DECIZIE Nr.
118 din 16 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 din Codul comercial
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 257 din 22 martie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 din Codul comercial, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „G. V. P. &CO Import-Export" - S. R.
L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 726/2005 al Judecătoriei Brad.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, In acest sens arată că interdicţia acordării termenului de graţie
în privinţa obligaţiilor comerciale îşi găseşte fundamentul în exigenţele
activităţii comerciale. Accesul liber al debitorului nu este însă vătămat,
întrucât nimic nu îl împiedică pe acesta să îşi formuleze apărările în faţa
instanţei de judecată şi să exercite căile legale de atac.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 octombrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 726/2005, Judecătoria Brad a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 44 din Codul comercial, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „G. V. P. &CO Import-Export" - S. R.
L. din Cluj-Napoca cu ocazia soluţionării unei acţiuni ce are ca obiect un
litigiu comercial, pentru constatarea compensării parţiale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul legal criticat contravine
prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât îngrădeşte dreptul la apărarea
intereselor sale legitime, instituind, totodată, un tratament preferenţial
pentru anumite categorii de subiecte de drept.
Judecătoria Brad apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In
acest sens arată că imposibilitatea acordării de către judecător, în
obligaţiunile comerciale, a termenului de graţie permis de art. 1021 din Codul
civil nu constituie o îngrădire a accesului liber la justiţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens arată că în
obligaţiile comerciale acordarea unui termen de graţie este interzisă în mod
expres de legiuitor, această interdicţie fiind impusă de exigenţele activităţii
comerciale. In eventualitatea în care instanţa judecătorească ar fi îndrituită
să acorde un termen de garanţie unui debitor, întârzierea în executarea
obligaţiei acestuia s-ar repercuta în lanţ asupra obligaţiilor din alte
raporturi juridice în care se află creditorul, creând astfel premisele pentru
dezorganizarea activităţii juridice. In final, Guvernul arată că reglementarea
criticată se referă la toate obligaţiile comerciale şi la toţi comercianţii
care au calitatea de debitori într-un raport juridic comercial, fără privilegii
şi fără discriminări, şi nu îngrădeşte în nici un fel accesul liber la
justiţie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens arată că
textul de lege criticat nu contravine art. 21 din Constituţie, deoarece
acordarea unui termen de graţie în raporturile comerciale ar duce la o
dezorganizare a activităţii comerciale, având în vedere faptul că întârzierea
în executarea obligaţiei de către debitor s-ar repercuta în lanţ asupra
obligaţiilor din alte raporturi juridice în care s-ar afla creditorul. Aşadar,
interdicţia acordării termenului de graţie în materie comercială îşi găseşte
fundamentul în exigenţele activităţii comerciale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 44 din Codul comercial al României, potrivit
cărora, „In obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de
graţie permis de art. 1021 din Codul civil".
Autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate
încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie şi ale art. 24 care consacră dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că termenul de graţie, reglementat de art. 1021 din Codul civil, este
un termen de executare a convenţiei, pe care judecătorul îl poate acorda, în
mod excepţional, debitorului aflat în întârziere, pentru a evita astfel
pronunţarea rezoluţiei contractului. In dreptul comercial termenul de graţie
este interzis, ţinându-se seama de specificul obligaţiilor comerciale, care
trebuie să fie executate cu celeritate. Creditorul contează pe sumele pe care
le are de încasat, o neplată la termen putând avea repercusiuni asupra
obligaţiilor pe care, la rândul său, creditorul poate să le aibă faţă de alţii.
Având în vedere aspectele menţionate, Curtea reţine că
textul de lege criticat constituie o aplicare a principiului consacrat în art.
135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, în conformitate cu care statul trebuie
să asigure libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale.
Totodată, Curtea constată că nu poate fi primită
susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia dispoziţiile art. 44 din Codul
comercial îi încalcă dreptul la apărare, întrucât textul de lege menţionat nu
îl împiedică pe debitorul care nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală
asumată să se apere prin mijloacele prevăzute de lege, în litigiul ce are ca
obiect desfiinţarea contractului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A. d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 44 din Codul comercial, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „G. V. P. &CO Import-Export" - S. R. L. din Cluj-Napoca în
Dosarul nr. 726/2005 al Judecătoriei Brad. Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora