DECIZIE   Nr. 215 din 15 mai 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 421 din 16 iunie 2003

    Costica Bulai         - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 din Codul penal, exceptie ridicata de Ilie Barbu in Dosarul nr. 27/2003 al Judecatoriei Medias.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece egalitatea in drepturi presupune acelasi regim sanctionator pentru situatii asemanatoare, iar nu distincte, cum este cazul liberarii conditionate si al suspendarii conditionate a executarii pedepsei, cum s-a facut referire in motivarea exceptiei. Totodata, sustine ca nu sunt relevante in cauza dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 13 februarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 27/2003, Judecatoria Medias a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 din Codul penal, ridicata de Ilie Barbu, inculpat in acel dosar.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale mentionate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 20 raportate la cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil si la egalitatea armelor, precum si prevederilor art. 24 referitoare la dreptul la aparare. Se motiveaza ca, potrivit textului art. 83 din Codul penal, revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei are loc fara discutie si fara ca instanta sa poata aprecia daca, fata de imprejurari, se impune sau nu revocarea masurii, asa cum se prevede prin art. 61 din Codul penal, in cazul revocarii liberarii conditionate. Aceasta constituie, in opinia autorului exceptiei, o inegalitate de tratament, fiind afectat totodata si dreptul la aparare.
    Judecatoria Medias apreciaza ca dispozitiile art. 83 din Codul penal nu intra in contradictie cu art. 16, 20 si 24 din Constitutie. Faptul ca norma penala in discutie are caracter imperativ, si nu dispozitiv ca in cazul art. 61 din Codul penal, nu este de natura sa atraga existenta unor discriminari, deoarece suspendarea conditionata este o alta institutie decat aceea a liberarii conditionate, masura ce se poate acorda numai dupa executarea unei fractiuni de pedeapsa, in timp ce suspendarea conditionata a executarii pedepsei se bazeaza pe increderea in posibilitatea indreptarii condamnatului si pe punerea lui la incercare in acest scop. Regimul aplicarii celor doua masuri este diferit si la fel sunt si consecintele. Egalitatea in drepturi si de tratament nu presupune acelasi regim sanctionator stabilit de cele doua institutii, ci egalitatea in aplicarea legii penale si respectarea drepturilor procesuale ale partilor, indiferent de calitatea lor. Egalitatea de sanse, la care se refera art. 6 din conventie, trebuie raportata la elementele prevazute pentru o mai buna administrare a justitiei, si nu la specificul reglementarilor din legea interna, iar eventualele neconcordante tin de aplicarea legii.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata, deoarece dispozitiile criticate nu creeaza nici privilegii, nici discriminari, neincalcand vreunul dintre criteriile egalitatii in drepturi, enumerate in art. 4 din Constitutie. Se mai arata ca nu se poate sustine neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 83, prin raportare la art. 61 din Codul penal, deoarece cele doua articole prevad masuri diferite pentru situatii diferite. In cazul savarsirii din nou a unei infractiuni, la condamnarea conditionata problema revocarii masurii se pune altfel decat la suspendare. In primul caz condamnatul executase o parte din pedeapsa, iar in cazul suspendarii condamnatul nu numai ca nu a executat pedeapsa, dar nici nu mai indeplineste una dintre conditiile pentru care instanta a dispus initial suspendarea executarii pedepsei, si anume cea referitoare la scop [art. 81 alin. 1 lit. c) din Codul penal].
    Avocatul Poporului arata, de asemenea, ca neconstitutionalitatea art. 83 din Codul penal fata de art. 16 din Constitutie nu poate fi retinuta, intrucat liberarea conditionata si suspendarea executarii pedepsei reprezinta institutii care apartin unor procese diferite de individualizare a pedepsei. Institutiile in cauza se aseamana numai in aparenta, prin faptul ca, in cazul suspendarii conditionate, pedeapsa aplicata nu se mai executa, iar la liberarea conditionata nu se mai executa restul de pedeapsa. In realitate, acestea difera si nu pot forma obiect de comparatie in vederea justificarii inegalitatii de tratament juridic intre cele doua categorii de condamnati. Egalitatea in drepturi si de tratament presupune acelasi regim sanctionator pentru situatii asemanatoare, iar nu distincte, cum este cazul celor doua institutii. Inegalitatea reala, care rezulta din aceasta diferenta, poate justifica reguli distincte, in functie de scopul legii care le contine. In ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 83 din Codul penal fata de art. 24 din Constitutie, se arata ca nu se incalca dreptul la aparare, intrucat inculpatul are posibilitatea de a-si valorifica pretentiile prin toate drepturile procesuale oferite de lege: de a avea un avocat, de a exercita caile de atac prevazute de lege, de a ridica exceptii procesuale, de a propune si administra probe noi. Nu sunt incalcate nici prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece nu se poate sustine ca prin revocarea suspendarii conditionate, in cazul savarsirii unor noi infractiuni, se incalca dreptul persoanei la judecarea cauzei in mod public si echitabil, intr-un termen rezonabil, de o instanta independenta si impartiala.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 83 din Codul penal, conform carora: "Daca in cursul termenului de incercare cel condamnat a savarsit din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea conditionata, dispunand executarea in intregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.
    Revocarea suspendarii pedepsei nu are loc insa, daca infractiunea savarsita ulterior a fost descoperita dupa expirarea termenului de incercare.
    Daca infractiunea ulterioara este savarsita din culpa, se poate aplica suspendarea conditionata a executarii pedepsei chiar daca infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei. In acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendari.
    La stabilirea pedepsei pentru infractiunea savarsita dupa ramanerea definitiva a hotararii de suspendare nu se mai aplica sporul prevazut de lege pentru recidiva."
    Autorul exceptiei sustine ca aceste dispozitii, care permit instantei sa dispuna revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, fara sa examineze imprejurarile care au determinat situatia creata si fara a-i da posibilitatea sa se apere, sunt neconstitutionale, incalcand prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea in fata legii, ale art. 24 referitoare la dreptul la aparare si ale art. 20 cu raportare la prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil. Se afirma ca, prin dispozitiile criticate, condamnatul cu suspendarea executarii este discriminat, in ceea ce priveste revocarea masurii, in comparatie cu condamnatul liberat conditionat.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca este neintemeiata.
    Curtea retine ca dispozitiile art. 83 din Codul penal nu aduc atingere prevederilor constitutionale privind egalitatea in fata legii, deoarece dispozitia legala criticata nu stabileste discriminari, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate in aceeasi situatie, fara nici o deosebire. Rezulta ca nu se poate vorbi de incalcarea egalitatii in fata legii, cata vreme condamnatul cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei se afla intr-o situatie juridica diferita de aceea a liberatului conditionat.
    Este, totodata, nefondata critica pe care autorul exceptiei o face cu privire la incalcarea dreptului la aparare, prevazut de art. 24 din Constitutie, intrucat, potrivit dispozitiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, instanta dispune revocarea suspendarii numai dupa ce condamnatul a fost judecat si condamnat definitiv pentru infractiunea savarsita si descoperita in cursul termenului de incercare al suspendarii conditionate. Prin urmare, condamnatul a avut posibilitatea sa-si faca toate apararile in cursul acestui proces, astfel incat referirile autorului exceptiei la caracterul categoric al dispozitiei de revocare, la incalcarea dreptului la aparare si la procesul echitabil sunt lipsite de temei. Astfel fiind, nu se poate sustine nici incalcarea dispozitiilor art. 20 din Legea fundamentala cu raportare la prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
    Criticile de neconstitutionalitate fiind neintemeiate, exceptia urmeaza sa fie respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 din Codul penal, exceptie ridicata de Ilie Barbu in Dosarul nr. 27/2003 al Judecatoriei Medias.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 15 mai 2003.

                        PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu