel incat aceasta face parte din dreptul intern, in conformitate cu prevederile art. 11 din Constitutie, republicata.

    Fata de cele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, exceptie ridicata de Eliy Sapir in Dosarul nr. 5.183/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 28 iunie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu