DECIZIE   Nr. 1632 din 3 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 902 din 23 decembrie 2009

Ioan Vida                           - preşedinte

Nicolae Cochinescu           -judecător

Aspazia Cojocaru               -judecător

Acsinte Gaspar                  -judecător

Petre Lăzăroiu                    -judecător

Ion Predescu                      -judecător

Tudorel Toader                   -judecător

Puskas Valentin Zoltan      -judecător

Augustin Zegrean               -judecător

Carmen-Cătălina Gliga      - procuror

Mihaela Ionescu                 - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Parohia Reformată Zalău-Centru în Dosarul nr. 3.170/84/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2009, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 26 noiembrie 2009 şi apoi la 3 decembrie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 13 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.170/84/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România. Excepţia a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, de vreme ce reglementează o discriminare nejustificată, nelegală şi inechitabilă între proprietarii imobilelor preluate abuziv, înstrăinate anterior anului 1989 şi proprietarii imobilelor preluate abuziv, înstrăinate după data de 22 decembrie 1989. Arată că, deşi în ambele cazuri imobilele au fost preluate abuziv, pentru imobilele înstrăinate anterior anului 1989 nu se acordă nici măcar despăgubiri. Totodată, susţine că se aduce atingere şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, proprietatea privată nefiind garantată şi ocrotită în mod egal de lege.

Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, care garantează şi ocrotesc în mod egal proprietatea privată, indiferent de titular.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Totodată, consideră că autorul excepţiei critică, de fapt, o lacună de reglementare, aspect care excedează controlului Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale, acestea aplicându-se tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Totodată, arată că sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, apreciind că legiuitorul a emis actul normativ criticat tocmai în aplicarea dispoziţiilor constituţionale invocate. De asemenea, consideră că motivele de neconstituţionalitate privesc o omisiune legislativă, aspect care excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „In cazul în care imobilele ce fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989, titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent potrivit art. 5 alin. (5)."

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Totodată, invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la respectarea bunurilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 837 din 26 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, s-a  reţinut constituţionalitatea  prevederilor Ordonanţei  de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, în întregime, nefiind încălcate dispoziţiile art. 16 şi 44 din Constituţie.

In acest sens, Curtea a reţinut că, prin Decizia Plenului Curţii nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat că „principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite".

Totodată, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, de vreme ce scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a retroceda foştilor proprietari imobilele ce au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Prin urmare, legiuitorul a emis Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 tocmai în aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Parohia Reformată Zalău-Centru în Dosarul nr. 3.170/84/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 decembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

OPINIE SEPARATĂ

Consider că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România este întemeiată şi trebuia admisă, pentru următoarele considerente:

Scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a retroceda foştilor proprietari imobilele ce au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Prin urmare, legiuitorul a emis actul normativ criticat în aplicarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii.

Insă, art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 reglementează dreptul de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent potrivit legii speciale - respectiv Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, titlul VII, Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - numai titularilor cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989.

Prin urmare, titularii cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal anterior datei de 22 decembrie 1989 nu pot solicita măsuri reparatorii în echivalent, deşi imobilele a căror retrocedare o solicită au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Aşadar, legiuitorul a exclus de la măsurile reparatorii în echivalent această categorie de persoane, cu toate că aceasta se află în aceeaşi situaţie juridică cu cea care, potrivit textului criticat, beneficiază de asemenea despăgubiri ca urmare a preluării abuzive, cu sau fără titlu, a imobilelor ce fac obiectul cererilor de retrocedare.

In aceste condiţii, considerăm că art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 îi discriminează [art. 16 alin. (1) din Constituţia României] pe titularii cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal ulterior datei de 22 decembrie 1989 în raport cu titularii cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989, încălcând şi dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, conform cărora „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".

Totodată, având în vedere art. 20 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) trebuie interpretate şi aplicate în concordanţă cu prevederile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."

Principiul constituţional al ocrotirii în mod egal a proprietăţii private trebuie respectat în privinţa oricăror drepturi patrimoniale, a oricăror „bunuri", astfel încât, considerăm că acordarea măsurilor reparatorii în echivalent al titularilor cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal anterior datei de 22 decembrie 1989 trebuie reglementat în aceeaşi măsură cu dreptul la măsuri reparatorii pentru titularii cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989.

De altfel, cu privire la dreptul la despăgubiri, în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 70/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001), Curtea Constituţională a statuat că un drept de creanţă se bucură de aceeaşi protecţie ca şi dreptul de proprietate. In sprijinul acestei teze a fost invocată practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în cazul „Pressos Compania Naviera - S.A. şi alţii împotriva Belgiei", 1995, a decis că „dreptul la despăgubiri se naşte odată cu producerea prejudiciului. Un drept de creanţă de această natură constituie un «bun» şi deci reprezintă un «drept de proprietate» în înţelesul avut în vedere de art. 1 alin. 1 teza întâi din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană".

Aşa fiind, socotim că numai prin acordarea dreptului la măsuri reparatorii în echivalent şi titularilor cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal anterior dalei de 22 decembrie 1989 se respectă dreptul de proprietate al persoanei îndreptăţite, drept garantat de art. 44 din Constituţie.

In aceste condiţii, apreciem că excepţia având ca obiect prevederile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 trebuia admisă, prevederile de lege criticate fiind neconstituţionale în măsura în care nu se respectă şi dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent al titularilor cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal anterior dalei de 22 decembrie 1989.

Judecător-raportor,

prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru