În baza art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2009, cu modificările şi completările ulterioare,în temeiul art. 4 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.ARTICOL UNIC(1) Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a următoarelor rezoluţii ale Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite:a)Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.980 (2011) privind situaţia din Republica Côte dʼIvoire, prevăzută în anexa nr. 1; b)Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.975 (2011) privind situaţia din Republica Côte dʼIvoire, prevăzută în anexa nr. 2; c)Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.961 (2010) privind situaţia din Liberia, prevăzută în anexa nr. 3; d)Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.958 (2010) privind situaţia din Irak, prevăzută în anexa nr. 4; e)Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.957 (2010) privind situaţia din Irak, prevăzută în anexa nr. 5; f)Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.956 (2010) privind situaţia din Irak, prevăzută în anexa nr. 6; g)Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.952 (2010) privind situaţia din Republica Democrată Congo, prevăzută în anexa nr. 7; h)Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.950 (2010) privind situaţia din Somalia, prevăzută în anexa nr. 8; i)Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.946 (2010) privind situaţia din Republica Côte dʼIvoire, prevăzută în anexa nr. 9; j)Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.940 (2010) privind situaţia din Sierra Leone, prevăzută în anexa nr. 10; k)Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.916 (2010) privind situaţia din Somalia, prevăzută în anexa nr. 11; l)Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1893 (2009) privind situaţia din Republica Côte dʼIvoire, prevăzută în anexa nr. 12; m)Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.506 (2003) de ridicare a măsurilor restrictive impuse Libiei, prevăzută în anexa nr. 13. (2) Anexele nr. 1-13 fac parte integrantă din prezentul ordin.Ministrul afacerilor externe, Teodor Baconschi ANEXA Nr. 1REZOLUŢIA 1.980 (2011), adoptată de Consiliul de Securitate în cea de-a 6.525-a şedinţă a sa, la 28 aprilie 2011 Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale anterioare şi declaraţiile preşedintelui său privind situaţia din Republica Côte dʼIvoire, în special rezoluţiile 1.880 (2009), 1.893 (2009), 1.911 (2010), 1.933 (2010), 1.946 (2010), 1.962 (2010) şi 1.975 (2011), reafirmându-şi puternicul angajament faţă de suveranitatea, independenţa, integritatea teritorială şi unitatea Republicii Côte dʼIvoire şi reamintind importanţa principiilor de bună vecinătate, neamestec şi cooperare regională, luând notă de raportul secretarului general din data de 30 martie 2011 (S/2011/211), de raportul pe anul 2011 (S/2011/272) şi de raportul final pe anul 2010 (S/2011/271) ale Grupului de experţi ONU, subliniind contribuţia neîntreruptă la stabilitatea din Republica Côte dʼIvoire a măsurilor impuse prin rezoluţiile 1.572 (2004), 1.643 (2005) şi 1.975 (2011) şi semnalând că aceste măsuri sunt menite să susţină procesul de pace din Republica Côte dʼIvoire, salutând faptul că preşedintele Alassane Dramane Ouattara al Republicii Côte dʼIvoire este acum în măsură să îşi asume toate atribuţiile ca şef de stat, în conformitate cu voinţa poporului ivorian exprimată în cadrul alegerilor din data de 28 noiembrie 2010 şi recunoscut de comunitatea internaţională, subliniind imperativul unor eforturi susţinute depuse de întreg poporul ivorian pentru promovarea reconcilierii naţionale şi consolidării păcii prin dialog şi consultări şi salutând ajutorul acordat de Uniunea Africană (UA) şi de Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (CESAV) în acest sens, reamintind rezoluţiile sale 1.325 (2000), 1.820 (2008), 1.888 (2009), 1.889 (2009) şi 1.960 (2010) cu privire la femei, pace şi securitate, rezoluţiile 1.612 (2005) şi 1.882 (2009) cu privire la copii şi conflictele armate şi rezoluţiile 1.674 (2006) şi 1.894 (2009) cu privire la protecţia civililor în conflictele armate, reiterând cu fermitate condamnarea tuturor încălcărilor drepturilor omului şi dreptului umanitar internaţional din Republica Côte dʼIvoire, condamnând toate actele de violenţă săvârşite împotriva civililor, inclusiv împotriva femeilor, copiilor, persoanelor deplasate în interiorul ţării şi persoanelor de altă naţionalitate, precum şi alte încălcări şi abuzuri privind drepturile omului, în special dispariţiile forţate, omorurile ilegale, uciderea şi mutilarea copiilor şi violurile, precum şi alte forme de violenţe sexuale, şi subliniind necesitatea ca făptaşii să fie aduşi în faţa justiţiei, subliniind importanţa faptului ca Grupului de experţi, înfiinţat iniţial în conformitate cu alin. 7 al Rezoluţiei 1.584 (2004), să îi fie asigurate suficiente resurse pentru executarea mandatului său, stabilind faptul că situaţia din Republica Côte dʼIvoire constituie în continuare o ameninţare la adresa păcii şi securităţii din regiune, acţionând în virtutea cap. VII din Carta Naţiunilor Unite, 1. hotărăşte să reînnoiască, până la data de 30 aprilie 2012, măsurile referitoare la arme şi măsurile financiare şi de călătorie impuse prin alin. 7-12 din Rezoluţia 1.572 (2004), alin. 5 din Rezoluţia 1.946 (2010) şi alin. 12 din Rezoluţia 1.975 (2011) şi hotărăşte în continuare să reînnoiască, până la data de 30 aprilie 2012, măsurile ce previn importul de către orice stat al diamantelor brute din Republica Côte dʼIvoire, după cum se impune prin alin. 6 din Rezoluţia 1.643 (2005); 2. hotărăşte să reexamineze măsurile reînnoite în alin. 1 de mai sus în lumina progreselor realizate în procesul de stabilizare pe tot cuprinsul ţării, organizarea de alegeri parlamentare şi implementarea etapelor esenţiale ale procesului de pace, în conformitate cu Rezoluţia 1.933 (2010), până la terminarea perioadei menţionate în alin. 1, şi hotărăşte în continuare să efectueze la mijlocul perioadei o analiză a măsurilor reînnoite în alin. 1 de mai sus, nu mai târziu de 31 octombrie 2011, în vederea unei posibile modificări, ridicări sau menţineri, după data de 30 august 2012, în totalitate sau parţial a măsurilor aferente regimului de sancţiuni, în conformitate cu progresele înregistrate în procesul de pace, evoluţia situaţiei privind încălcările drepturilor omului şi evoluţiile privind alegerile parlamentare; 3. face apel la toate statele membre, în special la cele din subregiune, să implementeze în totalitate măsurile reînnoite în alin. 1 de mai sus, inclusiv, după caz, prin adoptarea reglementărilor şi normelor necesare, şi face, de asemenea, apel la Operaţiunea ONU în Republica Côte d’Ivoire (ONUCF) să acorde întregul său sprijin în cadrul atribuţiilor şi mandatului său şi face apel la forţele franceze să sprijine ONUCF în acest sens, în limita poziţiei şi atribuţiilor avute; 4. îndeamnă toate părţile combatante înarmate ilegal să depună armele fără întârziere, încurajează ONUCF, în cadrul atribuţiilor şi mandatului şi poziţiei sale, să acorde în continuare asistenţă Guvernului ivorian în strângerea şi depozitarea armelor şi face apel, de asemenea, la autorităţile ivoriene, inclusiv la Comisia Naţională, să lupte împotriva proliferării şi traficului ilicit de arme de calibru mic şi arme uşoare, să se asigure că acele arme sunt neutralizate sau că nu sunt distribuite ilegal, în conformitate cu Convenţia CESAV privind armele de calibru mic şi armele uşoare, muniţia acestora şi alte materiale asociate; 5. reaminteşte faptul că ONUCF, în cadrul activităţii de monitorizare a embargoului asupra armelor, este mandatată să adune, după caz, armele şi materialele conexe, aduse în Republica Côte dʼIvoire prin încălcarea măsurilor impuse în alin. 7 din Rezoluţia 1.572 (2004), şi să dispună în mod corespunzător de aceste arme şi de materialele conexe; 6. îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la prezenţa mercenarilor în Republica Côte dʼIvoire, în special din ţările vecine, şi face apel la autorităţile din Republica Côte dʼIvoire şi din Liberia să îşi coordoneze acţiunile pentru a soluţiona acest aspect şi încurajează ONUCF şi Misiunea ONU în Liberia (UNMIL), în limita mandatelor, atribuţiilor şi poziţiei lor, să furnizeze asistenţă guvernelor din Republica Côte dʼIvoire şi Liberia pentru monitorizarea graniţelor, acordând o atenţie specială deplasării transfrontaliere a combatanţilor şi transferului de arme; 7. reiterează necesitatea ca autorităţile ivoriene să asigure Grupului de experţi, precum şi ONUCF şi forţelor franceze care o sprijină un larg acces la echipamentele, locaţiile şi instalaţiile menţionate în alin. 2 (a) din Rezoluţia 1.584 (2005) şi la toate armele, muniţia şi materialele asociate ale tuturor forţelor armate de securitate, indiferent de localizarea acestora, inclusiv la armele menţionate în alin. 4 de mai sus, fără nicio notificare când este posibil, în conformitate cu rezoluţiile 1.739 (2007), 1.880 (2009), 1.933 (2010) şi 1.962 (2010); 8. hotărăşte ca livrarea de vehicule către forţele de securitate ivoriene să fie condiţionată de măsurile impuse în alin. 7 din Rezoluţia 1.572 (2004); 9. hotărăşte că excepţia prevăzută în alin. 8 (e) din Rezoluţia 1.572 (2004) se va aplica numai armelor şi materialelor asociate, vehiculelor şi furnizării de asistenţă şi instruire tehnică în susţinerea procesului de reformă a sectorului de securitate, în conformitate cu cererea oficială exprimată de Guvernul ivorian şi aprobată în avans de Comitetul de Sancţiuni; 10. subliniază că este complet pregătit pentru a impune măsuri restrictive ţintite împotriva persoanelor care vor fi desemnate de Comitet în conformitate cu alin. 9, 11 şi 14 din Rezoluţia 1.572 (2004) şi în legătură cu care se stabileşte, printre altele, că: (a) sunt o ameninţare faţă de procesul de pace şi reconciliere naţională din Republica Côte dʼIvoire, în special, prin blocarea procesului de pace, după cum se menţionează în Acordul politic de la Ouagadougou; (b) atacă sau obstrucţionează acţiunea ONUCF, a forţelor franceze care o sprijină şi a reprezentantului special al secretarului general în Republica Côte dʼIvoire; (c) sunt răspunzătoare de piedicile puse libertăţii de mişcare a ONUCF şi a forţelor franceze care o sprijină; (d) sunt răspunzătoare de încălcări grave ale drepturilor omului şi dreptului umanitar internaţional comise în Republica Côte dʼIvoire; (e) incită în mod public la ură şi violenţă; (f) încalcă măsurile impuse de alin. 1 de mai sus; 11. îşi reiterează disponibilitatea de a impune sancţiuni împotriva celor care obstrucţionează procesul electoral, în special acţiunea Comisiei Electorale Independente şi a altor organe implicate, şi proclamarea şi certificarea rezultatelor alegerilor parlamentare; 12. solicită tuturor statelor implicate, în special celor din subregiune, să coopereze pe deplin cu Comitetul de Sancţiuni şi autorizează Comitetul să solicite orice informaţii consideră că sunt necesare; 13. hotărăşte să prelungească mandatul Grupului de experţi înfiinţat conform alin. 7 din Rezoluţia 1.727 (2006) până la data de 30 aprilie 2012 şi solicită secretarului general să ia măsurile necesare pentru a sprijini această acţiune; 14. solicită Grupului de experţi să prezinte Comitetului un raport la jumătatea mandatului, până pe data de 15 octombrie 2011 şi să prezinte Consiliului de Securitate prin intermediul Comitetului un raport final, precum şi recomandări, cu 15 zile înainte de încheierea perioadei mandatate, cu privire la implementarea măsurilor impuse în alin. 7, 9 şi 11 din Rezoluţia 1.572 (2004), alin. 6 din Rezoluţia 1.643 (2005) şi alin. 12 din Rezoluţia 1.975 (2011); 15. hotărăşte că raportul Grupului de experţi, menţionat în alin. 7 (e) din Rezoluţia 1.727 (2006), poate cuprinde, după caz, orice informaţii şi recomandări relevante pentru posibila desemnare viitoare de către Comitet a persoanelor şi entităţilor la care se face referire în alin. 9 şi 11 din Rezoluţia 1.572 (2004) şi invocă, de asemenea, raportul asupra celor mai bune practici şi metode elaborat de Grupul de lucru informal privind aspecte generale ale sancţiunilor (S/2006/997), inclusiv alin. 21, 22 şi 23, care se referă la posibilele măsuri de clarificare a standardelor metodologice pentru mecanismele de monitorizare; 16. solicită secretarului general să comunice în mod corespunzător Consiliului de Securitate, prin intermediul Comitetului, informaţiile adunate de ONUCF şi, dacă se poate, revizuite de Grupul de experţi referitoare la furnizarea de arme şi materiale conexe către Republica Côte dʼIvoire; 17. solicită, de asemenea, Guvernului francez să comunice în mod corespunzător Consiliului de Securitate, prin intermediul Comitetului, informaţiile adunate de forţele franceze şi, dacă se poate, revizuite de Grupul de experţi referitoare la furnizarea de arme şi materiale conexe către Republica Côte dʼIvoire; 18. solicită, de asemenea, sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley privind comerţul internaţional cu diamante brute să comunice în mod corespunzător Consiliului de Securitate, prin intermediul Comitetului, informaţiile care, dacă se poate, au fost revizuite de Grupul de experţi referitoare la producţia şi exportul ilicit de diamante din Republica Côte dʼIvoire şi hotărăşte, de asemenea, să reînnoiască excepţiile prevăzute la alin. 16 şi 17 din Rezoluţia 1.893 (2009) cu privire la asigurarea de mostre de diamante brute, în scopul cercetărilor ştiinţifice, coordonate de Procesul Kimberley; 19. încurajează autorităţile ivoriene să conlucreze cu sistemul de certificare pentru Procesul Kimberley pentru a examina şi evalua sistemele interne de control din Republica Côte dʼIvoire privind comerţul cu diamante brute şi a elabora un studiu geologic complex asupra posibilelor resurse de diamante şi a capacităţii de producţie din Republica Côte dʼIvoire, în vederea unei posibile modificări sau ridicări a măsurilor impuse prin alin. 6 din Rezoluţia 1.643 (2005); 20. încurajează autorităţile ivoriene să amplaseze organe de control vamal şi de frontieră în întreaga ţară, cu deosebire în partea de nord şi de vest, şi încurajează ONUCF, în limita mandatului său, să acorde asistenţă autorităţilor ivoriene pentru restabilirea operaţiunilor normale de control vamal şi de frontieră; 21. îndeamnă toate statele, organismele ONU relevante şi alte organizaţii şi părţi interesate să coopereze pe deplin cu Comitetul, cu Grupul de experţi, ONUCF şi forţele franceze, în special în ceea ce priveşte furnizarea tuturor informaţiilor pe care le deţin despre posibile încălcări ale măsurilor impuse prin alin. 7, 9 şi 11 din Rezoluţia 1.572 (2004), alin. 6 din Rezoluţia 1.643 (2005) şi alin. 12 din Rezoluţia 1.975 (2011), aşa cum se reiterează în alin. 1 de mai sus; de asemenea, solicită Grupului de experţi să îşi coordoneze activităţile cu toţi actorii politici; 22. reaminteşte alin. 7 din Rezoluţia 1.960 (2010) şi alin. 7 (b) din Rezoluţia 1.882 (2009), privind violenţele sexuale şi pe criterii de gen, precum şi copiii în conflictele armate, şi salută schimbul de informaţii dintre Comitet şi reprezentanţii speciali ai secretarului general pentru copii şi conflicte armate şi pentru violenţe sexuale în conflicte, în conformitate cu mandatele aferente, după caz; 23. îndeamnă în acest context ca toate părţile ivoriene implicate şi toate statele, mai ales cele din regiune, să asigure:
– securitatea membrilor Grupului de experţi;
– acces neîngrădit Grupului de experţi, în special la persoane, documente şi locaţii, pentru ca Grupul de experţi să îşi execute mandatul;24. hotărăşte să rămână sesizat activ în privinţa acestei chestiuni. ANEXA Nr. 2REZOLUŢIA 1.975 (2011), adoptată de Consiliul de Securitate în cea de-a 6.508-a şedinţă a sa, la 30 martie 2011 Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale anterioare, în special rezoluţiile 1.572 (2004), 1.893 (2009), 1.911 (2010), 1.924 (2010), 1.933 (2010), 1.942 (2010), 1.946 (2010), 1.951 (2010), 1.962 (2010), 1.967 (2011), 1.968 (2011), şi declaraţiile preşedintelui său privind situaţia din Republica Côte d’Ivoire şi Rezoluţia 1.938 (2010) privind situaţia din Liberia, reafirmându-şi puternicul angajament faţă de suveranitatea, independenţa, integritatea teritorială şi unitatea Republicii Côte d’Ivoire şi reamintind importanţa principiilor de bună vecinătate, neamestec şi cooperare regională, reiterându-şi dorinţa fermă pentru soluţionarea în mod paşnic a crizei postelectorale din Republica Côte d’Ivoire şi pentru impunerea unei soluţii politice generale care să permită menţinerea democraţiei şi a păcii şi să promoveze reconcilierea durabilă între ivorieni, apreciind eforturile constructive ale Panelului la nivel înalt al Uniunii Africane pentru soluţionarea crizei din Republica Côte d’Ivoire şi reiterând sprijinul său pentru Uniunea Africană şi Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (CESAV) în angajamentul lor pentru soluţionarea crizei din Republica Côte d’Ivoire, salutând decizia Consiliului de Pace şi Securitate al Uniunii Africane adoptată în cea de-a 265-a şedinţă a sa la nivel de şefi de stat şi de guvern, ce a avut loc la data de 10 martie 2011 în Addis Abeba, care reafirmă toate hotărârile sale anterioare privind criza postelectorală ce se deteriorează rapid cu care se confruntă Republica Côte d’Ivoire de la cea de-a doua rundă a alegerilor prezidenţiale din 28 noiembrie 2010, prin care se recunoaşte alegerea domnului Alassane Dramane Ouattara în calitatea de Preşedinte al Republicii Côte d’Ivoire, salutând iniţiativele politice şi remarcând comunicatul şi rezoluţia privind Republica Côte d’Ivoire adoptate de Autoritatea şefilor de stat şi de guvern a CESAV la data de 24 martie 2011, exprimându-şi serioasa îngrijorare faţă de recenta escaladare a violenţelor din Republica Côte d’Ivoire şi de riscul reînceperii războiului civil şi îndemnând toate părţile implicate să dea dovadă de cea mai mare reţinere pentru a preîntâmpina o asemenea consecinţă şi să îşi rezolve diferendele pe cale paşnică, condamnând în mod deschis toate acţiunile şi declaraţiile provocatoare care instigă la discriminare, ostilitate, ură şi violenţă, din partea oricărei părţi implicate, condamnând gravele abuzuri şi încălcări ale dreptului internaţional, inclusiv dreptul umanitar, drepturile omului şi dreptul refugiaţilor, comise în Republica Côte d’Ivoire, reafirmând responsabilitatea principală a fiecărui stat în protecţia populaţiei civile şi reiterând faptul că părţile implicate într-un conflict armat sunt în primul rând responsabile de luarea tuturor măsurilor posibile pentru protecţia populaţiei civile şi asigurarea trecerii rapide şi fără obstacole a ajutoarelor umanitare şi a siguranţei personalului de asistenţă umanitară, invocând rezoluţiile 1.325 (2000), 1.820 (2008), 1.888 (2009) şi 1.889 (2009) privind femeile, pacea şi securitatea, rezoluţiile 1.612 (2005) şi 1.882 (2009) privind copiii şi conflictele armate şi rezoluţiile 1.674 (2006) şi 1.894 (2009) privind protecţia populaţiei civile în cadrul conflictelor armate, salutând Rezoluţia Consiliului Drepturilor Omului A/HRC/16/25 din data de 25 martie 2011, inclusiv decizia de a înfiinţa o comisie internaţională independentă de investigare a faptelor şi cazurilor legate de posibile abuzuri şi încălcări grave ale drepturilor omului comise în Republica Côte d’Ivoire după alegerile prezidenţiale din 28 noiembrie 2010, subliniind faptul că cei vinovaţi de asemenea abuzuri şi încălcări grave, inclusiv forţele din subordinea acestora, trebuie traşi la răspundere, reafirmând faptul că este de datoria Republicii Côte d’Ivoire să promoveze şi să protejeze toate drepturile omului şi libertăţile fundamentale, să investigheze posibilele încălcări ale drepturilor omului şi dreptului internaţional şi să aducă în faţa justiţiei pe cei vinovaţi de asemenea acte, considerând că actualele atacuri din Republica Côte d’Ivoire împotriva populaţiei civile ar putea constitui crime împotriva umanităţii şi că făptaşii unor asemenea crime trebuie trimişi în faţa justiţiei internaţionale şi remarcând că, în conformitate cu art. 12 alin. 3 din Statutul de la Roma, Curtea Penală Internaţională poate decide asupra jurisdicţiei sale în ceea ce priveşte situaţia din Republica Côte d’Ivoire, stabilind faptul că situaţia din Republica Côte d’Ivoire constituie în continuare o ameninţare la adresa păcii şi securităţii internaţionale, acţionând în virtutea cap. VII din Carta Naţiunilor Unite: 1. îndeamnă toate părţile ivoriene şi alţi participanţi să respecte voinţa poporului şi alegerea lui Alassane Dramane Ouattara ca Preşedinte al Republicii Côte d’Ivoire, aşa cum a fost recunoscut de CESAV, de Uniunea Africană şi de restul comunităţii internaţionale, îşi exprimă îngrijorarea faţă de recenta escaladare a violenţelor şi solicită încetarea imediată a violenţelor împotriva civililor, inclusiv a femeilor, copiilor şi persoanelor deportate; 2. face apel la toate părţile implicate să urmeze soluţia politică globală a Uniunii Africane şi, în acest sens, salută decizia Summitului Consiliului de Pace şi Securitate al Uniunii Africane din 10 martie de a desemna un înalt reprezentant pentru implementarea soluţiei politice generale şi face apel la toate părţile implicate să colaboreze pe deplin cu acesta; 3. condamnă decizia domnului Laurent Gbagbo de a nu accepta soluţia politică generală propusă de Panelul la nivel înalt al Uniunii Africane şi îl îndeamnă să se retragă fără întârziere; 4. îndeamnă toate instituţiile statului ivorian, inclusiv Forţele de Apărare şi Securitate ale Republicii Côte d’Ivoire (FASCF), să se supună autorităţii cu care Preşedintele Alassane Dramane Ouattara a fost investit de poporul ivorian, condamnă atacurile, ameninţările, actele de obstrucţionare şi violenţă comise de FASCF, de miliţii şi mercenari împotriva personalului Naţiunilor Unite, pe care l-au obstrucţionat în acţiunile de protejare a civililor, de monitorizare şi susţinere a investigaţiilor cazurilor de abuzuri şi încălcări ale drepturilor omului, subliniază faptul că cei vinovaţi de asemenea acte conform dreptului internaţional trebuie aduşi în faţa justiţiei şi face apel la toate părţile implicate, mai ales la partizanii şi forţele domnului Laurent Gbagbo, să coopereze pe deplin cu Operaţiunea ONU în Republica Côte d’Ivoire (ONUCF) şi să înceteze amestecul în activităţile ONUCF de punere în aplicare a mandatului său; 5. reiterează condamnarea cu fermitate a tuturor violenţelor comise împotriva civililor, inclusiv a femeilor, copiilor, persoanelor deplasate în interiorul ţării şi persoanelor de altă naţionalitate, precum şi a altor încălcări şi abuzuri privind drepturile omului, în special dispariţiile forţate, executări extrajudiciare, uciderea şi mutilarea copiilor şi violurile, precum şi alte forme de violenţe sexuale; 6. reaminteşte autorizarea şi subliniază întregul sprijin acordat ONUCF, în punerea în aplicare a mandatului său, de a utiliza toate mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului său de protejare a civililor aflaţi sub ameninţarea iminentă a violenţelor fizice, în limitele atribuţiilor sale şi zonei de amplasare, inclusiv pentru a împiedica folosirea armelor de calibru mare împotriva populaţiei civile, şi solicită secretarului general să prezinte fără întârziere informări cu privire la măsurile adoptate şi eforturile făcute în acest sens; 7. face apel la toate părţile implicate să colaboreze pe deplin în cadrul ONUCF şi cu forţele franceze care o susţin, în special prin garantarea siguranţei, securităţii şi libertăţii de mişcare a acestora, cu acces liber şi imediat pe întreg teritoriul Republicii Côte d’Ivoire pentru a le permite să îşi exercite pe deplin mandatul; 8. face apel la toate părţile implicate să colaboreze pe deplin cu comisia internaţională de anchetă înfiinţată de Consiliul Drepturilor Omului la data de 25 martie 2011 pentru investigarea faptelor şi cazurilor legate de posibile abuzuri şi încălcări grave ale drepturilor omului comise în Republica Côte d’Ivoire după alegerile prezidenţiale din 28 noiembrie 2010 şi solicită secretarului general să transmită acest raport Consiliului de Securitate şi celorlalte organisme internaţionale relevante; 9. condamnă folosirea Radiodifuziunii şi Televiziunii Ivoriene (RTI) şi a altor mijloace media pentru a incita la discriminare, ostilitate, ură şi violenţă, inclusiv împotriva ONUCF, precum şi la acte de intimidare şi violenţă împotriva ziariştilor şi face apel la ridicarea tuturor restricţiilor impuse exercitării dreptului la libertatea de exprimare în Republica Côte d’Ivoire; 10. îşi exprimă profunda îngrijorare faţă de numărul tot mai mare de persoane deplasate în interiorul ţării şi refugiaţi ivorieni, în special în Liberia, din cauza crizei din Republica Côte d’Ivoire şi face apel la toate părţile ivoriene implicate să colaboreze pe deplin cu agenţiile ONU şi cu ceilalţi participanţi pentru a extinde accesul la ajutoarele umanitare pentru refugiaţi şi persoanele deplasate în interiorul ţării; 11. reiterează solicitarea sa constantă ca domnul Laurent Gbagbo să ridice fără întârziere asediul asupra Hotelului Golf; 12. hotărăşte să adopte sancţiuni individualizate împotriva acelor persoane care îndeplinesc criteriile stipulate în Rezoluţia 1.572 (2004) şi rezoluţiile ulterioare, inclusiv acele persoane care obstrucţionează pacea şi reconcilierea în Republica Côte d’Ivoire, activitatea ONUCF şi a altor entităţi în Republica Côte d’Ivoire şi care comit încălcări grave ale drepturilor omului şi dreptului umanitar internaţional, şi astfel hotărăşte ca toate persoanele incluse în anexa I la prezenta rezoluţie să fie supuse măsurilor financiare şi de călătorie impuse prin alin. 9-11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004) şi îşi reafirmă intenţia de a lua şi alte măsuri, după caz, inclusiv sancţiuni împotriva entităţilor din media care îndeplinesc criteriile de sancţionare, inclusiv prin incitarea în mod public la ură şi violenţă; 13. hotărăşte să rămână sesizat activ în privinţa acestei chestiuni. ANEXA ISancţiuni vizate 1. Laurent Gbagbo Data naşterii: 31 mai 1945 Locul naşterii: Gagnoa, Republica Côte d’Ivoire Fost Preşedinte al Republicii Côte d’Ivoire: obstrucţionarea procesului de pace şi reconciliere, refuzul de a accepta rezultatele alegerilor prezidenţiale. 2. Simone Gbagbo Data naşterii: 20 iunie 1949 Locul naşterii: Moossou, Grand-Bassam, Republica Côte d’Ivoire Preşedintele Grupului parlamentar al Frontului Popular Ivorian (FPI): obstrucţionarea procesului de pace şi reconciliere, incitare publică la ură şi violenţă. 3. Désiré Tagro Paşaport: PD-AE 065FH08 Data naşterii: 27 ianuarie 1959 Locul naşterii: Issia, Republica Côte d’Ivoire Secretar general în aşa-numita „preşedinţie“ a domnului Gbagbo: participare la guvernul nelegitim al domnului Gbagbo, obstrucţionarea procesului de pace şi reconciliere, refuzul de a accepta rezultatele alegerilor prezidenţiale, participare la represiunile violente ale mişcărilor populare. 4. Pascal Affi N’Guessan Paşaport: PD-AE 09DD00013. Data naşterii: 1 ianuarie 1953 Locul naşterii: Bouadriko, Republica Côte d’Ivoire Preşedinte al Frontului Popular Ivorian (FPI): obstrucţionarea procesului de pace şi reconciliere, incitare la ură şi violenţă. 5. Alcide Djédjé Data naşterii: 20 octombrie 1956 Locul naşterii: Abidjan, Republica Côte d’Ivoire Consilier apropiat al domnului Gbagbo: participare la guvernul nelegitim al domnului Gbagbo, obstrucţionarea procesului de pace şi reconciliere, incitare publică la ură şi violenţă. ANEXA Nr. 3REZOLUŢIA 1.961 (2010), adoptată de Consiliul de Securitate în cea de-a 6.454-a şedinţă a sa, la 17 decembrie 2010 Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale anterioare şi declaraţiile preşedintelui său privind situaţia din Liberia şi Africa de Vest, salutând progresele susţinute înregistrate de Guvernul liberian începând din ianuarie 2006 în reconstrucţia Liberiei în beneficiul tuturor liberienilor, cu sprijinul comunităţii internaţionale, reamintind decizia sa de a nu reînnoi măsurile prevăzute în alin. 10 al Rezoluţiei 1.521 (2003) privind buştenii rotunzi şi materialele lemnoase care provin din Liberia şi subliniind că progresele Liberiei în industria lemnului trebuie să continue prin aplicarea efectivă şi asigurarea respectării Legii reformei în silvicultura naţională, adoptată la 5 octombrie 2006, precum şi a altor acte legislative cu privire la transparenţa veniturilor (Actul privind iniţiativa de transparenţă în industriile extractive din Liberia) şi a rezoluţiei privind drepturile funciare şi de arendă (Legea drepturilor comunităţilor asupra terenurilor forestiere şi Statutul Comisiei funciare), reamintind decizia sa de a înceta măsurile prevăzute în alin. 6 al Rezoluţiei 1.521 (2003) referitoare la diamante şi salutând participarea şi implicarea Guvernului liberian în formele de conducere la diverse niveluri regionale şi internaţionale în cadrul Procesului Kimberley şi încurajând Guvernul liberian să îşi intensifice angajamentul şi eforturile pentru asigurarea eficacităţii schemei de certificare în cadrul Procesului Kimberley, subliniind importanţa sporită a Misiunii ONU în Liberia (UNMIL) pentru întărirea securităţii din Liberia şi pentru susţinerea Guvernului în instaurarea autorităţii în întreaga ţară, în special în regiunile producătoare de diamante, cherestea şi alte resurse naturale, precum şi în zonele de frontieră, luând notă de raportul final al Comisiei ONU de experţi în problema Liberiei, elaborat în conformitate cu alin. 9 (f) al Rezoluţiei 1.903 (2009), inclusiv referitor la diamante, cherestea, sancţiunile vizate, precum şi arme şi securitate, reanalizând măsurile impuse prin alin. 2 şi 4 ale Rezoluţiei 1.521 (2003) şi prin alin. 1 al Rezoluţiei 1.532 (2004) şi progresele în vederea îndeplinirii condiţiilor prevăzute în alin. 5 al Rezoluţiei 1.521 (2003) şi observând colaborarea Guvernului liberian cu UNMIL în marcarea armelor şi concluzionând că nu s-au înregistrat progrese suficiente în acest sens, subliniind hotărârea sa de a susţine Guvernul liberian în eforturile sale de a respecta condiţiile impuse prin Rezoluţia 1.521 (2003), salutând implicarea Comisiei de instaurare a păcii şi încurajând toţi participanţii, inclusiv donatorii, să susţină Guvernul liberian în eforturile depuse, luând notă de implementarea liniilor directoare, elaborate de Departamentul pentru operaţiunile de menţinere a păcii, privind cooperarea şi schimbul de informaţii dintre misiunile ONU de menţinere a păcii şi grupurile de experţi ale comitetelor de sancţiuni înfiinţate de Consiliul de Securitate, stabilind că, în ciuda progreselor semnificative înregistrate în Liberia, situaţia de acolo reprezintă în continuare o ameninţare pentru pacea internaţională şi securitatea în regiune, acţionând în virtutea cap. VII din Carta Naţiunilor Unite: 1. hotărăşte să reînnoiască măsurile privind călătoriile, impuse prin alin. 4 al Rezoluţiei 1.521 (2003), pentru o perioadă de 12 luni de la data adoptării prezentei rezoluţii; 2. reaminteşte faptul că măsurile impuse prin alin. 1 al Rezoluţiei 1.532 (2004) rămân în vigoare, remarcă cu serioasă îngrijorare lipsa de progrese în ceea ce priveşte implementarea măsurilor financiare impuse prin alin. 1 al Rezoluţiei 1.532 (2004) şi solicită Guvernului liberian să facă toate eforturile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile; 3. hotărăşte să reînnoiască, pentru o perioadă de 12 luni de la data adoptării prezentei rezoluţii, măsurile privind armele, impuse anterior prin alin. 2 al Rezoluţiei 1.521 (2003) şi modificate prin alin. 1 şi 2 ale Rezoluţiei 1.683 (2006), prin alin. 1 (b) al Rezoluţiei 1.731 (2006) şi prin alin. 3, 4, 5 şi 6 ale Rezoluţiei 1.903 (2009); 4. reafirmă intenţia sa de a revizui măsurile impuse prin alin. 1 al Rezoluţiei 1.532 (2004) cel puţin o dată pe an şi solicită Comitetului ca, împreună cu Guvernul liberian şi principalele state care au avansat propuneri de listare şi cu asistenţa Grupului de experţi, să actualizeze, după cum este necesar, motivele disponibile public de înscriere de noi poziţii pe listele de interzicere a călătoriilor şi îngheţare a fondurilor, precum şi liniile directoare ale Comitetului; 5. hotărăşte să reexamineze oricare dintre măsurile mai sus menţionate la solicitarea Guvernului liberian, după ce acesta va raporta Consiliului îndeplinirea condiţiilor stabilite în Rezoluţia 1.521 (2003) privind încetarea măsurilor şi va oferi Consiliului informaţii în susţinerea afirmaţiei sale; 6. hotărăşte să prelungească mandatul Grupului de experţi desemnat în conformitate cu alin. 9 al rezoluţiei 1.903 (2009) până pe data de 16 decembrie 2011, care va avea următoarele sarcini: (a) să efectueze două misiuni de evaluare în Liberia şi statele vecine, pentru a face investigaţii şi a elabora un raport la jumătatea mandatului şi un raport final cu privire la implementarea şi potenţialele încălcări ale măsurilor referitoare la arme, aşa cum au fost amendate prin Rezoluţia 1.903 (2009), inclusiv toate informaţiile relevante pentru desemnarea de către Comitet a persoanelor prezentate în alin. 4 (a) al Rezoluţiei 1.521 (2003) şi alin. 1 al Rezoluţiei 1.532 (2004), şi care să includă diversele surse de finanţare, cum ar fi venituri din valorificarea resurselor naturale, pentru comerţul ilicit de arme; (b) să evalueze impactul şi eficacitatea măsurilor impuse prin alin. 1 al Rezoluţiei 1.532 (2004), inclusiv - mai ales - cu privire la activele fostului Preşedinte Charles Taylor; (c) să identifice şi să facă recomandări privind domeniile în care poate fi întărită capacitatea Liberiei şi a statelor din regiune de a facilita implementarea măsurilor impuse prin alin. 4 al Rezoluţiei 1.521 (2003) şi alin. 1 al Rezoluţiei 1.532 (2004); (d) în contextul dezvoltării cadrului legal din Liberia, să evalueze în ce măsură pădurile şi alte resurse naturale contribuie mai degrabă la pace, securitate şi dezvoltare decât la instabilitate şi în ce măsură legislaţia aferentă (Legea reformei în silvicultura naţională, Statutul Comisiei funciare, Legea drepturilor comunităţilor asupra terenurilor forestiere şi Actul privind iniţiativa de transparenţă în industriile extractive din Liberia) şi alte eforturi în domeniul reformelor contribuie la această tranziţie şi să facă recomandări, dacă este cazul, asupra modului în care aceste resurse naturale ar putea contribui mai bine la progresul ţării în direcţia păcii şi a stabilităţii durabile; (e) să evalueze modul în care Guvernul liberian se conformează sistemului de certificare al Procesului Kimberley şi să se coordoneze cu Procesul Kimberley în evaluarea modului de conformare; (f) să elaboreze un raport la jumătatea mandatului adresat Consiliului, prin intermediul Comitetului, până la data de 1 iunie 2011 şi un raport final adresat Consiliului, prin intermediul Comitetului, până la data de 1 decembrie 2011, privind toate aspectele prezentate în acest alineat, şi să furnizeze Comitetului actualizări informale, dacă este cazul, înainte de aceste date, în special cu privire la evoluţiile din sectorul forestier de la ridicarea măsurilor prevăzute în alin. 10 al Rezoluţiei 1.521 (2003) în iunie 2006 şi în sectorul diamantelor de la ridicarea măsurilor prevăzute în alin. 6 al Rezoluţiei 1.521 (2003) în aprilie 2007; (g) să coopereze în mod activ cu celelalte grupuri relevante de experţi, în special cu cel referitor la Republica Cote d’Ivoire, reinstaurat prin alin. 9 al Rezoluţiei 1.946 (2010), şi cel referitor la Republica Democratică Congo, reinstaurat prin alin. 5 al Rezoluţiei 1.952 (2010), cu privire la resursele naturale; (h) să coopereze în mod activ în cadrul sistemului de certificare al Procesului Kimberley; (i) să asiste Comitetul în actualizarea motivelor disponibile public de înscriere de noi poziţii pe listele de interzicere a călătoriilor şi îngheţare a activelor; 7. solicită secretarului general să desemneze din nou Grupul de experţi şi să facă toate aranjamentele financiare şi de securitate pentru a susţine activitatea Grupului; 8. face apel la toate statele şi la Guvernul liberian să coopereze pe deplin cu Grupul de experţi în toate aspectele mandatului său; 9. reaminteşte faptul că răspunderea controlului traficului cu arme de calibru mic pe teritoriul Liberiei şi între Liberia şi statele învecinate aparţine autorităţilor guvernamentale relevante, în conformitate cu Convenţia Comunităţii Economice a Statelor din Africa de Vest privitoare la armele de calibru mic şi armele uşoare din 2006; 10. reiterează importanţa asistenţei constante acordate de UNMIL Guvernului liberian, Comitetului şi Grupului de experţi, în limitele capabilităţilor sale şi zonelor de amplasare şi fără a afecta mandatul său, exercitarea în continuare a sarcinilor stabilite prin rezoluţiile anterioare, inclusiv Rezoluţia 1.683 (2006); 11. îndeamnă Guvernul liberian să pună în aplicare recomandările echipei de analiză a Procesului Kimberley pentru a întări controalele interne asupra exploatării şi exportului de diamante; 12. încurajează Procesul Kimberley să continue colaborarea cu Grupul de experţi şi să raporteze progresele privind implementarea în Liberia a sistemului de certificare al Procesului Kimberley; 13. hotărăşte să rămână sesizat activ în privinţa acestei chestiuni. ANEXA Nr. 4REZOLUŢIA 1.958 (2010), adoptată de Consiliul de Securitate în cea de-a 6.450-a şedinţă a sa, la 15 decembrie 2010 Consiliul de Securitate, invocând rezoluţiile sale anterioare privind situaţia din Irak, în special rezoluţiile 986, 1.472, 1.476, 1.483 şi 1.546, precum şi Raportul secretarului general ca urmare a alin. 5 al Rezoluţiei 1.859 (2008), reamintind necesitatea Programului „Petrol pentru hrană“ (denumit în continuare Programul), înfiinţat prin Rezoluţia 986 (1995) ca măsură temporară de asigurare a necesităţilor umanitare ale poporului irakian, recunoscând importanţa ca Irakul să ajungă la poziţia internaţională pe care o deţinea înainte de adoptarea Rezoluţiei 661, recunoscând importanţa activităţilor Biroului coordonatorului la nivel înalt al secretarului general, înfiinţat prin Rezoluţia 1.284 (1999), invocând scrisoarea secretarului general din data de 8 decembrie 2010 şi Nota anexată, S/2010/619, cel de-al treilea raport al secretarului general elaborat în conformitate cu alin. 3 al Rezoluţiei 1.905 (2009), S/2010/563, precum şi cel de-al treilea raport trimestrial al Guvernului irakian elaborat în conformitate cu alin. 5 al Rezoluţiei 1.905 (2009), S/2010/567, luând notă de scrisoarea adresată de Guvernul irakian preşedintelui Consiliului de Securitate din data de 6 decembrie 2010, acţionând în virtutea cap. VII din Carta Naţiunilor Unite: 1. solicită secretarului general să ia toate măsurile necesare pentru a finaliza toate activităţile rămase din cadrul Programului, cu observaţia că toate acreditivele cu clauzele scadente, prezentate în anexa 1 la Nota secretarului general din data de 8 decembrie 2010, S/2010/619, s-au încheiat conform termenelor avute şi nicio confirmare de primire nu va fi furnizată de Guvernul irakian şi sunt închise din punctul de vedere al scopurilor Programului, inclusiv scopul transferării de fonduri asociate acestor acreditive din porţiunea de garanţii a Contului irakian în porţiunea fără garanţii a Contului irakian, fără a afecta niciun drept sau nicio pretenţie pe care furnizorii cu clauze de livrare o pot avea pentru plată sau altfel faţă de Guvernul irakian, în conformitate cu respectivele contracte comerciale încheiate cu Guvernul irakian; 2. ia notă de furnizarea de către Guvernul irakian a certificatelor de sosire înregistrate la Naţiunile Unite în data de 15 decembrie 2010, pentru care nu s-a efectuat plata fie din cauză că banca notificatoare nu a putut localiza beneficiarii, fie din cauză că beneficiarul nu a putut face dovada actelor necesare, după cum se specifică în Nota secretarului general din data de 8 decembrie 2010, alin. 11 şi 12 şi anexele II şi III, şi îi cere Guvernului irakian să efectueze, fără întârziere, plata directă în cazul în care este contactat de beneficiari sau de reprezentanţii acestora; 3. împuterniceşte secretarul general să creeze un cont escrow pentru scopurile descrise în alin. 4 şi 5, să desemneze contabili autorizaţi şi independenţi pentru a efectua auditarea contului şi să informeze pe deplin Guvernul irakian; 4. împuterniceşte secretarul general să ia măsuri pentru ca 20 de milioane de dolari americani din Contul irakian să fie reţinuţi în contul escrow până pe data de 31 decembrie 2016, exclusiv pentru cheltuielile efectuate de Naţiunile Unite pentru a finaliza activităţile rămase din Program, inclusiv pentru ajutorul dat de Organizaţie investigaţiilor statelor membre şi lucrărilor statelor membre în legătură cu Programul, şi cheltuielile Biroului coordonatorului la nivel înalt, înfiinţat prin Rezoluţia 1.284, şi solicită ca toate fondurile rămase să fie transferate Guvernului irakian până la data de 31 decembrie 2016; 5. împuterniceşte secretarul general să ia măsuri pentru ca o sumă în cuantum de maximum 131 de milioane de dolari americani din Contul irakian să fie reţinută în contul escrow în scopul asigurării unei despăgubiri pentru Naţiunile Unite, pentru reprezentanţii săi, agenţii şi contractorii independenţi, pe o perioadă de 6 ani, cu privire la toate activităţile legate de Program de la începutul acestuia şi solicită, de asemenea, ca toate fondurile rămase să fie transferate Guvernului irakian până la data de 31 decembrie 2016; 6. împuterniceşte secretarul general să faciliteze transferul, cât mai curând cu putinţă, al tuturor fondurilor rămase, pe lângă cele reţinute în scopurile prezentate în alin. 4 şi 5, din Contul irakian creat conform alin. 16 (d) al Rezoluţiei 1.483 (2003) în Fondul de dezvoltare pentru Irak; 7. solicită secretarului general să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că prezenta rezoluţie este implementată în mod eficient şi pentru a încheia cu Guvernul irakian toate acordurile sau înţelegerile necesare implementării, cât mai curând cu putinţă, pentru: (a) a asigura o despăgubire corespunzătoare, aşa cum se menţionează în alin. 5, pentru Naţiunile Unite, pentru reprezentanţii săi, agenţii şi contractorii independenţi cu privire la toate activităţile legate de Program de la începutul acestuia; şi (b) a asigura renunţarea de către Guvernul irakian la orice pretenţie viitoare pe care ar putea-o avea faţă de Naţiunile Unite, faţă de reprezentanţii săi, agenţii şi contractorii independenţi cu privire la toate activităţile legate de Program de la începutul acestuia, aşa cum se menţionează în alin. 19, 20 şi 21 din S/2008/492, şi îi cere să prezinte Consiliului un raport în momentul finalizării acestor măsuri; 8. solicită secretarului general să prezinte anual Consiliului un raport şi o analiză privind utilizarea şi cheltuielile sumelor din contul escrow menţionat în alin. 4 şi 5, primul asemenea raport trebuind să fie prezentat nu mai târziu de 31 martie 2012, iar raportul final urmând a fi prezentat la 3 luni după transferul către Guvernul irakian al fondurilor rămase, care au fost reţinute în scopul alin. 4 şi 5, până la data de 31 decembrie 2016, dacă nu este altfel autorizat de Consiliul de Securitate; 9. hotărăşte să rămână sesizat activ în privinţa acestei chestiuni. ANEXA Nr. 5REZOLUŢIA 1.957 (2010), adoptată de Consiliul de Securitate în cea de-a 6.450-a şedinţă a sa, la 15 decembrie 2010 Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale anterioare privind situaţia din Irak, reamintind declaraţia preşedintelui său din data de 26 februarie 2010, prin care se salută progresele Irakului în domeniul respectării angajamentelor de neproliferare şi dezarmare, recunoscând importanţa ca Irakul să ajungă la poziţia internaţională pe care o deţinea înainte de adoptarea Rezoluţiei 661, salutând scrisoarea adresată de ministrul afacerilor externe al Irakului în data de 18 ianuarie 2010, prin care se confirmă că Guvernul irakian susţine regimul internaţional privind neproliferarea şi respectă tratatele privind dezarmarea, precum şi alte instrumente internaţionale relevante şi că acesta s-a angajat să implementeze măsuri suplimentare în acest sens pentru a respecta standardele de neproliferare şi dezarmare şi că s-a angajat, de asemenea, să informeze Consiliul de Securitate, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) şi alte agenţii relevante cu privire la progresele realizate în implementarea acestor măsuri, în conformitate cu procedurile constituţionale şi legislative ale Guvernului irakian, precum şi cu normele şi obligaţiile internaţionale, salutând scrisoarea din data de 11 martie 2010 transmisă de directorul general al AIEA, care menţionează că Agenţia sa bucurat de o cooperare excelentă din partea Irakului în implementarea acordului cuprinzător de garanţii nucleare, şi acţionând pe baza deciziei Guvernului irakian de a aplica în mod provizoriu, începând din data de 17 februarie 2010, Protocolul adiţional la acordul cuprinzător de garanţii nucleare până la intrarea în vigoare a Protocolului, salutând aderarea Irakului la Convenţia privind interzicerea dezvoltării, producţiei, stocării şi utilizării armelor chimice şi distrugerea acestora, devenind cel de-al 186-lea stat parte, la data de 12 februarie 2009, salutând faptul că Irakul a semnat Codul de conduită de la Haga împotriva proliferării rachetelor balistice, devenind cel de-al 131-lea stat semnatar, la data de 11 august 2010, salutând faptul că Irakul a semnat cu AIEA în anul 2008 Protocolul adiţional la acordul cuprinzător de garanţii nucleare şi faptul că Protocolul adiţional se află acum în Parlament pentru aprobare, la fel ca şi Tratatul pentru interzicerea totală a testelor nucleare, şi salutând faptul că Irakul a convenit aplicarea provizorie, până la ratificare, a Protocolului adiţional, reafirmând importanţa ratificării cât mai rapid posibil a Protocolului adiţional de către Irak, acţionând în virtutea cap. VII din Carta Naţiunilor Unite, 1. hotărăşte să înceteze măsurile privind armele de distrugere în masă, rachetele şi măsurile legate de utilizarea în scopuri civile a energiei nucleare, impuse prin alin. 8, 9, 10, 12 şi 13 ale Rezoluţiei 687 (1991) şi alin. 3 (f) al Rezoluţiei 707 (1991) şi reafirmate în rezoluţiile ulterioare; 2. îndeamnă Irakul să ratifice cât mai rapid posibil Protocolul adiţional la acordul cuprinzător de garanţii nucleare şi Tratatul pentru interzicerea totală a testelor nucleare; 3. hotărăşte, de asemenea, să analizeze, în termen de un an, progresele realizate de Irak cu privire la angajamentul său de a ratifica Protocolul adiţional la acordul cuprinzător de garanţii nucleare şi de a-şi îndeplini obligaţiile impuse de Convenţia privind armele chimice şi solicită secretarului general să raporteze Consiliului în legătură cu acest subiect; 4. hotărăşte să rămână sesizat activ în privinţa acestei chestiuni. ANEXA Nr. 6REZOLUŢIA 1.956 (2010), adoptată de Consiliul de Securitate în cea de-a 6.450-a şedinţă a sa, la 15 decembrie 2010 Consiliul de Securitate, luând notă de scrisoarea adresată de primul-ministru al Irakului preşedintelui Consiliului de Securitate în data de 8 decembrie 2010, care este anexată la prezenta rezoluţie, recunoscând evoluţiile pozitive din Irak şi faptul că situaţia actuală din Irak este semnificativ diferită de cea existentă în momentul adoptării Rezoluţiei 661 (1990), recunoscând că instituţiile irakiene sunt în curs de consolidare şi recunoscând, de asemenea, importanţa ca Irakul să ajungă la poziţia internaţională pe care o deţinea înainte de adoptarea Rezoluţiei 661 (1990), salută scrisoarea adresată de primul-ministru al Irakului, prin care se reafirmă angajamentul Guvernului irakian de a nu solicita alte extinderi ale măsurilor prevăzute de Fondul de dezvoltare pentru Irak, şi recunoscând că scrisoarea primului-ministru al Irakului reafirmă, de asemenea, angajamentul Guvernului de a se asigura că veniturile din exploatarea petrolului vor fi utilizate în continuare în mod echitabil şi în beneficiul poporului irakian şi că acordurile din perioada de tranziţie vor respecta Constituţia şi cele mai bune practici internaţionale în ceea ce priveşte transparenţa, responsabilitatea şi integritatea, recunoscând rolul important al Fondului de dezvoltare pentru Irak şi al Consiliului Consultativ Internaţional de Monitorizare, precum şi al prevederilor alin. 20 şi 22 ale Rezoluţiei 1.483 (2003) pentru ajutorarea Guvernului irakian în asigurarea utilizării resurselor Irakului în mod transparent şi responsabil, în beneficiul poporului irakian, şi subliniind necesitatea ca Irakul să finalizeze trecerea Fondului de dezvoltare pentru Irak şi a Consiliului Consultativ Internaţional de Monitorizare la măsuri ulterioare, acţionând în virtutea cap. VII din Carta Naţiunilor Unite, 1. hotărăşte să înceteze, la data de 30 iunie 2011, măsurile stabilite în alin. 20 al Rezoluţiei 1.483 (2003) de depunere în Fondul de dezvoltare pentru Irak a sumelor rezultate din exporturile de petrol, produse petroliere şi gaze naturale, precum şi măsurile menţionate în alin. 12 al Rezoluţiei 1.483 (2003) şi alin. 24 al Rezoluţiei 1.546 (2004) privind monitorizarea Fondului de dezvoltare pentru Irak de către Consiliul Consultativ Internaţional de Monitorizare şi hotărăşte, de asemenea, ca, sub rezerva excepţiei prevăzute în alin. 27 al Rezoluţiei 1.546 (2004), prevederile alin. 22 al Rezoluţiei 1.483 (2003) să fie aplicate în continuare până la acea dată, inclusiv cu privire la fondurile şi activele financiare şi resursele economice prezentate în alin. 23 al rezoluţiei respective; 2. salută şi susţine decizia Guvernului irakian de a nu solicita alte extinderi ale măsurilor prevăzute de Fondul de dezvoltare pentru Irak şi hotărăşte că aceasta este ultima extindere a măsurilor prevăzute de Fondul de dezvoltare pentru Irak; 3. hotărăşte neaplicarea după data de 30 iunie 2011 a cerinţei stipulate în alin. 20 al Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU 1.483 (2003), conform căreia toate sumele rezultate din exporturile de petrol, produse petroliere şi gaze naturale din Irak sunt depuse în Fondul de dezvoltare pentru Irak, şi confirmă aplicarea în continuare a cerinţei stipulate în alin. 21 al Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU 1.483 (2003), conform căreia 5% din veniturile rezultate din toate exporturile de petrol, produse petroliere şi gaze naturale sunt depuse în fondul de compensare înfiinţat în conformitate cu Rezoluţia 687 (1991) şi rezoluţiile ulterioare, şi hotărăşte, de asemenea, ca 5% din valoarea plăţilor nemonetare pentru petrol, produse petroliere şi gaze naturale efectuate către furnizorii de servicii să fie depuse în fondul de compensare şi ca, dacă nu se decide altfel de către Guvernul irakian şi de către consiliul de conducere al Comisiei de Compensare a ONU, în exercitarea atribuţiilor sale de a se asigura că plăţile sunt efectuate în fondul de compensare, cerinţele menţionate anterior să fie obligatorii pentru Guvernul irakian; 4. face apel la Guvernul irakian să acţioneze în strânsă colaborare cu secretarul general pentru a finaliza trecerea totală şi efectivă la un mecanism ulterior Fondului de dezvoltare până la sau la data de 30 iunie 2011, ceea ce impune luarea în considerare a condiţiilor acordului stand-by cu FMI, includerea acordurilor de auditare externă şi asigurarea în continuare a respectării de către Irak a obligaţiilor prevăzute în alin. 21 al Rezoluţiei 1.483 (2003); de asemenea, solicită Guvernului irakian să prezinte Consiliului un raport scris, nu mai târziu de 1 mai 2011, privind progresele realizate în trecerea spre un mecanism ulterior Fondului de dezvoltare; 5. dispune transferul tuturor sumelor din Fondul de dezvoltare pentru Irak în contul sau conturile organului desemnat de Guvernul irakian şi anularea Fondului de dezvoltare pentru Irak nu mai târziu de 30 iunie 2011 şi solicită transmiterea confirmării scrise către Consiliu după efectuarea şi finalizarea transferului; 6. solicită secretarului general să prezinte cu regularitate Consiliului rapoarte scrise, la fiecare 6 luni, termenul prezentării primului raport fiind nu mai târziu de 1 ianuarie 2012, cu privire la fondul de compensare ONU, prin care se evaluează modul de respectare a prevederilor alin. 21 din Rezoluţia 1.483 (2003); 7. hotărăşte să rămână sesizat activ în privinţa acestei chestiuni. ANEXĂScrisoarea din data de 8 decembrie 2010 adresată preşedintelui Consiliului de Securitate de către primul-ministru al Irakului Aş dori să mă refer la scrisoarea mea din data de 13 decembrie 2009 adresată preşedintelui Consiliului de Securitate, în care am explicat că în anul 2010 Guvernul irakian va implementa unele măsuri adecvate, în conformitate cu Constituţia, privind Fondul de dezvoltare pentru Irak şi Consiliul Consultativ Internaţional de Monitorizare, în vederea asigurării utilizării în continuare a veniturilor din exploatarea petrolului în beneficiul poporului irakian, potrivit celor mai bune practici internaţionale în ceea ce priveşte transparenţa, responsabilitatea şi integritatea. În conformitate cu Rezoluţia Consiliului de Securitate nr. 1.905 (2009), Guvernul irakian a prezentat în primul său raport trimestrial planul de măsuri solicitat şi calendarul trecerii spre un mecanism ulterior Fondului de dezvoltare şi Consiliului Consultativ Internaţional de Monitorizare. Ulterior, a prezentat cel de-al doilea şi, respectiv, cel de-al treilea raport privind progresele realizate. În cel de-al treilea raport sunt prezentate detalii cu privire la porţiunile din planul de măsuri care au fost finalizate, precum şi la cele nefinalizate încă. S-a menţionat, de asemenea, situaţia existentă în Irak şi faptul că întârzierea în formarea noului guvern după alegerile legislative desfăşurate pe data de 7 martie 2010 a afectat, într-un fel sau altul, capacitatea instituţiilor guvernamentale de a acţiona rapid şi eficient în vederea implementării planului de măsuri. Pe baza celor de mai sus şi în vederea asigurării implementării planului de măsuri şi tranziţiei uşoare către mecanismele ulterioare, Guvernul irakian are încă o dată nevoie de sprijinul comunităţii internaţionale. În acest sens, îşi exprimă speranţa că, pentru o ultimă perioadă de 6 luni, Consiliul de Securitate va extinde aplicarea prevederilor cu privire la Fondul de dezvoltare pentru Irak, conform celor stipulate în alin. 20 al Rezoluţiei Consiliului de Securitate 1.483 (2003). V-aş ruga să difuzaţi această scrisoare către toţi membrii Consiliului, fără întârziere, şi să o includeţi ca anexă la rezoluţia în curs de elaborare cu privire la Irak.
|
(semnat) |
|
Nuri Kamel al-Maliki, |
|
prim-ministru al Republicii Irak |
|
Bagdad, decembrie 2010 |
ANEXA Nr. 7REZOLUŢIA 1.952 (2010), adoptată de Consiliul de Securitate cu ocazia celei de-a 6.432-a reuniuni, la 29 noiembrie 2010 Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale anterioare, în special rezoluţiile 1.807 (2008), 1.857 (2008) şi 1.896 (2009), precum şi declaraţiile preşedintelui său referitoare la Republica Democratică Congo, reafirmându-şi angajamentul pentru suveranitatea, integritatea teritorială, independenţa politică a Republicii Democratice Congo, precum şi a tuturor statelor din regiune, luând notă de rapoartele interimare şi finale (S/2010/252 şi S/2010/596) ale Grupului de experţi pentru Republica Democratică Congo (Grupul de experţi), instituit conform Rezoluţiei 1.771 (2007) şi prelungit conform rezoluţiilor 1.807 (2008), 1.857 (2008) şi 1.896 (2009) şi conform acestor recomandări, şi salutând colaborarea dintre Grupul de experţi şi Guvernul Republicii Democratice Congo, precum şi celelalte guverne din regiune şi din celelalte forumuri internaţionale, reiterându-şi îngrijorarea profundă generată de prezenţa grupărilor armate şi a miliţiilor din partea estică a Republicii Democratice Congo, inclusiv provinciile Kivu Nord şi Kivu Sud şi Provincia Orientală, care perpetuează un climat de nesiguranţă în întreaga regiune, cerând ca toate grupările armate, în special Forces démocratiques de libération du Rwanda (FDLR) şi Lord’s Resistance Army (LRA), să depună imediat armele şi să îşi înceteze atacurile împotriva populaţiei civile, cerând, de asemenea, ca toate părţile la acordurile din 23 martie 2009 să îşi îndeplinească angajamentele efectiv şi cu bună-credinţă, reiterându-şi îngrijorarea privind sprijinul primit de grupările armate ilegale care operează în partea estică a Republicii Democratice Congo din partea reţelelor regionale şi internaţionale, condamnând continuarea fluxului ilicit de arme în şi spre teritoriul Republicii Democratice Congo, cu încălcarea rezoluţiilor 1.533 (2004), 1.807 (2008), 1.857 (2008) şi 1.896 (2009), declarându-şi hotărârea să continue să monitorizeze îndeaproape implementarea embargoului privind armele şi a celorlalte măsuri prevăzute în rezoluţiile sale privind Republica Democratică Congo şi subliniind obligaţia tuturor statelor de a respecta cerinţele de notificare prevăzute în alin. 5 al Rezoluţiei 1.807 (2008), reamintind legătura dintre exploatarea ilegală a resurselor naturale, comerţul ilicit al acestor resurse şi proliferarea şi traficul de arme, ca unul dintre factorii principali care alimentează şi exacerbează conflictele din regiunea Marilor Lacuri din Africa, luând notă cu mare îngrijorare de persistenţa încălcărilor drepturilor omului şi ale dreptului umanitar comise împotriva civililor din partea estică a Republicii Democratice Congo, inclusiv uciderea şi strămutarea unui număr foarte mare de civili, recrutarea şi utilizarea copiilor ca soldaţi, precum şi violenţele sexuale răspândite, subliniind că autorii încălcărilor trebuie să fie deferiţi justiţiei, reiterând condamnarea fermă a tuturor încălcărilor drepturilor omului şi ale dreptului internaţional umanitar în ţară, precum şi reamintind toate rezoluţiile sale relevante referitoare la femei şi pace şi securitate, la copii şi conflictele armate, precum şi la protecţia civililor în cadrul conflictelor armate, accentuând răspunderea principală a Guvernului Republicii Democratice Congo de asigurare a securităţii pe teritoriul său şi de protecţie a civililor săi, cu respectarea statului de drept, a drepturilor omului şi a dreptului internaţional umanitar, salutând eforturile constante ale Republicii Democratice Congo şi ale ţărilor din regiunea Marilor Lacuri de a promova în comun pacea şi stabilitatea în regiune, în special în contextul Conferinţei Internaţionale privind Regiunea Marilor Lacuri, şi reiterând importanţa ca Guvernul Republicii Democratice Congo, precum şi toate guvernele, în special cele din regiune, să ia măsurile efective pentru a se asigura că nu există niciun fel de sprijin, în şi de pe teritoriile lor, pentru grupările armate din partea estică a Republicii Democratice Congo, sprijinind hotărârea Guvernului Republicii Democratice Congo de a pune capăt comerţului cu resurse naturale efectuat de reţelele infracţionale şi salutând colaborarea consolidată dintre Guvernul Republicii Democratice Congo şi Grupul de experţi în acest domeniu, considerând că situaţia din Republica Democratică Congo continuă să constituie o ameninţare la adresa păcii internaţionale şi a securităţii din regiune, acţionând în temeiul cap. VII din Carta Naţiunilor Unite: 1. decide să reînnoiască până la data de 30 noiembrie 2011 măsurile privind armele, impuse conform alin. 1 al Rezoluţiei 1.807 (2008), şi reafirmă prevederile alin. 2, 3 şi 5 ale respectivei rezoluţii; 2. decide să reînnoiască, pentru perioada prevăzută la alin. 1 de mai sus, măsurile privind transportul, impuse conform alin. 6 şi 8 ale Rezoluţiei 1.807 (2008), şi reafirmă prevederile alin. 7 al respectivei rezoluţii; 3. decide să reînnoiască, pentru perioada prevăzută la alin. 1 de mai sus, măsurile financiare şi restricţiile de călătorie, impuse conform alin. 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.807 (2008), şi reafirmă prevederile alin. 10 şi 12 ale respectivei rezoluţii privind persoanele şi entităţile menţionate la alin. 4 al Rezoluţiei 1.857 (2008); 4. face apel la toate statele să pună în aplicare în totalitate măsurile specificate în prezenta rezoluţie, precum şi să coopereze pe deplin cu Comitetul în îndeplinirea mandatului acestuia; 5. solicită secretarului general prelungirea, pentru o perioadă care expiră la 30 noiembrie 2011, a funcţionării Grupului de experţi, instituit ca urmare a Rezoluţiei 1.533 (2004) şi reînnoit prin intermediul rezoluţiilor ulterioare, cu adăugarea în componenţa sa a celui de-al şaselea expert pe aspectele legate de resurse naturale, şi solicită Grupului de experţi să îşi îndeplinească mandatul prevăzut la alin. 18 al Rezoluţiei 1.807 (2008) şi prelungit prin alin. 9 şi 10 ale Rezoluţiei 1.857 (2008) şi să înainteze un raport scris Consiliului, prin intermediul Comitetului, până la data de 18 mai 2011 şi din nou până la data de 17 octombrie 2011; 6. solicită Grupului de experţi să îşi concentreze activităţile în zonele afectate de prezenţa grupărilor armate ilegale, inclusiv Kivu Nord şi Kivu Sud, precum şi Provincia Orientală, precum şi cu privire la reţelele regionale şi internaţionale care oferă sprijin grupărilor armate ilegale şi reţelelor infracţionale şi la autorii unor încălcări grave ale dreptului internaţional umanitar şi ai unor abuzuri privind drepturile omului, inclusiv cei din cadrul forţelor armate naţionale, operând în partea estică a Republicii Democratice Congo, mai solicită Grupului de experţi să evalueze impactul liniilor directoare privind obligaţia de precauţie menţionate la alin. 7 şi să îşi continue colaborarea cu celelalte forumuri; 7. susţine preluarea recomandărilor Grupului de experţi referitoare la liniile directoare privind obligaţia de precauţie în cazul importatorilor, sectoarelor prelucrătoare şi al consumatorilor de produse minerale congoleze, prevăzute în alin. 356-369 din partea IX a raportului final (S/2010/596), cu scopul de atenuare a riscului de exacerbare ulterioară a conflictului din partea estică a Republicii Democratice Congo prin furnizarea de sprijin direct sau indirect pentru:
– grupările armate ilegale din partea estică a Republicii Democratice Congo;
– persoanele care se fac vinovate de încălcarea măsurilor de îngheţare a bunurilor şi a restricţiilor de călătorie impuse persoanelor şi entităţilor sancţionate, reînnoite prin alin. 3;
– reţelele infracţionale şi autorii de încălcări grave ale dreptului internaţional umanitar şi de abuzuri privind drepturile omului, inclusiv cei din cadrul forţelor armate naţionale;8. solicită tuturor statelor să ia măsurile adecvate pentru sporirea nivelului de conştientizare cu privire la standardele privind obligaţia de precauţie menţionate anterior şi cere importatorilor, sectoarelor prelucrătoare şi consumatorilor de produse minerale congoleze să dea dovadă de diligenţă în aplicarea liniilor directoare menţionate anterior sau a unor linii directoare echivalente, care conţin următorii paşi, descrişi în raportul final (S/2010/596): consolidarea sistemelor de management al companiilor, identificarea şi evaluarea riscurilor privind fluxul de aprovizionare, proiectarea şi implementarea strategiilor care reacţionează la riscurile identificate, desfăşurarea auditurilor independente şi informarea publică cu privire la precauţia exercitată în cadrul fluxului de aprovizionare şi la constatări; 9. decide că, în contextul luării unei decizii privind desemnarea unei persoane sau entităţi care susţine grupările armate ilegale din partea estică a Republicii Democratice Congo prin intermediul comerţului ilicit cu resurse naturale, conform subparagrafului (g) al alin. 4 din Rezoluţia 1.857 (2008), Comitetul trebuie să aibă în vedere, printre altele, dacă persoana sau entitatea a aplicat standardele de precauţie conform paşilor prevăzuţi la alin. 8; 10. face apel la toate statele, în special la cele din regiune, să ia măsuri efective pentru a se asigura că nu există sprijin, în şi de pe teritoriile lor, pentru grupările armate ilegale din partea estică a Republicii Democratice Congo, salutând progresele pozitive la nivel internaţional cu privire la gestionarea riscului generat de liderii din diasporă ai grupărilor armate, şi cere tuturor statelor să reacţioneze, atunci când este necesar, împotriva liderilor FDLR şi ai altor grupări armate ilegale care se află pe teritoriile lor; 11. încurajează Guvernul Republicii Democratice Congo să continue să ia măsurile ce se impun pentru a reacţiona la ameninţarea reţelelor infracţionale din cadrul Forţelor Armate ale Republicii Democratice Congo (FARDC) implicate în activităţi economice ilegale, cum ar fi operaţiunile de minerit, ceea ce le subminează capacitatea de a proteja civilii din partea estică a ţării; 12. face apel la autorităţile congoleze să îşi continue lupta împotriva impunităţii, în special împotriva tuturor autorilor încălcărilor drepturilor omului şi ale dreptului internaţional umanitar, inclusiv violenţa sexuală, inclusiv acele încălcări comise de orice grupări armate ilegale sau elemente ale FARDC; 13. încurajează Misiunea de stabilizare a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Republica Democratică Congo (MONUSCO) să continue să furnizeze toate informaţiile relevante Grupului de experţi, în special informaţiile privind recrutarea şi utilizarea copiilor, precum şi privind transformarea femeilor şi a copiilor în victime predilecte în situaţii de conflicte armate; 14. reiterează recomandarea făcută Guvernului Republicii Democratice Congo de a promova siguranţa stocurilor de armament, responsabilitatea şi gestionarea armelor şi muniţiilor ca o prioritate urgentă, cu asistenţa partenerilor internaţionali, după caz, şi de a implementa un program de marcare a armelor naţionale, în conformitate cu standardele instituite prin Protocolul de la Nairobi şi de Centrul regional privind armele mici; 15. roagă insistent comunitatea internaţională să aibă în vedere furnizarea unei asistenţe tehnice sau de alt tip sporite pentru consolidarea instituţiilor judiciare congoleze, precum şi sprijinul pentru consolidarea capacităţii instituţionale a agenţiilor şi instituţiilor Republicii Democratice Congo cu atribuţii în domeniul industriei extractive, de aplicare a legii şi de control al frontierelor; 16. îndeamnă MONUSCO să continue susţinerea eforturilor autorităţilor congoleze de întărire a sistemului lor judiciar, de consolidare a birourilor de schimb din Kivu Nord şi Kivu Sud şi de monitorizare a măsurilor impuse prin alin. 1, conform mandatului stipulat la subparagrafele (o), (r) şi (t) ale alin. 12 al Rezoluţiei 1.925 (2010); 17. încurajează cooperarea consolidată dintre toate statele, în special cele din regiune, MONUSCO şi Grupul de experţi şi în plus încurajează toate părţile şi toate statele să asigure cooperarea cu Grupul de experţi prin intermediul persoanelor şi al entităţilor aflate sub jurisdicţia sau controlul lor; 18. îşi reiterează solicitarea, exprimată în alin. 21 al Rezoluţiei 1.807 (2008) şi reafirmată în alin. 14 al Rezoluţiei 1.857 (2008) şi alin. 13 al Rezoluţiei 1.896 (2009), ca toate părţile şi toate statele, în special cele din regiune, să coopereze în totalitate în sensul activităţii Grupului de experţi şi să asigure siguranţa membrilor acestuia, precum şi accesul neîngrădit şi imediat în special la persoanele, documentele şi siturile pe care Grupul de experţi le consideră relevante pentru executarea mandatului său; 19. recomandă tuturor statelor, în special celor din regiune, să publice periodic statistici complete privind importul şi exportul de resurse naturale, inclusiv aur casiterit, coltan, wolframit, cherestea şi cărbune, precum şi să consolideze schimbul de informaţii şi acţiunile comune la nivel regional pentru anchetarea şi combaterea reţelelor infracţionale regionale şi a grupărilor armate implicate în exploatarea ilegală de resurse naturale; 20. face apel la toate statele, în special la cele din regiune, precum şi la cele în care se găsesc persoanele şi entităţile desemnate conform alin. 3, să raporteze periodic Comitetului cu privire la acţiunile pe care le-au întreprins în scopul implementării măsurilor impuse conform alin. 1, 2 şi 3 şi recomandate în alin. 8; 21. încurajează toate statele să înainteze Comitetului, pentru includerea pe lista sa de persoane desemnate, pe acele persoane sau entităţi care îndeplinesc criteriile prevăzute la alin. 4 al Rezoluţiei 1.857 (2008), precum şi orice entităţi aflate în proprietatea ori controlul, direct sau indirect, al persoanelor ori entităţilor propuse pentru listare sau al persoanelor ori entităţilor care acţionează în numele sau la indicaţia entităţilor propuse; 22. decide ca, acolo unde este cazul şi nu mai târziu de 30 noiembrie 2011, să reexamineze măsurile prevăzute în prezenta rezoluţie, în vederea ajustării lor, după caz, în lumina situaţiei de securitate din Republica Democratică Congo, în special progresul în reformarea sectorului de securitate, inclusiv integrarea forţelor armate şi reforma poliţiei naţionale, precum şi în dezarmarea, demobilizarea, repatrierea, relocarea şi reintegrarea, după caz, a grupărilor armate congoleze şi străine; 23. decide să rămână sesizat activ în privinţa acestei chestiuni. ANEXA Nr. 8REZOLUŢIA 1.950 (2010), adoptată de Consiliul de Securitate la cea de-a 6.429-a reuniune, la 23 noiembrie 2010 Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale anterioare referitoare la situaţia din Somalia, în special rezoluţiile 1.814 (2008), 1.816 (2008), 1.838 (2008), 1.844 (2008), 1.846 (2008), 1.851 (2008), 1.897 (2009) şi 1.918 (2010), precum şi Declaraţia preşedintelui său (S/PRST/2010/16) din 25 august 2010, continuând să fie foarte îngrijorat de ameninţarea pe care pirateria şi tâlhăria pe mare împotriva vaselor continuă să o reprezinte pentru furnizarea rapidă, sigură şi eficientă de ajutor umanitar pentru Somalia şi pentru regiune, pentru siguranţa marinarilor şi a altor persoane, pentru navigaţia internaţională şi siguranţa rutelor maritime comerciale, precum şi pentru alte vase vulnerabile, inclusiv pentru activităţile de pescuit în conformitate cu dreptul internaţional, şi, de asemenea, extrem de preocupat de extinderea ariei de operare a ameninţării pirateriei în regiunea vestică a Oceanului Indian şi de diversificarea metodelor de operare ale piraţilor, exprimându-şi îngrijorarea faţă de informaţiile privind implicarea copiilor în acte de piraterie în largul coastelor somaleze, recunoscând că instabilitatea continuă din Somalia contribuie la problema pirateriei şi a tâlhăriei pe mare în largul coastelor somaleze şi accentuând necesitatea unei reacţii cuprinzătoare din partea comunităţii internaţionale pentru combaterea pirateriei şi a cauzelor profunde ale acesteia, reafirmându-şi respectul pentru suveranitatea, integritatea teritorială, independenţa politică şi unitatea Somaliei, inclusiv drepturile Somaliei asupra resurselor naturale din larg, inclusiv cele halieutice, în conformitate cu dreptul internaţional, şi subliniind importanţa prevenirii, în conformitate cu dreptul internaţional, a pescuitului ilegal şi a deversării ilegale, inclusiv a substanţelor toxice, reafirmând în continuare că dreptul internaţional, reflectat în Convenţia Naţiunilor Unite privind Dreptul Mării din 10 decembrie 1982 (Convenţia), prevede cadrul legal aplicabil combaterii pirateriei şi tâlhăriei pe mare, printre alte activităţi pe mare, având din nou în vedere situaţia de criză din Somalia şi capacitatea limitată a Guvernului Federal de Tranziţie (GFT) de a incrimina pirateria şi tâlhăria pe mare şi, ulterior, de a urmări penal piraţii sau de a patrula ori de a asigura securitatea în largul coastelor somaleze, inclusiv pentru căile maritime internaţionale şi apele teritoriale somaleze, luând notă de multiplele solicitări de asistenţă internaţională prezentate de GFT în scopul combaterii pirateriei în largul coastelor somaleze, inclusiv Scrisoarea din 20 octombrie 2010 din partea reprezentantului permanent al Somaliei la Organizaţia Naţiunilor Unite, prin care se exprimă aprecierea GFT la adresa Consiliului de Securitate pentru asistenţa furnizată, se afirmă dorinţa GFT de a avea în vedere cooperarea cu celelalte state şi organizaţii regionale în scopul combaterii pirateriei şi a tâlhăriei pe mare în largul coastelor somaleze şi se solicită extinderea aplicării prevederilor Rezoluţiei 1.897 (2009) pentru o perioadă suplimentară de 12 luni, salutând eforturile operaţiunii UE Atalanta, ale operaţiunilor „Protectorul Aliat“ şi „Scutul Oceanului“ ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, ale operaţiunii Combined Task Force 151 derulate de Forţa multinaţională, precum şi ale celorlalte state acţionând individual, în cooperare cu GFT şi cu celelalte state, pentru a suprima pirateria şi pentru a proteja vasele vulnerabile aflate în tranzit prin apele din largul coastelor somaleze, şi primind cu apreciere eforturile individuale ale statelor, inclusiv China, India, Republica Islamică Iran, Japonia, Malaezia, Republica Coreea, Federaţia Rusă, Arabia Saudită şi Yemen, care au deplasat vase şi/sau aeronave în regiune, după cum se arată în Raportul secretarului general (S/2010/394), salutând eforturile de consolidare a capacităţii instituţionale, depuse de Fondul Donatorilor al Codului Djibouti din cadrul Organizaţiei Maritime Internaţionale (IMO) (Fond comun al multidonatorilor - iniţiat de Japonia) şi de Fondul comun de susţinere a iniţiativelor statelor de combatere a pirateriei din largul coastelor somaleze, şi recunoscând necesitatea ca toate organizaţiile internaţionale şi regionale implicate să coopereze pe deplin, observând cu îngrijorare că în continuare absenţa unei legislaţii naţionale şi mijloacele limitate care să permită reţinerea şi urmărirea penală a suspecţilor de piraterie după capturare au împiedicat o acţiune internaţională mai consolidată împotriva piraţilor în largul coastelor somaleze şi, în anumite cazuri, au condus la eliberarea piraţilor fără ca aceştia să mai fie aduşi în faţa unei instanţe, indiferent dacă existau probe suficiente pentru susţinerea acuzaţiei, şi reiterând că, în conformitate cu prevederile privind reprimarea pirateriei ale Convenţiei, Convenţia din 1988 pentru suprimarea oricăror acte ilegale împotriva siguranţei navigaţiei maritime (Convenţia SUA) prevede că părţile trebuie să incrimineze ca infracţiuni faptul de a confisca sau a exercita controlul, prin forţă sau ameninţare cu forţa, asupra oricărei nave, precum şi prin orice altă formă de intimidare, trebuie să stabilească competenţa instanţelor naţionale pentru judecarea acestor fapte şi să accepte predarea persoanelor responsabile pentru sau care sunt bănuite de săvârşirea acestor fapte, subliniind importanţa continuării consolidării strângerii, păstrării şi transmiterii către autorităţile competente a probelor privind actele de piraterie şi tâlhărie pe mare în largul coastelor somaleze şi salutând activitatea în derulare a IMO, INTERPOL şi a grupurilor din sectorul economic, de elaborare de linii directoare pentru marinari cu privire la păstrarea integrităţii locului infracţiunii ca urmare a actelor de piraterie, şi luând notă că pentru succesul unei urmăriri penale a actelor de piraterie este important să li se permită marinarilor să depună mărturie în cadrul procedurilor penale, felicitând Republica Kenya şi Republica Seychelles pentru eforturile depuse în urmărirea penală a persoanelor bănuite de piraterie în faţa instanţelor lor naţionale, salutând angajamentul Republicii Mauritius şi luând notă cu apreciere de asistenţa furnizată de Biroul Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva drogurilor şi a infracţionalităţii (UNODC), de Fondul comun de susţinere a iniţiativelor statelor de combatere a pirateriei din largul coastelor somaleze şi de alte organizaţii şi donatori internaţionali, în coordonare cu Grupul de contact privind eliminarea pirateriei din largul coastelor somaleze (CGPCS) pentru a susţine Kenya, Seychelles, Somalia şi alte state din regiune, inclusiv Yemen, în luarea de măsuri pentru urmărirea penală sau încarcerarea întrun stat terţ, după urmărirea penală într-un alt stat, a piraţilor capturaţi, în conformitate cu regulile de protecţie internaţională a drepturilor omului aplicabile, şi subliniind necesitatea ca statele şi organizaţiile internaţionale să intensifice eforturile internaţionale în această privinţă, salutând nivelul de angajament al administraţiilor naţionale şi regionale ale Somaliei pentru a coopera unele cu celelalte şi cu celelalte state care au urmărit penal persoane bănuite de piraterie în vederea permiterii repatrierii piraţilor condamnaţi pe teritoriul Somaliei, conform acordurilor adecvate de transfer al deţinuţilor, în conformitate cu dreptul internaţional aplicabil, inclusiv cu protecţia internaţională a drepturilor omului, salutând Raportul secretarului general (S/2010/394), solicitat prin Rezoluţia 1.918 (2010), precum şi eforturile în curs din cadrul CGPCS şi ale Secretariatului Organizaţiei Naţiunilor Unite de a analiza posibilele mecanisme de urmărire penală efectivă a acelor persoane suspectate de piraterie şi tâlhărie pe mare în largul coastelor somaleze, accentuând necesitatea ca statele să analizeze posibilele metode de asistenţă pentru marinarii care sunt victime ale piraţilor şi salutând în această privinţă activitatea în curs în cadrul CGPCS şi al Organizaţiei Maritime Internaţionale privind elaborarea de linii directoare pentru asistenţa marinarilor şi a altor persoane care au fost victime ale unor acte de piraterie, luând notă în continuare cu apreciere de eforturile pe care UNODC şi PNUD continuă să le desfăşoare pentru susţinerea consolidării capacităţii sistemului corecţional din Somalia, inclusiv ale autorităţilor regionale, în special cu sprijinul Fondului comun de susţinere a iniţiativelor statelor de combatere a pirateriei din largul coastelor somaleze de a-i încarcera pe piraţii condamnaţi în condiţii conforme cu regulile aplicabile de protecţie internaţională a drepturilor omului, reiterând prevederile Codului de conduită de la Djibouti referitor la reprimarea pirateriei şi a tâlhăriei pe mare comise împotriva vaselor din Oceanul Indian de Vest şi din Golful Aden şi recunoscând eforturile statelor semnatare de a elabora cadrul legislativ şi de implementare adecvat pentru combaterea pirateriei, de consolidare a capacităţii de patrulare în apele din regiune, de reţinere a vaselor suspecte şi de urmărire penală a persoanelor suspectate de piraterie, subliniind că pacea şi stabilitatea din Somalia, consolidarea instituţiilor statului, dezvoltarea economică şi socială şi respectul pentru drepturile omului şi statul de drept sunt necesare pentru crearea condiţiilor unei eradicări durabile a pirateriei şi a tâlhăriei pe mare în largul coastelor somaleze şi subliniind în continuare că securitatea pe termen lung a Somaliei depinde de dezvoltarea efectivă de către GFT a Forţei naţionale de securitate şi a forţei de poliţie somaleză, în cadrul stabilit de Acordul de la Djibouti şi în conformitate cu strategia naţională de securitate, stabilind că incidentele de piraterie şi tâlhărie în largul coastelor somaleze exacerbează situaţia din Somalia, care continuă să constituie o ameninţare la adresa păcii internaţionale şi a securităţii din regiune, acţionând în temeiul cap. VII al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, 1. reiterează faptul că deplânge şi condamnă toate actele de piraterie şi de tâlhărie împotriva vaselor maritime în largul coastelor somaleze; 2. recunoaşte că instabilitatea din Somalia continuă să reprezinte una dintre cauzele care stau la baza problemei pirateriei şi a tâlhăriilor pe mare în largul coastei somaleze şi contribuie la această problemă şi subliniază necesitatea unei reacţii cuprinzătoare din partea comunităţii internaţionale pentru combaterea pirateriei şi a cauzelor care stau la baza acesteia; 3. exprimă din nou preocuparea faţă de constatările incluse în Raportul din 20 noiembrie 2008 al Grupului de Monitorizare privind Somalia (S/2008/769, pagina 55), conform căruia creşterea cazurilor în care se plătesc răscumpărări şi a cuantumului acestora, precum şi nerespectarea embargoului privind armele instituit conform Rezoluţiei 733 (1992) stimulează accentuarea fenomenului pirateriei în largul coastelor somaleze şi solicită tuturor statelor să coopereze pe deplin cu Grupul de Monitorizare privind Somalia şi Eritreea, inclusiv la nivelul partajării de informaţii referitoare la posibile încălcări ale embargoului privind armele; 4. îşi reînnoieşte apelul făcut tuturor statelor şi organizaţiilor regionale care au capacitatea necesară de a lua parte la lupta împotriva pirateriei şi a tâlhăriei pe mare, îndeosebi în largul coastelor somaleze, în conformitate cu rezoluţia sa şi cu dreptul internaţional, prin trimiterea de vase, arme şi aparate de zbor militare, precum şi prin confiscarea şi valorificarea de ambarcaţiuni, vase, arme şi alte echipamente conexe folosite sau cu privire la care există indicii că vor fi folosite la comiterea de acte de piraterie şi tâlhărie pe mare în largul coastelor somaleze; 5. felicită CGPCS pentru activitatea de facilitare a coordonării în scopul descurajării actelor de piraterie şi tâlhărie pe mare în largul coastelor somaleze, în cooperare cu IMO, statele de pavilion, şi GFT, şi îndeamnă statele şi organizaţiile internaţionale să continue să susţină aceste eforturi; 6. recunoaşte drepturile Somaliei în ceea ce priveşte resursele naturale din larg, inclusiv cele halieutice, în conformitate cu dreptul internaţional, reaminteşte importanţa prevenirii, în conformitate cu dreptul internaţional, a pescuitului ilegal şi a deversărilor ilegale, inclusiv a substanţelor toxice, şi solicită statelor şi organizaţiilor interesate, în special IMO, să ofere asistenţă tehnică Somaliei, inclusiv autorităţilor regionale, precum şi statelor costiere învecinate, la solicitarea acestora, pentru consolidarea capacităţii proprii de asigurare a securităţii costiere şi maritime, inclusiv pentru combaterea pirateriei şi a tâlhăriei pe mare în largul coastelor somaleze şi al zonelor costiere învecinate şi subliniază importanţa coordonării în această privinţă prin intermediul CGPCS; 7. încurajează statele membre să continue cooperarea cu GFT în lupta împotriva pirateriei şi a tâlhăriei pe mare, ia notă de rolul primordial al GFT în lupta împotriva pirateriei şi a tâlhăriei pe mare şi decide ca, pentru o perioadă suplimentară de 12 luni de la data prezentei rezoluţii, să reînnoiască autorizaţiile prevăzute la alin. 10 al Rezoluţiei 1.846 (2008) şi la alin. 6 al Rezoluţiei 1.851 (2008), reînnoite conform Rezoluţiei 1.897 (2009), acordate statelor şi organizaţiilor regionale care cooperează cu GFT în lupta împotriva pirateriei şi a tâlhăriei pe mare în largul coastei somaleze, pentru care GFT a furnizat secretarului general o notificare preliminară; 8. afirmă că autorizaţiile reînnoite conform prezentei rezoluţii se aplică numai cu privire la situaţia din Somalia şi nu aduc atingere drepturilor sau obligaţiilor ori responsabilităţilor statelor membre conform dreptului internaţional, inclusiv oricăror drepturi sau obligaţii conform Convenţiei, cu privire la orice altă situaţie, şi subliniază în special că prezenta rezoluţie nu trebuie să fie considerată ca instituind drept internaţional cutumiar; şi afirmă în plus că astfel de autorizaţii au fost reînnoite doar pe baza primirii Scrisorii din 20 octombrie 2010 prin care se transmitea consimţământul GFT; 9. afirmă în continuare că măsurile impuse prin alin. 5 al Rezoluţiei 733 (1992) şi dezvoltate ulterior conform alin. 1 şi 2 ale Rezoluţiei 1.425 (2002) nu se aplică armelor şi echipamentului militar destinate utilizării exclusive de către statele membre şi organizaţiile regionale care adoptă măsuri în temeiul alin. 7 de mai sus sau furnizorilor de asistenţă tehnică pentru Somalia doar în scopurile prevăzute la alin. 6 de mai sus, care au beneficiat de derogare de la aplicarea respectivelor măsuri în conformitate cu procedura prevăzută la alin. 11 (b) şi 12 ale Rezoluţiei 1.772 (2007); 10. solicită ca statele care cooperează să ia măsurile adecvate pentru a se asigura că activităţile pe care le desfăşoară în conformitate cu autorizaţiile prevăzute la alin. 7 nu au ca efect practic negarea sau prejudicierea dreptului de trecere inofensivă al vaselor oricărui stat terţ; 11. face apel la statele membre să sprijine Somalia, la solicitarea GFT şi pe baza notificării către secretarul general, la consolidarea capacităţii în Somalia, în special la nivelul autorităţilor regionale, pentru a deferi justiţiei pe cei care folosesc teritoriul somalez pentru plănuirea, facilitarea sau comiterea de fapte de piraterie şi tâlhărie pe mare incriminate şi subliniază că toate măsurile întreprinse conform prezentului alineat trebuie luate cu respectarea dreptului internaţional aplicabil privind drepturile omului; 12. face apel la toate statele şi, în special, la statele de pavilion, de port şi riverane, statele de cetăţenie a victimelor şi a autorilor actelor de piraterie şi tâlhărie, precum şi celelalte state care ar fi competente potrivit dreptului internaţional sau legislaţiei lor naţionale să coopereze în sensul determinării jurisdicţiei, precum şi la cercetarea şi urmărirea penală a tuturor persoanelor care se fac răspunzătoare de acte de piraterie şi tâlhărie în largul coastelor somaleze, inclusiv a oricărei persoane care incită sau favorizează un act de piraterie, în conformitate cu dreptul internaţional aplicabil, inclusiv regulile de protecţie internaţională a drepturilor omului, pentru a se asigura că toţi piraţii deferiţi autorităţilor judiciare vor fi aduşi în faţa justiţiei şi pentru a sprijini aceste eforturi, în special prin intermediul furnizării de facilităţi şi asistenţă logistică cu privire la persoanele aflate sub jurisdicţia şi controlul lor, cum sunt părţile vătămate şi martorii şi persoanele reţinute ca rezultat al operaţiunilor desfăşurate în temeiul prezentei rezoluţii; 13. face apel la toate statele să incrimineze pirateria în legislaţia lor naţională şi să aibă în vedere urmărirea penală a persoanelor bănuite de piraterie, precum şi încarcerarea persoanelor condamnate pentru piraterie, reţinute în largul coastelor somaleze, în conformitate cu dreptul internaţional aplicabil, inclusiv regulile de protecţie internaţională a drepturilor omului; 14. îşi reafirmă interesul pentru continuarea examinării celor 7 opţiuni de urmărire penală a persoanelor bănuite de piraterie descrise în raportul secretarului general (S/2010/394) care furnizează diferite niveluri de participare internaţională, având în vedere în plus noile informaţii şi observaţii ale secretarului general, pe baza consultărilor desfăşurate de consultantul special al acestuia cu privire la aspectele juridice referitoare la pirateria în largul coastelor somaleze, în vederea luării de măsuri suplimentare pentru a se asigura că piraţii sunt traşi la răspundere, subliniind necesitatea consolidării cooperării dintre state, organizaţii regionale şi internaţionale în scopul îndeplinirii acestui obiectiv, şi încurajează CGPCS să continue discuţiile în această privinţă; 15. îndeamnă insistent toate statele să ia măsurile adecvate, conform legislaţiei naţionale existente, pentru a preveni finanţarea ilicită a actelor de piraterie şi spălarea produselor infracţionale ale acestora; 16. îndeamnă statele, în cooperare cu INTERPOL şi Europol, să ancheteze în continuare reţelele infracţionale internaţionale implicate în pirateria în largul coastelor somaleze, inclusiv pe cei care se fac răspunzători de finanţări şi favorizări ilicite; 17. accentuează în acest context nevoia de a susţine ancheta şi urmărirea penală a celor care finanţează, planifică, organizează într-o manieră ilicită sau profită ilegal de pe urma atentatelor piraţilor din largul coastelor somaleze; 18. salută crearea Fondului comun de susţinere a iniţiativelor statelor de combatere a pirateriei în largul coastelor somaleze şi a Fondului comun privind Codul de la Djibouti sub egida IMO (Fond comun multidonator - iniţiat de Japonia) şi îndeamnă actorii statali şi nonstatali afectaţi de piraterie, în special comunitatea internaţională a armatorilor, să contribuie la acestea; 19. îndeamnă statele-părţi la Convenţie şi la Convenţia SUA să îşi îndeplinească fără rezerve obligaţiile lor relevante conform acestor convenţii şi dreptului internaţional cutumiar şi să coopereze cu UNODC, IMO şi cu celelalte state şi organizaţii internaţionale în scopul consolidării capacităţii judiciare pentru urmărirea penală a persoanelor bănuite de piraterie şi tâlhărie pe mare în largul coastelor somaleze; 20. salută revizuirile aduse de IMO la recomandările şi indicaţiile proprii referitoare la prevenirea şi suprimarea pirateriei şi a tâlhăriilor asupra vaselor, subliniază importanţa implementării acestor recomandări şi indicaţii de către toate părţile implicate, inclusiv de către sectorul maritim, şi îndeamnă statele, în colaborare cu sectorul maritim şi sectorul asigurărilor, precum şi cu IMO, să continue să elaboreze şi să implementeze cele mai bune practici şi tactici de evitare, părăsire a locului şi apărare în momentul în care vasele sunt atacate sau navighează în apele din largul coastelor somaleze şi, în plus, îndeamnă statele să pună la dispoziţia experţilor criminalişti cetăţenii şi vasele respective, după caz, în primul port de sosire, imediat după comiterea unei fapte sau a unei tentative de piraterie ori de tâlhărie pe mare sau după ce sunt eliberaţi din captivitate; 21. solicită statelor şi organizaţiilor regionale care cooperează cu GFT să informeze Consiliul de Securitate şi secretarul general, în termen de 9 luni, cu privire la aplicarea măsurilor întreprinse în exercitarea autorizărilor prevăzute la alin. 7 de mai sus şi, în plus, solicită tuturor statelor care participă la lucrările CGPCS, inclusiv Somalia şi celelalte state din regiune, să raporteze în cadrul aceluiaşi interval de timp cu privire la eforturile întreprinse în vederea exercitării competenţei în scopul anchetării şi urmăririi penale a faptelor de piraterie şi a cooperării; 22. solicită secretarului general să raporteze Consiliului de Securitate în termen de 11 luni de la adoptarea prezentei rezoluţii cu privire la implementarea acesteia şi cu privire la situaţia pirateriei şi a tâlhăriilor pe mare în largul coastelor somaleze; 23. îşi exprimă intenţia de a reexamina situaţia şi de a avea în vedere, după caz, reînnoirea autorizaţiilor prevăzute la alin. 7 de mai sus pentru perioade suplimentare, pe baza solicitării GFT; 24. decide să rămână sesizat activ în privinţa acestei chestiuni. ANEXA Nr. 9REZOLUŢIA 1946 (2010), adoptată de Consiliul de Securitate la cea de-a 6402-a reuniune, din data de 15 octombrie 2010 Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale anterioare şi declaraţiile preşedintelui său referitoare la situaţia din Republica Côte d’Ivoire, în special rezoluţiile 1.880 (2009), 1.893 (2009), 1.911 (2010) şi 1.933 (2010), reafirmându-şi angajamentul susţinut faţă de suveranitatea, independenţa, integritatea şi unitatea teritorială a Republicii Côte d’Ivoire şi reamintind importanţa principiilor de bună vecinătate, neamestec şi cooperare regională, luând notă de Raportul secretarului general din data de 20 mai 2010 (S/2010/245) şi rapoartele Grupului de experţi ai Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Republica Côte d’Ivoire din datele de 9 octombrie 2009 (S/2009/521) şi 12 aprilie 2010 (S/2010/179), accentuând contribuţia pe care măsurile impuse prin rezoluţiile 1.572 (2004) şi 1.643 (2005) continuă să o aducă la stabilitatea Republicii Côte d’Ivoire, în special în perspectiva alegerilor prezidenţiale planificate, şi subliniind că aceste măsuri vizează susţinerea procesului de pace din Republica Côte d’Ivoire, salutând concluziile ultimei reuniuni a cadrului consultativ permanent organizate la Ouagadougou la 21 septembrie 2010 sub egida Facilitatorului, preşedintele Blaise Compaoré din Burkina Faso, salutând instituirea şi certificarea listelor electorale, luând notă de angajamentul părţilor ivoriene interesate de a organiza primul tur al alegerilor prezidenţiale în data de 31 octombrie 2010 şi îndemnându-i să se asigure că alegerile au loc potrivit planificării şi să finalizeze acest proces electoral în condiţii deschise, libere, nepărtinitoare şi transparente, potrivit calendarul stabilit de Comisia electorală independentă, luând notă cu îngrijorare de faptul că, în ciuda îmbunătăţirii situaţiei generale privind drepturile omului, persistă încălcări ale drepturile omului şi ale dreptului umanitar săvârşite împotriva civililor în diferitele părţi ale ţării, inclusiv acte de violenţă sexuală, accentuând că făptuitorii trebuie aduşi în faţa justiţiei, reiterând condamnarea fermă a tuturor încălcărilor drepturilor omului şi ale dreptului internaţional umanitar în Republica Côte d’Ivoire, şi reamintind rezoluţiile sale 1.325 (2000), 1.820 (2008), 1.888 (2009) şi 1.889 (2009) privind femeile, pacea şi securitatea, rezoluţiile sale 1.612 (2005) şi 1.882 (2009) privind copiii şi conflictele armate, precum şi rezoluţiile 1.674 (2006) şi 1.894 (2009) privind protecţia civililor în conflictele armate, considerând că situaţia din Republica Côte d’Ivoire continuă să reprezinte o ameninţare la adresa păcii şi securităţii internaţionale din regiune, acţionând în temeiul cap. VII al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite. 1. decide să reînnoiască până la 30 aprilie 2011 măsurile privind armamentul şi măsurile financiare şi de călătorie impuse conform alin. 7-12 ale Rezoluţiei 1.572 (2004) şi măsurile privind interzicerea importurilor de diamante brute din Republica Côte d’Ivoire de către orice stat, impuse conform alin. 6 al Rezoluţiei 1.643 (2005); 2. decide să reexamineze măsurile reînnoite la alin. 1 de mai sus în lumina progreselor înregistrate în cursul procesului electoral şi în punerea în aplicare a paşilor esenţiali ai procesului de pace, menţionaţi în Rezoluţia 1.933 (2010), până la sfârşitul perioadei menţionate la alin. 1, şi mai decide în plus să efectueze, în cursul intervalului menţionat la alin. 1 de mai sus, o reexaminare a măsurilor reînnoite în alin. 1 de mai sus în cel mult 3 luni de la organizarea unor alegeri prezidenţiale deschise, libere, nepărtinitoare şi transparente, conform standardelor internaţionale, în vederea unei posibile modificări, ridicări sau menţineri a regimului de sancţiuni, în conformitate cu progresul realizat în procesul de pace; 3. solicită părţilor ivoriene la Acordul politic de la Ouagadougou şi tuturor statelor, în special celor din subregiune, să implementeze în integralitatea lor măsurile reînnoite la alin. 1 de mai sus, inclusiv, acolo unde este cazul, prin elaborarea regulilor şi regulamentelor ce se impun, şi solicită totodată Operaţiunii Organizaţiei Naţiunilor Unite în Republica Côte d’Ivoire (UNOCI) să îşi aducă aportul deplin în limita capacităţilor şi mandatului acesteia şi, în plus, solicită forţelor franceze să susţină UNOCI în această privinţă, în limita desfăşurării şi capacităţilor acestora; 4. solicită imperios ca părţile ivoriene la Acordul politic de la Ouagadougou, în special autorităţile ivoriene, să permită accesul neîngrădit, în special Grupului de experţi instituit iniţial conform alin. 7 al Rezoluţiei 1.584 (2004), la echipamentele, siturile şi instalaţiile prevăzute la alin. 2 (a) al Rezoluţiei 1.584 (2005), precum şi la toate armele, muniţia şi materialul conex, indiferent de locaţie, atunci când se consideră adecvat chiar fără avizare preliminară, inclusiv la cele aflate sub controlul unităţilor Gărzii Republicane, şi le mai solicită acestora să acorde accesul în aceleaşi condiţii atât UNOCI pentru a-şi duce la îndeplinire mandatul, cât şi forţelor franceze care o susţin, după cum se prevede în rezoluţiile 1.739 (2007), 1.880 (2009) şi 1.933 (2010); 5. decide, conform alin. 27 al Rezoluţiei 1.933 (2010), suplimentar faţă de prevederile alin. 8 al Rezoluţiei 1.572 (2004), ca embargoul privind armele să nu se aplice furnizării de echipament nonletal, care are drept scop exclusiv să permită forţelor de securitate ivoriene să utilizeze forţa adecvată şi proporţională în cursul menţinerii ordinii publice, sub rezerva aprobării prealabile a Comitetului de sancţiuni; 6. subliniază că este complet pregătit să impună măsuri specifice îndreptate împotriva persoanelor care urmează să fie desemnate de Comitet în conformitate cu alin. 9, 11 şi 14 ale Rezoluţiei 1.572 (2004) şi cu privire la care se va fi stabilit că, printre altele: (a) ameninţă pacea şi procesul naţional de reconciliere din Republica Côte d’Ivoire, în special prin blocarea derulării procesului de pace, după cum se prevede în Acordul politic de la Ouagadougou; (b) au iniţiat atacuri împotriva UNOCI, a forţelor franceze care o susţin, a reprezentantului special al secretarului general, a Facilitatorului, a reprezentantului special în Republica Côte d’Ivoire sau au obstrucţionat acţiunea acestora; (c) se fac răspunzătoare de obstacole în calea libertăţii de circulaţie a UNOCI şi a forţelor franceze care o susţin; (d) se fac răspunzătoare de încălcări grave ale drepturilor omului şi ale dreptului umanitar internaţional comise în Republica Côte d’Ivoire; (e) incită public la ură şi violenţă; (f) acţionează în sensul încălcării măsurilor impuse la alin. 7 al Rezoluţiei 1.572 (2004); 7. ia notă cu îngrijorare de rapoartele UNOCI de monitorizare a mijloacelor de informare în masă, care semnalează că unele mijloace recurg la incitarea la violenţă şi la reluarea conflictului intern şi subliniază că este gata să impună sancţiuni împotriva celor care obstrucţionează procesul electoral, în special acţiunea Comisiei electorale independente şi a tuturor actorilor implicaţi, precum şi anunţarea şi certificarea rezultatelor alegerilor prezidenţiale şi legislative; 8. solicită tuturor statelor implicate, în special celor din subregiune, să coopereze în totalitate cu Comitetul şi autorizează Comitetul să solicite toate informaţiile pe care le poate considera necesare; 9. decide prelungirea mandatului Grupului de experţi, aşa cum este prevăzut la alin. 7 al Rezoluţiei 1.727 (2006), până la 30 aprilie 2011, şi solicită secretarului general să ia măsurile administrative necesare; 10. decide că raportul menţionat la alin. 7 (e) al Rezoluţiei 1.727 (2006) poate include, dacă este cazul, orice informaţii şi recomandări relevante în sensul posibilităţii de desemnare de către Comitet a noi persoane şi entităţi descrise la alin. 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004) şi reaminteşte Raportul Grupului de lucru informal pentru aspectele generale privind sancţiunile (S/2006/997) referitor la cele mai bune practici şi metode, inclusiv alin. 21, 22 şi 23 care prevăd posibile măsuri de clarificare a standardelor metodologice pentru mecanismele de monitorizare; 11. solicită Grupului de experţi să îi prezinte un raport, prin intermediul Comitetului, cu cel puţin 15 zile înainte de finalizarea mandatului, referitor la implementarea măsurilor impuse prin alineatele 7, 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004) şi alin. 6 al Rezoluţiei 1.643 (2005), precum şi recomandările sale în această chestiune; 12. solicită secretarului general să îi comunice, dacă apreciază necesar acest lucru, prin intermediul Comitetului, informaţiile strânse de UNOCI şi, acolo unde este posibil, reexaminate de Grupul de experţi, în ceea ce priveşte furnizarea de arme şi material conex către Republica Côte d’Ivoire; 13. solicită, de asemenea, Guvernului francez să comunice, dacă apreciază necesar acest lucru, prin intermediul Comitetului, informaţiile strânse de forţele franceze, şi, acolo unde este posibil, reexaminate de Grupul de experţi, în ceea ce priveşte furnizarea de arme şi material conex către Republica Côte d’Ivoire; 14. solicită, de asemenea, Procesului Kimberley să îi comunice, dacă apreciază necesar acest lucru, prin intermediul Comitetului, informaţiile care, acolo unde este posibil, au fost reexaminate de Grupul de experţi, referitoare la producţia şi exportul ilicit de diamante din Republica Côte d’Ivoire, şi mai decide să reînnoiască derogările prevăzute la alin. 16 şi 17 ale Rezoluţiei 1.893 (2009) cu privire la importul de mostre de diamante brute pentru scopuri de cercetare ştiinţifică coordonate de Procesul Kimberley; 15. îndeamnă toate statele, organele competente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi alte organizaţii şi părţi interesate să coopereze în totalitate cu Comitetul, Grupul de experţi, UNOCI şi cu forţele franceze, în special prin furnizarea oricăror informaţii aflate la dispoziţia lor, cu privire la posibile încălcări ale măsurilor impuse la alin. 7, 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004), alin. 6 al Rezoluţiei 1.643 (2005) şi reiterate în alin. 1 de mai sus; solicită, de asemenea, Grupului de experţi să îşi coordoneze activităţile necesare cu toţi actorii implicaţi în promovarea procesului politic din Republica Côte d’Ivoire; 16. îndeamnă, în plus, în acest context, toate părţile ivoriene şi toate statele, în special cele din regiune, să asigure:
– securitatea membrilor Grupului de experţi;
– accesul neîngrădit al Grupului de experţi, în special la persoanele, documentele şi siturile necesare, pentru ca acesta să îşi ducă la îndeplinire mandatul;17. decide să rămână sesizat activ în privinţa acestei chestiuni. ANEXA Nr. 10REZOLUŢIA 1.940 (2010), adoptată de Consiliul de Securitate la cea de-a 6.392-a reuniune, la 29 septembrie 2010 Consiliul de Securitate, reamintind toate rezoluţiile sale anterioare privind Sierra Leone, în special rezoluţiile nr. 1.132 (1997) şi 1.171 (1998), reamintind, de asemenea, dorinţa sa de a pune capăt măsurilor în momentul restabilirii controlului Guvernului din Sierra Leone asupra întregului teritoriu al statului şi al dezarmării şi demobilizării tuturor forţelor nonguvernamentale, reafirmându-şi angajamentul în susţinerea reconstrucţiei statului Sierra Leone după conflict şi pentru promovarea păcii, securităţii şi dezvoltării din ţară, felicitând Biroul integrat de consolidare a păcii al Organizaţiei Naţiunilor Unite din Sierra Leone pentru eforturile susţinute depuse în această privinţă, salutând Adresa trimisă preşedintelui Consiliului în data de 9 septembrie 2010 de către reprezentantul permanent al Republicii Sierra Leone, prin care se informează Consiliul cu privire la situaţia din Sierra Leone şi se solicită ca toate măsurile instituite să fie ridicate, felicitând Comitetul Consiliului de Securitate instituit în baza alin. 10 al Rezoluţiei 1.132 (1997) cu privire la Sierra Leone pentru activitatea depusă, luând notă de Raportul pe 2009 al Comitetului, conform Rezoluţiei 1.132 (1997) cu privire la Sierra Leone (S/2009/690) şi, în special, de observaţiile preşedintelui din alin. 17, îndemnând toate statele să coopereze cu şi să furnizeze asistenţă Curţii Speciale pentru Sierra Leone sau oricărei instituţii căreia Curtea Specială i-ar transfera dosarul său, în scopul de a-l aduce pe Johnny Paul Koroma în faţa justiţiei, dacă este găsit în viaţă, şi îndemnându-l pe acesta din urmă să se predea, solicitând tuturor statelor să coopereze cu Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale (INTERPOL) pentru a-l reţine şi transfera pe Johnny Paul Koroma, dacă este găsit în viaţă, acţionând în temeiul cap. VII al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, 1. decide să pună capăt, cu efect imediat, măsurilor prevăzute la alin. 2, 4 şi 5 ale Rezoluţiei 1.171 (1998); 2. decide, în plus, să dizolve, cu efect imediat, Comitetul instituit prin alin. 10 al Rezoluţiei 1.132 (1997). ANEXA Nr. 11REZOLUŢIA 1.916 (2010), adoptată de Consiliul de Securitate la cea de-a 6.289-a reuniune, la 19 martie 2010 Consiliul de Securitate, reafirmând rezoluţiile sale anterioare şi declaraţiile preşedintelui său referitoare la situaţia din Somalia şi în ceea ce priveşte Eritreea, în special Rezoluţia 733 (1992), care a instituit un embargo privind furnizarea de arme şi echipament militar pentru Somalia (denumit în cele ce urmează embargoul asupra armelor din Somalia), Rezoluţia 1.519 (2003), Rezoluţia 1.558 (2004), Rezoluţia 1.587 (2005), Rezoluţia 1.630 (2005), Rezoluţia 1.676 (2006), Rezoluţia 1.724 (2006), Rezoluţia 1.744 (2007), Rezoluţia 1.766 (2007), Rezoluţia 1.772 (2007), Rezoluţia 1.801 (2008), Rezoluţia 1.811 (2008), Rezoluţia 1.844 (2008), Rezoluţia 1.853 (2008), Rezoluţia 1.862 (2009), precum şi Rezoluţia 1.907 (2009), reamintind că, aşa cum s-a prevăzut în rezoluţiile 1.744 (2007) şi 1.772 (2007), embargoul privind armele din Somalia nu se aplică la (a) armele şi echipamentul militar, pregătirea şi asistenţa tehnică având drept scop exclusiv susţinerea sau utilizarea de către Misiunea Uniunii Africane din Somalia (AMISOM); şi (b) consumabilele şi asistenţa tehnică oferită de state având drept scop exclusiv sprijinul pentru dezvoltarea instituţiilor din sectorul de securitate, în conformitate cu procesul politic prevăzut în rezoluţiile respective şi în absenţa unei decizii negative a Comitetului instituit conform Rezoluţiei 751 (1992), al cărui mandat a fost prelungit conform Rezoluţiei 1.907 (2009) (denumit în cele ce urmează Comitetul) în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea unei comunicări prealabile cu privire la aceste consumabile sau asistenţă în fiecare caz în parte, reafirmându-şi respectul pentru suveranitatea, integritatea teritorială, independenţa politică şi unitatea Somaliei şi, respectiv, a Djibouti şi a Eritreei, reafirmând că Acordul de Pace de la Djibouti şi Procesul de pace reprezintă baza pentru soluţionarea conflictului din Somalia şi reiterându-şi angajamentul în sensul unei rezolvări integrale şi durabile a situaţiei din Somalia, pe baza Cartei Federale de Tranziţie (CFT), şi reiterând nevoia urgentă ca toţi liderii din Somalia să ia măsuri concrete pentru continuarea dialogului politic, felicitându-l pe domnul Ahmedou Ould-Abdallah pentru activitatea depusă în calitate de reprezentant special al secretarului general şi reafirmându-şi sprijinul susţinut pentru eforturile sale, luând notă de raportul Grupului de monitorizare din data de 12 martie 2010 (S/2010/91), înaintat conform alin. 3 (j) al Rezoluţiei 1.853 (2008), şi de observaţiile şi recomandările cuprinse în acest text, exprimându-şi îngrijorarea cu privire la actele de intimidare la adresa Grupului de monitorizare şi ingerinţa în activitatea acestuia, condamnând aprovizionarea cu arme şi muniţii către şi pe teritoriul Somaliei şi al Eritreei cu încălcarea embargoului asupra armelor din Somalia şi al embargoului asupra armelor din Eritreea instituit conform Rezoluţiei 1.907 (2009) (denumit în cele ce urmează embargoul asupra armelor din Eritreea), ca fiind o gravă încălcare la adresa păcii şi stabilităţii în regiune, solicitându-le tuturor statelor membre, în special celor din regiune, să se abţină de la orice activitate care ar încălca embargourile privind armele din Somalia şi Eritreea şi să ia toate măsurile necesare pentru tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de aceste încălcări, afirmând importanţa consolidării monitorizării embargourilor privind armele din Somalia şi Eritreea, prin intermediul unor investigaţii constante şi vigilente ale încălcărilor, având în vedere că aplicarea cu stricteţe a embargourilor privind armele va îmbunătăţi situaţia securitară generală în regiune, considerând că situaţia din Somalia, acţiunile Eritreei de subminare a păcii şi reconcilierii din Somalia, precum şi litigiul dintre Dijbouti şi Eritreea continuă să constituie o ameninţare la adresa păcii internaţionale şi a securităţii în regiune, acţionând în temeiul cap. VII al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, 1. subliniază obligaţia tuturor statelor de a respecta în integralitatea lor măsurile impuse de Rezoluţia 733 (1992), aşa cum au fost reafirmate şi modificate prin rezoluţiile ulterioare relevante, precum şi prin Rezoluţia 1.844 (2008) şi Rezoluţia 1.907 (2009); 2. reiterează intenţia de a examina posibile acţiuni specifice suplimentare pentru îmbunătăţirea implementării şi respectării măsurilor impuse prin Rezoluţia 733 (1992), Rezoluţia 1.844 (2008) şi Rezoluţia 1.907 (2009); 3. decide că alin. 11 (b) şi 12 ale Rezoluţiei 1.772 (2007) se aplică, de asemenea, şi consumabilelor şi asistenţei tehnice furnizate de organizaţiile internaţionale, regionale şi subregionale; 4. subliniază importanţa operaţiunilor de ajutor umanitar, condamnă politizarea, abuzul şi apropierea fără drept a asistenţei umanitare de către grupurile înarmate şi solicită statelor membre şi Organizaţiei Naţiunilor Unite să ia toate măsurile necesare pentru diminuarea în Somalia a practicilor menţionate anterior; 5. decide că, pentru o perioadă de 12 luni de la data acestei rezoluţii, şi fără a aduce atingere programelor de asistenţă umanitară desfăşurate în alte zone, obligaţiile impuse statelor membre conform alin. 3 al Rezoluţiei 1.844 (2008) nu se aplică plăţii de fonduri şi măsurilor de punere la dispoziţie a altor active financiare sau resurse economice, necesare pentru asigurarea furnizării prompte a asistenţei umanitare de care este nevoie urgentă în Somalia, de către Organizaţia Naţiunilor Unite, agenţiile specializate ale acesteia sau programele, organizaţiile umanitare care au statut de observator în cadrul Adunării Generale a Naţiunilor Unite, care furnizează asistenţă umanitară, sau partenerii lor de implementare şi decide să reexamineze efectele prezentului alineat o dată la 120 de zile, pe baza informaţiilor disponibile, inclusiv raportul Coordonatorului pentru ajutor umanitar al Naţiunilor Unite, înaintat conform alin. 11 de mai jos; 6. decide prelungirea mandatului Grupului de monitorizare menţionat la alin. 3 al Rezoluţiei 1.558 (2004) şi solicită secretarului general să ia cât mai prompt cu putinţă măsurile administrative necesare pentru reinstituirea Grupului de monitorizare pentru o perioadă de 12 luni, folosindu-se, acolo unde este posibil, de experienţa membrilor Grupului de lucru creat prin Rezoluţia 1.853 (2008), şi cu adăugarea unui număr de 3 experţi, în conformitate cu Rezoluţia 1.907 (2009), pentru a-şi îndeplini mandatul extins, acest mandat fiind, după cum urmează: (a) continuarea sarcinilor prevăzute la alin. 3 de la (a) până la (c) al Rezoluţiei 1.587 (2005) şi la alin. 23 de la (a) la (c) al Rezoluţiei 1.844 (2008); (b) desfăşurarea, în plus, a sarcinilor prevăzute la alin. 19, de la (a) la (d), al Rezoluţiei 1.907 (2009); (c) investigarea, în coordonare cu agenţiile internaţionale relevante, a tuturor activităţilor, inclusiv din sectoarele financiar, maritim şi altele, generatoare de venituri folosite la încălcarea embargourilor asupra armelor din Somalia şi Eritreea; (d) investigarea oricăror mijloace de transport, rute, porturi maritime, aeroporturi şi alte facilităţi folosite pentru încălcarea embargourilor asupra armelor din Somalia şi Eritreea; (e) continuarea prelucrării şi actualizării informaţiilor din proiectul de listă referitor la persoanele şi entităţile care desfăşoară activităţile prevăzute la alin. 8, de la (a) la (c), al Rezoluţiei 1.844 (2008), în interiorul şi în afara Somaliei, precum şi susţinătorii activi ai acestora, pentru posibile măsuri viitoare ale Consiliului şi înaintarea acestor informaţii către Comitet în modalitatea şi în momentul în care Comitetul va considera de cuviinţă; (f) elaborarea unui proiect de listă referitor la persoanele şi entităţile care desfăşoară activităţile prevăzute la alin. 15, de la (a) la (e), al Rezoluţiei 1.907 (2009), în interiorul şi în afara Eritreei, precum şi la susţinătorii activi ai acestora, pentru posibile măsuri viitoare ale Consiliului şi înaintarea acestor informaţii către Comitet în modalitatea şi în momentul în care Comitetul va considera de cuviinţă; (g) continuarea redactării de recomandări pe baza investigaţiilor făcute, pe marginea rapoartelor Comisiei de experţi (S/2003/223 şi S/2003/1035), numiţi conform rezoluţiilor 1.425 (2002) şi 1.474 (2003), precum şi pe marginea rapoartelor anterioare ale Grupului de monitorizare (S/2004/604), S/2005/153, S/2005/625, S/2006/229, S/2006/913, S/2007/436, S/2008/274, S/2008/769 şi S/2010/91), numit conform rezoluţiilor 1.519 (2003), 1.558 (2004), 1.587 (2005), 1.630 (2005), 1.676 (2006), 1.724 (2006), 1.766 (2007), 1.811 (2008) şi 1.853 (2008); (h) continuarea colaborării strânse cu Comitetul pe tema recomandărilor concrete pentru măsuri suplimentare în scopul îmbunătăţirii respectării generale a embargourilor asupra armelor din Somalia şi Eritreea, precum şi a măsurilor impuse în alin. 1, 3 şi 7 ale Rezoluţiei 1.844 (2008) şi alin. 5, 6, 8, 10, 12 şi 13 ale Rezoluţiei 1.907 (2009) privind Eritreea; (i) sprijinirea identificării domeniilor în care capacităţile statelor din regiune pot fi consolidate pentru facilitarea implementării embargoului privind armele, precum şi a măsurilor impuse în alin. 1, 3 şi 7 ale Rezoluţiei 1.844 (2008) şi în alin. 5, 6, 8, 10, 12 şi 13 ale Rezoluţiei 1.907 (2009) privind Eritreea; (j) furnizarea unei informări preliminare către Consiliu, prin intermediul Comitetului, în termen de 6 luni de la instituire, şi înaintarea de rapoarte periodice lunare către Comitet privind progresele înregistrate; (k) înaintarea unui raport final referitor la realizarea tuturor sarcinilor prevăzute mai sus, în atenţia Consiliului de Securitate, prin intermediul Comitetului, cu cel mult 15 zile înainte de finalizarea mandatului său; 7. solicită în plus secretarului general să întreprindă toate măsurile necesare pentru a asigura finanţarea activităţii Grupului de monitorizare; 8. reafirmă alin. 4, 5, 7, 8 şi 10 ale Rezoluţiei 1.519 (2003); 9. solicită Comitetului, în conformitate cu mandatul său şi în consultare cu Grupul de monitorizare şi cu celelalte entităţi ale sistemului Naţiunilor Unite, să analizeze recomandările cuprinse în rapoartele Grupului de monitorizare datate 5 aprilie 2006, 16 octombrie 2006, 17 iulie 2007, 24 aprilie 2008, 10 decembrie 2008 şi 12 martie 2010 şi să recomande Consiliului modalităţi pentru îmbunătăţirea implementării şi a respectării embargourilor privind armele, precum şi pentru implementarea măsurilor impuse la alin. 1, 3 şi 7 ale Rezoluţiei 1.844 (2008) şi la alin. 5, 6, 8, 10, 12 şi 13 ale Rezoluţiei 1.907 (2009) referitoare la Eritreea, ca reacţie la continuarea încălcărilor; 10. solicită tuturor statelor, inclusiv Eritreei, altor state din regiune şi Guvernului Federal de Tranziţie, să asigure cooperarea persoanelor şi entităţilor aflate sub jurisdicţia sau sub controlul lor cu Grupul de monitorizare; 11. solicită Coordonatorului pentru ajutor umanitar pentru Somalia să prezinte Consiliului de Securitate un raport cu privire la implementarea alin. 4 şi 5 de mai sus, precum şi cu privire la orice piedici ivite în calea furnizării de asistenţă umanitară în Somalia, o dată la fiecare 120 de zile, şi solicită organelor Organizaţiei Naţiunilor Unite şi organizaţiilor umanitare cu statut de observator în cadrul Adunării Generale a Naţiunilor Unite şi care furnizează asistenţă umanitară să susţină Coordonatorul în pregătirea unui astfel de raport, prin furnizarea de informaţii pertinente pentru alin. 4 şi 5 de mai sus; 12. îndeamnă toate părţile şi toate statele, în special cele din regiune, inclusiv organizaţiile internaţionale, regionale şi subregionale, să coopereze pe deplin cu Grupul de monitorizare în activitatea sa şi să asigure securitatea şi accesul neîngrădit al membrilor acestuia, în special la persoane, documente şi locaţii pe care Grupul de monitorizare le consideră ca fiind relevante pentru ducerea la îndeplinire a mandatului său; 13. decide să rămână sesizat activ în privinţa acestei chestiuni. ANEXA Nr. 12REZOLUŢIA 1.893 (2009), adoptată de Consiliul de Securitate la cea de-a 6.209-a reuniune, la 29 octombrie 2009 Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale anterioare şi declaraţiile preşedintelui său referitoare la situaţia din Republica Côte d’Ivoire, în special Rezoluţiile 1.842 (2008) şi 1.880 (2009), reafirmându-şi angajamentul susţinut faţă de suveranitatea, independenţa, integritatea şi unitatea teritorială a Republicii Côte d’Ivoire şi reamintind importanţa principiilor de bună vecinătate, neamestec şi cooperare regională, luând notă de Raportul secretarului general din data de 29 septembrie 2009 (S/2009/495) şi de rapoartele Grupului de experţi al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Republica Côte d’Ivoire din data de 8 aprilie 2009 (S/2009/188) şi 9 octombrie 2009 (S/2009/521), accentuând contribuţia constantă la stabilitatea Republicii Côte d’Ivoire, în special în contextul alegerilor prezidenţiale planificate, a măsurilor impuse prin rezoluţiile 1.572 (2004) şi 1.643 (2005), observând din nou cu îngrijorare, în ciuda îmbunătăţirii susţinute a situaţiei generale privind drepturile omului, persistenţa încălcărilor raportate ale drepturilor omului şi ale dreptului umanitar săvârşite împotriva civililor în diferite părţi ale ţării, inclusiv numeroasele acte de violenţă sexuală, accentuând că făptuitorii trebuie aduşi în faţa justiţiei, reiterând condamnarea fermă a tuturor încălcărilor drepturilor omului şi ale dreptului internaţional umanitar în Republica Côte d’Ivoire şi reamintind rezoluţiile 1.325 (2000), 1.820 (2008), 1.888 (2009) şi 1.889 (2009) privind femeile, pacea şi securitatea, rezoluţiile 1.612 (2005) şi 1.882 (2009) privind copiii şi conflictele armate şi Rezoluţia 1.674 (2006) privind protecţia civililor în conflictele armate, considerând că situaţia din Republica Côte d’Ivoire continuă să reprezinte o ameninţare la adresa păcii şi securităţii internaţionale în regiune, acţionând în temeiul cap. VII al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, 1. decide să reînnoiască, până la 31 octombrie 2010, măsurile privind armamentul şi măsurile financiare şi de călătorie impuse conform alin. 7-12 ale Rezoluţiei 1.572 (2004) şi măsurile de prevenire a importurilor de către orice stat a tuturor diamantelor brute din Republica Côte d’Ivoire, impuse conform alin. 6 al Rezoluţiei 1.643 (2005); 2. decide să reexamineze măsurile reînnoite în alin. 1 de mai sus, în lumina progreselor înregistrate în cursul procesului electoral şi în ceea ce priveşte implementarea paşilor esenţiali ai procesului de pace, prevăzuţi în Rezoluţia 1.880 (2009), până la sfârşitul perioadei menţionate la alin. 1, şi decide în continuare să efectueze, pe durata perioadei menţionate la alin. 1 de mai sus: (a) reexaminarea măsurilor reînnoite în alin. 1 de mai sus în cel mult 3 luni de la organizarea de alegeri prezidenţiale deschise, libere, imparţiale şi transparente, în conformitate cu standardele internaţionale, în vederea unor posibile modificări ale regimului de sancţiuni; sau (b) reexaminarea preliminară, cel târziu până la 30 aprilie 2010, dacă nu a fost programată nicio reexaminare în baza alin. 2 (a) al prezentei rezoluţii până la data respectivă; 3. solicită părţilor ivoriene la Acordul politic de la Ouagadougou şi tuturor statelor, în special celor din subregiune, să implementeze pe deplin măsurile reînnoite de la alin. 1 de mai sus, inclusiv, acolo unde este necesar, prin luarea măsurilor de reglementare şi adoptarea regulilor ce se impun, şi solicită Operaţiunii Naţiunilor Unite în Republica Côte d’Ivoire (UNOCI) să sprijine pe deplin în special implementarea măsurilor privitoare la armament, reînnoite în alin. 1, în limitele capacităţii şi mandatului său, prevăzute în Rezoluţia 1.739 (2007) şi reînnoite în Rezoluţia 1.880 (2009), şi solicită forţelor franceze să susţină UNOCI în această privinţă, în limita desfăşurării acestora în teren şi a capacităţilor pe care le deţin; 4. reiterează în special solicitarea ca autorităţile ivoriene să ia măsurile ce se impun pentru stoparea imediată a oricăror încălcări ale măsurilor impuse prin alin. 11 al Rezoluţiei 1.572 (2004), inclusiv acele încălcări menţionate de Grupul de experţi în rapoartele sale datate 21 septembrie 2007 (S/2007/611), 15 octombrie 2008 (S/2008/598) şi 9 octombrie 2009 (S/2009/521); 5. solicită părţilor ivoriene la Acordul politic de la Ouagadougou, în special autorităţilor ivoriene, să asigure accesul neîngrădit, în special al Grupului de experţi, instituit iniţial în temeiul alin. 7 al Rezoluţiei 1.584 (2004), la echipamentele, siturile şi instalaţiile prevăzute la alin. 2 (a) al Rezoluţiei 1.584 (2005), precum şi la toate armele, muniţia şi materialul conex, indiferent de locaţie, atunci când se impune, fără informare preliminară, inclusiv la cele aflate sub controlul unităţilor Gărzii Republicane, şi mai solicită părţilor să asigure accesul în aceleaşi condiţii atât pentru UNOCI, pentru a-şi putea exercita mandatul, cât şi pentru forţele franceze care o susţin, după cum se prevede în rezoluţiile 1.739 (2007) şi 1.880 (2009); 6. reiterează că orice ameninţare la adresa procesului electoral din Republica Côte d’Ivoire, în special orice atac sau obstrucţionare la adresa activităţii Comisiei Electorale Independente însărcinate cu organizarea alegerilor sau la adresa activităţii operatorilor menţionaţi la alin. 1.3.3 şi 2.1.1 din Acordul politic de la Ouagadougou constituie o ameninţare la adresa păcii şi a procesului naţional de reconciliere pentru scopurile alin. 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004); 7. reiterează că orice obstacol sever în calea libertăţii de circulaţie a UNOCI ori a forţelor franceze care o susţin sau orice atac ori obstrucţionare la adresa activităţii UNOCI, a forţelor franceze, a reprezentantului special al secretarului general, a Facilitatorului menţionat la alin. 23 al Rezoluţiei 1.880 (2009) sau la adresa reprezentantului special al acestuia în Republica Côte d’Ivoire constituie o ameninţare la adresa păcii şi a procesului naţional de reconciliere în sensul alin. 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004); 8. solicită secretarului general şi Guvernului francez să îi raporteze prompt, prin intermediul Comitetului, orice obstacol grav în calea libertăţii de mişcare a UNOCI sau a forţelor franceze care o susţin, inclusiv numele celor care se fac răspunzători, şi îi solicită, de asemenea, secretarului general şi Facilitatorului să îi raporteze prompt, prin intermediul Comitetului, orice atac sau obstrucţionare la adresa activităţii lor ori a activităţii reprezentanţilor speciali menţionaţi la alin. 7 de mai sus; 9. solicită tuturor statelor implicate, în special celor din subregiune, să coopereze pe deplin cu Comitetul şi autorizează Comitetul să solicite orice informaţii suplimentare pe care le poate considera necesare; 10. decide prelungirea mandatului Grupului de experţi prevăzut la alin. 7 al Rezoluţiei 1.727 (2006) până la 31 octombrie 2010 şi solicită secretarului general să ia măsurile administrative necesare; 11. decide că raportul menţionat la alin. 7 (e) al Rezoluţiei 1.727 (2006) poate include, dacă este cazul, orice informaţii şi recomandări relevante pentru posibila desemnare suplimentară a persoanelor şi entităţilor descrise la alin. 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004) de către Comitet; 12. solicită Grupului de experţi să pună la dispoziţia Comitetului un raport preliminar, până la 15 aprilie 2010, şi să înainteze un raport scris final Consiliului de Securitate, prin intermediul Comitetului, cu 15 zile înainte de sfârşitul perioadei de mandat, cu privire la implementarea măsurilor impuse prin alin. 7, 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004) şi alin. 6 al Rezoluţiei 1.643 (2005), precum şi a recomandărilor în această privinţă, şi îi mai solicită Grupului de experţi să includă în raportul său informaţii specifice cu privire la persoanele care îi refuză accesul la arme, muniţie şi material conex; 13. solicită secretarului general să comunice Consiliului de Securitate, dacă consideră necesar, prin intermediul Comitetului, informaţiile strânse de UNOCI şi, acolo unde este posibil, reexaminate de Grupul de experţi, în ceea ce priveşte furnizarea de arme şi material conex către Republica Côte d’Ivoire; 14. solicită, de asemenea, Guvernului Francez să comunice Consiliului de Securitate, după cum este cazul, prin intermediul Comitetului, informaţiile strânse de forţele franceze şi, acolo unde este posibil, reexaminate de Grupul de Experţi, în ceea ce priveşte furnizarea de arme şi material conex către Republica Côte d’Ivoire; 15. solicită, de asemenea, Procesului Kimberley să comunice Consiliului de Securitate, după cum este cazul, prin intermediul Comitetului, informaţiile care, acolo unde este posibil, au fost reexaminate de Grupul de experţi, în ceea ce priveşte producţia şi exportul ilicit de diamante din Republica Côte d’Ivoire; 16. decide că măsurile impuse conform alin. 6 al Rezoluţiei 1.643 (2005) nu se aplică unui import care va fi folosit doar în scopuri de cercetare şi analiză ştiinţifică pentru a facilita elaborarea de informaţii tehnice specifice privind producţia ivoriană de diamante, cu condiţia ca cercetarea să fie coordonată de Procesul Kimberley şi aprobată în fiecare caz de Comitet; 17. decide că cererea formulată în conformitate cu alin. 16 se va înainta Comitetului împreună de către Procesul Kimberley şi statul membru importator şi mai decide ca, în situaţia în care Comitetul a aprobat o scutire conform prezentului alineat, statul membru importator să notifice Comitetului rezultatele studiului şi să le transmită fără întârziere Grupului de experţi privind Republica Côte d’Ivoire pentru a-i oferi sprijin în derularea anchetelor acestuia; 18. îndeamnă insistent toate statele, organele relevante ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi alte organizaţii şi părţi interesate, inclusiv Procesul Kimberley, să coopereze pe deplin cu Comitetul, cu Grupul de experţi, cu UNOCI şi cu forţele franceze, în special prin furnizarea oricăror informaţii pe care le au la dispoziţie cu privire la posibilele încălcări ale măsurilor impuse prin alin. 7, 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004), alin. 6 al Rezoluţiei 1.643 (2005) şi reiterate în alin. 1 de mai sus; 19. îndeamnă în plus în acest context ca toate părţile ivoriene şi toate statele, în special cele din regiune, să asigure:
– securitatea membrilor Grupului de experţi;
– accesul neîngrădit al Grupului de experţi, în special la persoane, documente şi locaţii pentru ca Grupul de experţi să îşi poată executa mandatul;20. subliniază că este pe deplin pregătit să impună măsuri specifice îndreptate împotriva persoanelor care urmează să fie desemnate de Comitet şi despre care se decide, printre altele, că: (a) reprezintă o ameninţare la adresa păcii şi a procesului de reconciliere din Republica Côte d’Ivoire, în special prin blocarea punerii în aplicare a procesului de pace menţionat în Acordul politic de la Ouagadougou; (b) aduc atingere sau obstrucţionează activitatea UNOCI, a forţelor franceze care o susţin, a reprezentantului special al secretarului general, a Facilitatorului sau a reprezentantului special al acestuia în Republica Côte d’Ivoire; (c) se fac răspunzătoare de obstacolele apărute în calea libertăţii de circulaţie a UNOCI şi a forţelor franceze care o susţin; (d) se fac răspunzătoare de grave încălcări ale drepturilor omului şi ale dreptului internaţional umanitar comise în Republica Côte d’Ivoire: (e) incită public la ură şi violenţă; (f) acţionează în sensul încălcării măsurilor impuse la alin. 7 al Rezoluţiei 1.572 (2004); 21. decide să rămână sesizat activ în privinţa acestei chestiuni. ANEXA Nr. 13REZOLUŢIA 1.506 (2003), adoptată de Consiliul de Securitate cu ocazia celei de-a 4.820-a şedinţe (partea a II-a), la 12 septembrie 2003 Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale 731 (1992) din 21 ianuarie 1992, 748 (1992) din 31 martie 1992, 883 (1993) din 11 noiembrie 1993 şi 1.192 (1998) din 27 august 1998, referitoare la prăbuşirea zborului Pan Am 103 deasupra Lockerbie, Scoţia, şi la prăbuşirea zborului Union de Transports Aériens 772 deasupra Nigerului, reamintind declaraţia preşedintelui său din 8 aprilie 1999 (S/PRST/1999/10), salutând scrisoarea din partea însărcinatului cu afaceri ad-interim al Misiunii Permanente a Marii Jamahirii Arabe Libiene către preşedintele Consiliului, datată 15 august 2003, prin care se precizează măsurile întreprinse de Guvernul libian pentru respectarea rezoluţiilor menţionate mai sus, în special în ceea ce priveşte acceptarea responsabilităţii pentru acţiunile oficialilor libieni, plata despăgubirilor adecvate, renunţarea la terorism şi angajamentul de a coopera în cadrul oricărei solicitări ulterioare de informaţii în legătură cu ancheta (S/2003/818), de asemenea, salutând scrisoarea din partea reprezentanţilor permanenţi al Regatului Unit şi al Statelor Unite ale Americii către preşedintele Consiliului, datată 15 august 2003 (S/2003/819), acţionând în temeiul cap. VII al Cartei Naţiunilor Unite, 1. decide ridicarea cu efect imediat a măsurilor prevăzute la alin. 4, 5 şi 6 ale Rezoluţiei 748 (1992) şi la alin. 3, 4, 5, 6 şi 7 ale Rezoluţiei 883 (1993); 2. decide în plus dizolvarea Comitetului instituit conform alin. 9 al Rezoluţiei 748 (1992); 3. decide, de asemenea, că a finalizat examenul punctului intitulat „Adresele din data de 20 şi 23 decembrie 1991 din partea Franţei, a Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, precum şi a Statelor Unite ale Americii“ şi, prin prezenta, radiază acest subiect de pe lista de chestiuni cu care este sesizat Consiliul.