DECIZIE   Nr. 200 din 26 iunie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 si 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 505 din 27 august 2001

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Marioara Prodan       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 si 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie ridicata de Ilie Mircea Rai in Dosarul nr. 3.082/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Autorul exceptiei solicita amanarea cauzei pentru a se solicita din nou punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, care nu au fost comunicate Curtii Constitutionale. De asemenea, considera ca este necesar sa se solicite si alte documente, si anume: raportul Comisiei pentru munca si protectie sociala, al Comisiei pentru drepturile omului, al comisiei juridice, al Comisiei de disciplina si imunitati, avizul Comisiei pentru drepturile omului, raportul de mediere al comisiilor juridice ale celor doua Camere ale Parlamentului. Considera ca aceste documente sunt importante pentru solutionarea exceptiei, intrucat atesta derularea procedurii de adoptare a Legii nr. 168/1999. Mai arata ca raportul judecatorului-raportor nu se refera la motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece cand o lege este nula presedintele tarii nu poate emite decret de promulgare inainte de a fi semnata legea de catre presedintele Senatului. Totodata se cere amanarea cauzei si pentru a se solicita punctul de vedere al noului Guvern.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii de amanare a cauzei, formulata de autorul exceptiei, precizand ca este al doilea termen la care autorul exceptiei solicita amanarea, dupa ce a obtinut un termen pentru lipsa de aparare, iar potrivit art. 54 din Constitutie drepturile si libertatile trebuie exercitate cu buna-credinta. Se mai arata ca in realitate se incearca tergiversarea solutionarii cauzei.
    Curtea, deliberand asupra cererii de amanare a cauzei, formulata de autorul exceptiei, constata ca au fost respectate cerintele art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, si, in consecinta, respinge cererea de amanare, acordand cuvantul pe fondul cauzei.
    Autorul exceptiei solicita admiterea exceptiei, sustinand ca Legea nr. 168/1999 este in intregul sau neconstitutionala, si indeosebi capitolul III al acesteia, deoarece nu s-a respectat procedura de adoptare a legii.
    Se sustine, de asemenea, ca legea criticata este neconstitutionala, deoarece Legea nr. 168/1999 a fost semnata de Presedintele Romaniei inainte de a fi semnata de presedintii celor doua Camere ale Parlamentului. Se mai sustine ca dispozitiile legii criticate au intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2000, iar nu anterior acestei date. Prin urmare, legea mentionata nu poate fi aplicata litigiului care dateaza din anul 1996. De aceea dispozitiile art. 79 si 80 din lege, care se refera si la aceste litigii anterioare adoptarii legii, sunt neconstitutionale. Se considera ca legile trebuie sa fie concordante, fara discriminari (de exemplu, dreptul la munca si dreptul la pensie). Considera ca nu se poate judeca in termenul de 10 zile, prevazut de Legea nr. 168/1999, o actiune avand 12 capete de cerere. Pe de alta parte, legea are lacune grave, deoarece nu se prevede si solutionarea drepturilor nepatrimoniale. Precizeaza ca a mai invocat si neconstitutionalitatea altor texte de lege, in raport cu prevederile art. 15 alin. (2) si ale art. 21 din Constitutie, texte care contravin si prevederilor art. 1 din Codul civil.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, precizand ca art. 144 din Constitutie, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 nu prevad printre atributiile Curtii Constitutionale si pe aceea de a verifica procedura de adoptare a legii. Se considera ca sustinerile autorului exceptiei privind neconstitutionalitatea dispozitiilor legale criticate sunt neintemeiate, deoarece sunt respectate atat prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, referitoare la neretroactivitatea legii civile, cat si cele ale art. 21 din Constitutie, privind accesul liber la justitie. Se precizeaza ca, asa cum s-a statuat de Curtea Constitutionala prin numeroase decizii, accesul liber la justitie nu inseamna accesul la toate structurile judecatoresti, ci accesul la o cale efectiva de atac, in speta la calea de atac a recursului. Se mai arata ca autorul exceptiei a exercitat deja si calea de atac a apelului, cauza aflandu-se actualmente in recurs.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 iunie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.082/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 si 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie ridicata de Ilie Mircea Rai.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca Legea nr. 168/1999 a fost promulgata prin Decretul nr. 361 la data de 11 noiembrie 1999, inainte de data semnarii sale de catre presedintele Senatului (12 noiembrie 1999), ceea ce constituie o incalcare a prevederilor art. 77 din Constitutie. Se mai considera ca art. 79 din Legea nr. 168/1999 este contrar art. 21 din Constitutie, deoarece prevede ca "Hotararile instantei de fond sunt definitive", eliminand sau limitand caile ordinare de atac care, potrivit Codului de procedura civila, sunt apelul si recursul. Se mai sustine ca in acest mod acelasi text de lege anuleaza si dreptul la munca garantat de art. 38 din Constitutie si incalca, de asemenea, si prevederile art. 51 din Legea fundamentala, potrivit carora respectarea Constitutiei, a suprematiei acesteia si a legilor este obligatorie. Se invoca si tratarea discriminatorie a dreptului la munca, ca drept fundamental fata de alte drepturi. Autorul exceptiei considera ca termenul de 10 zile prevazut la art. 80 pentru declararea recursului este "nestiintific si nelegal, fiindca acest regim se poate aplica numai in cazul declararii starii de razboi, conform prevederii art. 92 si art. 93 din Constitutie" si reprezinta "un regim discriminatoriu fata de tratarea celorlalte drepturi care se judeca dupa regulile Codului de procedura civila".
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este neintemeiata, intrucat textele de lege criticate nu incalca prevederile constitutionale ale art. 21, 38 si 51, invocate de autorul exceptiei, ci asigura conditii pentru "solutionarea cu celeritate a litigiilor de dreptul muncii".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, considerand ca dispozitiile art. 79 si 80 din Legea nr. 168/1999 nu incalca prevederile art. 21, 38 si 51 din Constitutie.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din incheierea de sesizare, il constituie dispozitiile art. 79 si 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999), dispozitii care se refera la caracterul definitiv al hotararilor instantei de fond, la termenul de redactare si comunicare a acestor hotarari partilor din proces (15 zile), precum si la termenul de 10 zile de la comunicare, termen in care partile pot declara recurs. Desi autorul exceptiei a criticat pentru neconstitutionalitate si alte articole din aceeasi lege, prin incheierea de sesizare (ramasa definitiva prin nerecurare), Curtea Constitutionala a fost investita numai cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 si 80 din legea mentionata. Prin urmare, obiectul exceptiei il constituie numai aceste dispozitii, iar nu si celelalte texte de lege cuprinse in cererea prin care autorul a ridicat exceptia. In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 38, referitoare la munca si protectia sociala a muncii, si ale art. 51, referitoare la respectarea Constitutiei si a legilor.
    De asemenea, autorul exceptiei a considerat ca textele de lege criticate contravin si prevederilor Codului de procedura civila, referitoare la caile ordinare de atac (apelul si recursul).
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
    Potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". Prin urmare, stabilirea cailor de atac, a termenelor de comunicare a hotararilor, a termenelor de exercitare a cailor de atac si a altor reguli procedurale constituie domenii care apartin legiuitorului, fiind de nivelul legii, iar nu de nivel constitutional. Curtea constata ca prevederile art. 21 din Constitutie nu sunt incalcate, deoarece in cauza accesul liber la justitie este asigurat prin posibilitatea partilor de a se adresa instantei de judecata si de a declara recurs impotriva hotararii instantei de fond, exercitarea dreptului oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime nefiind ingradita prin stabilirea unei singure cai de atac (recursul). Nici un text constitutional nu prevede obligativitatea existentei a doua cai ordinare de atac. De altfel, Curtea Constitutionala a stabilit in jurisprudenta sa ca "accesul liber la justitie nu presupune, in toate cazurile, accesul la toate structurile judecatoresti - judecatorii, tribunale, curti de apel, Curtea Suprema de Justitie - si la toate caile de atac prevazute de lege, deoarece competenta si procedura de judecata sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurand posibilitatea de a ajunge in fata instantelor judecatoresti, in conditii de egalitate, poate stabili reguli deosebite" (de exemplu, Decizia nr. 60 din 14 octombrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994).
    Curtea constata, de asemenea, ca textele de lege criticate nu ingradesc nici dreptul la munca, garantat de alin. (1) al art. 38 din Constitutie, deoarece nu limiteaza libertatea alegerii profesiei ori a alegerii locului de munca.
    Din aceeasi perspectiva Curtea constata ca dispozitiile art. 79 si 80 din Legea nr. 168/1999 nu incalca nici prevederile art. 51 din Constitutie, referitoare la indatorirea fundamentala a respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, intrucat dispozitiile legale criticate nu contravin Constitutiei. Pe de alta parte, Parlamentul, ca unica autoritate legiuitoare, poate modifica sau abroga legile in vigoare, cu conditia respectarii prevederilor Legii fundamentale.
    Referitor la critica de neconstitutionalitate a Legii nr. 168/1999 in raport cu prevederile art. 77 din Constitutie, Curtea constata ca si aceasta este neintemeiata, deoarece autorul exceptiei ignora data adoptarii legii (in Senat la 13 mai 1999, in Camera Deputatilor la 14 septembrie 1999, iar a raportului de mediere la 19 octombrie 1999 de Camera Deputatilor) confundand data semnarii legii (12 noiembrie 1999) cu data adoptarii acesteia in Parlament. Promulgarea Legii nr. 168/1999, adoptata in Parlament la datele mentionate, prin Decretul nr. 361 din 11 noiembrie 1999 de catre Presedintele Romaniei, este in mod evident ulterioara, iar nu anterioara adoptarii legii. In realitate autorul exceptiei confunda data semnarii legii cu data adoptarii acesteia.
    In sfarsit, textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constitutionalitate al Curtii, constatandu-se ca sunt conforme prevederilor Constitutiei (de exemplu, Decizia Curtii Constitutionale nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, Decizia Curtii Constitutionale nr. 34 din 6 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 193 din 18 aprilie 2001).
    Curtea retine ca atat solutiile, cat si considerentele cuprinse in deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 si 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie ridicata de Ilie Mircea Rai in Dosarul nr. 3.082/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 26 iunie 2001.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan