DECIZIE Nr.
1307 din 13 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 849 din 8 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Auto Remus" - S.R.L, din Botoşani, prin reprezentantul
acesteia, Remus-Ioan Dăscălescu, în Dosarul nr. 1.604/193/E/2008 al
Tribunalului Botoşani - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând
jurisprundenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.604/193/E/2008, Tribunalul Botoşani - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepţia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Auto Remus" - S.R.L, din Botoşani, prin
reprezentantul acesteia, Remus-Ioan Dăscălescu, cu prilejul soluţionării
recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2.400 din 12 mai 2008,
pronunţată de Judecătoria Botoşani în Dosarul nr. 1.604/193/2008.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 14 alin.
(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 îngrădesc dreptul la
muncă al salariaţilor care lucrau în unitatea a cărei activitate a fost
suspendată ca urmare a aplicării unei sancţiuni contravenţionale. Astfel, locul
de muncă al acestora este lăsat la discreţia organului constatator, chiar dacă
respectivul salariat nu are nicio legătură cu respectarea sau nerespectarea de
către agentul economic a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999. Stabilind sancţiunea suspendării activităţii economice, actul normativ
amintit nu a prevăzut şi măsuri de protejare a salariaţilor, deşi contractul de
muncă a fost desfiinţat printr-un act de putere, fără ca ei să aibă vreo vină.
Tribunalul Botoşani - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal consideră că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că măsura dispusă prin
procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu afectează în mod direct
raporturile de muncă dintre societate şi salariaţi, în sensul că suspendarea
raporturilor de muncă nu intervine de drept, ci doar ca urmare a unui act
unilateral al angajatorului, ulterior.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că,
raportat la conţinutul dreptului la muncă, care presupune libertatea alegerii
profesiei, meseriei sau ocupaţiei, libertatea alegerii locului de muncă,
protecţia socială a muncii, retribuţia muncii depuse, dreptul la negocieri
colective şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective încheiate ca
urmare a acestor negocieri, nu se poate reţine încălcarea acestui drept. De
asemenea, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la
prevederile art. 53 din Constituţie, arată că măsura dispusă de textul de lege
criticat este justificată de imperativul protejării interesului social şi al
ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi
sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice
negative, cum ar fi evaziunea fiscală.
Avocatul Poporului, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin deciziile nr. 897/2007 şi nr.
124/2008, consideră că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, dispoziţii potrivit cărora „Nerespectarea
de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la
neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor
fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de
bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise
pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică
până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea
activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."
Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este
contrar prevederilor art. 41 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie referitoare
la dreptul la muncă, respectiv restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul excepţiei porneşte de la premisa potrivit căreia
instituirea sancţiunii complementare a suspendării activităţii agentului
economic pentru o perioadă de 3 luni aduce atingere exerciţiului dreptului la
muncă. In realitate, Curtea observă că această normă nu produce efecte decât în
măsura în care agentul economic, care are şi calitate de angajator, nu respectă
obligaţiile impuse de lege privind utilizarea aparatelor de marcat electronice
fiscale. Aşadar, din această perspectivă, se poate afirma că restrângerile
aduse dreptului la muncă sunt cauzate nu de textul de lege criticat în sine, ci
de atitudinea culpabilă a agentului economic, prin nerespectarea obligaţiilor
legale. In plus, art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 nu prevede încetarea existenţei agentului economic şi, ca urmare, a
locurilor de muncă, astfel că nu se poate susţine că sancţiunea suspendării
activităţii atrage în mod necesar şi desfacerea contractelor de muncă.
De altfel, asupra conformităţii dispoziţiilor art. 14
alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 cu prevederile
constituţionale care consacră dreptul la muncă, Curtea s-a mai pronunţat şi
prin Decizia nr. 667 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, ale cărei considerente îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Auto
Remus" - S.R.L, din Botoşani, prin reprezentantul acesteia, Remus-Ioan
Dăscălescu, în Dosarul nr. 1.604/193/E/2008 al Tribunalului Botoşani - Secţia
comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea