DECIZIE Nr.
246 din 16 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141, art. 142 si art. 143 din
Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 353 din 28 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141, art. 142 şi art.
143 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, excepţie ridicată de Gheorghe Buliga în Dosarul nr.
8.457/245/2009.
La apelul nominal se prezintă autorul
excepţiei, prin dl avocat Moşuţi Cristian. Lipsesc
părţile Direcţia Regională pentru Accize şi
Operaţiuni Vamale laşi şi Direcţia Regională pentru
Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului
excepţiei, pentru susţinerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul autorului excepţiei arată că,
prin textele de lege criticate, se conferă organului de administrare
competenţa de a decide cu privire la începerea şi continuarea
executării silite. Nu există nicio prevedere care să supună
controlului judecătoresc începerea executării silite, care face
parte, de asemenea, din noţiunea de proces echitabil. Faptul că
ulterior se poate accede la instanţa de judecată nu e în
măsură să prevină un abuz. In concluzie, arată că
sunt încălcate principiul separaţiei puterilor în stat şi
dreptul la un proces echitabil.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
In acest sens, arată că orice parte interesată se poate adresa
instanţei de judecată pentru a contesta actele de executare
silită.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 4 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 8.457/245/2009, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 141, art. 142 şi art. 143 din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepţia
a fost ridicată de Gheorghe Buliga cu prilejul soluţionării unei
cauze civile având ca obiect o contestaţie la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
autorul acesteia susţine, în
esenţă, că textele de lege criticate încalcă
dispoziţiile Constituţiei care consacră dreptul de acces liber
la justiţie şi judecarea cauzei de către un tribunal independent
şi imparţial, întrucât faza de executare silită efectuată
în temeiul acestor texte legale de către organul de executare care se
află în subordinea Guvernului nu este supusă unui control
judecătoresc anterior sau ulterior. Mai mult, competenţa ce revine
organului de executare din cadrul unei autorităţi administrative
fiscale de a decide cu privire la legalitatea şi temeinicia cererii de
executare silită se suprapune competenţei instanţei de
judecată, încălcându-se astfel principiul separaţiei puterilor
în stat.
Judecătoria Iaşi, având în vedere susţinerile autorului excepţiei, precum
şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 458/2009, consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ar putea fi
întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 141, art. 142 şi art. 143 din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările
ulterioare.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 141: „(1) Executarea silită a
creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu
emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare
competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul
fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu
executoriu.
(11) In titlul executoriu emis, potrivit
legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate
creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând impozite,
taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat,
precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile
legii.
(2) Titlul de creanţă devine titlu
executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin
expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de
organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
(3) Modificarea titlului de creanţă
atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de
organul de executare competent va conţine, pe lângă elementele
prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare
fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de
identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate,
temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(5) Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la
plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.
(6) Titlurile executorii emise de alte organe
competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel
mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii,
organelor prevăzute la art. 136.
(7) Netransmiterea titlurilor executorii provenite
în urma sancţionării contravenţionale, în termen de 90 de zile
de la emiterea de către organele competente, conduce la anularea acestora.
Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia
emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenţiei personalului
care se face vinovat de întârziere. Termenul de 90 de zile se prelungeşte
cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor-verbale de
constatare a contravenţiei.
(8) In cazul în care titlurile executorii emise de
alte organe decât cele prevăzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul
dintre următoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea
debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau
sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care
l-a emis şi dovada comunicării acestora, organul de executare va
restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.
(9) In cazul în care titlul executoriu i-a fost
transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare îi va
confirma primirea, în termen de 30 de zile.
(10) In cazul în care instituţiile publice
transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silită
organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau
local, după caz.
(11) In cazul în care autorităţile
administraţiei publice locale transmit titluri executorii privind venituri
proprii spre executare silită organelor fiscale din subordinea
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, sumele astfel
realizate se fac venit la bugetul de stat.";
- Art. 142: „(1) Executarea silită se poate
întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului,
urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează
numai în măsura necesară pentru realizarea creanţelor fiscale
şi a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor
proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează,
de regulă, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv
a cheltuielilor de executare.
(11) Sunt supuse sechestrării
şi valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului,
prezentate de acesta şi/sau identificate de către organul de
executare, în următoarea ordine:
a) bunurile mobile şi imobile care nu sunt
direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit;
b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate
pentru desfăşurarea activităţii care constituie principala
sursă de venit;
c) bunurile mobile şi imobile ce se află
temporar în deţinerea altor persoane în baza contractelor de arendă,
de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing şi altele;
d) ansamblu de bunuri în condiţiile
prevederilor art. 158;
e) maşini-unelte, utilaje, materii prime
şi materiale şi alte bunuri mobile, precum şi bunuri imobile ce
servesc activităţii care constituie principala sursă de venit;
f) produse finite.
(12) Organul fiscal poate trece la
sechestrarea bunurilor din următoarea categorie din cele prevăzute la
alin. (11) ori de câte ori valorificarea nu este posibilă.
(2) Bunurile supuse unui regim special de
circulaţie pot fi urmărite numai cu respectarea condiţiilor
prevăzute de lege.
(3) In cadrul procedurii de executare silită
se pot folosi succesiv sau concomitent modalităţile de executare
silită prevăzute de prezentul cod.
(4) Executarea silită a creanţelor fiscale
nu se perimează.
(5) Executarea silită se
desfăşoară până la stingerea creanţelor fiscale înscrise
în titlul executoriu, inclusiv a majorărilor de întârziere ori a altor
sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a
cheltuielilor de executare.
(6) In cazul în care prin titlul executoriu sunt
prevăzute majorări de întârziere sau alte sume, fără
să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către
organul de executare şi consemnate într-un proces-verbal care constituie
titlu executoriu, care se comunică debitorului.
(7) Faţă de terţi, inclusiv
faţă de stat, o garanţie reală şi celelalte sarcini
reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileşte de la
momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre
metodele prevăzute de lege.";
- Art. 143: „In vederea începerii executării
silite, organul de executare competent se poate folosi de mijloacele de
probă prevăzute la art. 49, în vederea determinării averii
şi a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este
obligat să furnizeze în scris, pe propria răspundere, informaţiile
solicitate."
Autorul excepţiei consideră că aceste
texte de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art.
1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 21 referitor la
accesul liber la justiţie şi art. 126 alin. (1) privind instanţele
judecătoreşti. De asemenea, consideră că este încălcat
şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un
proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că în jurisprudenţa sa s-a mai pronunţat
asupra conformităţii prevederilor de lege criticate în raport cu
aceleaşi texte din Constituţie şi aceleaşi critici ca
şi cele invocate în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 1.291 din 2 decembrie 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, Curtea a
reţinut că nu este întemeiată susţinerea potrivit
căreia titlurile executorii emise administrativ de către Ministerul
Finanţelor Publice sunt exceptate de la controlul judiciar, întrucât
legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta
orice act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de
lege. Astfel, potrivit art. 172 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură
fiscală, „persoanele interesate pot face contestaţie împotriva
oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor
prezentului cod de către organele de executare [...]", iar,
potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, „Contestaţia se introduce
la instanţa judecătorească competentă şi se
judecă în procedură de urgenţă".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 141, art. 142 şi art. 143 din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
excepţie ridicată de Gheorghe Buliga în Dosarul nr. 8.457/245/2009.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea