DECIZIE   Nr. 1693 din 17 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1 2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul National Anticoruptie

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 105 din 16 februarie 2010

Ioan Vida                        - preşedinte

Nicolae Cochinescu        -judecător

Aspazia Cojocaru           -judecător

Acsinte Gaspar               -judecător

Petre Lăzăroiu                -judecător

Ion Predescu                   -judecător

Puskas Valentin Zoltan   -judecător

Tudorel Toader                -judecător

Augustin Zegrean            -judecător

Iuliana Nedelcu                - procuror

Oana Cristina Puică         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicată de Mihai Mişu Boceanu în Dosarul nr. 3.110/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 23 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.110/271/2008, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie. Excepţia a fost ridicată de Mihai Mişu Boceanu cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi delapidare cu consecinţe deosebit de grave.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 13 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 încalcă egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la moneda naţională, întrucât Departamentul Naţional Anticorupţie îşi stabileşte competenţa materială de efectuare a urmăririi penale cu privire la o infracţiune de evaziune fiscală prin determinarea cuantumului prejudiciului în raport de cursul de schimb leu-euro, în condiţiile în care moneda naţională este leul. Astfel, limitele competenţei Departamentului Naţional Anticorupţie oscilează în funcţie de variaţiile cursului de schimb valutar, ceea ce conduce, pe de o parte, la situaţii discriminatorii pentru persoanele care comit aceeaşi faptă la date diferite, iar pe de altă parte, la declinări de competenţă din cauza dificultăţilor în estimarea prejudiciului în moneda europeană în cazul producerii consecinţelor infracţiunii de evaziune pe perioade lungi de timp, fiind afectat, în acest mod, dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Judecătoria Oradea - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, având următorul cuprins: „Departamentul Naţional Anticorupţie este competent să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5, art. 246, 247, 248 şi 2481 din Codul penal, al infracţiunilor prevăzute la art. 175, 177 şi 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 137 alin. (2) privind moneda naţională, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 13 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la prevederile art. 137 alin. (2) din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 647 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 20 august 2007, prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, pentru motivele acolo arătate.

Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru aceleaşi motive, textul de lege criticat nu încalcă nici egalitatea în drepturi, nici dreptul la un proces echitabil şi nici dreptul la apărare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicată de Mihai Mişu Boceanu în Dosarul nr. 3.110/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 decembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică