DECIZIE   Nr. 1391 din 29 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 859 din 10 decembrie 2009

Ioan Vida                                         - preşedinte

Nicolae Cochinescu                         -judecător

Aspazia Cojocaru                            -judecător

Acsinte Gaspar                                -judecător

Petre Lăzăroiu                                 -judecător

Ion Predescu                                    -judecător

Tudorel Toader                                -judecător

Puskas Valentin Zoltan                    -judecător

Augustin Zegrean                            -judecător

Simona Ricu                                    - procuror

Ingrid Alina Tudora                         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 709/84/2009, nr. 69/115/2009, nr. 1.071/85/2009, nr. 1.098/91/2009, nr. 7.708/30/2008, nr. 7.763/30/2008, nr. 7.778/30/2008, nr. 7.780/30/2008, nr. 7.716/30/2008, nr. 3.485/90/2008, nr. 3.050/90/2008, nr. 7.459/120/2007, nr. 3.227/90/2008, nr. 2.294/109/2008, nr. 422/109/2008, nr. 2.919/90/2008, nr. 960/86/2009, nr. 961/86/2009, nr. 962/86/2009, nr. 358/86/2009, nr. 1.626/86/2009, nr. 18.171/63/2008, nr. 18.472/63/2008, nr. 19.219/63/2008, nr. 15.831/63/2008 şi nr. 17.249/63/2008 ale Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă, Tribunalului Sălaj - Secţia civilă, Tribunalului Sibiu - Secţia civilă, Tribunalului Vrancea - Secţia civilă, ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi de familie, Tribunalului Suceava - Secţia civilă, precum şi ale Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.846D, nr. 2.865D, nr. 2.866D, nr. 3.172D, nr. 3.173D, nr. 3.174D, nr. 3.175D, nr. 3.176D, nr. 3.234D, nr. 3.319D, nr. 3.338D, nr. 3.339D, nr. 3.340D, nr. 3.341 D, nr. 3.342D, nr. 3.351 D, nr. 3.352D, nr. 3.353D, nr. 3.481 D, nr. 3.868D, nr. 3.869D, nr. 4.055D, nr. 4.056D, nr. 4.078D, nr. 4.079D şi nr. 4.080D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.865D, nr. 2.866D, nr. 3.172D, nr. 3.173D, nr. 3.174D, nr. 3.175D, nr. 3.176D, nr. 3.234D, nr. 3.319D, nr. 3.338D, nr. 3.339D, nr. 3.340D, nr. 3.341D, nr. 3.342D, nr. 3.351D, nr. 3.352D, nr. 3.353D, nr. 3.481 D, nr. 3.868D, nr. 3.869D, nr. 4.055D, nr. 4.056D, nr. 4.078D, nr. 4.079D şi nr. 4.080D/2009 la dosarul nr. 2.846D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 2 şi 21 aprilie 2009, 5 şi 12 mai 2009, pronunţate în dosarele nr. 69/115/2009 şi nr. 709/84/2009, nr. 1.071/85/2009 şi nr. 1.098/91/2009, încheierile din 14 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 7.708/30/2008, nr. 7.763/30/2008. nr. 7.778/30/2008, nr. 7.780/30/2008 şi nr. 7.716/30/2008, încheierile din 22 şi 29 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 3.485/90/2008, nr. 3.050/90/2008 şi nr. 7.459/120/2007, nr. 3.227/90/2008, nr. 2.294/109/2008, nr. 422/109/2008 şi nr. 2.919/90/2008, încheierile din 5, 7 şi 14 mai 2009, pronunţate în dosarele nr. 960/86/2009, nr. 961/86/2009, nr. 962/86/2009, nr. 358/86/2009 şi nr. 1.626/86/2009, precum şi prin încheierile din 18 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 18.171/63/2008, nr. 18.472/63/2008, nr. 19.219/63/2008, nr. 15.831/63/2008 şi nr. 17.249/63/2008, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilă, Tribunalul Sălaj - Secţia civilă, Tribunalul Sibiu - Secţia civilă, Tribunalul Vrancea - Secţia civilă, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi de familie, Tribunalul Suceava - Secţia civilă şi Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile având ca obiect drepturi băneşti.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat a fost interpretat de către instanţele de judecată ca realizând o abrogare implicită a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Or, după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu mai există temei legal pentru a opera abrogarea implicită, dispoziţiile art. 62 şi 63 din Legea nr. 24/2000 reglementând în mod imperativ abrogarea expresă directă, cu enumerarea datelor de identificare a tuturor actelor normative vizate. Prin urmare, prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii trebuie interpretate prin prisma regulilor de tehnică legislativă reglementate de art. 1 alin. (2) şi art. 15 din Legea nr. 24/2000. In opinia autorului excepţiei, orice altă interpretare este contrară jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia legiuitorul are obligaţia elaborării unor dispoziţii legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilităţii acestora, în sensul că ele trebuie să fie coerente (Cauza Unedic contra Franţei, 2008J, să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României, 2009J, să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o jurisprudenţa neuniformă (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei, 2008J. De asemenea, autorul excepţiei susţine că, prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra aceleiaşi probleme de drept, este încălcat şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Mai mult, arată că, în temeiul art. 1 alin. (5) din Constituţie, Parlamentul este obligat să respecte Constituţia şi celelalte legi, respectiv poate să modifice prevederile legale în vigoare prin abrogare expresă, iar nu implicită, fiindcă procedând în acest mod ar contraveni principiului coerenţei legislative.

Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale sau reglementărilor internaţionale invocate. Instanţa arată că, de fapt, sunt criticate modul de aplicare în timp a unor norme şi raportul dintre o lege specială şi dreptul comun, iar aceste nemulţumiri se referă la modul de aplicare a legii, atribut suveran al instanţelor de judecată, şi nu al Curţii Constituţionale.

Tribunalul Sălaj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, nefiind vorba de un caz de constituţionalitate, ci de modul de apreciere şi interpretare a normelor incidente.

Tribunalul Sibiu - Secţia civilă şi Tribunalul Suceava - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.

Tribunalul Vrancea - Secţia civilă îşi exprimă opinia, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată, abrogarea Legii nr. 168/1999, lege organică, neputându-se face decât cu respectarea normelor de tehnică legislativă cuprinse în art. 62 şi 63 din Legea nr. 24/2000.

Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, iar art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii nu contravine prevederilor constituţionale invocate.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.

Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi de familie apreciază că Legea nr. 53/2003 - Codul muncii nu poate abroga implicit, prin art. 298 alin. (2) ultima liniuţă, prevederile cuprinse în Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional şi invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care au următorul cuprins:

„(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...]

- orice alte dispoziţii contrare."

Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat este contrar prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) care stabileşte domeniul de reglementare al legii şi art. 79 alin. (1) referitor la atribuţiile Consiliului Legislativ. De asemenea, consideră că este încălcat şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că argumentele invocate de autor nu vizează o veritabilă problemă de constituţionalitate, ci constituie o problemă de interpretare şi de aplicare a legii ce ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu de cea a instanţei de contencios constituţional.

In acest sens, asupra unor critici identice, invocate de acelaşi autor, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 1.005 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009, şi Decizia nr. 1.284 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 27 octombrie 2009, prilej cu care a respins, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 709/84/2009, nr. 69/115/2009, nr. 1.071/85/2009, nr. 1.098/91/2009, nr. 7.708/30/2008, nr. 7.763/30/2008, nr. 7.778/30/2008, nr. 7.780/30/2008, nr. 7.716/30/2008, nr. 3.485/90/2008, nr. 3.050/90/2008, nr. 7.459/120/2007, nr. 3.227/90/2008, nr. 2.294/109/2008, nr. 422/109/2008, nr. 2.919/90/2008, nr. 960/86/2009, nr. 961/86/2009, nr. 962/86/2009, nr. 358/86/2009, nr. 1.626/86/2009, nr. 18.171/63/2008, nr. 18.472/63/2008, nr. 19.219/63/2008, nr. 15.831/63/2008 şi nr. 17.249/63/2008 ale Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă, Tribunalului Sălaj - Secţia civilă, Tribunalului Sibiu - Secţia civilă, Tribunalului Vrancea - Secţia civilă, ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi de familie, Tribunalului Suceava - Secţia civilă, precum şi ale Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 octombrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora