DECIZIE   Nr. 21 din 20 ianuarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 155 din 22 februarie 2005

    Ion Predescu          - presedinte
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Daniel Urzica in Dosarul nr. 9.372/2003 al Tribunalului Suceava - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca nefondata, intrucat apreciaza ca prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate ca fiind incalcate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 25 august 2004, pronuntata in Dosarul nr. 9.372/2003, Tribunalul Suceava - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143 din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de inculpatul Daniel Urzica, trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de lege criticat incalca prevederile art. 11 si 20 din Constitutie, precum si dispozitiile art. 5 pct. 1 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Tribunalul Suceava - Sectia penala si-a exprimat opinia in sensul ca dispozitiile art. 143 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor art. 11 si 20 din Constitutie, raportate la art. 5 pct. 1 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, intrucat temeiurile de retinere prevazute de art. 143 din Codul de procedura penala constituie o garantie a respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, prin indicarea exacta a cazurilor in care o persoana poate fi lipsita de libertatea sa, astfel incat prevederile acestui text de lege nu incalca prevederile internationale, fiind in concordanta cu acestea. Pe de alta parte, garantiile procesuale pe care legea le ofera inculpatului si, in special, dreptul acestuia de a se plange impotriva masurii retinerii atesta conformitatea dispozitiilor legale criticate si cu prevederile art. 23 din Constitutie, care impun ca masura retinerii sa se ia numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece "textul legal criticat, stabilind conditiile retinerii invinuitului, nu contravine in nici un mod reglementarilor art. 5 pct. 1 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pentru ca aceste din urma dispozitii sa fie aplicate cu prioritate. Dimpotriva, prin modificarile aduse institutiei masurii retinerii din Codul de procedura penala, s-a realizat transpunerea in legislatia nationala a prevederilor art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 143 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "Masura retinerii poate fi luata de organul de cercetare penala fata de invinuit, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. Organul de cercetare penala este obligat sa-l incunostinteze, de indata, pe procuror cu privire la luarea masurii retinerii.
    Organul de cercetare penala va aduce la cunostinta invinuitului ca are dreptul sa-si angajeze aparator. De asemenea, i se aduce la cunostinta ca are dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i-se atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa.
    Masura retinerii poate fi luata si de procuror, in conditiile alin. 1 si 1^1, caz in care este incunostintat conducatorul parchetului din care face parte.
    Masura retinerii se ia in cazurile prevazute in art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu inchisoare prevazute de lege pentru fapta savarsita.
    Sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit fapta."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca aceste prevederi de lege contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 11 privind "Dreptul international si dreptul intern" si ale art. 20 referitoare la "Tratatele internationale privind drepturile omului", precum si celor ale art. 5 pct. 1 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, conform carora: "1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale: [...] c) daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata si raportand dispozitiile legale criticate la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea constata ca, in mod contrar afirmatiilor autorului exceptiei, prevederile art. 143 din Codul de procedura penala transpun intocmai in dreptul intern prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din aceasta conventie, prin stabilirea ca temei al arestarii preventive a existentei unor "indicii temeinice ca invinuitul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala". Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Brogan si altii contra Regatului Unit - 1988, Kurt contra Turciei - 1998, Lukanov contra Bulgariei - 1997), temeiul arestarii preventive consta in existenta unor "date" care sa obiectiveze "motivele" pentru care se banuieste ca persoana fata de care s-a dispus arestarea preventiva a savarsit o infractiune, in acest sens organele judiciare avand obligatia sa detina si sa invedereze "o explicatie credibila si intemeiata" pentru dispunerea masurii. Aceste date trebuie sa conduca la banuiala sau presupunerea ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o infractiune. Daca organele judiciare ar detine probe certe de vinovatie, s-ar impune pronuntarea unei hotarari de condamnare la pedeapsa cu inchisoarea, iar nu la luarea unei masuri privative de libertate cu caracter provizoriu. Asa fiind, nu poate fi retinuta nici pretinsa incalcare, prin textul de lege criticat, a prevederilor constitutionale cuprinse in art. 11 alin. (2), respectiv in art. 20 alin. (2).
    De altfel, in ceea ce priveste constitutionalitatea dispozitiilor art. 143 din Codul de procedura penala, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 344 din 5 decembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 86 din 11 februarie 2003, si, recent, prin Decizia nr. 462 din 28 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 34 din 11 ianuarie 2005, constatand ca acestea "nu incalca prevederile constitutionale privind drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor". Prin aceeasi decizie s-a mai constatat ca dispozitiile art. 143 din Codul de procedura penala "sunt in concordanta cu prevederile art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale".
    Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii, solutia si considerentele deciziilor mai sus mentionate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

    Fata de cele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Daniel Urzica in Dosarul nr. 9.372/2003 al Tribunalului Suceava - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 ianuarie 2005.

                          PRESEDINTE,
                          ION PREDESCU

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu