DECIZIE Nr.
130 din 21 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedura
civila si ale art. 12 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 272 din 27 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 12 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de
Societatea Comercială
„Cuprom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.049/2005 al Judecătoriei Zalău.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă ca neîntemeiată.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 64/1995, pune concluzii de respingere ca
fiind inadmisibilă, deoarece
aceste dispoziţii nu au legătură cu soluţionarea
cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 5 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.049/2005, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 12 din Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Cuprom" - S.A. din Bucureşti, într-o cauză ce
are ca obiect soluţionarea
unei contestaţii la poprire.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art.
12 din Legea nr. 64/1995 vin în contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (1), art 21 alin. (1) şi (2) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie. In continuare, arată că dispoziţiile art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă vin în contradicţie
cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece se creează un dezechilibru între creditor, pe de o parte, şi debitor, pe de altă parte. De asemenea, consideră că art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă vine în
contradicţie cu prevederile
art. 135 alin. (2) din Constituţie, deoarece se creează circumstanţele
concurenţei neloiale,
imposibilitatea efectuării de
plăţi către terţii contractanţi
fiind de natură a paraliza
întreaga activitate economică
a debitorului. Apreciază în
continuare că dispoziţiile art. 454 alin. 1 din Codul de
procedură civilă vin în contradicţie cu prevederile art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 24 şi ale art. 53 din Constituţie.
Judecătoria Zalău, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 64/1995, arată că acestea nu au
incidenţă în cauza dedusă judecăţii. In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 454 alin. 1
din Codul de procedură civilă, apreciază că aceasta este
neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare
a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, în ceea ce
priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 64/1995, arată că aceasta este
inadmisibilă, deoarece aceste
dispoziţii nu sunt aplicabile
litigiului dedus judecăţii, In
ceea ce priveşte dispoziţiile art. 454 din Codul de procedură civilă, arată că acestea nu contravin prevederilor din
Constituţie invocate de
autorul excepţiei. In acest
sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale,
arată că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2) şi ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile
art. 12 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17
noiembrie 2004, şi ale art.
454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificat
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, ordonanţă aprobată cu
modificări prin Legea nr.
219/2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Textele de
lege criticate au următorul
cuprins:
- Art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Poprirea se înfiinţează
fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi
debitorul despre măsura luată. ";
- Art. 12 din Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a
falimentului: „Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea
prevederilor constituţionale
ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin.
(1) şi (2) referitoare la
accesul liber la justiţie, ale
art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate
privată, ale art. 53
referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135
alin. (2) referitoare la economia României.
I. In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 12 din
Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a
falimentului, Curtea constată
că aceasta este inadmisibilă.
Obiectul litigiului, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate,
îl reprezintă soluţionarea unei contestaţii la poprire, iar dispoziţia art. 12 din Legea nr. 64/1995 se referă la faptul că hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii, ele putând fi atacate
separat cu recurs. Curtea constată că dispoziţia art. 12 din Legea nr. 64/1995 nu are
legătură cu soluţionarea cauzei, iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
„Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti
sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură
cu soluţionarea
cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Astfel, urmează ca
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 64/1995 să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.
II. Examinând excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 454 alin.
1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai
fost supuse controlului de constituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 178 din 20 aprilie 2004,
publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 18 mai 2004, Curtea a statuat că dispoziţia de lege criticată nu contravine art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, reţinând în esenţă că, pentru prevenirea unor eventuale abuzuri
din partea debitorilor rău-platnici,
în sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă,
legiuitorul a prevăzut în mod
expres înfiinţarea popririi fără obligaţia somării prealabile a debitorului. Insă, în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoştinţă despre înfiinţarea
popririi, textul de lege criticat nu lezează în nici un fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare. Tot cu acea ocazie, cu privire la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a statuat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o
discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este
întemeiată.
Textul de lege criticat nu aduce atingere nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza
în care există o restrângere a
exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.
Cu privire la invocarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (2),
Curtea, prin Decizia nr. 336 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, a reţinut că textul de
lege criticat nu numai că nu
nesocoteşte îndatorirea
fundamentală a statului de a
asigura cadrul favorabil dezvoltării economiei de piaţă, ci, dimpotrivă, dă expresie dispoziţiei constituţionale,
astfel încât debitorul nu are decât să-şi execute
voluntar şi cu bună-credinţă obligaţia certă, lichidă şi exigibilă constatată prin titlul executoriu, pentru a nu leza dreptul legal recunoscut al
titularului creanţei, evitând
distorsionarea raporturilor juridice comerciale, bazate pe libera iniţiativă şi concurenţă.
Atât considerentele, cât şi soluţiile
deciziilor pronunţate de Curte
îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de
faţă, neintervenind elemente
noi, care să determine o
reconsiderare a jurisprudenţei
Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 12 din
Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a
falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cuprom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.049/2005 al Judecătoriei Zalău.
II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 454 alin.
1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu