Decizia Nr.289 din 27.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Arcer Liviu-Daniel.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor şi ale art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ilie Ionel Ciuclea în Dosarul nr. 656/284/2011 al Judecătoriei Răcari şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 516D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 776D/2011 şi nr. 1.377D/2011, care au ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gina-Carmen Goleşteanu în Dosarul nr. 18.088/212/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi de Sergiu Vasile Bucătaru în Dosarul nr. 18.947/245/2010 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 776D/2011 şi nr. 1.377D/2011 la Dosarul nr. 516D/2011, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 656/284/2011, Judecătoria Răcari a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor şi ale art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petentul Ilie Ionel Ciuclea într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravenţională, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dâmboviţa.Prin Decizia civilă nr. 900/RCA din 4 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 18.088/212/2010, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul-petent Gina-Carmen Goleşteanu cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 26.489 din 6 decembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Constanţa într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa ş.a.Prin Încheierea din 16 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 18.947/245/2010, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul Sergiu Vasile Bucătaru cu ocazia soluţionării recursului formulat într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională, în contradictoriu cu intimatul M.A.I. - Secţia Regională de Poliţie Transporturi Iaşi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, reglementând caracterul irevocabil al sentinţelor prin care se soluţionează plângeri îndreptate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în domeniul circulaţiei pe drumurile publice, contravin prevederilor constituţionale ale art. 11, 16, 20, 21, 53, art. 124 alin. (2) şi art. 129. De asemenea, consideră că reglementarea atacată înfrânge prevederile art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 2 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie şi art. 14 pct. 5 din Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice. În acest sens arată, în esenţă, că neconstituţionalitatea dispoziţiilor constă în aceea că prin excluderea dreptului la recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează plângeri contravenţionale în materia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, hotărâri care potrivit art. 118 alin. (3¹) sunt definitive şi irevocabile, se creează o discriminare flagrantă faţă de o anumită categorie de persoane care nu pot ataca cu recurs hotărârile judecătoreşti pronunţate în această materie, spre deosebire de altă categorie de persoane care tot în materia contravenţiilor pot ataca cu recurs hotărârile judecătoreşti.Judecătoria Răcari nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere referitoare la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii de lege:– Art. IX din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, potrivit căruia „Alineatul (2) al articolului 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:
(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii. – Art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii introduse prin art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010, cu următorul cuprins: „Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea este definitivă şi irevocabilă.“Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 care consacră egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 care consacră accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum şi prevederile art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv şi interzicerea discriminării, art. 2 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie şi art. 14 pct. 5 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, referitoare la dreptul la două grade de jurisdicţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, stabilind regula conform căreia hotărârile judecătoreşti prin care judecătoria soluţionează plângerile contravenţionale formulate în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt definitive şi irevocabile, art. 118 alin. (3¹) din această ordonanţă de urgenţă nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravine dreptului la un proces echitabil şi nici dreptului la un recurs efectiv la o instanţă naţională, dar împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului şi contribuie, prin aceasta, la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Eliminarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată în primă instanţă plângerea contravenţională nu înfrânge prevederile constituţionale ale art. 11 şi ale art. 20, prevederile convenţionale invocate consacrând posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie, care a şi fost exercitat de autorul excepţiei. Astfel, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa constantă, a statuat că în sensul principiului constituţional instituit de art. 21 privind accesul liber la justiţie se înscrie posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Totodată, liberul acces la justiţie presupune şi accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129. De asemenea, Curtea a reţinut că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul în toate cazurile la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. În speţe, Curtea constată însă că autorii excepţiei critică, în esenţă, faptul că legiuitorul a reglementat modalitatea de soluţionare a plângerilor contravenţionale formulate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 deosebit de cea de soluţionare a plângerilor contravenţionale formulate în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, conform căreia hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs. Or, asemenea susţineri, care vizează, practic, modificarea unor soluţii legislative în sensul dorit de autorul excepţiei, nu pot avea caracterul unor veritabile critici de neconstituţionalitate. Totodată, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor şi ale art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ilie Ionel Ciuclea în Dosarul nr. 656/284/2011 al Judecătoriei Răcari, de Gina-Carmen Goleşteanu în Dosarul nr. 18.088/212/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi de Sergiu Vasile Bucătaru în Dosarul nr. 18.947/245/2010 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Doina Suliman