DECIZIE Nr.
1363 din 27 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1), (3) si (4) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala
Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 836 din 4 decembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie
invocată de Constantin Olaru, Gheorghe Anton Balea, Gheorghe Constantin şi Ion
Predescu în Dosarul nr. 7.043/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal sunt prezenţi: Constantin Olaru,
Florin Chelaru, Gabriel Adrian Andronic, Florian Barbu, Nicuşor Butucea,
Dumitru Constantin, Cristian Marin Ene, Iulian Ene, Marius Hambic, Marius
Lahman, Aurică Mareş, Ion Neacşu, Grigore Marius Stanciu, Victor Eugen Stelian,
Liviu Ştefănescu, Mihai Tăbăroiu şi Gheorghe Urduban, lipsind celelalte părţi,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Având cuvântul, Constantin Olaru solicită admiterea
excepţiei, arătând că aceasta priveşte competenţa Direcţiei Naţionale
Anticorupţie; în cauză, urmărirea penală a fost efectuată de secţia militară a
acestei direcţii, cu toate că în ceea ce îi priveşte, fuseseră demilitarizaţi
încă din anul 2002. Invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului referitoare la judecarea cauzelor de către instanţele militare.
Florin Chelaru lasă la aprecierea Curţii soluţionarea
excepţiei.
Gabriel Adrian Andronic, Florian Barbu, Nicuşor
Butucea, Dumitru Constantin, Cristian Marin Ene, Iulian Ene, Marius Hambic,
Marius Lahman, Aurică Mareş, Ion Neacşu, Grigore Marius Stanciu, Victor Eugen
Stelian, Liviu Ştefănescu, Mihai Tăbăroiu şi Gheorghe Urduban sunt de acord şi
susţin cele arătate de Constantin Olaru. Se precizează de către Victor Eugen
Stelian că au fost anchetaţi de un procuror militar, cu toate că acesta nu avea
dreptul să o facă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că Decizia Curţii
Constituţionale nr. 610/2007, invocată de autorii excepţiei, a intervenit după
finalizarea urmăririi penale în cauză (anul 2003), iar criticile formulate sunt
consideraţii teoretice care nu conduc la relevarea unei încălcări a
Constituţiei. în plus, obiecţiunile formulate privesc interpretarea textelor de
lege criticate, precum şi a deciziilor pronunţate de Curtea Constituţională,
aspecte care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 7.043/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi
pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (3) şi (4)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, excepţie invocată de Constantin Olaru, Gheorghe Anton Balea,
Gheorghe Constantin şi Ion Predescu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prin dispoziţiile criticate
se încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi se creează o situaţie
discriminatorie faţă de alţi inculpaţi judecaţi de instanţele civile datorită
faptului că, în ceea ce îi priveşte, urmărirea penală a fost efectuată de
Secţia militară a Parchetului Naţional Anticorupţie. Se arată în acest sens că,
în cauză, urmărirea penală a fost efectuată de Secţia militară din cadrul
Direcţiei Naţionale Anticorupţie - structura centrală, în condiţiile în care,
în opinia autorilor excepţiei, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002, raportat la infracţiunile cercetate, competenţa revenea biroului
teritorial, şi nu structurii centrale din cadrul acestei direcţii. Se mai
susţine, potrivit celor reţinute în încheierea de sesizare, că nu există
interes pentru preluarea urmăririi penale de către structura centrală şi că
dispoziţiile art. 13 din ordonanţa de urgenţă menţionată sunt
neconstituţionale, fiind „în conflict cu art. 132 din Constituţie şi cu art. 63
alin. 1 lit. a) din Legea nr. 304/2004". Se arată că în acest sens s-a
pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 365/2009.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi
pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Urmărirea penală în cauză
a fost finalizată în anul 2003, conform dispoziţiilor în vigoare referitoare la
competenţa parchetelor, modificările operate prin Legea nr. 356/2006 şi Decizia
nr. 610/2007 a Curţii Constituţionale survenind abia în cursul judecăţii,
astfel încât cauza a fost declinată de instanţa militară în favoarea Curţii de
Apel. Declinarea de competenţă în condiţiile art. 42 din Codul de procedură
penală nu este de natură a înlătura actele îndeplinite şi măsurile dispuse de
instanţă şi cu atât mai puţin actele de urmărire penală. Atât parchetele
militare, cât şi cele civile efectuează urmărirea penală conform dispoziţiilor
Codului de procedură penală în vigoare.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că normele criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:
-Art. 13 alin. (1), (3) şi (4): „(1) Sunt de
competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea
nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre
următoarele condiţii: [...];
(3) Urmărirea penală în cauzele privind
infracţiunile prevăzute la alin. (1), (11) si (12),
săvârşite de militarii în activitate, se efectuează de procurori militari din
cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, indiferent de gradul militar pe care
îl au persoanele cercetate.
(4) Sunt de competenţa parchetelor de pe lângă
instanţe, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura penală, infracţiunile
prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare,
care nu sunt date, conform alin. (1), (11) şi (12), în
competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 131
şi ale art. 132 privind Rolul Ministerului Public şi, respectiv, Statutul
procurorilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, nu poate fi reţinută pretinsa încălcare a
principiului egalităţii în drepturi, întrucât textele de lege criticate se
aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei criticate, fără privilegii
sau discriminări arbitrare. In plus, stabilirea unor reguli speciale de
competenţă cu privire la o anumită categorie de persoane - militari în
activitate, în sensul că în cauzele privind infracţiunile de corupţie săvârşite
de aceştia, urmărirea penală se efectuează de procurori militari din cadrul
Direcţiei Naţionale Anticorupţie, indiferent de gradul militar pe care îl au
persoanele cercetate, nu este contrară principiului egalităţii, care, astfel
cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, nu
înseamnă uniformitate, astfel încât, dacă la situaţii egale trebuie să
corespundă un regim juridic egal, pentru situaţii diferite tratamentul nu poate
fi decât diferit.
In ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia, în
cauză, urmărirea penală a fost efectuată de Secţia militară din cadrul
Direcţiei Naţionale Anticorupţie - structura centrală, în condiţiile în care,
în opinia autorilor excepţiei, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002, raportat la infracţiunile cercetate, competenţa revenea biroului
teritorial, şi nu structurii centrale din cadrul direcţiei, aceasta vizează
aspecte de interpretare şi aplicare a legii care nu intră în competenţa de
soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţelor de judecată. Decizia
Curţii Constituţionale nr. 365/2009, invocată de autorii excepţiei în motivarea
acesteia, nu este de natură să fundamenteze critica formulată în raport cu art.
131 şi 132 din Legea fundamentală, deoarece prin decizia menţionată Curtea a
constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 223 alin. (1)
lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie şi a dispoziţiilor art. 201 alin. (1) lit.
a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, tocmai pentru faptul că aceste dispoziţii
reglementau, cu caracter strict şi limitativ, situaţiile în care cauze de
competenţa parchetelor ierarhic inferioare puteau fi preluate, pentru
efectuarea urmăririi penale, de procurorii din cadrul parchetelor ierarhic
superioare.
De altfel, criticile formulate vizează aspecte de
interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, precum şi a jurisprudenţei
Curţii Constituţionale în raport cu situaţia concretă dedusă judecăţii, cauză
în care s-a invocat „excepţia de necompetenţă a efectuării urmăririi penale de
către procurorul militar din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie".
Astfel de critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată", prin raportarea textelor de lege criticate la dispoziţii şi
principii ale Constituţiei, iar nu la situaţia concretă în care aceste texte
sunt aplicate.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie
invocată de Constantin Olaru, Gheorghe Anton Balea, Gheorghe Constantin şi Ion
Predescu în Dosarul nr. 7.043/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta