SECŢIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Dosar nr. 1.510/33/2010Completul compus din:Preşedinte - Danusia PuşcaşuGrefier - Angela NistorPe rol, cererea în contencios administrativ formulată de reclamanţii Hexan Viorel, Stănescu Gheorghe, Trif Ştefan, Patca Iulian, Bob Ioan, Şerban Mircea Matei şi Vanea Vasile, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect anulare acte emise de autorităţile de reglementare - Hotărârea Guvernului nr. 735/2010.S-au înregistrat la dosar în data de 19 noiembrie 2010 concluzii scrise din partea reclamanţilor, prin avocat Iepure Viorel.Mersul dezbaterilor, susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 16 noiembrie 2010, când pronunţarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.CURTEA,Prin acţiunea înregistrată cu numărul de mai sus, reclamanţii Hexan Viorel, Stănescu Gheorghe, Trif Ştefan, Patca Iulian, Bob Ioan, Şerban Mircea Matei şi Vanea Vasile au chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Hotărârii Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 28 iulie 2010.În motivarea acţiunii se arată că hotărârea Guvernului atacată a fost adoptată cu exces de putere, dispoziţiile acesteia fiind nelegale, deoarece îi obligă pe reclamanţi să depună cereri de recalculare a pensiilor contrar voinţei lor şi totodată îi obligă să depună documentele doveditoare privind veniturile pe care le-au realizat în diferite perioade de activitate.În acest sens, fac trimitere la prevederile art. 10 alin. (2) care dispun că „Drepturile de pensii recalculate potrivit alin. (1) se acordă astfel: a) de la data de întâi a lunii următoare expirării procesului de recalculare, dacă cererea, împreună cu documentele doveditoare, a fost depusă în termenul general de prescripţie; b) din prima zi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu documentele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii, după termenul prevăzut la lit. a)“ şi la prevederile art. 2 alin. (3) şi (4) care stabilesc că: „(3) Pentru perioadele în care beneficiarii şi-au desfăşurat activitatea în Ministerul Apărării Naţionale, documentele doveditoare se solicită de către aceştia prin centrele militare judeţene/zonale/de sector sau prin unităţile militare din care au făcut parte, după caz“, şi „(4) Pentru perioadele în care beneficiarii şi-au desfăşurat activitatea în celelalte instituţii din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi din sistemul administraţiei penitenciarelor, documentele doveditoare se solicită de către aceştia de la ultima unitate din care au făcut parte sau de la structura de resurse umane a inspectoratelor generale/similare, în situaţia în care aceste unităţi au fost desfiinţate.“De asemenea, art. 6 alin. (2) dispune că: „În situaţia în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare solicitate de beneficiari structurilor prevăzute la art. 2 alin. (3) şi (4).“Reclamanţii invocă motive de nelegalitate, întrucât în Legea nr. 119/2010 se dispune doar că „recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare...“, fără a se institui vreo obligaţie în acest sens în sarcina pensionarilor militari. Nimeni nu poate fi obligat să contribuie în vreun fel la diminuarea unui drept al său, dobândit în mod legal.În situaţia în care nu îşi vor depune documente doveditoare privind veniturile de natură salarială din anumite perioade, vor fi „pedepsiţi“ cu determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.Raportarea la salariul mediu brut pe economie pentru acele perioade pentru care nu se pot dovedi „veniturile realizate lunar“ este de principiu netemeinică. Aceasta deoarece un salariat din economie munceşte 8 ore pe zi, 5 zile (înainte de 1989 - 6 zile) pe săptămână, are libertate de deplasare fără a cere consimţământul şefului (angajatorului), în timp ce militarul este la datorie 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână şi are o multitudine de restricţii şi îngrădiri ale drepturilor şi libertăţilor. Prin urmare, impunerea acestei reguli ar însemna stabilirea unei „egalităţi“ nelegale, netemeinice şi lipsite de orice principiu moral.Oricât s-ar strădui să îşi procure în timp util actele necesare dovedirii veniturilor realizate lunar, cea mai mare parte dintre ei nu vor reuşi acest lucru pentru că militarii nu au avut niciodată cărţi (carnete) de muncă. Dintotdeauna pensiile militare au fost stabilite pe baza unei legi speciale (în prezent Legea nr. 164/2001), avându-se în vedere soldele lunare din ultima perioadă de activitate (în prezent 6 luni), iar în dosarele (memoriile) personale nu există date cu privire la veniturile realizate.Pentru recalcularea pensiei pe baza veniturilor realizate în întreaga perioadă de activitate este necesară consultarea, pentru fiecare pensionar militar, a statelor de plată din fiecare lună. Chiar pornind de la premisa că aceste state s-ar afla întro singură unitate militară sau într-un singur punct arhivistic (în realitate acestea sunt răspândite prin mai multe unităţi militare sau puncte arhivistice), timpul necesar consultării acestora şi eliberării adeverinţelor pentru toţi pensionarii militari ar fi unul foarte lung şi ar necesita un număr foarte mare de operatori.Prin această adăugare la lege, din art. 6 alin. (4) rezultă că, prin procesul de recalculare, dreptul la pensie nu ne este garantat nici măcar în cuantumul reglementat de Legea nr. 119/2010 şi Legea nr. 19/2000.Termenul de „beneficiar“ („beneficiari“) este folosit excesiv în locul celui de „titular“ sau „pensionar“, inducându-se astfel ideea că pensionarii militari ar beneficia de pe urma procesului de recalculare. Exemple: art. 2 alin. (6) („documentele doveditoare... se depun de către beneficiari...“), art. 6 alin. (2) („... determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare solicitate de beneficiari...“) etc.Pensionarii militari cărora li s-a diminuat pensia prin procesul de recalculare nu pot fi consideraţi beneficiari întrucât, conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, beneficiarul este o persoană care „are folos din ceva“. Or, pensionarii militari nu au vreun folos din procesul de recalculare, ci au o pierdere. Utilizarea excesivă şi chiar forţată a termenului de „beneficiar“ se poate explica doar prin dorinţa emitentului actului (Guvernul României) de a-i putea determina să ceară recalcularea pensiilor, să procure şi să depună acte în acest sens.Este adevărat că şi Legea nr. 119/2010 utilizează termenul de „beneficiar“ [art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (3) şi (4) etc.], dar o face doar cu referire la pensiile actuale, dobândite în temeiul Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.Hotărârea Guvernului atacată stabileşte drept criteriu principal de recalculare ordinea înregistrării documentelor doveditoare la structurile de pensii. În acest sens, art. 2 alin. (7) dispune că: „Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează în ordinea înregistrării documentelor doveditoare la structurile de pensii, iar în lipsa acestora, începând cu cele mai vechi dosare aflate în plată, în funcţie de anul şi luna deschiderii dreptului la pensie.“Însăşi obligarea pensionarilor militari să prezinte documente doveditoare este nelegală, pentru motivele arătate la pct. 2 şi 3.Instituirea acestui criteriu este inutilă, din moment ce, în lipsa documentelor doveditoare, recalcularea se va face „începând cu cele mai vechi dosare aflate în plată“ (al doilea criteriu). Aceasta, deoarece tocmai titularii celor mai vechi dosare aflate în plată vor avea nevoie de mai mult timp pentru a obţine documente doveditoare, întrucât multe unităţi în care au lucrat aceştia s-au desfiinţat cu mult timp în urmă, iar accesul la arhivele acelor unităţi este mai greoi.Această dispoziţie [ca şi cele din art. 2 alin. (3) şi (4)] are şi un profund caracter nedrept, imoral şi lipsit de respect, în special faţă de pensionarii militari aflaţi la vârsta senectuţii. Aceştia (mulţi dintre ei bolnavi şi în imposibilitatea fizică de a se deplasa) şi-au sacrificat cea mai mare parte din viaţă (inclusiv tinereţea şi familia) pentru a-şi servi şi apăra ţara chiar cu riscul pierderii vieţii (jurământul militar este singurul care impune acest risc), iar acum sunt chemaţi la o adevărată „competiţie“ de stat la cozi la porţi, la uşi şi la ghişee. Şi aceasta, pentru a-şi face ei înşişi rost de actele pe baza cărora să „beneficieze“ de o pensie mai mică decât cea dobândită în mod legal, despre care ştiau, încă de la intrarea în liceul militar sau în şcoala militară, că, în conformitate cu statutul lor special, va fi calculată pe baza unei legi speciale şi le va asigura un trai decent la bătrâneţe.Constrângerea reclamanţilor prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 de a-şi căuta documentele doveditoare şi de a depune cereri de recalculare a pensiilor nu simplifică în niciun fel procesul de recalculare, nu scurtează timpul de recalculare a pensiilor, ci, dimpotrivă, îl prelungeşte. Aceasta, deoarece documentele privind veniturile realizate de ei (statele de plată) se află în unităţile şi arhivele Ministerului Apărării Naţionale, iar recalcularea pensiilor este în sarcina unei structuri din cadrul aceluiaşi minister (Secţia pensii militare din cadrul Direcţiei financiar-contabile a Ministerului Apărării Naţionale). Prin urmare, Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 le cere să solicite documente doveditoare de la o instituţie şi să le predea aceleiaşi instituţii, dar însoţite de o cerere.Având în vedere cele menţionate se pune întrebarea care au fost motivele pentru care în Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 s-au adăugat dispoziţii de implicare a noastră în procesul de recalculare, prin obligarea de a solicita actele privind veniturile şi de a depune cereri de recalculare.Prin procesul de recalculare stabilit prin Legea nr. 119/2010 pensiile reclamanţilor vor scădea ca urmare a calculării lor pe baza punctajului mediu anual prevăzut de Legea nr. 19/2000; în consecinţă, nu li se poate pretinde să fie de acord cu recalcularea sau să depună cereri în acest sens, cu atât mai mult cu cât intenţionează să uzeze în continuare în instanţele naţionale şi europene de toate mijloacele legale pentru a-şi apăra un drept câştigat după foarte multe sacrificii şi renunţări.Salariile acestora au fost, în general, mai mari decât salariul mediu pe economie, prin urmare determinarea punctajului mediu anual pe baza acestui salariu i-ar dezavantaja în mod evident.Una dintre condiţiile (elementele) de fond, esenţiale, de validitate şi generale ale actului juridic civil este consimţământul, iar una dintre condiţiile exprimării lui valabile este aceea de a nu fi viciat prin eroare, violenţă sau dol. Violenţa constă în „ameninţarea unei persoane cu un rău de natură să îi producă o temere ce o determină să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat“. După natura răului cu care se ameninţă, una dintre formele violenţei este violenţa fizică, aceasta existând atunci când ameninţarea cu un rău priveşte integritatea fizică a persoanei ori bunurile sale. Dolul constă în „inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un act juridic“. Din teoria actului juridic civil rezultă, prin urmare, că nimeni, în nicio situaţie, nu poate fi obligat să încheie un astfel de act, deci inclusiv să formuleze o cerere. Revenind la întrebarea de mai sus, un prim răspuns este acela că, încercând să îi determine să îşi depună singuri acte pentru recalculare şi să îşi formuleze cereri în acest sens, Guvernul caută să „acopere legal“ nelegalitatea micşorării pensiilor lor, diminuându-le astfel şi posibilităţile ulterioare de a contesta recalcularea. Încercarea de a-i determina să îşi depună cereri şi acte doveditoare s-a făcut şi se face prin vicierea consimţământului lor atât prin violenţă, adică prin ameninţarea că dacă nu le depun li se vor calcula pensiile pe baza salariului mediu pe economie (deci pensia va fi mai mică), cât şi prin mijloace dolosive, adică prin „asigurări“ ale reprezentanţilor Guvernului, făcute prin intermediul mass-mediei, că diminuarea pensiilor este legală. În acest sens, s-a recurs inclusiv la invocarea în mod greşit a Cazului Andrejeva vs. Letonia judecat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cererea nr. 55.707/2000). Aceste demersuri sunt apte să inducă în eroare pensionarii militari şi să îi determine să îşi caute actele şi să-şi depună cereri de recalculare a pensiei, crezând fie că pensia nu le va scădea, fie că această scădere are o acoperire legală şi nu mai poate fi contestată în nicio instanţă. Un al doilea răspuns este acela că se transferă asupra pensionarilor militari riscurile imposibilităţii recalculării corecte şi la timp a pensiilor, riscuri generate de: lipsa din arhive a statelor de plată; caracterul ilizibil al statelor de plată, având în vedere vechimea unora dintre acestea; absenţa din dosarele (memoriile) personale a unor date referitoare la veniturile realizate; insuficienţa mijloacelor tehnice şi a personalului necesar consultării şi procesării datelor din statele de plată aflate în puncte arhivistice diferite, în localităţi diferite etc. Or, din moment ce statul a decis schimbarea unui sistem de pensii şi recalcularea pensiilor aflate în plată, tot el este cel care trebuie să îşi asume toate riscurile acestui demers. În litera şi spiritul ei, Legea nr. 119/2010 a vizat recalcularea pensiilor fără implicarea pensionarilor în vreun fel în acest proces. De altfel, este firesc şi logic să fie aşa atât timp cât această lege nu reiterează dispoziţia art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, conform căreia în situaţia în care cuantumul pensiei recalculate este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos.Faţă de cele de mai sus, consideră că textele (articolele) din Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 la care au făcut referire sunt nelegale întrucât încalcă Legea nr. 119/2010, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 24/2000, precum şi Constituţia României, că această nelegalitate duce la imposibilitatea aplicării hotărârii în ansamblul ei, motive pentru care solicită anularea în totalitate a acesteia. Reclamanţii arată că au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 (pârâtul a primit plângerea acestora la data de 16 august 2010), însă până în prezent nu au primit niciun răspuns la solicitarea de revocare a Hotărârii Guvernului nr. 735/2010. Au formulat acţiune pentru suspendarea Hotărârii Guvernului nr. 735/2010, aceasta făcând obiectul Dosarului nr. 1.371/33/2010 al Curţii de Apel Cluj.Prin scriptul intitulat „concluzii“, reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că solicită anularea dispoziţiilor cuprinse în art. 2 alin. (2)-(4), (6) şi (7), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 10 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 735/2010, deci a prevederilor care instituie în sarcina reclamanţilor obligaţia de a depune cereri de recalculare a pensiilor, a documentelor doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat şi a dispoziţiilor care se raportează la data depunerii acestor acte. Arată că prin adoptarea hotărârii Guvernului se încalcă principiul legalităţii, se realizează o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor şi se încalcă art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind interzicerea discriminării.Guvernul României, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii, arătând că Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv, astfel cum reiese şi din nota de fundamentare care a însoţit proiectul actului administrativ, prin însuşirea proiectului iniţiat de autorităţile administraţiei publice centrale cu atribuţii şi competenţe corespunzătoare domeniului de reglementare al acestui act administrativ.La elaborarea actului au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, regulament aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestuia, respectiv de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei. Totodată, proiectul a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ, cu Avizul nr. 927 din 19 iulie 2010.Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care constituie temeiul legal al emiterii hotărârii contestate, reglementează recalcularea tuturor pensiilor speciale prin delimitarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.În conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 au fost emise Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, şi Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. a)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, acte nominative care reglementează procedura de recalculare a pensiilor de serviciu acordate în baza unor legi speciale.În urma analizei de detaliu a sistemului de pensii publice şi a evoluţiei acestuia prin păstrarea structurii actuale în corelaţie cu tendinţele macroeconomice şi demografice din România s-au conturat o serie de probleme majore, prezente şi viitoare. Existenţa unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii şi tratamente favorabile unor categorii profesionale a condus la crearea unui decalaj uriaş între cea mai mare şi cea mai mică pensie plătită de stat. De asemenea, existenţa unor acte normative care reglementează organizarea şi funcţionarea diferitelor sisteme de pensii publice îngreunează în mod evident funcţionarea sistemului de pensii. Aceste aspecte au condus la necesitatea reformării sistemului public de pensii prin adoptarea unei legi unitare a pensiilor publice, motivată de o serie de factori macroeconomici şi sociali şi prin care s-a urmărit asigurarea sustenabilităţii financiare a sistemului de pensii publice, eliminarea discrepanţelor privind contribuţia la bugetul asigurărilor sociale şi inegalităţile de alocare a resurselor pentru finanţarea pensiilor publice, eliminarea legilor speciale de pensionare care prevăd criterii diferite, avantajoase, în favoarea anumitor categorii profesionale, armonizarea sistemului public de pensii cu practica europeană şi cu recomandările Uniunii Europene în domeniu şi simplificarea legislaţiei referitoare la pensiile publice.Pronunţându-se asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 873/2010, a stabilit că sunt constituţionale dispoziţiile privind recalcularea pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 din lege, cu excepţia pensiilor de serviciu ale judecătorilor, procurorilor şi judecătorilor, respectiv magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale, recalcularea acestora urmând a se realiza conform prevederilor legale în vigoare.Astfel, în executarea dispoziţiilor legale, Guvernul a fost abilitat să aprobe prin hotărâre, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1. Cu referire la instituirea prin hotărâre de Guvern a unei obligaţii de a solicita recalcularea pensiilor de către foştii militari şi poliţişti, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, pensiile foştilor militari devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, iar recalcularea lor are loc în temeiul acestui act normativ, astfel cum dispune în mod imperativ art. 3 alin. (1) din Legea nr. 119/2010: „Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.“Aşadar, recalcularea pensiilor se face prin efectul Legii nr. 119/2010 şi este obligatorie în toate cazurile prevăzute la art. 1 din acest act normativ, iar nu facultativă şi lăsată la latitudinea beneficiarilor, astfel cum susţin nejustificat reclamanţii, care apreciază că Hotărârea Guvernului nr. 735/2000 le-ar impune solicitarea acestei recalculări, prin adăugare la lege.Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând admiterea cererii de intervenţie, iar, pe fond, respingerea cererii de anulare a actului administrativ cu caracter normativ contestat.În motivarea cererii de intervenţie arată că Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 a fost emisă în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin raportare la prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.Cu privire la obligaţia instituită în sarcina reclamanţilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor, contrar voinţei acestora, arată că din cuprinsul Legii nr. 119/2010 reiese foarte clar faptul că, prin actul normativ în discuţie, nu se abrogă în totalitate prevederile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare, ci numai dispoziţiile legislative din cele două acte normative anterior indicate, care stabilesc calculul şi cuantumul pensiei, aceste drepturi băneşti urmând a fi acordate cu respectarea algoritmului de calcul stabilit de Legea nr. 19/2000, iar printr-o simplă parcurgere a Legii nr. 164/2001 (art. 49) şi a Legii nr. 179/2004 (art. 49) apare evident faptul că normele legale incidente stabilesc obligativitatea depunerii unei cereri de către persoanele îndreptăţite pentru ca acestea să beneficieze de pensie de stat.În aceste condiţii, apar ca evident neîntemeiate susţinerile reclamanţilor potrivit cărora „Hotărârea de guvern adaugă la lege“ şi „nimeni nu poate fi obligat să solicite acordarea, extinderea şi, cu atât mai puţin, diminuarea unui drept“.Cu privire la obligarea persoanelor pensionate de a depune documente doveditoare privind veniturile realizate, prevederile legale contestate trebuie analizate ţinându-se cont de dispoziţiile explicite ale art. 161 alin. (2), art. 164 şi art. 1672 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor este cea prevăzută de actul normativ antemenţionat.Practic, legiuitorul a stabilit că, în condiţiile în care pentru o anumită perioadă de timp (ce constituie stagiu de cotizare) nu sunt înregistrate în carnetul de muncă drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora, iar, în caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe ţară în vigoare la data respectivă.În aceste condiţii, în raport cu dispoziţiile relevante ale Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile Hotărârii Guvernului nr. 735/2010 nu adăugă la lege, aşa cum, în mod eronat, afirmă reclamanţii.Cu privire la presupusa „sancţiune“ aplicată reclamanţilor în cazul în care nu sunt depuse documente doveditoare, referitor la acest pretins motiv de nelegalitate, prin normele legislative contestate legiuitorul a înţeles să asigure persoanei pensionate o pensie minimă de care aceasta să beneficieze indiferent de documentele depuse în dosarul de pensionare.Cu privire la pretinsele motive de nelegalitate cuprinse în cadrul pct. 4, 5 şi 6 din cererea de chemare în judecată, în condiţiile în care, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate şi veridicitate, incumbă reclamanţilor obligaţia demonstrării pretinsei nelegalităţi a actului administrativ cu caracter normativ în discuţie. Or, aşa cum reiese din cuprinsul acţiunii, reclamanţii nu aduc niciun fel de argumente juridice în sprijinul presupusei nerespectări de către actul administrativ dedus judecăţii a criteriilor de legalitate specifice emiterii unui astfel de document.Practic, pretinsele motive de nelegalitate din cuprinsul acţiunii sunt simple aserţiuni, păreri şi puncte de vedere ale persoanelor în discuţie, fără a se putea aprecia că acestea întrunesc condiţiile de fond şi formă specifice unui adevărat exces de putere.Actul administrativ cu caracter normativ contestat a fost emis în limitele competenţei legale a autorităţii emitente.Examinând cererea, instanţa constată următoarele:Prin acţiunea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, Hexan Viorel, Stănescu Gheorghe, Trif Ştefan, Patca Iulian, Bob Ioan, Şerban Mircea Matei şi Vanea Vasile au chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând admiterea cererii, iar prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea Hotărârii Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.În motivarea acţiunii se arată că hotărârea Guvernului a fost adoptată cu exces de putere, dispoziţiile acesteia fiind nelegale, deoarece îi obligă să depună cereri de recalculare a pensiilor şi îi obligă să depună documentele doveditoare privind veniturile pe care le-au realizat în diferite perioade.Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 a fost adoptată în baza art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.Instanţa a fost învestită cu anularea art. 2 alin. (2)-(4), (6), (7), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 10 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 735/2010, invocându-se ca principal motiv de anulabilitate faptul că prin hotărâre se adaugă la lege, ea fiind adoptată cu exces de putere, deoarece prevede obligaţia depunerii cererilor de recalculare a pensiilor şi a documentelor doveditoare a veniturilor realizate, stabilind şi regimul sancţionator în cazul nedepunerii acestor documente.Problema care se ridică în cauză este dacă prin articolele a căror anulare se solicită hotărârea Guvernului adaugă la Legea nr. 119/2010 şi dacă printr-o hotărâre a Guvernului se poate adăuga la lege.În art. 2 alin. (2)-(4), (6) şi (7) se dispune:(2) Documentele doveditoare necesare stabilirii punctajelor medii anuale în vederea recalculării pensiilor sunt prevăzute în anexele nr. 1a, 1b şi 2.(3) Pentru perioadele în care beneficiarii şi-au desfăşurat activitatea în Ministerul Apărării Naţionale, documentele doveditoare se solicită de către aceştia prin centrele militare judeţene/zonale/de sector sau prin unităţile militare din care au făcut parte, după caz.(4) Pentru perioadele în care beneficiarii şi-au desfăşurat activitatea în celelalte instituţii din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi din sistemul administraţiei penitenciarelor, documentele doveditoare se solicită de către aceştia de la ultima unitate din care au făcut parte sau de la structura de resurse umane a inspectoratelor generale/similare, în situaţia în care aceste unităţi au fost desfiinţate......... ................ ................ ................ ........ ............. (6) Documentele doveditoare obţinute în condiţiile alin. (3) şi (4) se depun de către beneficiari la structurile de pensii din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi Serviciul Român de Informaţii de la care primesc drepturile de pensie.(7) Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează în ordinea înregistrării documentelor doveditoare la structurile de pensii, iar în lipsa acestora, începând cu cele mai vechi dosare aflate în plată, în funcţie de anul şi luna deschiderii dreptului la pensie. În art. 6 alin. (1), (2) şi (4) se dispune:(1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la structurile de pensii din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi Serviciul Român de Informaţii.(2) În situaţia în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare solicitate de beneficiari structurilor prevăzute la art. 2 alin. (3) şi (4)......... ................ ................ ................ ................ ............ (4) Pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar sau documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul pentru recalculare prevăzut de lege, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective. Articolul 10 alin(2) prevede: Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1) se acordă astfel: a)de la data de întâi a lunii următoare expirării procesului de recalculare, dacă cererea împreună cu documentele doveditoare a fost depusă în termenul general de prescripţie; b)din prima zi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu documentele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii, după termenul prevăzut la lit. a). Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor precizează în art. 4 alin. (1) că „Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare...“, în art. 5 alin. (4) că „În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective“, iar în art. 7 alin. (1) se arată că „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare“. Din interpretarea logică a dispoziţiilor legale sus-citate rezultă că prin hotărârea Guvernului atacată se adaugă la lege, întrucât Legea nr. 119/2010 nu conţine nicio dispoziţie care să prevadă în sarcina reclamanţilor obligaţia de depunere a cererilor de recalculare a pensiei şi a documentelor doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie, pentru calcularea cuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în care nu pot fi dovedite veniturile de natură salarială, nu şi în ipoteza prevăzută de hotărârea Guvernului, şi anume „în cazul în care nu au fost depuse documentele doveditoare în termenul de recalculare prevăzut de lege“. Nu pot fi reţinute în apărarea pârâtului dispoziţiile art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 care prevăd că „În condiţiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe ţară, în vigoare în perioada respectivă“, deoarece, pe de o parte, dispoziţiile invocate sunt cuprinse într-o lege, şi nu într-un act de aplicare a acesteia; prezentarea de către asigurat a unor acte doveditoare este o facultate, o posibilitate, şi nu o obligaţie a acestuia, aspect ce rezultă din sintagma „asiguratul poate prezenta“; prezentarea unor acte doveditoare prevăzute de Legea nr. 19/2000 constituie o situaţie de excepţie, şi anume în cazul pensionarilor care nu au avut carnet de muncă (având în vedere că acest document conţine toate datele privind veniturile), în timp ce art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 instituie pentru pensionarii militari o regulă (având în vedere că în dosarele de pensie sunt înscrise doar veniturile din ultimele luni de activitate). Din expunerea de mai sus rezultă că prin hotărârea Guvernului s-a adăugat la lege. A doua problemă care se pune este dacă această construcţie juridică este posibilă din punct de vedere legal. În Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în art. 4 alin. (1) se prevede că „Actele normative se elaborează în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă să le adopte“, iar potrivit art. 4 alin. (3) „Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă“. În acest sens sunt şi prevederile constituţionale. Astfel, conform art. 108 alin. (1) din Constituţie, „Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe“, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că „Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor“. Hotărârile Guvernului reprezintă o categorie de acte administrative specifice organelor centrale ale puterii executive; ele se adoptă pentru organizarea executării legilor şi nu pot contraveni principiilor şi dispoziţiilor cuprinse într-o lege. Deci există o ierarhie a actelor normative, legea conformă cu Constituţia situându-se în fruntea acestei ierarhii, toate celelalte acte normative emise în baza legilor trebuind să fie conforme cu acestea. Supremaţia legii înseamnă superioritatea juridică a legii, în sistemul de drept fiind astfel asigurată conformitatea tuturor actelor juridice cu legea. Conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice, fiind o consecinţă a principiului supremaţiei legii, se aplică oricărui act ce emană de la alte organe. Cât priveşte actele administrative (individuale şi normative), acestea fiind acte de executare a legii, condiţia de conformitate este indiscutabilă. De altfel, acest principiu al conformităţii actelor administrative cu legea rezultă în mod expres şi din dispoziţiile constituţionale sus-citate. Deci hotărârea se adoptă în baza legii, fiind secundum lege, şi urmăreşte organizarea, executarea în concret a legii sau, cu alte cuvinte, într-o formulă mai sintetică, punerea în aplicare sau ducerea la îndeplinire a legilor. Când o hotărâre a Guvernului încalcă legea sau adaugă la lege, ea poate fi anulată. Instituirea unor norme derogatorii de la lege se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de bază. Faptul că Legea nr. 119/2010 a fost declarată constituţională nu are relevanţă sub aspectul posibilităţii atacării hotărârii date în executarea acesteia. Controlul de constituţionalitate realizat pe calea rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate este un control de conformitate, dar unul de strictă conformare a unor dispoziţii legale. Prin actul atacat se realizează o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând că noţiunea de „bun“ are un sens autonom, nefiind limitată la proprietatea asupra bunurilor corporale, unele drepturi şi interese cu valoare patrimonială constituind bunuri şi interese sub protecţia art. 1 din Protocolul nr. 1. Aceeaşi a fost soluţia instanţei europene şi în privinţa „dreptului de indemnizare pentru îndeplinirea unor obligaţii militare“, considerând că el are o natură suficient de „caracteristică din punct de vedere patrimonial“ spre a fi cuprins în domeniul de aplicare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (Cauza Willis contra Regatului Unit, Hotărârea din 11 iunie 2002). Prin prevederea referitoare la obligaţia reclamanţilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor şi documente doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei se realizează o ingerinţă în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun. Ingerinţa autorităţilor statale trebuie să aibă în legislaţia internă o bază legală, să urmărească un scop legitim şi să apară ca necesară. Şi în această materie jurisprudenţa Curţii a adăugat condiţia proporţionalităţii ingerinţei statale prin raportare la scopul urmărit. Pentru a răspunde acestor exigenţe, norma internă trebuie să confere protecţie împotriva oricărei atingeri arbitrare, din partea autorităţilor publice, a drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie (Cauza Larissis şi alţii contra Greciei, Hotărârea din 24 februarie 1998; Cauza Perry contra Letoniei, Hotărârea din 8 noiembrie 2007). Cu privire la baza legală a ingerinţei, instanţa europeană a decis în mod constant că expresia „prevăzută de lege“ care figurează în art. 8, 9, 10 şi 11 din Convenţie impune nu numai simpla existenţă a unor reglementări, ci priveşte însăşi calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă şi previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să îşi adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalităţii implică existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi previzibile (Hentrich împotriva Franţei, Hotărârea din 22 septembrie 1994, paragraful 42). În plus, preeminenţa dreptului este inerentă tuturor articolelor Convenţiei. Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerinţele de interes general ale comunităţii şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale individului nu poate avea loc decât dacă se dovedeşte că ingerinţa litigioasă a respectat principiul legalităţii şi nu era arbitrară (Iatridis contra Greciei, Hotărârea din 25 martie 1999). Prevederea în temeiul căreia se pretinde ingerinţa trebuie să conţină garanţii procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităţilor (Hentrich împotriva Franţei, Hotărârea din 22 septembrie 1994). În cauză s-a încălcat şi cerinţa proporţionalităţii dintre mijloacele folosite şi scopul vizat. Cu privire la cerinţa proporţionalităţii s-a statuat că ingerinţa trebuie să fie proporţională cu scopul urmărit. Trebuie să existe o proporţionalitate între scopul urmărit şi mijloacele lui de realizare, un just echilibru între satisfacerea interesului general şi cerinţa respectării drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru este rupt în momentul în care individul este obligat să suporte o consecinţă excesivă şi disproporţionată. O categorie de persoane este obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare necesare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut şi să depună o cerere în acest sens. Prin prevederile cuprinse în hotărârea Guvernului atacată, care impun în sarcina reclamanţilor obligaţia de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind şi sancţiunile în caz de neîndeplinire a obligaţiilor mai sus arătate, se încalcă şi prevederile art. 14 din Convenţie, articol privitor la interzicerea discriminării. Art. 14 este încălcat atunci când nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit (Zarkos contra Cipru, Hotărârea din 18 februarie 1999, şi Samparis şi alţii contra Suediei, Hotărârea din 5 iunie 2008). De asemenea, în temeiul art. 14 din Convenţie, discriminarea constă în tratarea diferită, cu excepţia unei motivaţii obiective şi rezonabile, a persoanelor aflate în situaţii comparabile. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat că o diferenţă de tratament în situaţii similare constituie o discriminare în sensul art. 14 din Convenţie, dacă nu are o justificare rezonabilă şi obiectivă şi nu urmăreşte un scop legitim. În speţă, prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 se instituie o diferenţă de tratament între persoanele care îşi depun cererile de recalculare însoţite de actele doveditoare ale veniturilor în termenul prevăzut, persoane care vor beneficia de o recalculare a pensiei într-un anumit fel, şi, pe de altă parte, persoane care nu depun aceste acte şi a căror recalculare se va face după alte criterii. Deci persoane aflate în situaţii identice sau similare, din aceeaşi categorie, cu aceleaşi drepturi la pensie, vor suferi discriminări în dreptul lor la pensie pe singurul criteriu al depunerii sau nedepunerii cererii şi a documentelor prevăzute în actul atacat. Deci prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 se adaugă la Legea nr. 119/2010, în executarea căreia a fost emisă hotărârea Guvernului atacată, încălcându-se astfel prevederile cuprinse în art. 4 din Legea nr. 24/2000. Pentru aspectele de fapt şi de drept sus-arătate, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite acţiunea reclamanţilor Hexan Viorel, Stănescu Gheorghe, Trif Ştefan, Patca Iulian, Bob Ioan, Şerban Mircea Matei şi Vanea Vasile împotriva pârâtului Guvernul României şi, în consecinţă: Va dispune anularea dispoziţiilor art. 2 alin. (2)-(4), (6) şi (7), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 10 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 735/2010. În raport cu soluţia dată acţiunii principale se va soluţiona şi cererea de intervenţie în interesul pârâtului, între aceste cereri existând o legătură de cauzalitate. În temeiul art. 51 şi următoarele, raportat la art. 28 alin. (1) şi corelat cu art. 1 şi următoarele din Legea nr. 554/2004, se va respinge cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor. În baza dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004 se va dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii la data rămânerii irevocabile a acesteia. PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii HOTĂRĂŞTE: Admite acţiunea precizată formulată de reclamanţii Hexan Viorel, domiciliat în Cluj-Napoca, Str. Dorobanţilor nr. 90, ap. 7, judeţul Cluj, Stănescu Gheorghe, domiciliat în Cluj-Napoca, bd. N. Titulescu nr. 22, ap. 31, judeţul Cluj, Trif Ştefan, domiciliat în Cluj-Napoca, Str. Grădinarilor nr. 12, bl. G 19, ap. 15, judeţul Cluj, Patca Iulian, domiciliat în Cluj-Napoca, Calea Dorobanţilor nr. 96, bl. 21, ap. 16, judeţul Cluj, Bob Ioan, domiciliat în Cluj-Napoca, Bd. 21 Decembrie nr. 152, ap. 65, judeţul Cluj, Şerban Mircea Matei, domiciliat în Cluj-Napoca, Str. Coastei nr. 10, judeţul Cluj, şi Vanea Vasile, domiciliat în Cluj-Napoca, Str. Gorunului nr. 2, ap. 53, judeţul Cluj, împotriva pârâtului Guvernul României, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, sectorul 1, şi, în consecinţă: Dispune anularea dispoziţiilor art. 2 alin. (2)-(4), (6) şi (7), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 10 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 735/2010. Respinge cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Revoluţiei nr. 1A, sectorul 1. Dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2010. PREŞEDINTE, DANUSIA PUŞCAŞU Grefier, Angela Nistor, plecată din instanţă, semnează grefier-şef, Magda Toda