Sentinta Civila Nr.3717 din 04.11.2009

SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Dosar nr. 1.596/2/2009Curtea compusă din:

Pe rol se află pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta Management Reorganizare Lichidare Iaşi S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, având ca obiect „anulare act administrativ“.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 octombrie 2009, când au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună note scrise, a amânat pronunţarea la 21 octombrie 2009, 28 octombrie 2009 şi apoi la 4 noiembrie 2009, când a pronunţat următoarea sentinţă:CURTEA,Asupra cauzei de contencios administrativ prezente:Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta Management Reorganizare Lichidare Iaşi S.P.R.L. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând anularea următoarelor prevederi cuprinse în Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007 privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (denumit în cuprinsul prezentei cereri ordin):I. art. 1 din ordin;II. lit. a), d), e), f) şi g) ale art. 2 alin. (2) din ordin;III. lit. d) şi e) ale art. 2 alin. (3) din ordin;IV. art. 3 din ordin;V. lit. c) a alin. (1) al art. 14 din ordin;VI. alin. (2) al art. 15 din ordin;VII. anexele nr. 1, 3, 4a, 4b şi 7 la ordin.În fapt, prin plângerea prealabilă adresată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din 14 ianuarie 2009 (potrivit confirmării de primire anexate), reclamantul a solicitat revocarea anumitor dispoziţii ale Ordinului nr. 1.009/2007, menţionate mai sus, în petitul cererii.Deşi A.N.A.F. a confirmat de primire plângerea prealabilă, nu a răspuns solicitărilor reclamantei, în termenul de 30 de zile, aşa cum era obligată potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.Prevederile din ordinul sus-menţionat încalcă normele cu forţa juridică superioară, respectiv:1. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă,şi intră în contradicţie cu următoarele acte normative:2. Statutul de organizare şi funcţionare al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România;3. Codul de etică profesională şi disciplină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţăşi nu sunt conforme cu normele din dreptul comunitar, cu care se pretinde că ar fi armonizate, respectiv:4. Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, transpusă prin Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România;5. Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne.Ordinul nr. 1.009/2007 se pretinde a fi emis în considerarea şi pentru aplicarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă.Ca urmare, normele din ordin ar trebui, potrivit prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, să nu adauge la actul normativ cu forţă juridică superioară şi să nu intre în contradicţie cu acesta.I. Astfel, art. 1 din ordin, potrivit căruia practicienii în insolvenţă pot să îşi desfăşoare activitatea pe zone geografice, intră în contradicţie cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 şi cu art. 11 din Statutul profesiei, conform cărora exercitarea profesiei nu este limitată teritorial-administrativ.Având în vedere că A.N.A.F. este de departe cel mai mare creditor in majoritatea dosarelor de insolvenţă, acreditarea practicienilor în insolvenţă pentru anumite zone geografice limitează drastic accesul acestora la dosare de lichidare de pe tot cuprinsul ţării şi prin aceasta libera concurenţă dintre membrii profesiei.Întrucât se pretinde de către statul român că dreptul pozitiv în materie este armonizat cu directivele 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne şi 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, ar trebui ca actul administrativ a cărui revocare o cere să reflecte prevederile celor două directive.II. Solicită revocarea lit. a), d), e), f) şi g) ale art. 2 alin. (2) din ordin deoarece aceste criterii de departajare defavorizează practicienii nou-intraţi în profesie, precum şi practicienii care îşi schimbă forma de exercitare a profesiei.Astfel, niciodată un practician în insolvenţă nou-intrat în profesie sau care şi-a schimbat forma de exercitare a profesiei nu va putea să se prevaleze de un portofoliu de societăţi lichidate pentru care să se poate calcula procentul de sume recuperate atât pentru creditorul A.N.A.F., cât şi pentru alţi creditori. În mod identic, acesta nu va putea proba experienţa în colaborarea cu organul fiscal sau sumele aduse la masa credală ca urmare a anulării unor acte făcute în frauda creditorilor, ştiindu-se că dintr-un anumit număr de dosare numai o fracţiune mică se pretează pentru exercitarea acţiunilor menţionate. Urmarea nu este cea dorită de legiuitorul comunitar şi cel naţional, ci în sens contrar scopului pentru care ordonanţa a fost emisă, deoarece practicienii vechi în profesie sunt favorizaţi în detrimentul celor nou-intraţi, producându-se o discriminare „între persoane aflate în situaţii identice, putând deturna actul normativ în aplicarea căreia a fost emis de la însuşi scopul pentru care a fost adoptat“.Acest fapt contravine art. 69 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne.Chiar dacă A.N.A.F. ar avea dreptul de a „agrea“ practicieni în insolvenţă, regimul de autorizare trebuie să fie justificat printrun motiv imperativ de interes general şi proporţional cu acest obiectiv.III. În ceea ce priveşte lit. d) şi e) ale art. 2 alin. (3) din ordin, a arătat că, potrivit art. 43 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne,... (43) Una dintre dificultăţile fundamentale cu care se confruntă în special IMM-urile în accesul la activităţile de servicii şi în exercitarea acestora este complexitatea, durata şi insecuritatea juridică a procedurilor administrative. Din acest motiv, după exemplul unor iniţiative de modernizare în ceea ce priveşte bunele practici administrative la nivelul comunitar sau naţional, este necesar să se stabilească principii de simplificare administrativă, în special prin limitarea obligaţiei autorizării în prealabil la cazurile în care acest lucru este indispensabil şi introducerea principiului autorizării tacite de către autorităţile competente după expirarea unui anumit termen. Strategia de reorganizare şi/sau lichidare a societăţii debitoare este de fapt un pseudocriteriu de departajare între practicienii in insolvenţă din următoarele considerente:1. presupune accesul la informaţie şi documente financiar-contabile privind debitoarea pe care nu îl are niciun practician în insolvenţă, cu excepţia celui care a fost desemnat provizoriu, dar în acest caz este net favorizat cel numit provizoriu;2. pentru a se puncta această strategie de reorganizare/lichidare, se presupune ca membrii comisiei de departajare să examineze premisele de la care porneşte această strategie, deci documentaţia financiar-contabilă, precum şi situaţia patrimonială a debitoarei. În caz contrar se favorizează strategiile de reorganizare/lichidare superoptimiste şi irealizabile, deoarece numai acestea, în viziunea comisiei, pot primi punctaj maxim;3. pentru a puncta o strategie de reorganizare/lichidare, membrii comisiei ar trebui să fie ei înşişi experţi în insolvenţă/management de criză, ceea ce nu se întâmplă deoarece aceştia au alte specializări.4. punctajele acordate nu pot fi cenzurate deoarece subiectivismul în acordarea lor este inerent pentru strategia de reorganizare/lichidare a societăţii debitoare.Lit. e) a alin. (3) al art. 2 din ordin se referă la „colaborarea cu organele fiscale“ rezultată din situaţia transmisă de organele fiscale judeţene. Aşa-numita „colaborare“ cu organul fiscal este o chestiune pur subiectivă, dând loc abuzului administrativ, acest aspect neputând fi controlat nici de către practicianul în insolvenţă şi nici de către instanţa judecătorească. Or, este inadmisibil ca un ordin să cuprindă criterii subiective, care să nu poată fi cenzurate de către instanţa judecătorească.Criteriul „colaborarea cu organele fiscale“ reprezintă, dat fiind arbitrariul său şi sustragerea de la orice posibilitate de cuantificare sau de control, o dispoziţie în totală contradicţie cu Directiva 2006/123/CE, fiind neconvenţională şi adoptată cu exces de putere administrativă.IV. A precizat că art. 3, fiind subsecvent art. 2 a cărui revocare a solicitat-o, trebuie anulat şi acesta în virtutea principiului accesorium sequitur principale.V. A apreciat că lit. c) a alin. (1) al art. 14. Motivele pentru care trebuie revocat au fost dezbătute la cap. III.VI. A menţionat că alin. (2) al art. 15. Motivele pentru care trebuie revocat au fost dezbătute la cap. II.VII. De asemenea, anexele nr. 1, 3, 4a, 4b şi 7 la ordin trebuie revocate, având în vedere că reprezintă transpunerea matematică a normelor atacate la cap. I-VI.În drept, şi-a întemeiat cererea pe Legea nr. 554/2004, Legea nr. 85/2006, Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne, Directiva 2005/36/CE, transpusă prin Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă; Statutul de organizare şi funcţionare al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, Codul de etică profesională şi disciplină al Uniunii Naţionale a Practicienilor in Insolvenţă.Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca nefondată, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 4 din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007, dispoziţii care nu sunt contestate de reclamantă: Articolul 4- (1) Organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali în dosarele care au ca obiect procedura insolvenţei vor propune judecătorului-sindic şi vor vota desemnarea de administratori judiciari sau de lichidatori numai dintre cei înscrişi pe Lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007, dispoziţii care, de asemenea, nu sunt contestate de reclamantă, organele fiscale, de asemenea, vor propune.Astfel, cum se poate constata din dispoziţiile legale susmenţionate, actul normativ atacat de reclamantă vizează numai selecţia practicienilor în insolvenţă care urmează a fi propuşi judecătorului-sindic şi care urmează a fi votaţi în vederea desemnării ca administratori judiciari sau lichidatori de către organele fiscale care au calitatea de creditor fiscal, şi nu desemnarea efectivă a practicienilor în insolvenţă ca administratori sau lichidatori în cadrul dosarelor de insolvenţă.Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007 are în vedere criterii pe baza cărora organele fiscale îşi pot exprima poziţia în dosarele de insolvenţă, în calitate de creditor, alături de alţi creditori, în vederea luării unei hotărâri.Desemnarea efectivă a practicienilor în insolvenţă şi confirmarea acestora se realizează în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) şi d) şi ale art. 19 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei potrivit căreia art. 1 din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007 „intra în contradicţie cu OUG nr. 86/2006 şi art. 11 din Statutul profesiei“ (fila 3 paragraful 1 din acţiune), precum şi cu prevederile Directivei 2006/123/CE şi ale Directivei 2005/36/CE, transpusă prin Legea nr. 200/2004, conform cărora exercitarea profesiei nu este limitată teritorial, iar acreditarea practicienilor în insolvenţă pentru anumite zone geografice ar limita accesul acestora la dosare pe tot cuprinsul ţării şi prin aceasta libera concurenţă între membrii profesiei, a învederat următoarele:Dispoziţiile art. 1 din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007 nu limitează desfăşurarea activităţii practicienilor în insolvenţă pe tot cuprinsul ţării.Mai mult, în situaţia în care un practician în insolvenţă doreşte extinderea agreării şi pentru alte zone decât cele pentru care a optat iniţial, poate face o solicitare în acest sens în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007.Este nefondată solicitarea reclamantei privind revocarea art. 2 alin. (2) lit. a), d), e), f) şi g) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007 întrucât aceste criterii de departajare ar defavoriza practicienii nou-intraţi în profesie şi pe cei care şi-au schimbat forma de exercitare a profesiei, precum şi solicitarea privind anularea art. 2 alin. (3) lit. d) şi e) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007.Astfel, cum se poate constata, dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007 stabilesc criterii privind agrearea practicienilor în insolvenţă şi înscrierea acestora în Lista practicienilor agreaţi. În această listă sunt înscrişi toţi practicienii în insolvenţă care obţin un anumit punctaj.Este nefondată susţinerea reclamantei potrivit căreia prin stabilirea criteriilor de selecţie a practicienilor agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ar fi încălcate prevederile Directivei 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne, în sensul că ar împiedica accesul la o activitate sau exercitarea acesteia în temeiul libertăţii de stabilire, precum şi cea potrivit căreia, prin stabilirea criteriilor de agreare, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ar stabili un regim de autorizare.Prin stabilirea unei proceduri de selecţie a practicienilor agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, instituţia pârâtă urmăreşte să stabilească criterii obiective, pe baza cărora, în condiţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, organele fiscale teritoriale sau centrale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care gestionează dosarele de insolvenţă, să facă propuneri de desemnare de către judecătorul-sindic a practicienilor în insolvenţă.În ceea ce priveşte afirmaţia reclamantei potrivit căreia strategia de reorganizare şi/sau lichidare a societăţii debitoare ar fi de fapt un pseudocriteriu de departajări între practicienii în insolvenţă (fila 5 paragraful 6 din acţiune), a învederat faptul că această strategie poate fi elaborată de practicianul în insolvenţă şi fără a avea acces la documentele financiar-contabile ale debitoarei, strategia fiind strict un plan de acţiune, cu etape şi desfăşurare în timp, creditorul bugetar urmând a aprecia pe baza elementelor menţionate de practicienii în insolvenţă, inclusiv programul în timp al strategiei, care dintre aceste strategii îl avantajează pe creditorul bugetar, în considerarea interesului public pe care acesta îl apără, prin aplicarea punctajului prevăzut în anexa nr. 1 pct. 2 la ordin.Referitor la afirmaţia reclamantei potrivit căreia membrii comisiei nu ar avea expertiza necesară analizei şi punctării strategiei (fila 6 paragraful 2 din acţiune), a arătat că membrii acestei comisii sunt persoane cu pregătire economică şi juridică, cu o experienţă îndelungată în activitatea de administrare a creanţelor bugetare.În ceea ce priveşte criteriul colaborării cu organele fiscale, a precizat că acesta a fost instituit în considerarea relaţiilor directe dintre organele fiscale şi practicienii în insolvenţă în dosarele de insolvenţă gestionate anterior de aceştia, precum şi a faptului că nu este în interesul organului fiscal, creditor bugetar, să propună judecătorului-sindic în procedura insolvenţei desemnarea unui practician cu care a avut în trecut o colaborare defectuoasă.În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de revocare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007, astfel cum arată chiar reclamanta, obiectivul vizat este acela de a se asigura un procent cât mai mare de recuperare a creanţelor.Acest criteriu de departajare între ofertanţi vizează gradul de acoperire a creanţelor (în valori procentuale %) şi nu sumele efectiv recuperate, astfel încât nu are relevanţă faptul că firmele aflate în lichidare sunt „coloşi industriali“ sau „S.R.L.-uri“, astfel cum, în mod eronat, apreciază reclamanta la fila 5 paragraful 2 din acţiune.În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei privind revocarea art. 2 alin. (3) lit. d) şi e), art. 3 şi art. 14 alin. (1) lit. c) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007, a învederat faptul că actul normativ contestat de reclamantă vizează numai selecţia practicienilor în insolvenţă care urmează a fi propuşi judecătorului-sindic şi care urmează a fi votaţi în vederea desemnării ca administratori judiciari sau lichidatori de către organele fiscale care au calitatea de creditor fiscal, şi nu desemnarea efectivă a practicienilor în insolvenţă ca administratori sau lichidatori în cadrul dosarelor de insolvenţă.Referitor la solicitarea de revocare a anexelor nr. 1, 3, 4a, 4b şi 7 la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007, „având în vedere că reprezintă transpunerea matematică a normelor atacate la capitolele I1-VI“ (fila 7 paragraful 1 din acţiune), a rugat să se respingă acţiunea ca nefondată, în baza principiului accesorium sequitur principale.În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri reprezentând documentaţia care a stat la baza actului administrativ atacat.Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată faptul că acţiunea este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:După cum s-a consacrat în jurisprudenţa CEDO (Cauza Rotaru împotriva României ş.a.), în principiu, orice lege lato sensu trebuie să îndeplinească cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate.În ceea ce priveşte cerinţa previzibilităţii, aceeaşi jurisprudenţă a stabilit că o normă este „previzibilă“ numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care la nevoie poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita.Totodată, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicată, „actele normative se iniţiază, se elaborează, se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, republicată, cu dispoziţiile prezentei legi, precum şi cu principiile ordinii de drept“, iar, potrivit art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege, „actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie“.Rezultă deci că atât jurisprudenţa CEDO, cât şi legislaţia internă impun anumite cerinţe de ordin calitativ, printre care şi cea a preciziei normelor, în aşa măsură încât să permită corectarea conduitei, care trebuie respectate în cazul adoptării tuturor actelor normative.Or, din analiza prevederilor Ordinului nr. 1.009/2007 al preşedintelui A.N.A.F. rezultă, fără echivoc, că această cerinţă esenţială a legii nu este respectată în privinţa lit. d) a art. 2 alin. (3) din Ordinul A.N.A.F. nr. 1.009/2007, precum şi a pct. 2.1, doar în ceea ce priveşte acordarea punctajului pentru strategia de reorganizare şi/sau lichidare din anexa nr. 1 la acelaşi ordin.Astfel, conform art. 2 alin. (3) lit. d) din Ordinul A.N.A.F. nr. 1.009/2007, pentru „contribuabilii care au creanţe fiscale mai mari sau egale cu 10.000.000 lei, Comisia va efectua o selecţie pentru desemnarea practicianului care va fi propus judecătorului-sindic de către organul fiscal, având în vedere următoarele criterii: (...) d) strategia de reorganizare şi/sau lichidare, cu program în timp (...)“Totodată, la pct. 2.1 din anexa nr. 1 la acelaşi ordin se prevede, corelativ criteriului „strategia de reorganizare şi/sau lichidare, cu program în timp“, un număr de 25 de puncte pentru cea mai avantajoasă strategie, cu pas de scădere de 5 puncte pentru celelalte strategii, în ordine descrescătoare.Se observă deci, în mod facil, că un ordin menit a stabili criterii uşor cuantificabile, în vederea determinării, în mod transparent, a practicienilor în insolvenţă agreaţi, având ca raţiuni primordiale sporirea eficienţei cheltuirii fondurilor publice şi stimularea practicienilor în insolvenţă care au dovedit preocupare pentru protejarea intereselor creditorilor (implicit ale statului, în calitate de creditor), acordă, în cazul marilor creditori, un punctaj foarte mare pentru un criteriu de maximă generalitate (strategie), care nu este însoţit de niciun algoritm sau mod de calcul, cel puţin orientativ, şi de nicio garanţie că ipoteticii practicieni candidaţi vor avea acces în egală măsură la datele absolut necesare în privinţa societăţii aflate în insolvenţă, pentru edificarea strategiei.Practic, criteriul în discuţie deschide indubitabil calea arbitrariului din partea autorităţii fiscale, în desemnarea practicienilor în insolvenţă agreaţi, tocmai în cazul contribuabililor „care au creanţe fiscale mai mari sau egale cu 10.000.000 lei“, unde transparenţa şi rigoarea ar trebui să fie maxime.Curtea precizează şi faptul că un criteriu precum „strategia de reorganizare şi/sau lichidare, cu program în timp“, dacă este însoţit, în mod corespunzător, de un algoritm sau de o modalitate de calculare a punctajului, precum şi de garanţii privind accesul în aceleaşi condiţii la datele necesare construirii strategiei, nu numai că ar respecta cerinţele legii, dar ar fi şi un element suplimentar de asigurare a realizării scopului actului normativ. Legea este încălcată doar prin prevederea unor criterii, precum cel aflat în discuţie, care favorizează acţiunea arbitrar şi nu permite identificarea elementelor care să conducă la corectarea conduitei, astfel încât să asigure realizarea deplină a scopului criteriului (identificarea sigură şi transparentă a celei mai avantajoase strategii, căreia să i se acorde punctajul maxim).Referitor la celelalte critici formulate de reclamantă, Curtea constată că sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate.Astfel, art. 1 din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 1.009/2007 prevede doar elaborarea unei liste a practicienilor în insolvenţă agreaţi pe zone geografice, având drept scop sporirea eficienţei cheltuirii fondurilor publice, dar prin aceasta nu se limitează desfăşurarea activităţii practicienilor în insolvenţă pe tot cuprinsul ţării. Practicienii în insolvenţă care depun documentaţia necesară au posibilitatea să opteze pentru o zonă geografică, mai multe zone geografice, neaducându-se atingere Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006.De asemenea, cum corect susţine pârâta, este nefondată solicitarea reclamantei privind anularea art. 2 alin. (2) lit. a), d), e), f) şi g) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007, întrucât aceste criterii de departajare ar defavoriza practicienii nou-intraţi în profesie şi pe cei care şi-au schimbat forma de exercitare a profesiei, precum şi solicitarea privind anularea art. 2 alin. (3) lit. e) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007.Astfel, cum se poate constata, dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007 stabilesc criterii privind agrearea practicienilor în insolvenţă şi înscrierea acestora în lista practicienilor agreaţi. În această listă sunt înscrişi toţi practicienii în insolvenţă care obţin un anumit punctaj.Este nefondată susţinerea reclamantei potrivit căreia prin stabilirea criteriilor de selecţie a practicienilor agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ar fi încălcate prevederile Directivei 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne, în sensul că ar împiedica accesul la o activitate sau exercitarea acesteia în temeiul libertăţii de stabilire, precum şi cea potrivit căreia, prin stabilirea criteriilor de agreare, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ar stabili un regim de autorizare.Prin stabilirea unei proceduri de selecţie a practicienilor agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, instituţia noastră urmăreşte să stabilească criterii obiective, pe baza cărora, în condiţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, organele fiscale teritoriale sau centrale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care gestionează dosarele de insolvenţă să facă propuneri de desemnare de către judecătorul-sindic a practicienilor în insolvenţă.Vă rugăm să observaţi că această procedură de selecţie nu presupune accesul la o activitate sau exercitarea acesteia, finalitatea ei fiind selecţia practicienilor în insolvenţă ce urmează a fi agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în calitatea sa de creditor în cadrul procedurii de insolvenţă, desemnarea practicienilor în insolvenţă şi confirmarea acestora realizându-se, astfel cum am arătat mai înainte, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.Mai mult decât atât, criteriile de selecţie prevăzute în cuprinsul art. 2 alin. (2) lit. a), d), e), f) şi g) din Ordinul nr. 1.009/2007 nu pot fi calificate ca şi criterii discriminatorii, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în calitatea sa de administrator al bugetului general consolidat şi, din această perspectivă, creditor al debitorilor aflaţi în procedura insolvenţei, stabilindu-le în considerarea interesului public pe care gestiunea sumelor datorate bugetului general consolidat îl presupune.În ceea ce priveşte criteriul colaborării cu organele fiscale, instanţa apreciază că acesta a fost instituit în considerarea relaţiilor directe dintre organele fiscale şi practicienii în insolvenţă în dosarele de insolvenţă gestionate anterior de aceştia, precum şi a faptului că nu este în interesul organului fiscal, creditor bugetar, să propună judecătorului-sindic în procedura insolvenţei desemnarea unui practician cu care a avut în trecut o colaborare defectuoasă.Mai mult decât atât, acest criteriu nu este unul subiectiv şi în niciun caz lăsat la liberul arbitru al organului fiscal, întrucât organul fiscal care stabileşte modul de colaborare cu practicianul în insolvenţă a vizat poate proba proasta colaborare pe baza actelor efectuate în dosarele de insolvenţă anterioare gestionate de practicianul în insolvenţă în cauză.În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de revocare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007, astfel cum arată chiar reclamanta, obiectivul vizat este acela de a se asigura un procent cât mai mare de recuperare a creanţelor.Acest criteriu de departajare între ofertanţi vizează gradul de acoperire a creanţelor (în valori procentuale %) şi nu sumele efectiv recuperate, astfel încât nu are relevanţă faptul că firmele aflate în lichidare sunt „coloşi industriali“ sau „S.R.L.-uri“, astfel cum, în mod eronat, apreciază reclamanta prin acţiune.În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei privind anularea art. 2 alin. (3) lit. e), art. 3 şi art. 14 alin. (1) lit. c) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007, aceasta este neîntemeiată, deoarece prevederile în discuţie se referă la un criteriu legal şi necesar şi asigură funcţionalitatea actului normativ. Totodată, faptul că, doar prin modul în care a fost formulat, criteriul referitor la strategie nu este legal nu înseamnă că depunerea unei astfel de strategii nu ar fi utilă (mai sus s-a arătat chiar că, dacă s-ar respecta anumite cerinţe, ar fi foarte necesară), fără ca, în condiţiile date, să fie punctată.În ceea ce priveşte solicitarea de anulare a anexelor nr. 1, 3, 4a, 4b şi 7 din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 1.009/2007, mai puţin prevederea privind punctarea strategiei, aceasta este neîntemeiată, deoarece reprezintă o transpunere materială necesară a normelor apreciate anterior ca fiind legale, în cazul lor fiind aplicabil, într-adevăr, principiul general de drept consacrat de adagiul accesorium requitur principale.Pe cale de consecinţă, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se va admite în parte acţiunea şi se va anula lit. d) a art. 2 alin. (3) din Ordinul A.N.A.F. nr. 1.009/2007, precum şi pct. 2.1, doar în ceea ce priveşte acordarea punctajului pentru strategia de reorganizare şi/sau lichidare, din anexa nr. 1 la acelaşi ordin. Totodată, se va respinge în rest acţiunea ca neîntemeiată.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiHOTĂRĂŞTE:Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta Management Reorganizare Lichidare Iaşi S.P.R.L., cu sediul ales în Bucureşti, bd. Corneliu Coposu nr. 3, bl. 101, sc. 2, et. 2, ap. 20, sectorul 3, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sector 5.Anulează lit. d) a art. 2 alin. (3) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.009/2007, precum şi pct. 2.1, doar în ceea ce priveşte acordarea punctajului pentru strategia de reorganizare şi/sau lichidare, în anexa nr. 1 la acelaşi ordin.Respinge în rest acţiunea ca neîntemeiată.Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2009.PREŞEDINTE,Hortolomei VictorGrefier,Toader Daniela