RAPORT
pronuntat in cauza C.C.M.C. impotriva Romaniei (Plangerea nr. 32.922/96)
ACT EMIS DE: COMISIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 277 din 20 iunie 2000
COMISIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
Prima Camera
RAPORTUL COMISIEI
pronuntat in cauza C.C.M.C. impotriva Romaniei
(Plangerea nr. 32.922/96)
I. INTRODUCERE
1. In paginile urmatoare sunt inserate un rezumat al situatiei de fapt,
astfel cum a fost prezentata de parti in fata Comisiei Europene a Drepturilor
Omului (Comisia), precum si o descriere a procedurii.
A. Plangerea
2. Reclamanta, cetatean roman, s-a nascut in anul 1940 si domiciliaza in
Craiova. In procedura din fata Comisiei ea este reprezentata de doamna Elena
Oancea, avocat in Baroul Craiova.
3. Plangerea este indreptata impotriva Romaniei. Guvernul parat este
reprezentat de domnul Aurel Ciobanu-Dordea, director in Ministerul Justitiei,
in calitate de Agent.
4. Plangerea se refera la durata unei proceduri de executare a unei
hotarari judecatoresti ce avea ca obiect demolarea unor constructii aflate pe
terenul reclamantei. Reclamanta invoca art. 6 si 8 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (conventia) si art.
1 din Protocolul nr. 1 la aceasta.
B. Procedura
5. Prezenta plangere a fost introdusa la 6 mai 1996 si inregistrata la 10
septembrie 1996.
6. La 17 ianuarie 1997 Comisia (Prima Camera) a hotarat sa comunice
plangerea Guvernului roman in aplicarea art. 48 alin. 2 lit. b) din
regulamentul sau interior si sa invite partile sa prezinte observatii asupra
admisibilitatii si temeiniciei plangerii.
7. Guvernul si-a prezentat observatiile la 21 martie 1997, iar reclamanta a
raspuns acestora la 16 aprilie 1997. La 16 septembrie 1997 Comisia a acordat
reclamantei sprijin financiar pentru asistenta judiciara.
8. La 15 ianuarie 1998 Comisia a declarat plangerea admisibila.
9. La 26 ianuarie 1998 Comisia a inaintat partilor textul deciziei asupra
admisibilitatii plangerii si le-a invitat sa prezinte elementele sau
observatiile complementare cu privire la temeinicia plangerii. Reclamanta si-a
prezentat observatiile la 30 ianuarie si 25 februarie 1998. Guvernul si-a
prezentat observatiile la 2 si 20 martie 1998, solicitand Comisiei sa declare
plangerea inadmisibila pentru neepuizarea cailor de recurs interne. La 15
septembrie 1998 Comisia a respins cererea Guvernului de a declara plangerea
inadmisibila, in aplicarea art. 29 din conventie.
10. Dupa declararea admisibilitatii plangerii Comisia s-a pus la dispozitia
partilor, conform art. 28 alin. 1 lit. b) din conventie, pentru a se ajunge la o
solutionare amiabila a cauzei. Avand in vedere atitudinea adoptata de parti,
Comisia constata ca nu a existat posibilitatea unei asemenea solutionari a
cauzei.
C. Raportul Comisiei
11. Prezentul raport a fost elaborat de Comisie (Prima Camera), conform
art. 31 din conventie, dupa deliberare si cu votul urmatorilor membri:
domnii M.P. Pellonpaa, presedinte;
N. Bratza;
E. Busuttil;
A. Weitzel;
doamna J. Liddy;
domnii L. Loucaides;
B. Conforti;
I. Bekes;
G. Ress;
A. Perenic;
C. Birsan;
K. Herndl;
M. Vila Amigo;
doamna M. Hion;
domnul R. Nicolini.
12. Textul prezentului raport a fost adoptat de Comisie la 15 septembrie
1998 si va fi transmis Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, in
aplicarea art. 31 alin. 2 din conventie.
13. Acest raport are ca obiect, conform art. 31 din conventie:
(i) stabilirea faptelor; si
(ii) determinarea masurii in care aceste fapte constituie o incalcare de
catre Guvernul parat a obligatiilor care ii incumba conform conventiei.
14. Decizia Comisiei cu privire la admisibilitatea plangerii este anexata
la prezentul raport.
15. Textul integral al sustinerilor partilor, precum si documentele
inaintate Comisiei sunt pastrate in arhivele acesteia.
II. STABILIREA FAPTELOR
A. Imprejurarile specifice cauzei
16. Prin sentinta civila din 17 martie 1992 Judecatoria Craiova a
reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei pentru un teren in suprafata
de doua hectare, situat in Craiova.
17. Aceasta hotarare a devenit definitiva prin nerecurare si a fost
executata la data de 25 august 1992 prin punerea in posesie a reclamantei. Cu
toate acestea, titlul de proprietate nu i-a fost eliberat decat la data de 2
decembrie 1993.
18. Reclamanta plateste impozitele aferente acestei proprietati incepand cu
data de 25 august 1992.
(i) Procedura in fond
19. La data de 3 februarie 1993 Primaria Municipiului Craiova a solicitat
Judecatoriei Craiova sa ii oblige pe G.I., M.B si E.B sa demoleze constructiile
edificate pe terenul reclamantei cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 50/1991
privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea
locuintelor. Invocand dreptul sau de proprietate asupra terenului, reclamanta a
formulat cerere de interventie in interes propriu.
20. Prin hotararile pronuntate la data de 9 iunie 1993 instanta a admis
cererile primariei si ale reclamantei si i-a obligat pe G.I., M.B. si E.B. sa
demoleze constructiile in termen de 30 de zile sau, in caz de neexecutare, a
autorizat primaria sa demoleze constructiile pe cheltuiala paratilor.
21. La data de 12 august 1993 Judecatoria Craiova a admis cererea primariei
prin care se solicita ca I.P. sa fie obligat sa demoleze cladirea pe care o
construise pe terenul reclamantei in lipsa autorizatiei de construire. Instanta
a admis, de asemenea, cererea de interventie facuta de reclamanta si l-a
obligat pe I.P. sa demoleze constructia pana la data de 1 octombrie 1993.
(ii) Procedura de executare
22. La data de 17 martie 1994 reclamanta a solicitat Primariei Municipiului
Craiova sa o informeze cu privire la masurile luate de administratia locala
pentru executarea hotararilor judecatoresti pronuntate impotriva celor care
i-au ocupat terenul, si anume G.I., M.B., E.B. si I.P.
23. La data de 6 aprilie 1994 Primaria Municipiului Craiova a informat
reclamanta ca in perioada 1992 - 1994 au fost intocmite, in mai multe randuri,
procese-verbale de contraventie, prin care cei patru care i-au ocupat terenul
au fost obligati la plata unor amenzi. Primaria a sfatuit-o pe reclamanta sa
cheme in judecata persoanele respective pentru a-si apara dreptul de
proprietate.
24. La data de 13 aprilie 1994, la cererea reclamantei au fost inregistrate
la executorii judecatoresti ai Judecatoriei Craiova 3 dosare de executare:
primul cu privire la debitorul G.I. (Dosarul nr. 1.010/E/1994), al doilea cu
privire la debitorul M.B. (Dosarul nr. 1.018/E/1994) si al treilea cu privire
la debitoarea E.B. (Dosarul nr. 741/E/1994).
25. La data de 22 aprilie 1994, la cererea reclamantei executorii
judecatoresti i-au somat pe G.I. si pe M.B. sa se supuna hotararilor
judecatoresti din data de 9 iunie 1993.
26. E.B. a primit o somatie la data de 27 iunie 1994.
27. La data de 28 octombrie 1994, vazand refuzul lui I.P. de a-si demola
constructiile si lipsa de actiune a primariei, reclamanta i-a vandut lui I.P.
partea de teren ocupata de acesta.
28. La sfarsitul anului 1994 E.B. si a demolat constructia.
29. Celelalte constructii apartinand lui G.I. si lui M.B. nu au fost
demolate. Prin trecerea termenului de 6 luni actele de executare efectuate s-au
perimat.
30. La data de 19 ianuarie 1995 G.I. si M.B. au fost din nou somati sa isi
demoleze constructiile, dar fara succes.
31. La data de 20 februarie 1995 presedintele Judecatoriei Craiova i-a
explicat reclamantei ca executarea nu se putea face in absenta unui
reprezentant al primariei, intrucat numai aceasta putea sa solicite ajutorul
agentilor fortei publice si sa hotarasca cand si cum sa se procedeze la
demolarea constructiilor.
32. La data de 22 februarie 1995 reclamanta a cerut primariei sa puna in
executare hotararile judecatoresti din data de 9 iunie 1993 si sa demoleze
constructiile pe cheltuiala lui G.I. si a lui M.B.
33. La data de 4 iulie 1995, neprimind nici un raspuns, reclamanta a
solicitat din nou Primariei Municipiului Craiova sa demoleze constructiile, dar
nu a primit nici un raspuns.
34. In aceeasi zi reclamanta s-a deplasat la Judecatoria Craiova, unde a
fost informata ca lucrarile de demolare nu puteau fi efectuate decat pana la
data de 7 iulie 1995, data la care incepea vacanta judecatoreasca.
35. Lucrarile de demolare nefiind efectuate, reclamanta a avut o
intrevedere cu directorul serviciului de amenajare a teritoriului din Primaria
Municipiului Craiova, care i-a promis ca va proceda la demolare in luna august
1995.
36. Constructiile nu au fost demolate.
37. Reclamanta si-a reinnoit cererea catre primarie prin scrisoarea din 6
mai 1996.
38. La data de 29 noiembrie 1996 biroul executorilor judecatoresti de la
Judecatoria Craiova i-a confirmat reclamantei ca Primaria Municipiului Craiova
nu mai intreprinsese nici un demers in vederea executarii din data de 19
ianuarie 1995.
39. La o data neprecizata G.I. a plantat vita de vie pe terenul
reclamantei.
40. Cerand informatii de la primarie in privinta neexecutarii, reclamantei
i s-a raspuns ca executarea nu era posibila din cauza penuriei de carburant, in
absenta unei persoane specializate in utilizarea unui buldozer, in contextul
disensiunilor existente in cadrul primariei intre Oficiul de amenajare a
teritoriului si Oficiul juridic.
41. Prin adresa din data de 28 februarie 1997 Judecatoria Craiova a comunicat
Ministerului Justitiei ca executarea nu se putea face fara sprijinul primariei,
intrucat doar aceasta putea sa isi dea concursul in mod legal la demolarea
constructiilor si a altor lucrari. In plus, judecatoria a facut cunoscut ca
primaria invocase ratiuni de ordin umanitar pentru a explica refuzul de a cere
executarea.
42. Raspunzand unei scrisori a reclamantei din data de 27 octombrie 1997,
Primaria Municipiului Craiova a informat reclamanta prin adresa din 28
noiembrie 1997 ca demolarea constructiilor nu era posibila decat pe baza unei
autorizatii de demolare, care nu putea fi eliberata decat daca reclamanta ar fi
prezentat un anumit numar de acte, in special autorizatia de constructie pe
baza careia fusesera ridicate cladirile respective.
(iii) Evenimente ulterioare deciziei de admisibilitate pronuntate de
Comisie
43. La data de 5 aprilie 1998, intr-o duminica, in fata casei reclamantei
s-a oprit o masina a politiei. Din masina a coborat un ofiter care a intrat in
casa reclamantei, unde a ramas doua ore, cerandu-i sa dea o declaratie cu
privire la plangerea adresata Comisiei si solicitandu-i, de asemenea, sa ii
prezinte toate documentele cauzei.
44. Reclamanta a refuzat, in absenta avocatului, sa se conformeze cererilor
ofiterului. In cele din urma ofiterul a invitat-o pe reclamanta sa se prezinte
la sediul politiei impreuna cu avocata sa.
45. La data de 8 aprilie 1998, sperand intr-o mobilizare a politiei pentru
punerea in executare a hotararilor judecatoresti, reclamanta s-a prezentat la
Politia Municipiului Craiova insotita de avocata sa. Timp de 5 minute acestea
au fost primite de colonelul N., care le-a cerut din nou sa ii dea documentele
privitoare la executare, dar a fost refuzat.
46. Colonelul N. a pus capat intrevederii, explicand reclamantei ca il
contactase pe primarul municipiului Craiova in vederea executarii si ca
primarul il informase ca unul dintre cei care ocupasera terenul are mai multi
copii. In sfarsit, el a lasat sa se inteleaga ca politia nu poate executa
hotararile judecatoresti fara o cerere expresa in acest sens din partea
primariei.
47. La data de 27 mai 1998, la invitatia primarului Craiovei reclamanta s-a
prezentat la primarie, unde a avut o intrevedere cu primarul municipiului,
presedintele Judecatoriei Craiova, un reprezentant al Prefecturii Judetului
Dolj si cu cei care ocupasera terenul, respectiv cu G.I. si M.B.
48. In cursul acestei intrevederi G.I. si M.B. au propus reclamantei sa le
vanda terenul, dar aceasta a refuzat.
49. Fiind vorba de executarea unor hotarari de demolare, primarul
municipiului a explicat reclamantei ca procedura de executare este greoaie,
invocand in plus si motive sociale, de natura sa explice refuzul primariei de a
insista in executarea respectiva.
50. Desi a reamintit ca atat G.I., cat si M.B. erau proprietari si ai altor
imobile si ca nici un motiv de ordin social nu statea in calea executarii,
reclamanta nu a obtinut nici o promisiune de demolare.
51. Intrevederea a luat sfarsit in momentul in care primarul le-a
recomandat lui G.I. si M.B. sa inainteze la judecatorie o cerere de suspendare
a executarii si sa introduca o actiune in justitie impotriva reclamantei.
52. Constructiile si lucrarile respective nu au fost demolate pana in
prezent.
B. Elemente de drept intern
53. Articolul 494 din Codul civil:
"(1) Daca plantatiile, constructiile si lucrarile au fost facute de
catre o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pamantului are dreptul
de a le tine pentru dansul sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice.
(2) Daca proprietarul pamantului cere ridicarea plantatiilor si a
constructiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a facut;
(...)."
54. Articolul 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii
constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor:
"In cazul in care persoanele sanctionate contraventional nu s-au
conformat in termen dispozitiilor din procesul-verbal de contraventie,
primariile vor sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune, dupa caz:
a) desfiintarea constructiilor, cand acestea au fost executate fara
autorizatie (...).
............................................................................
In cazul admiterii cererii, instanta va stabili termenele limita de
executare a acestor masuri."
55. Articolul 49 din Codul de procedura civila:
"Oricine are interes poate interveni intr-o pricina ce se urmeaza
intre alte persoane.
Interventia este in interes propriu cand cel care intervine invoca un drept
al sau (...)."
56. Articolul 50 din Codul de procedura civila:
"Cererea de interventie in interes propriu va fi facuta in forma
prevazuta pentru cererea de chemare in judecata.
Ea se poate face numai in fata primei instante si inainte de inchiderea
dezbaterilor. (...)."
57. Articolul 53 din Codul de procedura civila:
"Cel care intervine va lua procedura in starea in care se afla in
momentul admiterii interventiei; actele de procedura urmatoare se vor indeplini
si fata de cel care intervine."
III. OPINIA COMISIEI
A. Capete de cerere declarate admisibile
58. Comisia a declarat admisibile:
- capatul de cerere privind nesolutionarea cauzei intr-un termen rezonabil;
- capatul de cerere privind incalcarea dreptului de proprietate al
reclamantei;
- capatul de cerere privind incalcarea dreptului reclamantei la respectarea
vietii private si a corespondentei.
B. Probleme in litigiu
59. Comisia este chemata sa se pronunte asupra urmatoarelor chestiuni:
- A avut loc o incalcare a art. 6 alin. 1 din conventie?
- A avut loc o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la conventie?
- A avut loc o incalcare a art. 8 din conventie?
C. Cu privire la incalcarea art. 6 alin. 1 din conventie
60. Art. 6 alin. 1 din conventie, in dispozitiile sale pertinente, prevede
ca:
"Orice persoana are dreptul la judecarea (...) intr-un termen
rezonabil a cauzei sale de catre o instanta (...) care va hotari (...) asupra
incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)."
(i) Cu privire la aplicabilitatea art. 6 alin. 1 din conventie
61. Comisia retine ca obiectul procedurii il constituie cererea reclamantei
de demolare a constructiilor ridicate ilegal pe terenul sau de catre terti.
Aceasta procedura a fost urmata de o alta, prin care se urmarea executarea
hotararii definitive.
62. Comisia reaminteste ca, daca in cursul unei proceduri de executare se
afla in discutie insusi dreptul reclamantului, aceasta procedura trebuie
considerata ca fiind prelungirea naturala a primei proceduri, in urma careia a
fost pronuntata hotararea judecatoreasca de recunoastere a dreptului
reclamantului. Nu ar fi deci firesc sa se excluda procedura de executare din
sfera de aplicare a art. 6 din conventie (a se vedea Hotararea Di Pede
impotriva Italiei, raportul Comisiei din 6 iulie 1995, paragraful 26, Curtea
Europeana a Drepturilor Omului, culegere, 1996 - IV, nr. 17, pag. 1.393).
63. Avand in vedere cele de mai sus, Comisia concluzioneaza ca art. 6 este
aplicabil.
(ii) Cu privire la respectarea art. 6 alin. 1 din conventie
64. In ceea ce priveste durata procedurii, Comisia reaminteste ca in
procedurile civile urmate de o procedura de executare perioada ce urmeaza sa
fie luata in considerare nu acopera doar durata procedurii pe fond, ci si pe
cea a procedurii de executare (a se vedea, intre altele, Curtea Europeana a
Drepturilor Omului, Hotararea Silva Pontes impotriva Portugaliei din 23 martie
1994, seria A nr. 286 - A, pag. 13, paragrafele 30 si 33; Hotararea Di Pede
impotriva Italiei din 26 septembrie 1996, mai sus citata, pag. 1.393,
paragraful 24).
65. In cauza de fata procedura a inceput la data de 3 februarie 1993, o
data cu chemarea in judecata a lui G.I. si a lui M.B. Aceasta procedura nu s-a
incheiat nici pana in prezent.
66. Comisia arata ca perioada pe care trebuie sa o ia in considerare nu
incepe decat o data cu intrarea in vigoare a conventiei pentru Romania, la data
de 20 iunie 1994. Totusi ea va aprecia caracterul rezonabil al termenului scurs
dupa data de 20 iunie 1994, tinand seama de stadiul executarii la acea data (a
se vedea Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Hotararea Foti si altii
impotriva Italiei din 10 decembrie 1982, seria A nr. 56, pag. 18, paragraful
53).
67. In cauza de fata procedura luata in intregul ei a durat deci ceva mai
mult de 4 ani pana in prezent.
68. In intelesul art. 6 alin. 1 din conventie, durata procedurii in care a
fost implicata reclamanta nu poate fi considerata rezonabila.
69. Reclamanta considera ca durata procedurii este imputabila exclusiv
autoritatilor judiciare si administrative. In ceea ce priveste autoritatile
administrative, reclamanta a aratat ca primaria, desi avea o dubla calitate, de
creditor si de organ de executare, refuza pur si simplu sa execute hotararile
judecatoresti, invocand diverse pretexte.
70. In ceea ce priveste autoritatile judecatoresti, reclamanta subliniaza,
pe de o parte, ca acestea nu au solicitat suficient de ferm primariei sa
furnizeze mijloacele tehnice necesare in vederea executarii, iar pe de alta
parte, ca executorii judecatoresti nu s-au deplasat niciodata la locul unde se
afla constructiile si lucrarile.
71. De altfel reclamanta considera ca nu i se poate cere sa execute ea
insasi hotararile judecatoresti, din moment ce, avand in vedere amploarea
lucrarilor, executarea nu este posibila decat cu ajutorul primariei.
72. Reclamanta mai aduce si argumentul ca nu i se poate reprosa vreo
intarziere in cursul procedurii de executare, reamintind numeroasele sale
cereri adresate Primariei Municipiului Craiova si biroului executorilor
judecatoresti de pe langa Judecatoria Craiova.
73. In sfarsit, reclamanta invoca lipsa de buna-credinta a autoritatilor,
care in loc sa procedeze la executare, o hartuiesc cu vizite ale politistilor
si cu alte demersuri inutile si stresante.
74. Guvernul argumenteaza ca, spre deosebire de cazurile Silva Pontes
impotriva Portugaliei si Scollo impotriva Italiei (seria A nr. 315 - C), durata
prezentei proceduri nu poate fi considerata ca excesiva, tinandu-se seama de
perioada examinata, care a inceput la data de 20 iunie 1994, data ratificarii
conventiei de catre Romania, si a luat sfarsit o data cu somatiile din data de
19 ianuarie 1995.
75. In orice caz, Guvernul considera ca durata procedurii este imputabila
numai reclamantei. El sustine ca aceasta cale de recurs aleasa de reclamanta,
si anume cererea de interventie in procedura initiata de primarie, nu este o
cale de atac eficace si nici suficienta. Conform opiniei Guvernului, hotararea
instantelor judecatoresti de a admite cererea de interventie a reclamantei
constituie o eroare judiciara. Guvernul considera ca reclamanta nu ar fi putut
participa la procedura deschisa de primarie, intrucat aceasta procedura se
intemeia pe dispozitiile legale in materie contraventionala, si mai ales pe
art. 23 din Legea nr. 50/1991.
76. Guvernul mai sustine ca hotararile din 9 iunie 1993 nu au putut stabili
dreptul reclamantei de a obtine demolarea constructiilor aflate pe terenul sau.
77. Guvernul sustine ca reclamanta si-ar fi putut apara dreptul de
proprietate mai bine si intr-un mod mai rapid daca ar fi ales calea actiunii
intemeiate pe art. 494 din Codul civil, care i-ar fi permis sa ceara demolarea
constructiilor sau chiar sa le pastreze pentru sine, rambursand tertilor pretul
materialelor folosite si al muncii efectuate.
78. Comisia reaminteste ca durata rezonabila a unei proceduri se apreciaza
conform imprejurarilor cauzei si tinandu-se seama de criteriile consacrate de
jurisprudenta organelor conventiei, in special de complexitatea cauzei,
comportamentul reclamantului, precum si de cel al autoritatilor competente (a
se vedea, intre altele Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Hotararea
Vernillo impotriva Frantei din 20 februarie 1991, seria A nr. 198, pag. 12,
paragraful 30).
79. Comisia constata in primul rand ca dosarul in litigiu nu prezenta o
complexitate deosebita.
80. In ceea ce priveste comportamentul reclamantei, Comisia reaminteste ca
ceea ce se cere unei parti intr-o procedura civila este un comportament
"diligent in limite normale" si ca numai intarzierile imputabile
statului pot duce la concluzia ca "termenul rezonabil" nu a fost
respectat (a se vedea Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Hotararea H.
impotriva Frantei din 24 octombrie 1989, seria A nr. 162, pag. 21 - 22,
paragraful 55).
81. In ceea ce priveste sustinerea Guvernului, potrivit careia reclamanta
nu ar fi ales calea procedurala cea mai potrivita si ca, prin urmare, aceasta
alegere ar fi influentat durata procedurii, Comisia observa in primul rand ca
reclamanta a introdus la Judecatoria Craiova, sub forma unei cereri de
interventie, o actiune intemeiata pe dispozitiile legale in materie de
proprietate, si anume art. 480, 481 si 494 din Codul civil.
82. Comisia considera ca alegerea unei cereri de interventie mai degraba
decat a unei actiuni separate nu a putut influenta durata procedurii sau nu ar
fi putut permite reducerea duratei respective, intrucat primaria, facand
cererea pe acelasi temei ca si reclamanta, era si ea organ de executare.
83. Intr-adevar, Comisia observa, iar Guvernul nu contesta ca, avand in
vedere amploarea lucrarilor, demolarea constructiilor nu se putea face decat cu
participarea primariei.
84. In rest, Comisia nu retine nici un element care sa probeze ca
reclamanta nu a avut un comportament diligent in limite normale, in cursul
procedurii.
85. Comisia mai subliniaza ca Judecatoria Craiova, care a fost sesizata la
data de 13 aprilie 1994 cu dosarele de executare a hotararilor pronuntate la
data de 9 iunie 1993, i-a somat in doua randuri pe cei care ocupasera terenul,
la data de 22 aprilie 1994 si la data de 19 ianuarie 1995.
86. Comisia mai evidentiaza si o perioada de inactivitate imputabila
autoritatilor interne. Intr-adevar Comisia noteaza ca nu s-a mai efectuat nici
un act de procedura din data de 19 ianuarie 1995. Comisia considera ca in
privinta acestui interval Guvernul parat nu a dat nici o explicatie
acceptabila.
87. Comisia subliniaza ca statele contractante au obligatia de a-si
organiza propriul sistem judiciar, astfel incat instantele interne sa poata
garanta fiecarei persoane dreptul de a obtine intr-un termen rezonabil o
hotarare definitiva asupra incalcarilor drepturilor si obligatiilor sale cu
caracter civil (a se vedea Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Hotararea
Vocaturo impotriva Italiei din 24 mai 1991, seria A nr. 206 - C, pag. 32,
paragraful 17).
88. In lumina criteriilor desprinse din jurisprudenta si tinand seama de
ansamblul imprejurarilor cauzei, Comisia considera ca durata procedurii in
litigiu este excesiva si nu indeplineste conditia "duratei
rezonabile".
CONCLUZIE
89. Comisia conchide in unanimitate ca in prezenta cauza a avut loc o incalcare
a art. 6 alin. 1 din conventie.
D. Cu privire la incalcarea art. 1 din primul Protocol aditional la
conventie
90. Art. 1 din Protocolul nr. 1 dispune urmatoarele:
"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea
bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza
de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile
generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta
legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor
conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor
contributii sau a amenzilor."
91. Reclamanta se plange ca neexecutarea hotararilor judecatoresti din data
de 9 iunie 1993 constituie o incalcare a dreptului sau la respectarea bunurilor
proprii, proprietatea sa fiind ocupata in continuare de constructii.
92. Guvernul recunoaste ca este vorba despre o ingerinta in dreptul
reclamantei la respectarea bunurilor sale, dar considera ca aceasta nu a
utilizat solutiile cele mai eficiente pentru a-si apara dreptul.
93. Avand in vedere imprejurarile cauzei, precum si concluzia aratata la
alin. 89, Comisia nu considera necesar sa examineze daca a avut loc in cauza o
incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Curtea Europeana a
Drepturilor Omului, Hotararea Di Pede impotriva Italiei, mai sus citata, pag.
1.386, paragraful 35).
CONCLUZIE
94. Comisia concluzioneaza in unanimitate ca nu este necesar sa se
examineze daca in speta a avut loc o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la
conventie.
E. Cu privire la incalcarea art. 8 din conventie
95. Reclamanta invoca o incalcare a art. 8 din conventie, avand in vedere,
pe de o parte, imposibilitatea de a se bucura de proprietatea sa, iar pe de
alta parte, starea de stres in care se afla de mai multi ani din cauza
imposibilitatii de a obtine executarea hotararilor judecatoresti.
96. Guvernul considera ca lipsa de actiune a autoritatilor nu poate
constitui o atingere adusa vietii private a reclamantei, in masura in care
terenul, desi apartinuse bunicii acesteia, nu are o valoare sentimentala intim
legata de viata sa privata.
97. Tinand seama de concluzia la care a ajuns in ceea ce priveste art. 6
din conventie, Comisia nu considera necesar sa examineze cererea din punctul de
vedere al art. 8 din conventie.
98. In plus, Comisia retine ca reclamanta mai invoca si vizita unui ofiter
de politie la domiciliul sau, in data de 5 aprilie 1998, intr-o duminica,
acesta cerandu-i sa dea o declaratie cu privire la plangerea pe care o facuse
la Comisie si sa ii inmaneze toate documentele cauzei.
99. Comisia apreciaza ca aceste sustineri, daca ar putea fi dovedite, ar
putea ridica probleme din punct de vedere al art. 25 din conventie, conform
caruia Inaltele parti contractante care au recunoscut dreptul de recurs
individual in fata Comisiei s-au angajat sa nu impiedice in nici un fel
exercitarea efectiva a acestui drept.
100. Comisia reaminteste ca "pentru ca mecanismul de recurs individual
instituit prin art. 25 din conventie sa fie eficient, este de cea mai mare
importanta ca reclamantii [...] sa fie liberi sa comunice cu Comisia, fara ca
autoritatile sa exercite presiuni de vreun fel, pentru ca acestia sa-si retraga
ori sa-si modifice plangerile" (a se vedea, intre altele, Hotararea
Akdivar impotriva Turciei din 16 septembrie 1996, Culegere, 1996 - IV, nr. 15,
pag. 1.219, paragraful 105).
101. Comisia observa totusi ca reclamanta nu a invocat in mod expres art.
25 din conventie si ca, in orice caz, sustinerile respective nu au fost
dovedite.
102. Fata de aceste imprejurari Comisia nu considera necesar sa continue
examinarea acestor sustineri din punct de vedere al art. 25 din conventie.
CONCLUZIE
103. Comisia concluzioneaza in unanimitate ca nu mai este nevoie sa se
examineze daca a existat in cauza o incalcare a art. 8 din conventie.
F. Recapitulare
104. Comisia hotaraste in unanimitate ca in cauza a avut loc o incalcare a
art. 6 alin. 1 din conventie (paragraful 89).
105. Comisia hotaraste in unanimitate ca nu este nevoie sa se examineze
daca a avut loc in cauza o incalcare a art. 1 din primul Protocol aditional la
conventie (paragraful 94).
106. Comisia hotaraste in unanimitate ca nu este nevoie sa se examineze
daca a avut loc in cauza o incalcare a art. 8 din conventie (paragraful 103).
M.P. Pellonpaa,
presedintele Primei Camere
M.F. Buquicchio,
secretara Primei Camere