DECIZIE   Nr. 114 din 24 februarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 alin. 1 si ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 337 din 21 aprilie 2005

    Constantin Doldur     - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Marieta Safta         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 alin. 1 si ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedura penala, ridicata de Ionel Onescu in Dosarul nr. 2.743/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca dispozitiile legale criticate nu incalca prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 4 noiembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.743/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 alin. 1 si ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedura penala, ridicata de Ionel Onescu in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textele de lege criticate, privind comunicarea hotararii si, respectiv, termenul de declarare a apelului, incalca dreptul la aparare in masura in care se aplica si atunci cand instanta de judecata dispune amanarea pronuntarii. Se arata ca "in asemenea situatii partile nu mai au cunostinta de locul si momentul pronuntarii hotararii si nici nu exista certitudinea ca li s-a dat posibilitatea sa participe la pronuntare", astfel incat asigurarea dreptului la aparare se poate realiza "doar prin comunicarea dispozitivului hotararii si [...] daca termenul de declarare a apelului sau a recursului incepe sa curga de la data comunicarii hotararii [...]".
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, apreciaza ca aceasta este neintemeiata. In acest sens instanta arata ca, in cauza, "inculpatul a fost prezent la termenul cand dosarul sau a ramas in pronuntare", iar "simpla imprejurare ca domiciliul sau se afla in alta localitate decat cea in care s-a desfasurat judecata nu este o imprejurare obiectiva in intelesul legii care sa-l fi impiedicat sa ia cunostinta de continutul dispozitivului hotararii chiar si in conditiile in care instanta a amanat pronuntarea". Cu un minimum de diligenta, acesta era in masura sa ia cunostinta de cuprinsul hotararii, pentru a-si sustine apararile si a promova caile de atac in conditiile legii.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat textele de lege criticate nu incalca dreptul la aparare. Se arata ca partile au asigurata posibilitatea de a cunoaste termenul in care se fac deliberarea si pronuntarea hotararii, iar in situatia in care instanta a amanat pronuntarea hotararii, acestea "dispun de numeroase posibilitati de informare pentru a afla rezultatul deliberarii si, in functie de rezultatul deliberarii, sa exercite calea de atac". In punctul de vedere prezentat Guvernul precizeaza totodata ca, "in cazul in care, din motive obiective, independent de vointa si de culpa sa, [partea] nu a putut participa la dezbateri sau la pronuntare ori nu a putut exercita caile de atac in termen legal, drepturile partii respective sunt aparate prin dispozitiile art. 364 alin. 1 din Codul de procedura penala [...]", privind repunerea in termenul de declarare a apelului.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate nu aduc atingere art. 129 din Legea fundamentala, deoarece "nu impiedica partile sa exercite caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in conditiile legii". Totodata arata ca atat dispozitiile art. 360 alin. 1 din Codul de procedura penala, cat si cele ale art. 363 alin. 3 din acelasi act normativ sunt norme procedurale, a caror reglementare este de competenta exclusiva a legiuitorului.
    In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 360 alin. 1 si ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedura penala, avand urmatorul cuprins:
    - Art. 360 alin. 1: "Copii de pe dispozitivul hotararii se comunica partilor care au lipsit atat la judecata, cat si la pronuntare.";
    - Art. 363 alin. 3: "Pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronuntare, termenul curge de la pronuntare. Pentru partile care au lipsit atat la dezbateri, cat si la pronuntare, precum si pentru inculpatul detinut ori pentru inculpatul militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant, ori pentru inculpatul internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronuntare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv."
    Prevederile constitutionale invocate in motivarea exceptiei au urmatorul cuprins:
    - Art. 24 (Dreptul la aparare): "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
    In esenta, critica de neconstitutionalitate sustine ca normele vizate incalca dreptul la aparare "in masura in care se aplica si in situatia in care instanta de judecata a amanat pronuntarea", intrucat, in asemenea situatii, partile nu mai au cunostinta de locul si momentul pronuntarii hotararii si, de asemenea, nu exista certitudinea ca li s-a dat posibilitatea sa participe la pronuntare.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate formulata, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Prevederile legale criticate sunt norme de procedura, stabilite de legiuitor in temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constitutie, si, contrar sustinerilor autorului exceptiei, acestea dau expresie preocuparii legiuitorului de a asigura realizarea dreptului la aparare, inclusiv in ceea ce priveste posibilitatea promovarii cailor de atac impotriva hotararilor pronuntate de instantele judecatoresti.
    Astfel, art. 360 alin. 1 din Codul de procedura penala prevede obligatia comunicarii de copii de pe dispozitivul hotararii partilor care au lipsit atat la judecata, cat si la pronuntare, in scopul cunoasterii solutiei pronuntate, termenul de apel pentru acestea incepand sa curga, potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedura penala, de la data comunicarii copiei de pe dispozitiv. Ratiunile pentru care legiuitorul nu a prevazut obligatia comunicarii dispozitivului hotararii in toate situatiile sunt evidente, partile prezente la judecata fiind in masura sa cunoasca data pronuntarii si, prin urmare, sa afle, cu o diligenta minima, care este hotararea instantei, iar partile prezente la pronuntare luand cunostinta de hotarare chiar in momentul pronuntarii sale. Asa fiind, lipsa comunicarii dispozitivului hotararii in cazurile mentionate, precum si faptul ca, in aceste cazuri, termenul de declarare a apelului curge (cu exceptiile prevazute de lege) de la data pronuntarii hotararii nu sunt de natura sa aduca atingere dreptului la aparare al partilor, acestea avand posibilitatea sa cunoasca solutia instantei si sa actioneze in consecinta, exercitandu-si fara nici o ingradire drepturile procesuale prevazute de lege.
    Pentru motivele aratate, nu este incalcat dreptul la aparare prin aplicarea dispozitiilor art. 360 alin. 1 si ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedura penala in situatia relevata in motivarea exceptiei, respectiv cea a amanarii pronuntarii. Astfel, chiar daca instanta dispune amanarea pronuntarii, partea prezenta la judecata poate afla data pronuntarii hotararii si, prin urmare, solutia instantei, asa incat necomunicarea dispozitivului hotararii nu este de natura sa o impiedice sa exercite impotriva acesteia caile de atac in conditiile legii, in speta, apelul.
    Mai mult, pentru situatiile in care partile sunt in imposibilitatea de a promova caile de atac in termenele prevazute de lege, legiuitorul a reglementat posibilitatea repunerii in termen, art. 364 alin. 1 din Codul de procedura penala stipuland in acest sens ca "apelul declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind facut in termen, daca instanta de apel constata ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare, iar cererea de apel a fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile". Ca urmare, si in aceste situatii este asigurata deplina exercitare a dreptului la aparare, astfel incat criticile formulate de autorul exceptiei sunt neintemeiate.
    De altfel, potrivit art. 129 din Constitutie, exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti se face "in conditiile legii". Ca urmare, eventuala lipsa de diligenta a partii care, desi a fost prezenta la judecata sau la pronuntarea hotararii judecatoresti, nu promoveaza caile de atac in termenul prevazut de lege, invocand lipsa comunicarii dispozitivului hotararii, nu poate constitui temei al criticii de neconstitutionalitate.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 alin. 1 si ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedura penala, ridicata de Ionel Onescu in Dosarul nr. 2.743/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 24 februarie 2005.

                      PRESEDINTE,
                   CONSTANTIN DOLDUR

                              Magistrat asistent,
                              Marieta Safta