ORDIN Nr. 88
din 20 martie 2007
pentru aprobarea
Regulamentului-cadru al serviciului de alimentare cu apa si de canalizare*)
ACT EMIS DE:
AUTORITATEA NATIONALA DE REGLEMENTARE PENTRU SERVICIILE PUBLICE DE GOSPODARIE
COMUNALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 324 din 15 mai 2007
Având în vedere prevederile art. 50 alin. (2) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice
nr. 51/2006 si ale art. 6 si 40 din Legea serviciului de alimentare cu apă si
de canalizare nr. 241/2006,
în temeiul art. 10 alin. (5) şi (6) din Hotărârea
Guvernului privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de
Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală - A.N.R.S.C.**)
nr. 373/2002, cu modificările şi completările ulterioare,
preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare
pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală emite
următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Regulamentul-cadru al serviciului
de alimentare cu apă şi de canalizare, prevăzut în anexa care face parte
integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Departamentele de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de
Gospodărie Comunală vor urmări respectarea prevederilor prezentului ordin.
Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Preşedintele Autorităţii Naţionale
de Reglementare pentru Serviciile Publice de
Gospodărie Comunală,
Jeanina Preda
ANEXĂ
REGULAMENT-CADRU
al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. (1) Prevederile prezentului regulament se
aplică serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, denumit în
continuare serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, din localităţile
în care există sisteme publice de alimentare cu apă şi canalizare, indiferent
de mărimea acestora.
(2) Prezentul regulament
stabileşte cadrul juridic unitar privind funcţionarea serviciului de alimentare
cu apă şi de canalizare, definind condiţiile-cadru şi modalităţile ce trebuie
îndeplinite pentru asigurarea serviciului, precum şi relaţiile dintre
operatorii şi utilizatorii acestor servicii.
(3) Prevederile regulamentului se aplică, de
asemenea, la proiectarea, executarea, recepţionarea, exploatarea şi
întreţinerea instalaţiilor din sistemul public de alimentare cu apă şi de
canalizare.
(4) Operatorii de servicii de
alimentare cu apă şi de canalizare, indiferent de forma de proprietate,
organizare şi de modul în care este organizată gestiunea serviciilor în cadrul
unităţilor administrativ-teritoriale, se vor conforma
prevederilor regulamentului serviciului de alimentare
cu apă şi de canalizare elaborat şi aprobat de autorităţile administraţiei
publice locale.
*) Ordinul nr. 88/2007 a fost publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 15 mai 2007
şi este reprodus şi în acest număr bis.
**) Conform prevederilor Legii
nr. 51/2006, începând cu data de 21 martie 2007, denumirea Autorităţii
Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală va
fi Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de
Utilităţi Publice (A.N.R.S.C).
Art. 2. In sensul prezentului regulament, noţiunile de
mai jos se definesc după cum urmează:
2.1. apă potabilă - apă care îndeplineşte indicatorii de potabilitate prevăzuţi de
legislaţia în vigoare;
2.2. ape uzate menajere - apele de canalizare rezultate din folosirea apei în gospodării,
instituţii publice şi servicii, care rezultă mai ales din metabolismul uman şi
din activităţi menajere şi igienico-sanitare;
2.3. ape uzate industriale - apele de canalizare
rezultate din activităţi economico-industriale sau
corespunzând unei alte utilizări a apei decât cea menajeră;
2.4. ape uzate orăşeneşti
- apele de canalizare rezultate din amestecul
apelor uzate menajere cu apele uzate industriale sau agrozootehnice, preepurate
sau nu, precum şi apele care provin din stropirea şi
spălarea drumurilor publice sau private, a aleilor, a grădinilor şi a curţilor
imobilelor;
2.5. ape pluviale - apele
de canalizare care provin din precipitaţii atmosferice;
2.6. autoritate de reglementare competentă - Autoritatea Naţională de
Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice - denumită în
continuare A.N.R.S.C;
2.7. acces la reţea - dreptul utilizatorului serviciilor de alimentare cu apă şi/sau de
canalizare de a se branşa/racorda şi de a folosi, în condiţiile legii, reţelele
de distribuţie/colectare;
2.8. acord de furnizare - documentul scris, emis de operator, care stabileşte condiţiile de
furnizare pentru utilizator şi defineşte parametrii cantitativi şi calitativi
ai serviciului la branşamentul utilizatorului şi prin care operatorul se
angajează să furnizeze serviciul de alimentare cu apă;
2.9. aviz de branşare/racordare
- documentul scris, emis de operatorul serviciului
de alimentare cu apă şi de canalizare, prin care se stabilesc condiţiile
tehnice cu privire la proiectarea, amplasarea şi execuţia branşamentelor de
apă, respectiv a racordurilor de canalizare, şi prin care se stabileşte punctul
de delimitare dintre reţelele publice şi instalaţiile de utilizare;
2.10. acord de preluare - documentul scris, emis de operatorul serviciului de canalizare
pentru utilizator, prin care acesta se angajează să presteze serviciul de
canalizare şi care defineşte condiţiile şi parametrii cantitativi şi calitativi
ai apelor uzate menajere şi/sau industriale preluate la canalizarea publică;
2.11. branşament de apă - partea din reţeaua de alimentare cu apă, care asigură legătura
dintre reţeaua publică de distribuţie şi reţeaua interioară a unei incinte sau
a unei clădiri. Branşamentul deserveşte un singur utilizator.
2.12. caracteristici tehnice - totalitatea datelor şi elementelor de natură tehnică, referitoare
la o instalaţie;
2.13. cămin de branşament
- construcţie componentă a sistemului de
distribuţie a apei, aparţinând sistemului public de alimentare cu apă, care
adăposteşte contorul de branşament, cu montajul aferent acestuia;
2.14. contor de branşament
- aparatul de măsurare a cantităţii de apă
consumată de utilizator, care se montează pe branşament între două vane
-robinete, la limita proprietăţii utilizatorului; contorul este ultima
componentă a reţelei publice de distribuţie în sensul de curgere a apei, fiind utilizat
la determinarea cantităţii de apă consumată, în vederea facturării.
2.15. contor de reţea - aparatul de măsurare a cantităţii de apă transportată dintr-o zonă
în alta a reţelei publice. Contorul de reţea nu poate fi utilizat la
determinarea şi facturarea cantităţii de apă consumată de unul sau mai mulţi
utilizatori;
2.16. contract-cadru - reglementare cu caracter
normativ, care stabileşte condiţiile minimale pentru
relaţiile comerciale dintre operator şi utilizator;
2.17. domeniu public - totalitatea
bunurilor mobile şi imobile dobândite potrivit legii, aflate în proprietatea
publică a unităţilor administrativ-teritoriale, care, potrivit legii sau prin
natura lor, sunt de folosinţă sau interes public local ori judeţean, declarate
ca atare prin hotărâre a consiliilor locale sau a consiliilor judeţene şi care
nu au fost declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional;
2.18. grad de asigurare în furnizare - nivel procentual de asigurare a debitului şi presiunii apei
necesare utilizatorului intr-un interval de timp, precizat în anexa la
contractul de furnizare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă
şi de canalizare;
2.19. imobil- orice
clădire sau teren, cu destinaţie social-culturală, administrativă, de producţie
industrială, comercială, de prestări servicii sau de locuinţă, inclusiv terenul
aferent, cu regim juridic dovedit. In cazul blocurilor de locuinţe, la care
terenul aferent nu este delimitat, se consideră imobile toate acele blocuri
care au adrese poştale distincte;
2.20. indicatori de
performanţă generali - parametri ai serviciului de
furnizare/prestare pentru care se stabilesc niveluri
minime de calitate, urmărite la nivelul operatorilor;
2.21. indicatori de
performanţă garantaţi - parametri ai serviciului
de furnizare a căror niveluri minime de calitate se stabilesc şi pentru care
sunt prevăzute penalizări în contractele de furnizare/prestare, în cazul
nerealizării lor;
2.22. infrastructură
tehnico-edilitară - ansamblul sistemelor de
utilităţi publice destinate furnizării/prestării serviciilor de utilităţi
publice; infrastructura tehnico-edilitară aparţine domeniului public sau privat
al unităţilor administrativ-teritoriale şi este supusă regimului juridic al
proprietăţii publice sau private, potrivit legii;
2.23. instalaţii
interioare de apă - totalitatea instalaţiilor
aflate în proprietatea sau în administrarea utilizatorului, amplasate după
punctul de delimitare dintre reţeaua publică şi instalaţia interioară de utilizare
a apei, şi care asigură transportul apei preluate din reţeaua publică la
punctele de consum şi/sau la instalaţiile de utilizare;
2.24. instalaţii interioare de canalizare - totalitatea
instalaţiilor aflate în proprietatea sau în administrarea utilizatorului, care
asigură preluarea şi transportul apei uzate de la instalaţiile de utilizare a
apei până la căminul de racord din reţeaua publică;
2.25. licenţă - actul tehnic şi juridic emis de autoritatea de reglementare
competentă prin care se recunoaşte calitatea de operator de servicii de
utilităţi publice într-un domeniu reglementat, precum şi capacitatea şi dreptul
de a furniza/presta un serviciu de utilităţi publice;
2.26. lichidarea avariilor - activitate cu caracter ocazional şi urgent prin care, în cazul
apariţiei unor incidente care conduc sau pot conduce la pagube importante, se
iau măsuri imediate pentru împiedicarea sau reducerea extinderii pagubelor, se
determină, se înlătură cauzele care au condus la apariţia incidentului sau se
asigură o funcţionare alternativă, se repară sau se înlocuieşte instalaţia,
echipamentul, aparatul etc. deteriorat, se restabileşte funcţionarea în
condiţii normale sau cu parametrii reduşi, până la terminarea lucrărilor
necesare asigurării unei funcţionări normale;
2.27. operator- persoană
juridică română sau străină care are competenţa şi capacitatea, recunoscute
prin licenţă, de a furniza/presta, în condiţiile reglementărilor în vigoare, un
serviciu comunitar de utilităţi publice şi care asigură nemijlocit administrarea
şi exploatarea sistemului de utilităţi publice aferent acestuia. Operatori pot
fi:
- autorităţile administraţiei publice locale sau o
structură proprie a acestora, cu personalitate juridică;
- asociaţiile de dezvoltare comunitară;
- societăţile comerciale înfiinţate de autorităţile
administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară, cu
capital social al unităţilor administrativ-teritoriale;
- societăţile comerciale cu capital social privat sau
mixt;
2.28. presiune de serviciu - presiunea ce trebuie asigurată de operator, în punctul de branşare,
astfel încât să se asigure debitul normat de apă, la utilizatorul amplasat în
poziţia cea mai dezavantajoasă;
2.29. punct de delimitare - locul în care instalaţiile aflate în proprietatea sau în
administrarea utilizatorului se branşează la instalaţiile aflate în
proprietatea sau în administrarea operatorului furnizor/prestator de servicii.
Punctul de delimitare asigură identificarea poziţiei de montare a
dispozitivelor de măsurare-înregistrare a consumurilor, stabilirea apartenenţei
instalaţiilor, ca şi precizarea drepturilor, respectiv a obligaţiilor ce revin
părţilor cu privire la exploatarea, întreţinerea şi repararea acestora.
Delimitarea dintre instalaţiile interioare de canalizare şi reţeaua publică de
canalizare se face prin căminul de racord, care este prima componentă a reţelei
publice, în sensul de curgere a apei uzate;
2.30. racord de canalizare - partea din reţeaua publică de canalizare care asigură legătura
dintre instalaţiile interioare de canalizare ale utilizatorului şi reţeaua
publică de canalizare, inclusiv căminul de racord;
2.31. repartitor de costuri - aparat cu indicaţii adimensionale destinat măsurării, înregistrării şi
individualizării consumurilor de apă pentru fiecare proprietar al unui
condominiu. Contoarele de apă montate în aval de contorul de branşament pot fi utilizate numai ca repartitoare de costuri;
2.32. reţea de transport a
apei - parte a sistemului public de alimentare cu
apă, alcătuită din reţeaua de conducte cuprinsă între captare şi reţeaua de
distribuţie;
2.33. reţea de distribuţie
a apei - parte a sistemului public de alimentare
cu apă, alcătuită din reţeaua de conducte, armături şi construcţii anexe, care
asigură distribuţia apei la doi ori la mai mulţi utilizatori independenţi;
2.34. reţea de canalizare
- parte a sistemului public de canalizare,
alcătuită din canale colectoare, canale de serviciu, cămine, guri de scurgere
şi construcţii anexe care asigură preluarea, evacuarea şi transportul apelor de canalizare de la doi
ori de la mai mulţi utilizatori independenţi;
2.35. secţiune de control -
locul de unde se prelevează probe de apă în vederea analizelor de laborator, acest loc fiind:
- pentru apa potabilă şi industrială: căminul de branşament;
- pentru apa uzată: căminul de racord;
2.36. serviciu de
alimentare cu apă şi de canalizare - totalitatea
activităţilor de utilitate publică şi de interes economic şi social general
efectuate în scopul captării, tratării, transportului, înmagazinării şi
distribuirii apei potabile sau industriale tuturor utilizatorilor de pe
teritoriul unei localităţi, respectiv pentru colectarea, transportul, epurarea
şi evacuarea apelor uzate, a apelor meteorice şi a apelor de suprafaţă
provenite din intravilanul acesteia;
2.37. serviciu de
alimentare cu apă - totalitatea activităţilor
necesare pentru:
- captarea apei brute, din surse de suprafaţă sau
subterane;
- tratarea apei brute;
- transportul apei potabile şi/sau industriale;
- înmagazinarea apei;
- distribuţia apei potabile şi/sau industriale;
2.38. serviciu de canalizare - totalitatea activităţilor necesare pentru:
- colectarea, transportul şi evacuarea apelor uzate
de la utilizatori la staţiile de epurare;
- epurarea apelor uzate şi evacuarea apei epurate în
emisar;
- colectarea, evacuarea şi tratarea adecvată a
deşeurilor din gurile de scurgere a apelor pluviale şi asigurarea
funcţionalităţii acestora;
- evacuarea, tratarea şi depozitarea nămolurilor şi a
altor deşeuri similare derivate din activităţile prevăzute mai sus;
- evacuarea apelor pluviale şi de suprafaţă din
intravilanul localităţilor;
2.39. sistem de alimentare
cu apă - ansamblul
construcţiilor şi terenurilor, instalaţiilor tehnologice, echipamentelor funcţionale
şi dotărilor specifice, prin care se realizează serviciul de alimentare cu apă.
Sistemele de alimentare cu apă cuprind, de regulă, următoarele componente:
- captări;
- aducţiuni;
- staţii de tratare;
- staţii de pompare, cu sau fără hidrofor;
- rezervoare de înmagazinare;
- reţele de transport şi distribuţie;
- branşamente, până la punctul de delimitare;
2.40. sistem de canalizare - ansamblul construcţiilor şi terenurilor aferente instalaţiilor
tehnologice, echipamentelor funcţionale şi dotărilor specifice, prin care se
realizează serviciul de canalizare. Sistemele de canalizare cuprind, de regulă,
următoarele componente:
- racorduri de canalizare, de la punctul de delimitare şi preluare;
- reţele de canalizare;
- staţii de pompare;
- staţii de epurare;
- colectoare de evacuare spre emisar;
- guri de vărsare în emisar;
- depozite de nămol deshidratat;
2.41. utilaj de bază - totalitatea aparatelor şi maşinilor necesare asigurării procesului
tehnologic şi a căror oprire sau scoatere din funcţiune afectează sau poate
afecta esenţial desfăşurarea activităţii;
2.42. utilizatori- persoane
fizice sau juridice care beneficiază, direct sau indirect, individual sau
colectiv, de serviciile de utilităţi publice, în condiţiile legii.
Art. 3. La elaborarea şi aprobarea regulamentelor
serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, autorităţile administraţiei
publice locale vor respecta următoarele principii:
- securitatea serviciului;
- tarifarea echitabilă;
- rentabilitatea, calitatea şi eficienţa serviciului;
- transparenţa şi responsabilitatea publică, incluzând
consultarea cu patronatele, sindicatele, utilizatorii şi cu asociaţiile
reprezentative ale acestora;
- continuitatea din punct de vedere cantitativ şi
calitativ;
- adaptabilitatea la cerinţele utilizatorilor;
- accesibilitatea egală a utilizatorilor la serviciul
public, pe baze contractuale;
- respectarea reglementărilor specifice din domeniul
gospodăririi apelor, protecţiei mediului şi sănătăţii populaţiei.
Art. 4. (1) Serviciile prestate prin sistemele de
alimentare cu apă şi de canalizare au drept scop asigurarea alimentării cu apă,
canalizarea şi epurarea apelor uzate pentru toţi utilizatorii de pe teritoriul
localităţilor şi trebuie să îndeplinească la nivelul utilizatorilor, în
punctele de delimitare/separare a instalaţiilor, parametrii tehnologici şi
programele de furnizare stabilite în contractele de furnizare şi cerinţele
indicatorilor de performanţă aprobate de autoritatea administraţiei publice
locale.
(2) Propunerile de indicatori de performanţă ai
serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare la utilizatori, rezultate din
studiul efectuat în acest scop, vor fi supuse dezbaterii publice înaintea
aprobării, având în vedere necesitatea asigurării alimentării cu apă,
canalizării şi epurării apelor uzate pentru toţi utilizatorii de pe teritoriul
localităţii.
Art. 5. (1) Apa potabilă distribuită prin sistemele de
alimentare cu apă este destinată satisfacerii cu prioritate a nevoilor
gospodăreşti ale populaţiei, ale instituţiilor publice, ale operatorilor
economici şi, după caz, pentru combaterea şi stingerea incendiilor, în lipsa
apei industriale.
(2) Apa potabilă distribuită utilizatorilor trebuie să
îndeplinească, la branşamentele acestora, condiţiile de potabilitate şi
parametrii de debit şi presiune prevăzute în normele tehnice şi reglementările
legale în vigoare.
(3) Utilizarea apei potabile în alte scopuri decât
cele menţionate la alin. (1) este permisă numai în măsura în care există
disponibilităţi faţă de necesarul de apă potabilă al localităţilor, stabilit
potrivit prescripţiilor tehnice în vigoare.
(4) In cazul în care cerinţele de apă potabilă ale
operatorilor economici nu pot fi acoperite integral, aceştia pot să îşi asigure
alimentarea cu apă potabilă prin sisteme proprii, realizate şi exploatate în
condiţiile legii;
(5) Pentru satisfacerea altor nevoi, cum ar fi:
stropitul străzilor şi al spaţiilor verzi, spălatul pieţelor şi al străzilor,
spălarea periodică a sistemului de canalizare, spălarea autovehiculelor şi
consumul tehnologic al unităţilor industriale, se va utiliza cu precădere apă
industrială.
(6) Apa industrială sau apa cu caracter nepotabil se
poate asigura prin sisteme publice de alimentare cu apă industrială sau prin
sisteme individuale realizate şi exploatate de agenţii economici.
(7) Se interzice orice legătură sau interconectare
între sistemele de alimentare cu apă potabilă şi sistemele de alimentare cu apă
industrială.
Art. 6. (1) Sistemul de canalizare trebuie să asigure,
cu precădere, colectarea, transportul, epurarea şi evacuarea într-un receptor
natural a apelor uzate provenite de la utilizatorii serviciului de alimentare
cu apă, precum şi a apelor pluviale sau de suprafaţă colectate de pe teritoriul
localităţilor.
(2) Nămolurile provenite din staţiile de tratare a
apei, din sistemele de canalizare şi din staţiile de epurare a apelor uzate
orăşeneşti se tratează şi se prelucrează în vederea neutralizării,
deshidratării, depozitării controlate sau valorificării, potrivit reglementărilor
legale în vigoare privind protecţia şi conservarea mediului, respectiv igiena
şi sănătatea populaţiei.
(3) Apele uzate evacuate în sistemele de canalizare
trebuie să respecte condiţiile precizate prin acordul de preluare în
canalizare, respectiv prin contractul de prestare a serviciului, precum şi pe
cele impuse prin reglementările tehnice în vigoare, astfel încât, prin natura,
cantitatea ori calitatea lor, să nu conducă la:
a) degradarea construcţiilor şi instalaţiilor
componente ale sistemelor de canalizare;
b) diminuarea capacităţii de transport a reţelelor şi
a canalelor colectoare;
c) perturbarea funcţionării normale a staţiei de
epurare prin depăşirea debitului şi a încărcării sau prin inhibarea proceselor
de epurare;
d) apariţia unor pericole pentru igiena şi sănătatea
populaţiei sau a personalului de exploatare a sistemului;
e) apariţia pericolelor de explozie.
(4) Evacuarea în receptorii naturali a apelor uzate epurate şi depozitarea nămolurilor provenite din staţiile de
epurare se fac numai în condiţiile calitative şi cantitative precizate în
avizele, acordurile şi autorizaţiile de mediu eliberate de autorităţile
competente, potrivit reglementărilor în vigoare din domeniul protecţiei
calităţii apei şi a mediului, astfel încât să se garanteze protecţia şi
conservarea mediului, respectiv igiena şi sănătatea populaţiei.
(5) Preluarea în sistemele de canalizare a apelor
uzate provenite de la agenţi economici industriali sau de la alţi utilizatori
neracordaţi la reţelele de distribuţie a apei se poate aproba numai în măsura
în care capacitatea sistemelor nu este depăşită din punct de vedere hidraulic sau al încărcării cu substanţe
impurificatoare şi numai dacă nu conţin poluanţi toxici sau care pot inhiba ori
bloca procesul de epurare.
Art. 7. (1) Măsurarea cantităţilor de apă preluate sau
furnizate de operatori, prin intermediul sistemelor de alimentare cu apă, sub
formă de apă potabilă, apă brută sau apă industrială, este obligatorie. Aceasta
se realizează prin montarea la nivelul punctului de delimitare/separare a
instalaţiilor a echipamentelor de măsurare-înregistrare şi control, cu
respectarea prevederilor specifice în domeniu, emise de autoritatea de
reglementare competentă.
(2) Instalaţiile din amonte de punctul de delimitare
aparţin sau sunt în administrarea operatorului, iar cele din aval aparţin sau
sunt în administrarea utilizatorului, după caz. Noţiunile de amonte şi aval
corespund sensului de curgere a apei în instalaţii, dinspre operator spre
utilizator.
(3) Până la montarea contoarelor, consumul facturat nu
va depăşi consumul stabilit în regim pauşal prevăzut de actele normative în
vigoare.
Art. 8. (1) In vederea asigurării continuităţii
serviciilor de apă şi de canalizare, autorităţile administraţiei publice locale
au responsabilitatea planificării şi urmăririi lucrărilor de investiţii
necesare funcţionării sistemelor în condiţii de siguranţă şi la parametrii
ceruţi prin prescripţiile tehnice. In acest scop se vor institui sisteme de
planificare multianuală a investiţiilor, plecându-se de la un plan director de
perspectivă.
(2) Hotărârile de dare în administrare sau contractele
de delegare a gestiunii, după caz, vor prevedea sarcinile concrete ale
autorităţilor administraţiei publice locale şi ale operatorului în ceea ce
priveşte realizarea investiţiilor.
(3) Operatorul sistemului de alimentare cu apă şi/sau
de canalizare trebuie să asigure funcţionarea permanentă a sistemului de
alimentare cu apă la toţi utilizatorii, precum şi continuitatea evacuării apelor
colectate de la aceştia. Livrarea apei folosite în scopuri industriale se va
face conform cerinţei utilizatorului, pe baza unui program de furnizare
acceptat de ambele părţi (operator-utilizator).
(4) Intreruperea alimentării cu apă şi a evacuării apelor
uzate la canalizare este permisă numai în cazuri prevăzute de lege sau de
prezentul regulament, precum şi în cazurile de forţă majoră.
(5) Reţeaua de alimentare cu apă, inclusiv
branşamentele, intră în obligaţiile de întreţinere şi reparaţie ale operatorului.
(6) In vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la
alin. (3), (4) şi (5), operatorul va asigura exploatarea, întreţinerea şi
repararea reţelelor, în conformitate cu instrucţiunile tehnice specifice, pe
baza unui program anual de revizii tehnice, reparaţii curente şi capitale,
modernizări şi investiţii.
(7) La solicitarea utilizatorilor operatorul va
interveni pentru asigurarea continuităţii funcţionării reţelei de canalizare.
In cazul constatării existenţei unor obturări ale canalizării din vina dovedită
a utilizatorului, cheltuielile vor fi suportate de către acesta.
CAPITOLUL II
Siguranţa serviciului de alimentare cu apă şi de
canalizare
SECŢIUNEA 1
Documentaţie tehnică
Art. 9. (1) Prezentul
regulament stabileşte documentaţia tehnică minimă necesară desfăşurării
serviciului de alimentare cu apă şi a serviciului de canalizare.
(2) Regulamentul stabileşte documentele necesare
exploatării, obligaţiile proiectantului de specialitate, ale unităţilor de
execuţie cu privire la întocmirea, reactualizarea, păstrarea şi manipularea
acestor documente.
(3) Detalierea prevederilor prezentului regulament
privind modul de întocmire, păstrare şi reactualizare a evidenţei tehnice se va
face prin instrucţiuni/proceduri de exploatare specifice principalelor tipuri
de instalaţii.
(4) Personalul de conducere al operatorului răspunde
de existenţa, corecta completare şi păstrare a documentaţiilor tehnice conform
prevederilor prezentului regulament.
Art. 10. Proiectarea şi
realizarea sistemelor de alimentare cu apă şi a sistemelor de canalizare sau a
părţilor componente ale acestora se realizează în conformitate cu normativele
şi prescripţiile tehnice de proiectare şi execuţie în vigoare, avizate de
autorităţile competente, iar proiectul va ţine seama de reglementările în
vigoare privind protecţia şi conservarea mediului.
Art. 11. Fiecare operator va deţine şi va actualiza
următoarele documente:
a) actele de proprietate sau contractul prin care s-a
făcut delegarea de gestiune;
b) planul cadastral al situaţiei terenurilor;
c) planurile generale cu amplasarea construcţiilor şi
instalaţiilor aflate în exploatare, inclusiv cele subterane, aduse la zi, cu
toate modificările sau completările;
d) planurile clădirilor sau
ale construcţiilor speciale, având notate toate modificările sau completările
la zi;
e) studiile, datele geologice, geotehnice şi
hidrotehnice cu privire la terenurile pe care sunt amplasate lucrările aflate
în exploatare sau conservare, precum şi cele privind gospodărirea apelor, cu avizele
necesare;
f) cărţile tehnice ale construcţiilor;
g) documentaţia tehnică a utilajelor şi instalaţiilor
şi, după caz, autorizaţiile de punere în funcţiune a acestora;
h) procese-verbale de constatare în timpul execuţiei şi planurile de execuţie ale părţilor de
lucrări sau ale lucrărilor ascunse;
i) proiectele de execuţie ale lucrărilor, cuprinzând
memoriile tehnice, breviarele de calcul, devizele pe obiecte, devizul general,
planurile şi schemele instalaţiilor şi reţelelor etc;
j) documentele de recepţie, preluare şi terminare a
lucrărilor, cu:
- procese-verbale de măsurători cantitative de
execuţie;
- procese-verbale de verificări şi probe, inclusiv
probele de performanţă şi garanţie, buletinele de verificări, analiză şi
încercări;
- procese-verbale de realizare a indicatorilor
tehnico-economici;
- procese-verbale de punere în funcţiune;
- procese-verbale de dare în exploatare;
- lista echipamentelor montate în instalaţii, cu
caracteristicile tehnice;
- procese-verbale de preluare ca mijloc fix, în care
se consemnează rezolvarea neconformităţilor şi a remedierilor;
- documentele de aprobare a recepţiilor şi de predare
în exploatare;
k) schemele de funcţionare a instalaţiilor, planurile
de ansamblu, desenele de detaliu actualizate conform situaţiei de pe teren,
planurile de ansamblu şi de detaliu ale fiecărui utilaj şi/sau ale fiecărei
instalaţii, inclusiv planurile şi cataloagele pieselor de schimb;
l) instrucţiunile furnizorilor
de echipament sau ale organizaţiei de montaj privind manipularea, exploatarea,
întreţinerea şi repararea echipamentelor şi instalaţiilor, precum şi
cărţile/fişele tehnice ale echipamentelor principale ale instalaţiilor;
m) normele generale şi specifice de protecţie a muncii,
aferente fiecărui echipament, fiecărei instalaţii sau fiecărei activităţi;
n) planurile de dotare şi amplasare cu mijloace de
stingere a incendiilor, planul de apărare a obiectivului în caz de incendiu,
calamităţi sau alte situaţii excepţionale;
o) regulamentul de organizare
şi funcţionare şi atribuţiile de serviciu pentru întreg personalul;
p) avizele şi autorizaţiile legale de funcţionare
pentru clădiri, laboratoare, instalaţii de măsură, inclusiv cele de protecţie a
mediului, obţinute în condiţiile legii;
q) inventarul instalaţiilor şi liniilor electrice
conform instrucţiunilor în vigoare;
r) instrucţiuni privind accesul în incintă şi
instalaţii;
s) documentele referitoare la instruirea, examinarea şi
autorizarea personalului;
t) registre de control, de
sesizări şi reclamaţii, de dare şi retragere din exploatare, de manevre, de
admitere la lucru etc;
u) bilanţul cantităţilor de apă, conform proiectului,
şi rezultatele bilanţurilor periodice întocmite conform prevederilor legale.
Art. 12. (1) Documentele puse
la dispoziţie de autoritatea publică locală, după caz, se vor păstra la sediul
sau la punctele de lucru ale operatorului de pe raza de operare.
(2) Documentaţiile referitoare la construcţii de orice
fel se vor întocmi, reconstitui, completa şi păstra conform normelor legale
referitoare la „Cartea tehnică a construcţiei".
Art. 13. (1) Documentaţia de bază a lucrărilor şi
datele generale necesare exploatării vor fi întocmite numai de agenţi economici
specializaţi în proiectare, care o vor preda titularului de investiţie.
(2) Agenţii economici care au întocmit proiectele au
obligaţia de a corecta toate planurile de execuţie, în toate exemplarele în
care s-au operat modificări pe parcursul execuţiei, şi, în final, să
înlocuiască aceste planuri cu altele noi, originale, actualizate conform situaţiei
reale de pe teren şi să predea proiectul pe sistem informaţional şi de evidenţă
pentru exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor proiectate.
(3) Organizaţiile de execuţie şi/sau montaj au
obligaţia ca, odată cu predarea lucrărilor, să predea şi schemele, planurile de
situaţii şi de execuţie modificate conform situaţiei de pe teren. In cazul în care nu s-au făcut modificări
faţă de planurile iniţiale, se va preda câte un exemplar din aceste planuri,
având pe ele confirmarea că nu s-au făcut modificări în timpul execuţiei.
(4) In timpul execuţiei lucrărilor se interzic
abaterile de la documentaţia întocmită de proiectant fără avizul acestuia.
Art. 14. (1) Autorităţile administraţiei publice locale
deţinătoare de instalaţii tehnologice din infrastructura tehnico-edilitară
aferente serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi
operatorii care au primit în gestiune delegată aceste servicii în totalitate
sau numai unele activităţi componente ale acestuia au obligaţia să îşi organizeze
o arhivă tehnică pentru păstrarea documentelor de bază prevăzute la art. 11,
organizată astfel încât să poată fi găsit orice document cu uşurinţă.
(2) Pentru nevoile curente de exploatare se vor folosi
numai copii de pe planurile, schemele şi documentele
aflate în arhivă.
(3) Instrăinarea sub orice formă a planurilor,
schemelor sau documentelor aflate în arhivă este interzisă.
(4) La încheierea activităţii de operare, operatorul
va preda pe bază de proces-verbal întreaga arhivă pe care şi-a constituit-o,
fiind interzisă păstrarea de către acesta a vreunui document original sau
copie.
(5) Fiecare document va avea anexat un borderou în
care se vor menţiona:
a) data întocmirii documentului;
b) numărul de exemplare
originale;
c) calitatea celui care a întocmit documentul;
d) numărul de copii executate;
e) necesitatea copierii, numele, prenumele şi
calitatea celui care a primit copii ale documentului, numărul de copii primite
şi calitatea celui care a aprobat copierea;
f) data fiecărei revizii sau actualizări;
g) calitatea celui care a întocmit
revizia/actualizarea şi calitatea celui care a aprobat; h) data de la care
documentul revizuit/actualizat a intrat în vigoare;
i) lista persoanelor cărora li s-au distribuit copii
după documentul revizuit/actualizat;
j) lista persoanelor care au restituit la arhivă
documentul primit anterior revizuirii/modificării.
Art. 15. (1) Pentru toate echipamentele se vor întocmi
fişe tehnice care vor conţine toate datele din proiect, din documentaţiile
tehnice predate de furnizori sau de executanţi şi din datele de exploatare
luate de pe teren certificate prin acte de recepţie care trebuie să confirme
corespondenţa lor cu realitatea.
(2) Pe durata exploatării, în fişele tehnice se vor trece date privind:
a) incidentele sau avariile;
b) echipamentele care au fost afectate ca urmare a
incidentului sau avariei;
c) incidentele sau avariile altor echipamente produse
de incidentul sau avaria în cauză;
d) reparaţiile efectuate pentru înlăturarea
incidentului/avariei;
e) costul reparaţiilor accidentale sau planificate;
f) lista de piese şi/sau subansambluri înlocuite cu
ocazia reparaţiei accidentale sau planificate;
g) componenţa şi echipa care a efectuat reparaţia
accidentală sau planificată, chiar în cazul în care reparaţia s-a executat de
alt agent economic;
h) perioada cât a durat reparaţia, planificată sau
accidentală;
i) comportarea în exploatare între două reparaţii
planificate;
j) data scadentă şi tipul următoarei reparaţii
planificate (lucrări de întreţinere curentă, revizii tehnice, reparaţii curente
şi capitale);
k) data scadentă a următoarei verificări periodice;
l) buletinele de încercări
periodice şi după reparaţii.
(3) Fişele tehnice se întocmesc pentru utilajele de
bază, pentru fundaţiile acestora şi a echipamentelor, instalaţiile de legare la
pământ, dispozitivele de protecţie şi pentru instalaţiile de comandă,
teletransmisie şi telecomunicaţii.
(4) Pentru baraje, canale de aducţiune şi evacuare,
clădiri, coşuri de fum şi altele asemenea, precum şi pentru instalaţiile de
ridicat, cazane şi recipiente sub presiune se va întocmi şi folosi documentaţia
cerută de normele legale în vigoare.
(5) Separat de fişele tehnice, pentru utilajele de
bază (echipament sau aparataj) se va ţine o evidenţă a lucrărilor de
întreţinere curentă, revizii tehnice, reparaţii curente şi capitale.
Art. 16. (1) Utilajele de bază, echipamentele auxiliare
(pompe, motoare etc), precum şi principalele instalaţii mecanice (rezervoare,
ascensoare, stăvilare, poduri rulante, macarale etc.) trebuie să fie prevăzute
cu plăcuţe indicatoare cuprinzând datele de identificare pentru echipamentul
respectiv în conformitate cu normele în vigoare.
(2) Toate echipamentele menţionate la alin. (1),
precum şi conductele, barele electrice, instalaţiile independente trebuie să
fie numerotate după un sistem care să permită identificarea rapidă şi uşor
vizibilă în timpul exploatării.
(3) La punctele de conducere a exploatării trebuie să
se găsească atât schemele generale ale instalaţiilor (schemele normale de
funcţionare electrice şi mecanice), cât şi, după caz, cele ale instalaţiilor
auxiliare (dozatoare, filtre, aer comprimat, alimentarea cu apă a instalaţiilor
fixe de stins incendiul, iluminatul principal şi de siguranţă etc), potrivit specificului
activităţii şi atribuţiilor.
(4) Schemele trebuie actualizate astfel încât să
corespundă situaţiei reale din teren, iar numerotarea şi notarea din scheme
trebuie să corespundă notării reale a instalaţiilor conform alin. (2).
(5) Schemele normale de funcţionare vor fi afişate la
loc vizibil.
Art. 17. (1) Instrucţiunile/procedurile tehnice interne
pe baza cărora se realizează conducerea operativă a instalaţiilor trebuie să
fie clare, exacte, să nu permită interpretări diferite pentru o aceeaşi situaţie,
să fie concise şi să conţină date asupra echipamentului, metodelor pentru
controlul stării acestuia, asupra regimului normal şi anormal de funcţionare şi
asupra modului de acţionare pentru prevenirea incidentelor/avariilor.
(2) Instrucţiunile/procedurile tehnice interne trebuie
să delimiteze exact îndatoririle personalului cu diferite specialităţi care
concură la exploatarea, întreţinerea sau repararea echipamentului şi trebuie să
cuprindă cel puţin:
a) îndatoririle, responsabilităţile
şi competenţele personalului de deservire;
b) descrierea construcţiei şi funcţionării
echipamentului, inclusiv scheme şi schiţe explicative;
c) reguli referitoare la deservirea echipamentelor în
condiţiile unei exploatări normale (manevre de pornire/oprire, manevre în
timpul exploatării, manevre de scoatere şi punere sub tensiune);
d) reguli privind controlul echipamentului în timpul
funcţionării în exploatare normală;
e) parametrii normali, limită şi de avarie ai
echipamentului;
f) reguli de prevenire şi
lichidare a avariilor;
g) reguli de prevenire şi stingere a incendiilor;
h) reguli de anunţare şi adresare;
i) enumerarea funcţiilor/meseriilor pentru care este
obligatorie însuşirea instrucţiunii/procedurii şi promovarea unui examen sau autorizarea;
j) măsuri pentru asigurarea protecţiei muncii.
(3) Instrucţiunile/procedurile tehnice interne se
semnează de coordonatorul locului de muncă şi sunt aprobate de persoana din
cadrul personalului de conducere al operatorului desemnată în acest sens,
menţionându-se data intrării în vigoare.
(4) Instrucţiunile/procedurile tehnice interne se
revizuiesc anual sau ori de câte ori este nevoie certificându-se prin aplicarea sub semnătură a unei ştampile
„valabil pe anul......".
Modificările şi completările se aduc la cunoştinţă sub
semnătură personalului obligat să le cunoască şi să aplice
instrucţiunea/procedura respectivă.
Art. 18. (1) Fiecare operator care desfăşoară una sau
mai multe activităţi specifice serviciului de alimentare cu apă şi de
canalizare trebuie să elaboreze, să revizuiască şi să aplice
instrucţiuni/proceduri tehnice interne.
(2) In vederea aplicării prevederilor alin. (1), toţi
operatorii vor întocmi liste cu instrucţiunile/procedurile tehnice interne
necesare, cu care vor fi dotate locurile de muncă. Lista
instrucţiunilor/procedurilor tehnice interne va cuprinde, după caz, cel puţin:
a) instrucţiuni/proceduri tehnice interne generale;
b) instrucţiuni/proceduri tehnice interne pentru
exploatarea instalaţiilor principale;
c) instrucţiuni/proceduri
tehnice interne pentru principalele utilaje şi instalaţii auxiliare;
d) instrucţiuni/proceduri tehnice interne pentru
executarea manevrelor curente;
e) instrucţiuni/proceduri tehnice interne pentru
lichidarea avariilor;
f) instrucţiuni/proceduri tehnice interne pentru
protecţii şi automatizări;
g) instrucţiuni/proceduri tehnice interne pentru
executarea lucrărilor de întreţinere.
Art. 19. (1) In instrucţiunile/procedurile tehnice
interne vor fi descrise schema normală de funcţionare a fiecărui utilaj,
instalaţie, echipament şi pentru fiecare construcţie, menţionându-se şi
celelalte scheme admise de funcţionare a instalaţiei, diferite de cea normală,
precum şi modul de trecere de la o schemă normală la una alternativă.
(2) Pe scheme se va figura
simbolic starea normală de funcţionare a elementelor componente.
(3) Abaterile de la funcţionarea în schema normală de
funcţionare se aprobă de conducerea tehnică a operatorului şi se consemnează în
evidenţele de operare ale personalului de deservire şi de conducere operativă.
Art. 20. (1) Personalul
de operare va întocmi zilnic situaţii cu datele de exploatare dacă acestea nu
sunt înregistrate şi memorate prin intermediul unui sistem informatic. Datele
memorate în sistemul informatic sau cele întocmite de personalul de operare
reprezintă forma primară a evidenţei tehnice.
(2) Documentaţia operativă şi evidenţele tehnice
trebuie examinate zilnic de personalul tehnic ierarhic superior, care va
dispune măsurile necesare pentru eliminarea eventualelor defecte şi
deranjamente constatate în funcţionarea instalaţiilor sau pentru creşterea
eficienţei şi siguranţei în exploatare.
SECŢIUNEA a 2-a
Indatoririle personalului de operare
Art. 21. (1) Personalul de operare se compune din toţi
salariaţii care deservesc instalaţiile de alimentare cu apă şi de canalizare,
având ca sarcină de serviciu principală supravegherea funcţionării şi
executarea de manevre în mod nemijlocit la un echipament, într-o instalaţie sau
într-un ansamblu de instalaţii.
(2) Subordonarea pe linie de
exploatare şi tehnico-administrativă, precum şi obligaţiile, drepturile şi
responsabilităţile personalului de deservire se trec în fişa postului şi în
regulamentele/procedurile tehnice interne.
(3) Locurile de muncă în care este necesară
desfăşurarea activităţii se stabilesc de operator în procedurile proprii, în
funcţie de:
a) gradul de periculozitate a instalaţiilor şi a
procesului tehnologic;
b) gradul de automatizare a instalaţiilor;
c) gradul de siguranţă necesar în asigurarea serviciului;
d) necesitatea supravegherii instalaţiilor şi
procesului tehnologic;
e) existenţa teletransmisiei datelor şi a
posibilităţilor de executare a manevrelor de la distanţă;
f) posibilitatea intervenţiei rapide pentru
prevenirea şi lichidarea incidentelor, avariilor şi incendiilor.
(4) In funcţie de condiţiile specifice de realizare a
serviciului, operatorul poate stabili ca personalul să îşi îndeplinească
atribuţiile de serviciu prin supravegherea mai multor instalaţii amplasate în
locuri diferite.
Art. 22. Principalele lucrări ce trebuie cuprinse în
fişa postului personalului de deservire, privitor la exploatare şi execuţie
operativă, constau în:
a) supravegherea instalaţiilor;
b) controlul curent al instalaţiilor;
c) executarea de manevre;
d) lucrări de întreţinere periodică;
e) lucrări de întreţinere neprogramate;
f) lucrări de intervenţii accidentale.
Art. 23. (1) Lucrările de întreţinere periodice sunt
cele prevăzute în instrucţiunile furnizorilor de echipamentele, regulamentele
de exploatare tehnică şi în instrucţiunile/procedurile tehnice interne şi se
execută, de regulă, fără oprirea utilajelor de bază.
(2) Lucrările de întreţinere curentă neprogramate se
execută în scopul prevenirii sau eliminării deteriorărilor, avariilor sau
incidentelor şi vor fi definite în fişa postului şi în instrucţiunile de
exploatare.
Art. 24. (1) In timpul prestării serviciului,
personalul trebuie să menţină regimul cel mai sigur şi economic în funcţionarea
instalaţiilor, în conformitate cu regulamentele de exploatare, instrucţiunile/procedurile
tehnice interne, graficele/diagramele de regim şi dispoziţiile personalului
ierarhic superior pe linie de exploatare sau tehnic-administrativă.
(2) Instalaţiile, echipamentele sau utilajele trebuie
supravegheate conform sistemului de supraveghere stabilit, dacă este în
funcţiune sau rezervă operaţională.
(3) Inregistrarea datelor de exploatare se face la
intervalul de timp stabilit în proceduri, în condiţiile stabilite la art. 20.
(4) In cazul pornirii unor echipamente,
la care conform instrucţiunilor trebuie asigurată o anumită viteză de încărcare
sau paliere de funcţionare, înregistrarea datelor de exploatare se face la
intervalele de timp stabilite, până la stabilizarea parametrilor normali de
funcţionare.
SECŢIUNEA a 3-a
Analiza şi evidenţa incidentelor şi avariilor
Art. 25. (1) In scopul creşterii siguranţei în
funcţionare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare şi al
continuităţii serviciului, operatorii vor întocmi proceduri de analiză
operativă şi sistematică a evenimentelor nedorite care au loc în instalaţiile
aparţinând sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare, stabilindu-se
măsuri privind creşterea fiabilităţii echipamentelor şi schemelor tehnologice,
îmbunătăţirea activităţii de exploatare, întreţinere şi reparaţii şi creşterea
nivelului de pregătire şi disciplină a personalului.
(2) Procedurile prevăzute la alin. (1) se vor întocmi
pe baza prevederilor prezentului regulament-cadru şi vor fi aprobate de
autoritatea administraţiei publice locale.
Art. 26. Evenimentele ce se analizează se referă, în
principal, la:
a) defecţiuni curente;
b) deranjamente la captări, staţii de tratare, reţele
de transport şi de distribuţie a apei;
c) deranjamente la instalaţiile de colectare, de
transport, la staţiile de epurare a apelor uzate şi la cele de tratare şi
depozitare a nămolurilor;
d) incidente şi avarii;
e) abateri sistematice ale parametrilor apei
distribuite;
f) limitări de consum impuse de anumite situaţii
existente la un moment dat în sistem.
Art. 27. (1) Defecţiunile curente sunt caracterizate ca
o abatere de la starea normală sau ca o deficienţă a echipamentelor sau a
instalaţiilor, care nu duce la oprirea acestora.
(2) Defecţiunile se constată de către personalul de
operare, în timpul supravegherii şi controlului instalaţiilor, şi se remediază
în conformitate cu procedurile aprobate.
(3) Defecţiunile pentru a căror remediere este
necesară intervenţia altui personal decât cel de operare sau oprirea
utilajului/instalaţiei se înscriu în registrul de defecţiuni.
(4) Deranjamentele din reţelele de transport şi
distribuţie sunt acele defecţiuni care conduc la întreruperea serviciului către
utilizatorii alimentaţi de la o ramură a reţelei de transport sau dintr-o reţea
de distribuţie.
(5) Deranjamentele din staţiile de tratare sau de
pompare constau în oprirea prin protecţie voită sau forţată a unui echipament
sau instalaţie, care nu influenţează în mod direct producerea de apă potabilă,
fiind caracteristice echipamentelor şi instalaţiilor anexă. Se consideră
deranjament şi oprirea utilajelor auxiliare care a determinat intrarea automată
în funcţiune a utilajului de rezervă.
Art. 28. (1) Se consideră incidente
următoarele evenimente:
a) declanşarea sau oprirea forţată a instalaţiilor
indiferent de durată, dar care nu îndeplineşte condiţiile de avarie;
b) declanşarea sau oprirea forţată a utilajelor
auxiliare, fără ca acestea să fie înlocuite prin anclanşarea automată a
rezervei, care conduce la reducerea cantităţii de apă produsă, transportată sau
furnizată;
c) reducerea cantităţii de apă potabilă şi/sau
industrială disponibilă sau a parametrilor de livrare a acesteia ori a apelor
uzate preluate, sub limitele stabilite prin reglementări, pe o durată mai mare
de 60 de minute, ca urmare a defecţiunilor din instalaţiile proprii.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) nu se
consideră incidente următoarele evenimente:
a) ieşirea din funcţiune a unei instalaţii ca urmare
a acţionării corecte a elementelor de protecţie şi automatizare, în cazul unor
evenimente care au avut loc într-o altă instalaţie, ieşirea din funcţiune fiind
consecinţa unui incident localizat şi înregistrat în acea instalaţie;
b) ieşirea din funcţiune sau scoaterea din exploatare
a unei instalaţii sau părţi a acesteia, ca urmare a unor defecţiuni ce pot să
apară în timpul încercărilor profilactice pe partea electrică sau de
automatizări, corespunzătoare scopului acestora;
c) ieşirea din funcţiune a unei instalaţii auxiliare
sau a unui element al acesteia, dacă a fost înlocuit automat cu rezerva, prin
funcţionarea corectă a anclanşării automate a rezervei, şi nu a avut ca efect
reducerea cantităţii de apă livrate utilizatorului sau preluării apelor uzate
de la acesta;
d) scoaterea accidentală din funcţiune a unei
instalaţii sau a unui element al acesteia în scopul eliminării unor defecţiuni,
dacă a fost înlocuit cu rezerva şi nu a afectat alimentarea cu apă sau
preluarea apelor uzate la/de la utilizatori;
e) scoaterea din exploatare în mod voit a unei
instalaţii, pentru prevenirea unor eventuale accidente umane sau calamităţi;
f) întreruperile sau reducerile în livrarea apei
potabile convenite în scris cu utilizatorii care ar putea fi afectaţi.
Art. 29. (1) Se consideră avarii
următoarele evenimente:
a) întreruperea accidentală,
totală sau parţială, a livrării apei potabile către utilizatori pentru o
perioadă mai mare de 6 ore;
b) întreruperea accidentală, totală sau parţială, a
livrării apei potabile sau industriale către operatorii economici pe o perioadă
mai mare decât limitele prevăzute în contracte;
c) defectarea sau ieşirea accidentală din funcţiune a
utilajelor auxiliare ori a unor instalaţii sau subansambluri din instalaţiile
de producere a apei potabile sau industriale, care conduc la reducerea
cantităţilor utilizabile cu mai mult de 30% pe o durată mai mare de 72 de ore;
d) defectarea sau ieşirea accidentală din funcţiune a
unor instalaţii de producere sau transport al apei potabile sau industriale,
indiferent de efectul asupra utilizatorilor, dacă fac ca acestea să rămână
indisponibile pe o durată mai mare de 72 de ore;
e) defectarea sau ieşirea accidentală din funcţiune a
instalaţiilor de producere şi transport al apei potabile şi industriale, care
conduc la reducerea cantităţii livrate cu mai mult de 50% pe o durată mai mare
de o oră.
(2) Dacă pe durata desfăşurării evenimentului, ca
urmare a consecinţelor avute, acesta îşi schimbă categoria de încadrare,
respectiv din incident devine avarie, evenimentul se va încadra pe toată durata
desfăşurării lui în categoria avariei.
Art. 30. Analiza avariei se efectuează imediat după
producerea evenimentului respectiv de către factorii de răspundere ai
operatorului, de regulă, împreună cu cei ai autorităţilor administraţiei
publice locale.
Art. 31. Analiza fiecărui incident sau a fiecărei
avarii va trebui să aibă următorul conţinut:
a) locul şi momentul apariţiei incidentului sau
avariei;
b) situaţia înainte de incident sau avarie, dacă se
funcţiona sau nu în schemă obişnuită, cu indicarea abaterilor de la aceasta;
c) prilejul care a favorizat apariţia şi dezvoltarea
evenimentelor;
d) descrierea cronologică a tuturor evenimentelor pe
baza diagramelor, rapoartelor înregistrărilor computerizate şi declaraţiilor
personalului;
e) manevrele efectuate de personal în timpul desfăşurării şi lichidării evenimentului;
f) situaţia funcţionării semnalizărilor, protecţiilor
şi automatizărilor;
g) efectele produse asupra instalaţiilor, dacă a
rezultat echipament deteriorat, cu descrierea deteriorării;
h) efectele asupra utilizatorilor,
utilităţile nelivrate, durata de întrerupere, valoarea pagubelor estimate sau
alte efecte;
i) stadiul verificărilor profilactice, reviziile şi
reparaţiile pentru echipamentul sau protecţiile care nu au funcţionat
corespunzător;
j) cauzele tehnice şi factorii
care au provocat fiecare eveniment din succesiunea de evenimente;
k) modul de comportare a personalului cu ocazia
evenimentului şi modul de respectare a instrucţiunilor;
l) influenţa schemei
tehnologice sau de funcţionare în care sunt cuprinse instalaţiile afectate de
incident sau avarie;
m) situaţia procedurilor/instrucţiunilor de exploatare
şi reparaţii şi a cunoaşterii lor, cu menţionarea lipsurilor constatate şi a
eventualelor încălcări ale celor existente;
n) măsuri tehnice şi organizatorice de prevenire a unor
evenimente asemănătoare, cu stabilirea termenelor şi responsabilităţilor.
Art. 32. (1) Analiza incidentelor şi avariilor trebuie
finalizată în cel mult 5 zile de la lichidarea acestora.
(2) In cazul în care pentru lămurirea cauzelor şi
consecinţelor sunt necesare probe, încercări, analize de laborator sau
obţinerea unor date tehnice suplimentare, termenul de finalizare a analizei
incidentului sau avariei va fi de 15 zile de la lichidarea acesteia.
(3) In cazul în care în urma
analizei rezultă că evenimentul a avut loc ca urmare a proiectării instalaţiei,
montării instalaţiei, deficienţelor echipamentului, calităţii slabe a
materialelor sau datorită acţiunii ori inacţiunii altor persoane fizice sau
juridice asupra ori în legătură cu instalaţia sau echipamentul analizat,
rezultatele analizei se vor transmite factorilor implicaţi, pentru punct de
vedere.
(4) Analiza avariei sau incidentului se face la
nivelul operatorului care are în gestiune instalaţiile respective, cu participarea
proiectantului, furnizorului de echipament şi/sau a executantului, după caz,
participarea acestora fiind obligatorie la solicitarea operatorului sau a
autorităţii administraţiei publice locale.
(5) Dacă avaria sau incidentul afectează sau
influenţează funcţionarea instalaţiilor aflate în administrarea altor operatori
sau agenţi economici, operatorul care efectuează analiza va solicita acestora transmiterea în maximum 48 de
ore a tuturor datelor şi informaţiilor necesare analizării avariei sau incidentului.
Art. 33. (1) Rezultatele analizei incidentului sau
avariei se consemnează într-un formular-tip denumit „fişă de incident",
iar la exemplarul care rămâne la operator se vor anexa documentele primare
legate de analiza evenimentului.
(2) Conţinutul minim al fişei de incident va fi în
conformitate cu prevederile art. 31.
Art. 34. (1) In vederea satisfacerii în condiţii optime
a necesităţilor de alimentare continuă cu apă potabilă şi a preluării apelor
uzate, operatorii vor urmări evidenţierea distinctă a întreruperilor şi
limitărilor, a duratei şi a cauzelor de întrerupere a utilizatorilor, inclusiv
a celor cu cauze în instalaţiile acestora, dacă au afectat funcţionarea
instalaţiilor proprii.
(2) Situaţia centralizatoare privind aceste întreruperi
sau limitări se va transmite trimestrial autorităţii administraţiei publice
locale.
Art. 35. (1) Analiza deteriorării echipamentelor se
face în scopul determinării indicatorilor de fiabilitate a acestora în condiţii
de exploatare.
(2) Pentru evidenţierea deteriorărilor de echipament
care au avut loc cu ocazia incidentelor sau avariilor, analiza se face
concomitent cu analiza incidentului sau avariei pentru fiecare echipament în
parte, rezultatele consemnându-se într-un formular-tip denumit „fişă pentru
echipament deteriorat", care se anexează la fişa incidentului.
(3) Pentru evidenţierea deteriorării echipamentelor
ca urmare a încercărilor profilactice, manipulării, reparaţiilor sau
întreţinerii necorespunzătoare, neefectuării la timp a reparaţiilor sau reviziilor
planificate, a scoaterii din funcţiune a acestor echipamente sau a instalaţiei
din care fac parte şi care au fost înlocuite cu rezerva (indiferent de modul
cum s-a făcut această înlocuire), care au avut loc în afara evenimentelor
încadrate ca incidente sau avarii, operatorul va ţine o evidenţă separată pe
tipuri de echipamente şi cauze.
(4) Evidenţierea defecţiunilor şi deteriorărilor se
face şi în perioada de probe de garanţie şi punere în funcţiune după montare,
înlocuire sau reparaţie capitală.
Art. 36. (1) Fişele de
incidente şi de echipament deteriorat reprezintă documente primare pentru
evidenţa statistică şi aprecierea realizării indicatorilor de performanţă.
(2) Păstrarea evidenţei se face la operator pe toată
perioada cât acesta prestează/furnizează serviciul.
(3) La încheierea activităţii de operare se aplică
prevederile art. 14 alin. (4).
SECŢIUNEA a 4-a
Asigurarea siguranţei de funcţionare a
instalaţiilor
Art. 37. (1) Pentru creşterea siguranţei în funcţionare
a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare şi pentru continuitatea
alimentării cu apă şi preluării apelor uzate, operatorii vor întocmi proceduri
prin care se instituie reguli de efectuare a manevrelor în instalaţiile
aparţinând sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare.
(2) Procedurile prevăzute la alin. (1) se vor întocmi
pe baza prevederilor prezentului regulament-cadru.
Art. 38. Manevrele în instalaţii se execută pentru:
a) modificarea regimului de funcţionare a
instalaţiilor sau ansamblului de instalaţii, fiind determinate de necesităţile
obiective de adaptare a funcţionării la cerinţele utilizatorilor, realizarea
unor regimuri optime de funcţionare, reducerea pierderilor etc, având un
caracter frecvent şi executându-se mereu la fel, denumite manevre curente;
b) modificarea configuraţiei
instalaţiilor sau grupurilor de instalaţii, fără ca acestea să aibă un caracter
frecvent sau periodic, precum şi cele care au drept scop retragerea din
exploatare a echipamentelor pentru lucrări sau probe şi redarea lor în exploatare, denumite manevre programate;
c) izolarea echipamentului defect şi restabilirea
circuitului funcţional tehnologic al instalaţiei sau ansamblului de instalaţii,
executate cu ocazia apariţiei unui incident, denumite manevre de lichidare a
incidentelor.
Art. 39. In sensul prezentului regulament, nu sunt
considerate manevre în instalaţii modificările regimurilor de funcţionare care
au loc ca urmare a acţiunii sistemelor de automatizare şi protecţie sau sunt
executate curent de personalul de operare asupra sistemelor de reglaj, pe baza
instrucţiunilor de exploatare, fără modificarea schemei de funcţionare
aprobate.
Art. 40. Manevrele trebuie concepute astfel încât:
a) succesiunea operaţiilor în cadrul manevrelor să
asigure desfăşurarea normală a acestora;
b) trecerea de la starea iniţială la starea finală
dorită să se facă printr-un număr minim de operaţii;
c) ordinea de succesiune a operaţiilor trebuie să
aibă în vedere respectarea procesului tehnologic stabilit prin instrucţiunile
de exploatare a echipamentului sau a instalaţiei la care se execută manevra;
d) să fie analizate toate implicaţiile pe care
fiecare operaţie le poate avea atât asupra instalaţiei în care se execută
manevra, cât şi asupra restului instalaţiilor legate tehnologic de aceasta, în
special din punct de vedere al siguranţei în exploatare;
e) manevra să se efectueze într-un interval de timp
cât mai scurt, stabilindu-se operaţiile care se pot executa simultan fără a se
condiţiona una pe alta, în funcţie de numărul de executanţi şi de posibilitatea
supravegherii directe de către responsabilul de manevră;
f) să se ţină seama de respectarea obligatorie a
normelor de protecţie a muncii;
g) fiecare operaţie de acţionare asupra unui element
prin comandă de la distanţă să fie urmată de verificarea realizării acestei
comenzi sau verificarea realizării efectului corespunzător;
h) persoana care concepe manevra trebuie să cunoască
instalaţia în care se vor executa operaţiile cerute de manevră, să dispună de
schema detaliată corespunzătoare situaţiei din teren şi de schema tehnologică
de executare a manevrei.
Art. 41. Manevrele în instalaţii se efectuează numai pe
baza unui document scris numit foaie de manevră, care trebuie să conţină:
a) tema manevrei;
b) scopul manevrei;
c) succesiunea operaţiilor;
d) notaţii în legătură cu dispunerea şi îndeplinirea
operaţiilor;
e) persoanele care execută sau au legătură cu manevra
şi responsabilităţile lor.
Art. 42. După scopul manevrei, foaia de manevră poate
fi:
a) foaie de manevră permanentă, al cărei conţinut este
prestabilit în instrucţiunile/procedurile tehnice interne, putându-se folosi
la:
- manevre curente;
- anumite manevre programate, cu caracter curent;
- anumite manevre în caz de incident, având un caracter
curent;
b) foaie de manevră pentru
manevre programate, al cărei conţinut se întocmeşte pentru efectuarea de
lucrări programate sau accidentale şi care prin caracterul său necesită o
succesiune de operaţii ce nu se încadrează în foile de manevră permanente.
Art. 43. Manevrele cauzate de
incidente sau avarii se execută fără foaie de manevră. Lichidarea incidentelor
se execută pe baza procedurilor/instrucţiunilor întocmite în acest sens.
Art. 44. (1) Intocmirea, verificarea şi aprobarea
foilor de manevră se fac de către persoanele desemnate de operator, care au
pregătirea necesară şi asigură executarea serviciului operativ şi
tehnico-administrativ.
(2) Nu se admit verificarea şi aprobarea foilor de
manevră telefonic.
(3) In funcţie de necesitate, la foaia de manevră se
anexează o schemă de principiu referitoare la manevra care se efectuează.
(4) Foaia de manevră întocmită, verificată şi
aprobată se pune în aplicare numai în momentul în care există aprobarea pentru
efectuarea manevrei la echipamentul, instalaţia sau ansamblul de instalaţii în
cauză conform procedurilor aprobate.
Art. 45. Manevrele curente, programate sau accidentale,
pot fi iniţiate de persoane prevăzute în procedurile aprobate şi care răspund
de necesitatea efectuării lor.
Art. 46. Executarea manevrelor în cazul lucrărilor normale, programate, şi al probelor profilactice trebuie
realizată astfel încât echipamentul să nu fie scos din exploatare mai devreme
decât este necesar şi nici să nu se întârzie admiterea la lucru.
Art. 47. Fiecare operator va stabili prin decizie şi procedură internă nomenclatorul cu manevrele ce se execută pe
bază de foi de manevră permanente sau pe bază de instrucţiuni/proceduri tehnice
interne.
Art. 48. (1) Darea în exploatare a echipamentelor
nou-montate se face conform instrucţiunilor de proiectare şi/sau ale
furnizorului de echipament cu privire la probele mecanice, rodajul mecanic,
probele tehnologice şi punerea în funcţiune.
(2) In perioadele de probe mecanice ale
echipamentelor, manevrele şi operaţiile respective cad în sarcina organizaţiei
care execută montajul, cu participarea personalului de exploatare.
(3) După terminarea probelor mecanice şi eventual a
rodajului în gol, se face recepţia preliminară a lucrărilor de
construcţii-montaj sau lucrările se preiau de către beneficiar cu proces-verbal
de preluare-primire, după care rodajul în sarcină şi probele tehnologice cad în
sarcina beneficiarului.
Art. 49. (1) După terminarea manevrei se vor înscrie în
evidenţele operative ale instalaţiei executarea acestora conform foii de
manevră, ora începerii şi terminării manevrei, starea operativă, configuraţia etc, în care s-au adus echipamentele
respective, precum şi orele la care s-au executat operaţiile care prezintă
importanţă în funcţionarea echipamentelor, instalaţiilor sau ansamblurilor de
instalaţii.
(2) Este obligatorie înscrierea tuturor montărilor şi
demontărilor de flanşe oarbe folosite pentru blindarea circuitelor, precum şi
admiterile la lucru, respectiv terminarea lucrărilor, conform instrucţiunilor/procedurilor
interne.
Art. 50. (1)Trecerea de la
schema obişnuită la o altă variantă de schemă de funcţionare se admite numai în
cazurile de prevenire de incidente, accidente şi incendii, precum şi în
cazurile de indisponibilitate a unor echipamente componente ale instalaţiilor
respective, personalul de deservire operativă şi de comandă operativă
răspunzând de manevra făcută.
(2) Trecerea de la schema normală la una dintre
schemele-variantă se va face pe baza foii de manevră şi cu asistenţă tehnică.
Art. 51. Orice persoană care execută, coordonează,
conduce, dispune, aprobă sau participă la pregătirea, coordonarea, efectuarea
manevrelor în instalaţiile sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare
trebuie să cunoască prevederile privind executarea manevrelor în instalaţii şi
să le aplice.
CAPITOLUL III
Sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare
Art. 52. Prin sistemele de alimentare cu apă şi de
canalizare se realizează:
a) serviciul de alimentare cu apă potabilă, care are
drept scop asigurarea apei potabile pentru toţi utilizatorii de pe teritoriul
localităţii. Apa potabilă este destinată, în ordinea priorităţilor, pentru
stingerea incendiilor, consumul spitalelor şi şcolilor, consumul menajer,
serviciilor publice, precum şi pentru consumul necesar în activităţi productive
şi comerciale;
b) serviciul de alimentare cu apă industrială, care
are drept scop asigurarea apei industriale pentru toţi utilizatorii de pe
teritoriul localităţii. Apa industrială va fi utilizată în funcţie de necesităţile
tehnologice specifice zonei;
c) serviciul de canalizare,
care are drept scop asigurarea serviciilor de canalizare pentru toţi
utilizatorii de pe teritoriul localităţii. In funcţie de specificul
localităţii, sistemul de canalizare se poate realiza în sistem unitar, divizor
sau mixt.
Art. 53. Sursele de apă sunt,
în general, surse de suprafaţă (lacuri, râuri, pâraie etc.) şi subterane, iar
emisari pot fi apele curgătoare, lacurile şi Marea Neagră.
Art. 54. Apa livrată şi apa descărcată trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a) apa potabilă livrată
utilizatorilor va avea proprietăţile fizico-chimice, biologice şi organoleptice
conform normativelor în vigoare;
b) apa industrială livrată utilizatorilor va respecta
valoarea indicatorilor de calitate stabiliţi prin contract;
c) apele descărcate în reţelele de canalizare vor
îndeplini condiţiile impuse de normativele în vigoare, de avizele operatorului
local care exploatează instalaţiile de canalizare şi de acordul Agenţiei
Naţionale pentru Protecţia Mediului, prin agenţiile regionale din subordine. In
cazul în care apele uzate nu se încadrează în indicatorii de calitate care să
respecte aceste condiţii, utilizatorii în cauză au obligaţia să execute
instalaţii proprii de epurare sau de preepurare a apelor uzate.
Art. 55. (1) Pe traseul reţelelor aparţinând sistemului
de alimentare cu apă şi de canalizare este interzisă amplasarea de construcţii
provizorii sau definitive.
(2) Pentru construcţiile ce urmează a fi executate în
zona de protecţie şi de siguranţă a conductelor reţelelor de alimentare cu apă
şi de canalizare, autorizaţia de construire va fi emisă numai după obţinerea
avizului operatorului.
Art. 56. (1) Pentru prevenirea poluării apei la sursă
sau în reţea se interzice distrugerea construcţiilor, a instalaţiilor,
împrejmuirilor, porţilor, stâlpilor de iluminat, semnelor de avertizare,
amplasate în zona de protecţie sanitară, care, conform legislaţiei în vigoare,
aparţin domeniului public.
(2) Este interzisă afectarea funcţionării reţelelor
de apă şi de canalizare prin accesul la manevrarea armăturilor şi accesoriilor
a altor persoane, cu excepţia celor autorizate de operator şi, în cazuri de
forţă majoră, de pompieri. In acest sens, operatorul va lua toate măsurile de
siguranţă necesare.
(3) Manevrarea armăturilor şi a instalaţiilor
tehnologice din reţeaua de distribuţie a apei se va face numai de către
personalul de specialitate al operatorului.
Art. 57. (1) Executarea de către terţi a lucrărilor de
orice fel, în special a celor de săpătură, de-a lungul traseelor sau în
intersecţie cu reţelele de apă şi de canalizare, precum şi a celor de extindere
a reţelelor de apă şi de canalizare se va face numai în baza unui proiect
întocmit de un operator economic autorizat, însuşit de operatorul sistemului de
alimentare cu apă şi de canalizare.
(2) Predarea amplasamentului se va face în prezenţa
delegatului operatorului, pe baza unui proces-verbal de primire/predare a
instalaţiilor existente, proces-verbal ce va obliga constructorul la
protejarea, în timpul lucrărilor pe care le efectuează, a reţelelor de apă şi
de canalizare.
(3) Avarierea sau distrugerea parţială ori totală a
unor părţi din reţeaua de apă şi/sau de canalizare, provocată cu ocazia
efectuării de lucrări de construcţii, va fi remediată prin grija persoanei
juridice vinovate de producerea avarierii sau distrugerii, pe cheltuiala sa,
fără ca prin aceasta persoana juridică vinovată să fie exonerată de plata
daunelor produse operatorului cu privire la imposibilitatea acestuia de a
asigura serviciile de apă şi/sau de canalizare. Lucrările se vor efectua
imediat după avariere sau distrugere, reglementarea aspectelor juridice sau
financiare realizându-se ulterior înlăturării avariei. După terminarea
lucrărilor de remediere reţeaua afectată trebuie să corespundă condiţiilor
pentru care a fost proiectată.
CAPITOLUL IV
Serviciul de alimentare cu apă
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 58. Serviciul de alimentare cu apă se află sub
conducerea, coordonarea şi responsabilitatea autorităţii administraţiei publice
locale, se prestează prin exploatarea unei infrastructuri tehnico-edilitare
specifice, are drept scop asigurarea alimentării cu apă pentru toţi
utilizatorii şi cuprinde activităţile de captare, tratare, transport,
înmagazinare şi distribuţie.
Art. 59. Serviciul de alimentare cu apă se realizează
pentru satisfacerea următoarelor necesităţi:
a) consum menajer pentru satisfacerea nevoilor
gospodăreşti zilnice ale populaţiei;
b) consumul industrial care utilizează apă ca materie
primă, înglobându-se în produsul finit ca apă de răcire sau agent termic, ca
mijloc de spălare şi sortare etc;
c) consum pentru nevoi zootehnice;
d) consum pentru nevoi publice, asigurându-se
spălatul şi stropitul străzilor şi a spaţiilor verzi, funcţionarea fântânilor
publice şi ornamentale etc;
e) consum pentru combaterea incendiilor;
f) consum tehnologic pentru sistemul de alimentare cu
apă şi de canalizare la spălatul reţelelor de apă şi de canalizare, filtrelor,
decantoarelor, dezintegratoarelor, pregătirea soluţiilor de reactivi chimici
etc.
Art. 60. In vederea unei
evidenţe mai uşoare şi a creării premiselor luării unor decizii corecte şi în
timp real, este necesară preocuparea pentru crearea unei baze de date în format
electronic, structurată pe următoarele domenii:
a) date constructive;
b) date tehnologice;
c) date de cost;
d) date asupra reparaţiilor etc.
Art. 61. Baza de date trebuie să conţină următoarele
caracteristici constructive şi tehnologice:
a) material;
b) dimensiuni;
c) adâncime de pozare;
d) anul realizării;
e) poziţia şi mărimea branşamentelor, hidranţilor,
vanelor;
f) reparaţiile executate;
g) presiunea de lucru;
h) presiunea maximă în sistem;
i) presiunea de încercare;
j) viteza apei;
k) secţiunea de control al calităţii apei etc.
Art. 62. Datele legate de elementele conductelor trebuie să poată fi apelate uşor, în vederea introducerii
într-un model de calcul/verificare a reţelei, iar pentru toate elementele
importante (capetele de tronson, schimbare diametru/material, vane etc.) vor fi
date şi coordonatele tridimensionale.
SECŢIUNEA a 2-a
Captarea apei
Art. 63. Apa de suprafaţă sau subterană, folosită ca
sursă pentru sistemele de alimentare cu apă a localităţilor, trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a) calitatea corespunzătoare categoriei de folosinţă
într-un procent de 95% din numărul analizelor efectuate pe perioada unui an
calendaristic;
b) debitul necesar asigurării unei distribuţii
continue, avându-se în vedere variaţiile zilnice şi sezoniere ale necesarului
de apă şi tendinţa de dezvoltare a localităţii (populaţie, edilitar).
Art. 64. (1) Zona de captare folosită pentru
alimentarea cu apă a localităţilor trebuie să fie protejată împotriva
activităţilor umane neautorizate. Protejarea zonelor se face prin izolarea
acestora prin perimetre de protecţie sanitară şi controlul activităţilor
poluante din teritoriul aferent.
(2) Stabilirea perimetrelor de protecţie sanitară se
face individualizat pentru fiecare sursă, pe baza studiului de specialitate, în
conformitate cu standardele de proiectare în vigoare.
(3) Zonele de captare a
apelor subterane (izvoare captate sau foraje) trebuie să fie amplasate şi
construite astfel încât să fie protejate contra şiroirilor de ape şi împotriva
inundaţiilor.
(4) Zonele de captare trebuie împrejmuite pentru
prevenirea accesului public şi al animalelor şi
trebuie să fie prevăzute cu pantă de scurgere pentru prevenirea băltirii apei
în cazul precipitaţiilor atmosferice.
(5) Sursele de suprafaţă (râuri, lacuri naturale sau
de acumulare) vor fi protejate, prin grija autorităţilor abilitate, de
activităţile umane neautorizate:
a) industrie poluantă;
b) depozite de deşeuri toxice sau periculoase,
agricultură intensivă, turism şi agrement;
c) depozitarea deşeurilor municipale.
(6) Proprietarii terenurilor pe care se află zonele
de protecţie sanitară vor fi avertizaţi în scris asupra restricţiilor de
utilizare.
Art. 65. In cazul captărilor din subteran se vor urmări
cel puţin:
a) nivelul apei în foraj;
b) reglarea debitului de apă extras din foraj astfel
încât să nu fie antrenate particule de nisip şi apa să fie limpede;
c) variaţia debitului captabil;
d) protecţia contra îngheţului;
e) efectuarea analizelor biologice.
Art. 66. In cazul captării de suprafaţă se vor urmări
cel puţin:
a) nivelul apei în zona captării;
b) captarea apei prin priză,
în cazul în care nivelul apei întrece valorile medii, în funcţie de construcţia
prizei de apă şi de sursa de apă;
c) reglarea debitului admis prin manevrarea stavilelor;
d) funcţionarea şi manevrabilitatea stavilelor de
închidere, grătarelor etc;
e) variaţia debitului de apă şi caracteristicile
calitative ale apei;
f) curăţarea şi prevenirea îngheţării apei la grătare;
g) curăţarea periodică, conform
procedurilor/instrucţiunilor tehnice, a grătarelor;
h) evacuarea periodică a depunerilor din camerele de
priză;
i) măsurarea şi înregistrarea continuă a nivelului apei
din râu sau lac şi a debitului captat;
j) curăţarea, conform procedurilor/instrucţiunilor
tehnice, a depunerilor de aluviuni în zona prizelor cu baraj de derivaţie;
k) producerea unor eventuale
fenomene de eroziune a malurilor în vecinătatea captării;
l) calitatea apei.
Art. 67. Pentru reţinerea corpurilor în suspensie se
vor lua măsuri de prevenire a degradării barelor grătarelor de către corpurile
mari plutitoare şi măsuri de combatere a zaiului şi a gheţii.
Art. 68. Pentru eliminarea peliculelor de ulei sau
grăsimi trebuie să existe separatoarele de ulei montate înaintea
deznisipatoarelor sau împreună cu acestea pe canale deschise de aducţiune, dacă
este necesar.
Art. 69. Sistemul de
automatizare şi control trebuie să fie în funcţiune permanent şi să indice cel
puţin:
a) starea de funcţionare/rezervă/avarie a pompelor;
b) starea închis/deschis a vanelor;
c) nivelul/volumul apei;
d) presiunea apei.
Art. 70. Indiferent de tipul
captării, se vor urmări:
a) transmiterea eventualelor situaţii deosebite de
exploatare, consemnate în registrul de exploatare, personalului din schimbul
următor;
b) efectuarea analizelor de turbiditate;
c) citirea şi transmiterea datelor de la contorul de
energie electrică;
d) anunţarea imediată a oricărei defecţiuni de
funcţionare şi încercarea, în limita competenţelor, remedierii acesteia.
Art. 71. La staţia de pompare se va urmări:
a) ca instalaţia electrică să respectate cerinţele
normativelor în vigoare;
b) ca la staţiile de pompare importante să fie
asigurată o sursă de rezervă pentru alimentarea cu energie electrică;
c) ca sistemele de protecţie contra suprasarcinii, a
umezelii în motor, a nivelului maxim etc. să fie funcţionale, acestea vor fi
verificate lunar şi reparate numai de personal specializat;
d) controlul zilnic în ce priveşte zgomotul,
vibraţiile produse, durata de funcţionare, consumul de energie, starea
uleiului, temperatura în lagăre etc.
Art. 72. (1) Anual se va întocmi
un program de verificare a tuturor pompelor. Pentru pompele la care apar
probleme se va asigura o verificare de către personal autorizat. După
verificare se va reface diagrama Q = f (H) pentru fiecare pompă.
(2) Principalii parametri de funcţionare ai staţiei de
pompare vor fi înregistraţi sistematic. Datele preluate şi prelucrate pot
asigura valorile indicatorilor de performanţă, estimări asupra debitului de
apă, economicitatea funcţionării staţiei etc.
SECŢIUNEA a 3-a
Tratarea apei brute
Art. 73. (1) Tehnologiile de
tratare a apei trebuie corelate cu condiţiile specifice fiecărei surse,
luându-se în considerare calitatea şi natura sursei. Obiectivul procedeelor de
tratare trebuie să fie protecţia utilizatorilor împotriva agenţilor patogeni şi
impurităţilor din apă, care pot fi agresive sau periculoase pentru sănătatea
omului.
(2) Instalaţiile de tratare a apei de suprafaţă
trebuie să permită 4 etape, prin care să se realizeze un şir de bariere de
îndepărtare a contaminării microbiene:
a) rezervor de stocare a apei
brute sau predezinfecţie;
b) coagulare, floculare şi sedimentare (sau flotare);
c) filtrare;
d) dezinfecţie finală.
(3) Pentru coagulare se pot folosi numai substanţe
(reactivi) care sunt avizate sanitar pentru acest scop. Procedeele de
coagulare/sedimentare şi predezinfecţie trebuie exploatate în aşa fel încât să
asigure o reducere finală de 75% a trihalometanilor. Treptele de tratare
preliminare dezinfecţiei finale trebuie să producă o apă cu o turbiditate mai
mică de 5 NTU pentru mediana valorilor înregistrate în 24 de ore şi nu mai mare
de 1 NTU pentru o singură probă.
(4) Dezinfecţia finală a apei este obligatorie pentru
toate instalaţiile de tratare a apei care produc apă potabilă pentru localităţi
şi au ca sursă apă de suprafaţă, precum şi în cazul folosirii surselor de
profunzime.
(5) Dezinfecţia apei se poate face cu substanţe
clorigene, ozon sau radiaţii ultraviolete. Tehnologia de tratare trebuie să fie
aleasă în aşa fel încât să asigure un timp de contact între apă şi substanţa
dezinfectantă suficient pentru obţinerea efectului scontat. De asemenea,
trebuie să existe posibilitatea controlului substanţei dezinfectante reziduale.
Eficienţa procesului de dezinfecţie trebuie să fie astfel încât valorile
coliformilor totali şi coliformilor fecali să corespundă exigenţelor din
standardul naţional pentru apă potabilă.
(6) Procentul de probe necorespunzătoare microbiologic,
în reţeaua de distribuţie, nu trebuie să depăşească 5% din totalul probelor
recoltate într-un an calendaristic.
Art. 74. (1) In cazul în care în treapta de
predezinfecţie de la intrarea în staţia de tratare se introduce clor pentru
împiedicarea dezvoltării planctonului, creşterea conţinutului de bacterii,
oxidarea substanţelor organice la apele cu conţinut ridicat de substanţe
organice şi plancton sau la apele conţinând bacterii feruginoase sau
manganoase, se va urmări influenţa preclorării în cazul existenţei acizilor
humici.
(2) La apele încărcate cu substanţe organice
oxidabile, ape cu amoniac, nitriţi, microorganisme, plancton, ape colorate
datorită materialelor humice, dozele de clor sau dioxid de clor introdus
înainte de decantare vor fi stabilite prin teste de laborator.
(3) In cazul apelor care conţin fenoli nu se va
utiliza clorul, preoxidarea realizându-se cu ozon.
Art. 75. Aerarea se realizează în cazul apelor cu
conţinut de bioxid de sulf, bioxid de carbon, fier, mangan, al apelor feruginoase
lipsite de oxigen dizolvat şi în procesul de deferizare.
Art. 76. (1) Dezinfectarea, la apele care nu conţin
materii organice sau substanţe chimice care formează cu clorul compuşi cu gust
şi miros neplăcut (în special fenoli), se face prin utilizarea clorului sau a
compuşilor săi.
(2) In cazul apelor care conţin fenoli (dar nu şi alţi
compuşi organici ce pot da gust specific de baltă), se utilizează peroxidul de
clor în doze alese astfel încât să se împiedice formarea în exces a doritului
de sodiu.
(3) Apa ce trebuie tratată pentru corectarea
gustului, culorii şi eliminarea anumitor micropoluanţi, pentru distrugerea
viruşilor şi oxidarea materiilor organice la cele cu conţinut de fenoli, se
dezinfectează utilizând ozonul în dozele prescrise. In reţelele de distribuţie,
după ozonizare trebuie făcută o clorinare cu doze reduse pentru controlul
calităţii apei prin clorul rezidual.
(4) Pentru obţinerea apei potabile reducerea
suspensiilor prin decantare trebuie realizată astfel încât să se asigure după
filtrare turbidităţi mai mici sau cel mult egale cu 5 NTU (unităţi
nefelometrice de turbiditate), conform legislaţiei în
vigoare.
Art. 77. Decantoarele trebuie să asigure în timpul
funcţionării atingerea parametrilor proiectaţi, astfel:
a) sistemul de distribuţie al apei brute trebuie să
asigure o repartizare uniformă a debitului între diferitele unităţi de
decantoare şi păstrarea stării de coeziune a flocoanelor din apa coagulată,
prin realizarea unor viteze suficient de reduse pentru a nu distruge flocoanele;
b) spaţiul de decantare trebuie să asigure condiţiile
de depunere a suspensiilor până la limita cerută a apei decantate, asigurând
vitezele cât mai uniforme şi împiedicând formarea curenţilor de convecţie;
c) sistemul de colectare a apei decantate trebuie să
asigure o prelevare uniformă chiar şi pe timp de îngheţ;
d) spaţiul de sedimentare a nămolului trebuie să
asigure acumularea volumului de nămol rezultat între două curăţări,
recomandându-se decantoarele suspensionale la care evacuarea nămolului se
realizează continuu;
e) sistemul de curăţare a nămolului trebuie să
asigure evacuarea nămolului cu o concentraţie cât mai mare, fără a produce
reamestecarea lui cu apă din decantor, asigurându-se o funcţionare complet
automată, iar podul raclor trebuie protejat contra îngheţului.
Art. 78. Pentru realizarea unei exploatări optime a
instalaţiilor de decantare trebuie dată importanţă reglării parametrilor
determinanţi:
a) viteza de sedimentare a particulelor în suspensie;
b) vitezele de circulaţie a apei în secţiunea de
decantare;
c) randamentul instalaţiei reprezentat prin procentul
de suspensii reţinute din apa brută.
Art. 79. Pentru buna funcţionare a filtrelor,
operatorul va lua măsurile necesare pentru asigurarea:
a) condiţiilor tehnologice şi constructive cerute prin
proiect pentru:
1. calitatea materialului filtrant şi a grosimii
stratului;
2. orizontalitatea şi reglajul
sistemului de drenaj;
3. asigurarea intensităţii de spălare;
4. corecta amplasare şi funcţionalitatea clapetelor
de admisie şi a dispozitivelor de reglaj;
5. etanşeitatea armăturilor din instalaţii, în
special a vanelor de pe conductele de apă de spălare şi aer;
b) coagulării şi decantării prealabile a apei brute
care să asigure la intrarea în filtre o turbiditate de cel mult 10 NTU,
preferabil 1-2 NTU;
c) spălării filtrelor la intervale de timp stabilite
în funcţie de:
1. durata ciclului de filtrare
a unei cuve de filtrare, între două spălări;
2. numărul total de cuve;
3. instalaţiile de spălare;
d) respectării tehnologiei de spălare a filtrelor
pentru a asigura:
1. calitatea cerută efluentului;
2. productivitatea maximă a instalaţiei;
3. consumul minim de apă de spălare şi aer.
e) dotării corespunzătoare a laboratorului cu materiale,
materii, reactivi şi personal calificat.
Art. 80. Regulile generale după care trebuie să
funcţioneze treapta de dezinfectare sunt:
a) reactivul trebuie introdus
acolo unde are eficienţă maximă, fiind recomandată utilizarea a două trepte:
1. treapta I - la intrarea în
staţia de tratare (preclorare, preozonare), reactivul şi doza alegându-se
astfel încât să nu rezulte compuşi secundari de tip trihalometanilor, doriţi,
cloraţi sau bromaţi, iar dacă aceştia apar concentraţia să fie sub valorile
admise;
2. treapta a II-a - totdeauna pe apă limpezită având
turbiditatea sub 1 NTU, cu scopul de a reduce concentraţia în agenţi patogeni
sub limitele prevăzute în normele legale;
b) tipul şi doza de reactiv vor fi alese în funcţie
de tipul de materiale care alcătuiesc reţeaua, astfel încât calitatea apei nu
trebuie să se înrăutăţească din cauza reactivului de dezinfectare în exces sau
în lipsă. In cazul golirii accidentale sau voite a reţelei trebuie să se ia
măsuri de spălare, astfel încât biofilmul ce se poate produce pe peretele
interior al conductei să fie inactivat pentru a nu permite dezvoltarea
microorganismelor. Alegerea tipului de reactiv şi doza utilizată se face în
funcţie de:
1. calitatea apei brute, în unele cazuri fiind
necesară utilizarea unor reactivi complementari;
2. temperatura apei;
3. pH-ul apei;
4. modul şi eficienţa introducerii în apă a
reactivului;
5. prezenţa unor substanţe ce pot bloca reactivul prin
reacţii specifice de oxidare;
6. capacitatea de a produce un volum redus de produşi
secundari nedoriţi din cauza pericolului pentru sănătatea populaţiei;
7. asigurarea unei biostabilităţi a apei furnizate;
8. capacitatea de a avea efect
remanent la o doză ce nu trebuie să depăşească valoarea maximă;
9. prevederea unei trepte de control final al dozei
sau al produşilor secundari.
c) eficienţa celorlalte trepte de tratare;
d) tipul de apă şi protecţia sanitară a acesteia,
conţinutul de substanţe organice şi compuşi ai azotului, care pot reacţiona cu
reactivul, mărind consumul;
e) costul dezinfectării în condiţiile asigurării
cerinţelor normate de livrare a apei nu trebuie afectat de preluarea, în
treapta de dezinfecţie, a sarcinilor ce trebuie şi pot fi realizate în alte
trepte de tratare.
SECŢIUNEA a 4-a
Transportul apei potabile şi/sau industriale
Art. 81. Conductele ce transportă apă trebuie să
îndeplinească simultan următoarele condiţii:
a) să asigure debitul proiectat de apă în secţiunea
respectivă;
b) să fie etanşe, pentru eficienţa funcţionării şi
protecţia spaţiului învecinat;
c) să reziste la toate presiunile de lucru din
secţiunea respectivă;
d) să păstreze calitatea apei transportate.
Art. 82. La aducţiuni se vor realiza amenajările
constructive şi dotările cu echipamentele adecvate pentru măsurarea şi
înregistrarea debitelor, măsurarea presiunilor şi a sistemului de control şi
colectare a datelor utilizând un sistem de control şi achiziţie de date
(SCADĂ).
Art. 83. (1) In lipsa
aparatelor de măsură, determinarea capacităţii de transport a aducţiunii se
face prin calcul.
(2) Determinarea capacităţii aducţiunii prin calcul
se face prin stabilirea unor tronsoane de aducţiune care:
a) au acelaşi diametru;
b) se poate măsura presiunea
la capetele tronsoanelor;
c) se cunoaşte cota topografică a capetelor tronsoanelor;
d) nu sunt prevăzute legături pentru alimentarea altor
utilizatori.
(3) Dacă se cunoaşte diametrul conductei, distanţa
între două secţiuni, cotele piezometrice ale secţiunilor de capăt, se poate
calcula debitul folosind o relaţie matematică precizată în literatura de
specialitate sau pusă la dispoziţie de fabricanţii conductelor.
Art. 84. In cazul în care aducţiunea nu are în dotare
un echipament de măsurare pentru presiune sau pentru debit şi nu sunt prevăzute
nici amenajările constructive pentru instalarea lor, determinarea debitului se
poate realiza prin folosirea rezervoarelor, asigurându-se o precizie relativ
bună.
Art. 85. Testarea rezistenţei conductei la presiune se
face după metodologia dată în proiect, iar în lipsa acesteia se recomandă folosirea
prescripţiilor din SR EN 805:2000.
Art. 86. (1) Toate componentele destinate transportului
apei vor fi inspectate cel puţin săptămânal.
(2) Inspecţia va fi făcută, de
regulă, de acelaşi personal, pentru a se obişnui cu detaliile şi a putea sesiza
diferenţele de la un control la altul. Rezultatul inspecţiei se consemnează
într-o fişă de inspecţie al cărei conţinut va fi stabilit în cadrul procedurilor proprii. Ele stau la baza:
a) întocmirii planului de întreţinere şi a executării
lucrărilor necesare;
b) executării lucrărilor de reparaţie, dacă este
cazul;
c) avertizării populaţiei dacă aspectele semnalate
sunt legate de cantitatea de apă (oprirea apei, restricţii de furnizare) sau de
calitatea acesteia (măsuri de dezinfectare suplimentară) etc;
d) luarea măsurilor asupra intervenţiilor neautorizate
în zona de protecţie sanitară.
(3) In timpul inspecţiei se verifică:
a) starea ventilelor de aerisire:
integritate, stare de funcţionare, prezenţa apei în cămin, anunţându-se echipa
de intervenţie pentru scoaterea apei din cămin şi eliminarea cauzelor care au
provocat inundarea, starea vopselei etc;
b) supratraversările: starea structurii de
rezistenţă, tendinţa râului de erodare a malurilor, suprafeţelor vopsite,
starea ventilelor de aerisire, starea căii de acces, starea
termoizolaţiei/hidroizolaţiei etc;
c) starea suprafeţei de teren asigurată ca zonă de
protecţie sanitară: depozite de deşeuri necontrolate, folosirea substanţelor
nepermise, utilizarea apei în mod fraudulos, existenţa mijloacelor de reperare
a conductei, tendinţa de lunecare a terenului etc;
d) mijloacele de combatere a loviturii de berbec:
starea construcţiei, starea mecanismelor de lucru (recipient hidrofor, valoare
presiune, stare vane de reglare, închiderea de protecţie etc);
e) starea altor mijloace de asigurare a funcţionării;
f) starea staţiei suplimentare de dezinfectare de pe
traseu, dacă există; în staţie se va intra numai pe baza unei autorizaţii de
acces emise în acest sens;
g) verificarea stării mijloacelor prin care sunt
prelevate probe de apă în vederea controlului asupra calităţii. Probele de apă
potabilă vor fi luate numai de personal special instruit, iar probele vor fi
centralizate şi, pe baza lor, se va realiza raportul anual asupra calităţii
apei, conform prevederilor legale în vigoare.
Art. 87. Când există mijloace de măsurare a
parametrilor de funcţionare, valorile acestora vor fi notate în fişă, iar
persoana în a cărei grijă intră supravegherea tehnologică a sistemului va
verifica dacă s-a redus capacitatea de transport, calitatea apei şi eventual va
solicita cercetări mai amănunţite.
Art. 88. Pentru aducţiunile lungi (15-150 km), se
recomandă implicarea în supravegherea aducţiunilor a unui personal angajat care
să locuiască în zonă pentru a evita deplasările lungi; în caz contrar, vor fi
puse la dispoziţie mijloace de transport. în cazuri speciale vor fi prevăzute
cantoane de exploatare şi personal permanent.
Art. 89. Lucrările de întreţinere la aducţiuni se fac
punctual, ca urmare a rezultatului inspecţiei sau după un plan anual de
întreţinere, astfel:
a) se verifică şi se corectează funcţionalitatea
tuturor armăturilor, căminelor: semestrial;
b) se curăţă şi se înierbează zonele de protecţie
sanitară: anual;
c) se etanşează vanele, se reface scara, capacul, se
vopsesc elementele metalice din cămine, supratraversări, elemente de
semnalizare: anual;
d) se verifică subtraversările de drumuri naţionale şi
căi ferate: săptămânal;
e) se verifică stabilitatea pământului pe traseu şi
eventualele tasări: lunar;
f) se verifică pierderile de apă pe tronsoane;
g) se detectează eventuale branşări neautorizate:
lunar;
h) se refac sistemele de marcare/semnalizare a aducţiunii: anual;
i) se spală tronsoanele unde apar probleme (oxid de
fier, dezvoltări biologice etc): după caz.
Art. 90. Lucrările de aducţiune cu canale sau galerii
specifice transportului apei brute vor fi inspectate şi se vor efectua lucrări
de întreţinere, în special înaintea sezonului friguros şi după acesta; înainte,
pentru curăţare, eliminarea depunerilor, refacerea sistemului de protecţie,
montarea elementelor de protecţie, şi după, pentru refacerea taluzurilor în
urma efectului gheţii, verificarea modului de funcţionare, eliminarea
vegetaţiei care împiedică o bună curgere etc.
Art. 91. Pentru cunoaşterea performanţelor funcţionale
ale aducţiunii şi reţelei, periodic, se va face verificarea presiunilor, a
pierderilor de apă, iar în cazuri mai complexe, un
audit de specialitate cu personalul atestat.
Art. 92. (1) In funcţie de întindere şi importanţă,
sistemul de transport al apei trebuie continuu supravegheat, pentru a asigura
debitul sau debitul şi presiunea în secţiunea de control.
(2) Aducţiunea trebuie verificată prin debitul cu care
alimentează rezervorul, măsurându-se local debitul şi presiunea în secţiunile
de control, şi prin compararea valorilor obţinute cu valorile din schema
generală de funcţionare a sistemului.
(3) Pentru realizarea unui
bilanţ al apei şi pentru a avea o evaluare generală a eficienţei sistemului, se
va determina mărimea pierderii de apă din sistem, prin măsurarea simultană a
debitelor sau ca valori medii pe perioade de timp, cu ajutorul contoarelor de
apă, pe tronsoane.
(4) Pentru determinarea liniei piezometrice în lungul
sistemului se vor face măsurători ale presiunii în secţiunile de control ale
sistemului care se vor compara cu datele de calcul pentru punerea în evidenţă a
unor disfuncţionalităţi pe conducta de aducţiune.
Art. 93. Pierderile de apă admisibile pentru o
aducţiune trebuie să se situeze la valori sub 5% din cantitatea de apă intrată
în sistem.
SECŢIUNEA a 5-a
Inmagazinarea apei
Art. 94. (1) Construcţiile pentru înmagazinarea apei
au, în principal, rolul de acumulare a apei pentru compensarea variaţiilor
orare de debit furnizat, rezervă pentru stingerea incendiilor şi alimentarea
reţelei în situaţia unor indisponibilităţi apărute la captare sau a conductei
de aducţiune.
(2) In unele cazuri, construcţiile pentru
înmagazinarea apei pot îndeplini şi funcţii de rupere a presiunii, asigurarea
unui timp suficient de contact între reactivi şi apă pentru realizarea unei
dezinfectări în bune condiţii, înmagazinarea apei pentru spălatul filtrelor
etc.
(3) In cazul în care apa este
înmagazinată şi stocată într-o construcţie care cuprinde mai mult de un singur
compartiment şi fiecare compartiment are intrare şi ieşire proprie, iar
compartimentele nu sunt conectate hidraulic între ele, construcţia constituie
rezervor de înmagazinare separat, iar în cazul în care compartimentele sunt
conectate hidraulic, construcţia constituie rezervor de înmagazinare
individual.
Art. 95. (1) In rezervorul de inmagazinare apa trebuie
să fie sanogenă şi curată, să fie lipsită de microorganisme, paraziţi sau
substanţe care, prin număr ori concentraţie, pot constitui un pericol potenţial
pentru sănătatea umană şi să îndeplinească cerinţele minime prevăzute în
legislaţia în vigoare.
(2) Apa potabilă este considerată sanogenă şi curată
dacă în proba prelevată la ieşirea din rezervorul de înmagazinare valorile
pentru parametrii bacterii coliforme, E.coli şi streptococi fecali sunt cele
prevăzute în legislaţia specifică şi dacă rezultatele determinărilor pentru
bacteriile coliforme arată absenţa acestora în 95% din probele prelevate, pe
durata unui an calendaristic.
Art. 96. Operatorul serviciului de alimentare cu apă
trebuie să asigure prelevarea şi analizarea săptămânală a unei probe de apă de
la ieşirea din fiecare rezervor de înmagazinare în funcţiune, pentru a verifica
conformarea cu valorile parametrilor: bacterii coliforme totale, E. coli,
streptococi fecali, număr de colonii la 22 grade C şi la 37 grade C,
turbiditate şi dezinfectantul rezidual.
Art. 97. Operatorul va lua măsurile necesare pentru
asigurarea unui disponibil de apă potabilă înmagazinată care să acopere minimul
necesar pentru o perioadă de 12 ore de întrerupere a prelucrării şi livrării în
staţiile de tratare.
Art. 98. Rezervoarele de înmagazinare trebuie să aibă
posibilitatea de evacuare a apei de spălare şi să aibă un sistem de acces
pentru recoltarea de probe de apă.
Art. 99. Spălarea, curăţarea şi dezinfecţia
rezervoarelor de înmagazinare sunt obligatorii şi trebuie realizate periodic şi
ori de câte ori este necesar, iar materialele şi substanţele de curăţare şi
dezinfecţie trebuie să aibă aviz sanitar de folosire.
Art. 100. Rezervoarele de înmagazinare a apei vor fi
exploatate şi întreţinute astfel încât să nu permită contaminare din exterior.
Art. 101. Materialele de construcţie,
inclusiv vopselele, substanţele de impermeabilizare etc, a instalaţiilor de tratare
a apei pentru potabilizare şi rezervoarele de înmagazinare a apei trebuie să
aibă aviz sanitar de folosire în acest scop.
Art. 102. Vana pentru rezerva intangibilă de incendiu trebuie să fie sigilată în poziţia închis şi se poate
deschide numai la dispoziţia organelor de pază contra incendiilor.
Art. 103. Personalul de operare va urmări starea
rezervoarelor de înmagazinare, izolaţia termică, aerisirea, căile de acces,
pierderile de apă etc. şi va consemna nivelul apei în rezervor, temperatura
apei şi debitul vehiculat.
Art. 104. Operatorul, care asigură serviciul de
alimentare cu apă din sistemul de alimentare cu apă şi de canalizare, va
asigura protecţia calităţii apei în reţelele de apă, prin respectarea timpilor
maximi de stagnare a apei în rezervoarele de înmagazinare, şi o va certifica
prin buletine de analiză a
apei, efectuate la intervalele maxime impuse prin avize, de organele de
sănătate publică abilitate. Efectuarea analizelor la sursă şi în reţele se va
efectua, după luarea măsurilor de spălare şi dezinfecţie necesare, ori de câte
ori intervin lucrări de înlăturare a avariilor.
SECŢIUNEA a 6-a
Distribuţia apei potabile şi/sau industriale
Art. 105. (1) Autorităţile
administraţiei publice locale trebuie să asigure condiţiile necesare accesului
nediscriminatoriu al tuturor membrilor comunităţii la serviciul de alimentare
cu apă.
(2) Dreptul de acces nediscriminatoriu şi de utilizare
a serviciului este garantat tuturor utilizatorilor, în condiţii contractuale şi
cu respectarea prevederilor regulamentului serviciului şi a programelor de
reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de alimentare cu apă şi de
canalizare.
Art. 106. (1) Delimitarea dintre reţeaua publică de
alimentare cu apă şi reţeaua interioară de distribuţie aparţinând utilizatorului
este căminul de branşament.
(2) Părţile componente ale unui branşament sunt:
a) o construcţie numită cămin de apometru (de
branşament), plasată pe domeniul public sau privat, folosită pentru controlul
şi întreţinerea branşamentului, fiind vizibilă şi accesibilă;
b) priza de apă reprezentând punctul de racordare la
reţeaua de distribuţie a apei;
c) o conductă de branşament care se leagă la reţeaua
publică de distribuţie;
d) armătura (vana) de concesie;
e) contorul de branşament care asigură măsurarea
debitului de apă furnizată;
f) armătura (vana) de închidere.
(3) Delimitarea dintre reţeaua publică de distribuţie
şi instalaţia interioară a utilizatorului se face prin contorul de branşament,
care este ultima componentă a reţelei publice de distribuţie.
(4) Branşamentul până la contor, inclusiv căminul de
branşament şi contorul, aparţine reţelei publice de distribuţie a apei,
indiferent de modul de finanţare a realizării acestuia.
(5) Căminul de branşament se amplasează cât mai
aproape de limita de proprietate, de regula la 1-2 m în exteriorul acesteia.
Art. 107. (1) Toţi utilizatorii care au instalaţii de
utilizare a apei vor avea acces de bransare la reţelele sistemului de
alimentare cu apă în condiţiile legii şi ale prezentului regulament.
(2) Un utilizator trebuie să aibă, de regulă, un singur
branşament de apă, mai multe branşamente admiţându-se în cazuri speciale.
Art. 108. (1) Branşarea tuturor utilizatorilor de apă,
persoane fizice sau juridice, la reţelele de alimentare cu apă se poate face
doar în baza avizului definitiv, eliberat de operator la cererea
utilizatorului, pe baza proiectului de execuţie.
(2) Eliberarea avizului se realizează în două faze, şi
anume:
a) avizul de bransare de principiu, eliberat în
vederea obţinerii autorizaţiei de construire - cuprinde datele generale privind
posibilităţile şi condiţiile de bransare a utilizatorului, date ce vor sta la
baza întocmirii documentaţiilor de către un proiectant autorizat;
b) avizul de bransare definitiv - prin care se însuşesc
soluţiile tehnice adoptate de proiectant prin detaliile de execuţie.
Documentaţia anexată la cererea pentru avizul definitiv va conţine:
1. memoriu tehnic privind descrierea
soluţiilor adoptate în cadrul proiectului pentru branşarea la reţeaua de alimentare
cu apă;
2. scheme de montaj al conductelor de apă;
3. certificatul de urbanism;
4. planul de încadrare în zonă, la scara de 1:500;
5. actul de proprietate sau o
împuternicire dată de proprietar;
6. planul reţelelor în incintă.
(3) Operatorul are obligaţia de a elibera avizul
definitiv în maximum 30 de zile calendaristice de la depunerea documentaţiei
complete. In cazul în care în momentul depunerii documentaţiei aceasta nu este
completă, operatorul, în termen de maximum 10 zile calendaristice, va solicita,
în scris, completarea documentaţiei cu documentele care lipsesc, completând în
acest sens un borderou-tip care cuprinde toate documentele necesare eliberării
avizului, precum şi data la care s-a depus documentaţia incompletă.
Art. 109. (1) Executarea lucrărilor de extindere pentru
alimentări cu apă, inclusiv a branşamentelor de apă, se va face după obţinerea
autorizaţiei de construire eliberate de autoritatea administraţiei publice
locale, autorizaţie care va avea la bază avizul definitiv al operatorului.
(2) Se admite montarea contoarelor de apă (apometre)
şi în clădiri, în general în subsoluri, cu condiţia asigurării de către
utilizator a securităţii în funcţionare şi a accesului operatorului,
stabilindu-se în acest sens clauze contractuale care să definească drepturile
şi îndatoririle fiecărei părţi în această situaţie.
(3) Darea în funcţiune a branşamentului de apă se va
face după recepţia acestora; la recepţie se vor efectua probele de presiune şi
de etanşeitate. Punerea în funcţiune se va face după încheierea contractului de
furnizare/utilizare între operator şi utilizator în termenul prevăzut în
contract.
(4) Realizarea de branşamente fără avizul
operatorului este considerată clandestină şi atrage, conform legislaţiei în
vigoare, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională,
administrativă sau penală, după caz, atât pentru utilizator, cât şi pentru
executantul lucrării.
(5) Recepţia şi preluarea branşamentului ca mijloc
fix se realizează conform legislaţiei în vigoare.
(6) Intreţinerea, reparaţiile şi înlocuirea totală
sau parţială a branşamentului aparţinând sistemului, precum şi a căminului de
branşament sunt în sarcina operatorului/prestatorului
serviciului.
Art. 110. (1) Cheltuielile pentru executarea
branşamentului, inclusiv a căminului de apometru, revin autorităţilor
administraţiei publice locale, judeţene sau asociaţiilor de dezvoltare
comunitară. Execuţia lucrărilor se realizează prin grija operatorului, iar
modalităţile de decontare vor fi stabilite în contractul de delegare a
gestiunii, dacă este cazul.
(2) In cazuri bine justificate de către operatori, dacă
condiţiile tehnice nu permit altă soluţie, se poate admite racordarea mai
multor utilizatori la acelaşi branşament, aceştia având cămine de branşament, amplasate
conform art. 106 alin. (5), precum şi contoare separate montate în aceste
cămine.
Art. 111. Lucrările de întreţinere la reţeaua de
distribuţie constau în:
a) verificarea stării şi
integritatea hidrantilor şi remedierea imediată a deficienţelor: capacele de
protecţie, pierderea de apă, intervenţia neautorizată, blocarea hidrantilor,
existenţa inscripţiilor de marcaj, eventual starea de funcţionare prin
deschiderea hidrantului pentru o perioadă scurtă de timp: săptămânal;
b) verificarea stării căminelor de vane: existenţa
capacelor, starea capacelor de cămin şi înlocuirea imediată cu capace mai
sigure, starea interioară a căminului (are apă, are deşeuri, are legături
neautorizate, construcţia este întreagă, dacă scara nu este corodată, piesele
metalice sunt vopsite etc);
c) verificarea căminelor de branşament: integritate,
starea contorului de apă, funcţionarea şi eventual citirea contorului, prezenţa
apei în cămin (se anunţă echipa de intervenţie pentru scoaterea apei din cămin
şi eliminarea cauzelor care au provocat inundarea), tendinţele de distrugere
etc;
d) montarea indicatoarelor rutiere şi a celor
luminoase de avertizare a pericolelor în zona în care capacele ce se găsesc pe
calea rutieră sunt lipsă/defecte, după caz;
e) verificarea ca după refacerea căii de circulaţie
capacele să fie la cota noii căi de rulare: săptămânal;
f) curăţarea căminelor, evacuarea apei, repararea
căminului, vopsirea părţilor metalice;
g) verificarea funcţionării vanelor, vanelor de
reglare a presiunii şi ventilelor de aerisire;
h) controlul pierderilor de apă; integral, la cel puţin
2 ani pentru reţelele de distribuţie;
i) depistarea branşamentelor fraudulos executate:
semestrial;
j) înlocuirea contoarelor de apă defecte, care
funcţionează în afara clasei de precizie sau pentru verificarea metrologică
periodică;
k) asigurarea stării normale de funcţionare a nodurilor
în care se prelevează probe pentru urmărirea calităţii apei, de către
personalul propriu sau de către organele sanitare: lunar;
l) spălarea tronsoanelor unde
viteza de curgere este mică, ca urmare a reducerii consumului: lunar sau la
intervale ce se decid în funcţie de indicaţiile organelor sanitare de
inspecţie, sau acolo unde se semnalează probe bacteriologice proaste (lipsa
clorului, prezenţa bacteriilor etc);
m) verificarea debitului şi presiunii la branşamentul
utilizatorului, în secţiuni caracteristice;
n) aerisirea tronsoanelor cu defecţiuni de funcţionare
cunoscute; săptămânal.
Art. 112. Toate caracteristicile importante, de natură
să schimbe elementele de siguranţa funcţionării, vor fi sistematizate şi vor fi
introduse în lista supravegherii prioritare sau chiar în cartea construcţiei.
Art. 113. Elementele constructive
ale sistemului vor fi poziţionate faţă de calea de circulaţie, în sistemul
naţional de referinţă şi vor fi pregătite pentru sistemul GIS.
Art. 114. (1) In cazul capacelor căminelor, dacă
denivelarea depăşeşte 1 cm, se trece la refacerea alinierii capacului.
(2) O procedură similară se va aplica în cazul
corectării cotelor cutiei de protecţie a capătului de sus al tijei de manevră a
vanelor îngropate în pământ.
Art. 115. Atunci când instrucţiunile o prevăd, când
organele sanitare decid sau după un accident care a avut implicaţii asupra
calităţii apei, se face spălarea, spălarea şi dezinfectarea sau numai
dezinfectarea unor tronsoane din reţea sau a întregii reţele.
(2) Viteza apei utilizate la spălare trebuie să fie de
minimum 1,5 m/s.
(3) Dezinfectarea se face cu
apă clorată cu circa 30 mg Cl/m3 care se introduce prin pompare printr-un hidrant până se umple,
păstrându-se plină minimum 24 ore după care se goleşte şi se spală minimum 1
oră cu apă până când analiza de apă rezultată este bună, iar autoritatea
sanitară dă aviz de punere în funcţiune a circuitului.
(4) Pentru siguranţă, populaţia trebuie avertizată şi
anunţată când la branşament apa nu îndeplineşte condiţiile de potabilitate.
(5) Spălarea şi dezinfectarea se începe cu tronsoanele
din amonte pentru a putea fi date în funcţiune, iar personalul de intervenţie
va fi instruit şi dotat cu mască de protecţie contra scăpărilor de clor.
(6) Cu ocazia spălării se verifică şi etanşeitatea
vanelor, iar cele defecte se vor înlocui.
Art. 116. (1) Pierderile de apă în reţea se consideră
ca fiind normale dacă au valori sub 15% din cantitatea totală intrată în sistemul de distribuţie.
(2) Lucrările de reabilitare sau modernizare, după caz,
se fac obligatoriu, în cazul în care pierderea generală de apă (de la captare la utilizator) este mai mare de 20%.
Art. 117. Reparaţiile se vor face în concordanţă cu
procedura de lucru în funcţie de:
a) tipul de material;
b) tehnica de lucru propusă şi stabilită prin
procedură;
c) timpul maxim posibil pentru oprirea apei;
d) posibilităţile şi consecinţele izolării tronsonului
avariat;
e) asigurarea cu apă a obiectivelor prioritare
(spitale, şcoli, agenţi economici la care întreruperea apei poate fi gravă);
f) utilajele ce pot fi aduse pe amplasament depinzând
de condiţiile meteorologice şi de starea vremii, de
amplasament, de mărimea avariei etc;
g) existenţa avizului Inspectoratului pentru situaţii
de urgenţă sau serviciului comunitar pentru situaţii de urgenţă, inclusiv a
organelor de poliţie, dacă se perturbă traficul în zonă;
h) existenţa unei autorizaţii de construire, conform
prevederilor legale.
Art. 118. Cu ocazia oricărei reparaţii, tuburile de
azbociment vor fi înlocuite obligatoriu, fiind interzisă repararea acestora sau
menţinerea lor în circuit.
Art. 119. (1) In caz de golire a conductei trebuie acordată o atenţie sporită modului de evacuare a
apei pentru a nu se produce vacuum pe conductă ceea ce poate face posibilă
aspirarea apei murdare din exteriorul acesteia şi apariţia pericolului unor
îmbolnăviri la utilizator.
(2) Pentru a evita formarea
vacuumului, prima armătură care se deschide va fi hidrantul situat la cota cea
mai înaltă de pe traseul implicat, iar acesta va rămâne deschis până la
reumplerea conductei cu apă.
(3) Dacă fenomenul de vacuum pe conductă se produce
în mod curent pe un tronson oarecare atunci vor fi luate măsuri de intercalare
a unor ventile de aerisire adecvate (ca poziţie şi capacitate).
Art. 120. Hidranţii avariaţi trebuie înlocuiţi cu alţi
hidranţi încercaţi pe bancul de probă, întrucât produc o pierdere mare de apă.
Pentru hidranţii montaţi pe artere, dar fără vană de izolare, se va analiza
soluţia introducerii unei vane de izolare, chiar dacă este o vană amplasată
direct în pământ.
Art. 121. (1) In cadrul lucrărilor de reparaţii se
poate include şi operaţiunea de introducere de vane speciale de control automat
(limitare) a presiunii în reţea pentru reducerea presiunii în perioada de
noapte, având drept scop reducerea pierderilor de apă din reţea.
(2) Utilizarea metodei nu înlocuieşte soluţia de
montare a pompelor cu turaţie variabilă.
Art. 122. Pentru realizarea branşamentelor noi se
recomandă folosirea unui procedeu care să permită realizarea acestuia fără
oprirea apei în conductă.
Art. 123. Toate lucrările de reparaţii se vor încheia
prin realizarea a două operaţiuni:
a) elaborarea unui document care să cuprindă
operaţiunile efectuate, acesta intrând în documentaţia tehnică a cărţii de
construcţii la capitolul reţea sau aducţiune, după caz;
b) întocmirea unei calculaţii a costurilor lucrării
care va fi păstrată în documentaţia de referinţă a tronsonului respectiv de
reţea.
Art. 124. La termenul legal se verifică recipientul de
hidrofor, fie că este recipient de hidrofor propriu-zis sau recipient de
combatere a loviturii de berbec ori recipient pentru
asigurarea amorsării pompelor, repararea acestuia
făcându-se în condiţiile stabilite de proiectant şi normele ISCIR.
Art. 125. (1) Pentru realizarea unei exploatări
eficiente a reţelei de distribuţie a apei, este necesară dezvoltarea unui
sistem care să permită transmiterea informaţiilor în timp real din sistem şi
interpretarea lor pentru a putea lua deciziile necesare sau parametrii să fie
reglaţi prin intermediul unui sistem de automatizare.
(2) Principalele mărimi controlate trebuie să fie:
a) starea de
funcţionare/rezervă/avarie a pompelor;
b) starea închis/deschis a vanelor;
c) nivelul/volumul apei în rezervor;
d) presiunea apei în reţeaua de distribuţie, în noduri
reprezentative (noduri unde o variaţie a presiunii se face cu o modificare
importantă a debitului) etc.
Art. 126. (1) Pentru eficientizarea activităţii,
operatorul trebuie să aibă un dispecerat prin care se va coordona întreaga
activitate de operare şi va fi asigurată corelarea informaţiilor date de
aparatele de măsură, cu lucrările de intervenţie în reţea şi cu sesizările
făcute de utilizatori.
(2) Dispecerul central trebuie să fie asigurat cu un
sistem de primire a informaţiilor, asistat de un program de calculator
performant şi dublat de un sistem informatic ce poate asigura introducerea
sistematică a datelor într-o bază de date, să poată fi uşor exploatate pentru
informaţii curente sau pentru realizarea de statistici trimestriale, anuale
etc.
(3) In cadrul dispeceratului trebuie să se poată
depista problemele legate de distribuţia apei, prin compararea datelor măsurate
cu cele date prin proiect sau din perioada anterioară de exploatare,
realizându-se un control mai riguros în zonă, astfel încât să se poată măsura
volumul de apă cerut de utilizatori şi identifica zonele cu pierderi mari de
apă.
Art. 127. (1) Măsurarea debitelor pe reţeaua de
distribuţie se poate face prin montarea pe conducta de plecare a apei din
rezervor a unui debitmetru sau contor de apă, putându-se folosi un debitmetru
portabil.
(2) In lipsa contorului, se poate face o determinare a debitului mediu pe un interval relativ mare
de timp, pentru a reduce influenţa decalajelor între citirea contoarelor de
branşament, dacă toate branşamentele sunt contorizate.
(3) In toate cazurile trebuie să se determine
pierderile de apă pe reţele.
Art. 128. (1) In cazul unor reţele mari, periodic, se
fac studii specializate, prin care să se determine comportarea reţelei faţă de
calitatea şi cantitatea de apă introdusă în reţea, precum şi stabilitatea
biologică a apei în condiţii reale.
(2) Rezultatele studiului vor fi folosite la luarea
unei decizii privind reabilitarea reţelei, creşterea nivelului de tratare prin
introducerea unor trepte suplimentare în schema de tratare a apei sau creşterea
calităţii apei introduse în reţea, concomitent cu reabilitarea reţelei.
Art. 129. Proba de presiune se va face după o
metodologie similară cu cea utilizată la aducţiuni.
Art. 130. Pentru eficientizarea activităţii de
distribuţie a apei, se va da o atenţie deosebită monitorizării şi reducerii
pierderilor de apă, mai ales în cazul utilizării unei surse de apă sărace, dacă
solul este sensibil la înmuiere sau dacă apa este adusă cu un efort energetic
mare (peste 0,5 kwh/m3).
Art. 131. La analizarea costurilor lucrărilor necesare
reducerii pierderilor de apă se va face comparaţia cu costul unui sistem
paralel sau suplimentar celui existent, prin care să fie adusă cantitatea de
apă pierdută.
Art. 132. Strategia controlului pierderilor de apă se
structurează în următoarele etape:
a) realizarea unui audit pentru stabilirea stadiului
pierderilor;
b) organizarea controlului şi analiza sistematică a
pierderilor;
c) dotarea cu echipamente pentru detectarea
pierderilor;
d) organizarea sistemului de remediere a defecţiunilor
constatate;
e) evaluarea continuă şi
controlarea efortului pentru estimarea pierderilor;
f) stabilirea limitei din punct de vedere tehnic şi
economic până la care remedierea defecţiunilor trebuie făcută.
Art. 133. La reţelele alimentate gravitaţional
reducerea presiunii în reţea, pentru micşorarea pierderilor de apă prin
neetanşeităţi, se poate face prin:
a) montarea pe conducte, în poziţie convenabilă, a
unor vane reductoare de presiune, care să asigure o presiune prestabilită în
zona aval de secţiune;
b) manevrarea zilnică a vanelor normale, cu precauţia
necesară pentru a nu se forma vacuum ca urmare a închiderii bruşte a acestora;
c) prin folosirea rezultatelor sistemului de
monitorizare a presiunilor şi adoptarea de măsuri similare (reglare de vane) în
secţiuni depărtate de secţiunea controlată.
Art. 134. In cazul reţelelor alimentate prin pompare,
reducerea presiunii în reţea se poate face:
a) prin modificarea debitului în cazul pompelor cu
turaţie variabilă, referinţa fiind luată de la nodul de reţea sensibil la
modificarea debitului;
b) prin scoaterea sau introducerea în funcţiune a
pompelor cu turaţie constantă, pe baza experienţei de exploatare, având în
vedere un consum zilnic aproape constant;
c) prin alegerea unor diametre ale conductelor astfel
încât, la modificarea presiunii, ritmul de scădere să
se propage cât mai uniform în reţea;
d) prin refacerea reţelei, acolo unde este cazul, în
sensul asigurării unei presiuni de bază pentru clădirile cu înălţime mai mică
şi mărirea acesteia la clădirile înalte prin staţie de pompare cu hidrofor,
pompe cu turaţie variabilă etc.
Art. 135. Prelucrarea sistematică a valorilor obţinute
din controlul pierderii de apă se va concretiza prin stabilirea de proceduri
legate de:
a) comportarea în timp a diferitelor tipuri de
materiale;
b) durata reală de viaţă a
unor materiale şi a tipurilor de îmbinări;
c) mai buna estimare a costurilor de exploatare a
reţelelor;
d) stabilirea unor valori raţionale asupra eficienţei
reţelei;
e) valori de comparat cu realizări din alte
localităţi/ţări;
f) stabilirea unei strategii de control a pierderilor
de apă.
Art. 136. (1) Orice utilizator are dreptul la un aparat
de măsurare a consumului pe branşamentul său.
(2) Montarea apometrelor se va face la toţi
utilizatorii ca o obligaţie a operatorului, până la data de 21 martie 2009, pe
baza unui program de contorizare stabilit de autoritatea administraţiei publice
locale.
(3) Asigurarea sumelor necesare pentru finanţarea
contorizării la branşamentul utilizatorului, prevăzută la alin. (2), va avea
prioritate la adoptarea bugetelor locale, ale asociaţiilor de dezvoltare
comunitară, respectiv ale operatorilor, dacă contractul de delegare a gestiunii
are prevăzută această investiţie, indiferent de forma de organizare a
operatorilor, de tipul de proprietate sau de modalitatea de gestiune adoptată.
(4) Contravaloarea contoarelor de apă montate de
utilizatori cu acordul operatorilor, inclusiv contravaloarea montajului
acestora, se decontează de operatori pe baza documentelor justificative
prezentate de utilizatori. Decontarea se face în limita fondurilor cu această
destinaţie, prevăzute în bugetele locale sau ale asociaţiilor de dezvoltare
comunitară, aprobate potrivit legii, şi transferate operatorilor, respectiv în
bugetele operatorilor, potrivit programelor de investiţii stabilite pe baza
contractelor de delegare a gestiunii. Până la montarea contoarelor, consumul
facturat nu va depăşi consumul stabilit în regim pauşal.
(5) Cantităţile efective de apă furnizate se
stabilesc pe baza înregistrărilor contorului de branşament.
(6) Pentru utilizatorii care nu posedă aparate de
măsură, până la montarea acestora, conform prevederilor de la alin. (2),
stabilirea consumului se face în baza criteriilor tehnice privind stabilirea
cantităţilor de apă în sistem pauşal.
(7) Debitele de apă
industrială se stabilesc numai pe baza înregistrării aparatelor de măsurare sau
a metodelor de determinare a consumurilor, stabilite de comun acord în
contractul de furnizare/prestare.
CAPITOLUL V
Serviciul de canalizare
SECŢIUNEA 1
Colectarea, transportul şi evacuarea apelor uzate
de la utilizatori
Art. 137. (1) Autorităţile administraţiei publice
locale trebuie să asigure condiţiile necesare accesului nediscriminatoriu al
tuturor membrilor comunităţii la serviciul de alimentare cu apă şi de
canalizare.
(2) Dreptul de acces nediscriminatoriu şi de utilizare
a serviciului este garantat tuturor utilizatorilor, în condiţii contractuale,
cu respectarea prevederilor regulamentului serviciului şi a programelor de
reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de alimentare cu apă şi de
canalizare.
Art. 138. (1) Delimitarea dintre reţeaua publică de
canalizare şi instalaţia interioară de canalizare aparţinând utilizatorului
este căminul de racord.
(2) Părţile componente ale unui racord sunt:
a) o construcţie numită cămin de racord, plasată pe
domeniul public sau privat, folosită pentru controlul şi întreţinerea
racordului, fiind vizibilă şi accesibilă;
b) un dispozitiv tip sifon, instalat în cămin cu
rolul de a garanta securitatea reţelei şi care permite totodată racordarea la
reţeaua de canalizare aparţinând utilizatorului;
c) o conductă de racordare, situată între căminul de
racord şi reţeaua publică de canalizare;
d) un dispozitiv de legătură, realizat conform
normelor tehnice în vigoare, permiţând legarea conductei de racordare la
canalul de serviciu.
(3) Racordul de la cămin spre reţea, inclusiv căminul
de racord cu toate componentele sale, aparţine reţelei publice de canalizare,
indiferent de modul de finanţare a realizării acestuia.
Art. 139. (1) Pentru a nu se produce inundarea
subsolurilor utilizatorului, în cazul intrării sub presiune a reţelei de
canalizare, acestea nu vor fi racordate direct la reţeaua de canalizare.
(2) Pe legăturile prevăzute pentru golirea subsolurilor
la canalizare, în vederea evacuării apelor provenite din reţelele interioare de
alimentare cu apă şi de canalizare în cazul unor defecţiuni, se vor monta de
către utilizatori vane şi clapete contra refulării.
(3) Căminul de racord se amplasează astfel:
a) la 1-2 m faţă de clădire, la imobilele fără curte
şi fără împrejmuire;
b) imediat după căminul uscat, de control al
canivoului, la imobilele construite în terenuri sensibile de umezire
(macroporice);
c) la 1 -2 m de împrejmuire, în curtea imobilelor cu incinta închisă;
d) la canalul de serviciu, acolo unde distanţa dintre
clădire şi canalul public este mai mică de 3 m.
Art. 140. Evacuarea apelor uzate în reţelele de
canalizare ale localităţilor este permisă numai dacă prin aceasta:
a) nu se degradează
construcţiile şi instalaţiile reţelelor de canalizare şi ale staţiilor de
epurare;
b) nu se diminuează capacitatea de transport a
canalelor prin depuneri sau obturări;
c) nu se aduc prejudicii igienei şi sănătăţii publice
sau personalului de exploatare;
d) nu se perturbă procesele de epurare din staţiile
de epurare sau nu se diminuează capacitatea acestora;
e) nu se creează pericol de explozie;
f) nu afectează calitatea apelor uzate şi meteorice
din sistemul de canalizare.
Art. 141. Deversarea la
canalizare se poate face prin intermediul racordului şi numai a următoarelor
categorii de ape uzate:
a) ape uzate menajere;
b) ape uzate industriale;
c) ape uzate orăşeneşti;
d) ape pluviale;
e) ape uzate provenite de la platformele de depozitare
a zăpezii.
Art. 142. (1) Orice utilizator care doreşte să fie
racordat la sistemul de canalizare trebuie să depună la operatorul serviciului
de canalizare o cerere de racordare. Cererea va fi însoţită de certificatul de
urbanism, planul de încadrare în zonă la scara de 1:500 şi actul de proprietate
sau o împuternicire dată de proprietar.
(2) La solicitarea avizului de racordare, în vederea
evacuării apelor uzate, utilizatorul va pune la dispoziţie date asigurate de un
proiectant autorizat, respectiv breviare de calcul cu estimări ale debitelor şi
compoziţiei apelor uzate care urmează a fi evacuate în canalizările
localităţilor.
Art. 143. Pentru orice modificări privind debitul
şi/sau calitatea apelor uzate, evacuate în reţelele de canalizare ale
localităţilor de către operatorii economici, ca urmare a extinderii
capacităţilor de producţie, a modificării tehnologiilor de fabricaţie sau a
altor cauze, utilizatorul are obligaţia de a cere un nou aviz de racordare, de
a obţine avizul inspectoratului de sănătate publică şi avizul de gospodărire a
apelor, iar operatorul are obligaţia să modifice contractul de furnizare.
Art. 144. (1) Cheltuielile pentru executarea
racordurilor la utilizator revin autorităţilor administraţiei publice locale,
judeţene sau asociaţiilor de dezvoltare intercomunală. Execuţia lucrărilor se
realizează prin grija operatorului, iar modalităţilor de decontare vor fi
stabilite în contractul de delegare a gestiunii, dacă este cazul.
(2) Legătura realizată între căminul de racordare şi
reţeaua de canalizare interioară a utilizatorului, inclusiv cea pentru apele
meteorice, este în sarcina exclusivă a utilizatorului. Canalizarea şi lucrările
de racord trebuie să fie executate în condiţii de etanşeitate.
Art. 145. In vederea eliberării avizului de racordare, operatorul:
a) va analiza cantităţile şi încărcările cu
impurificatori ale apelor uzate, prognozate a fi evacuate de utilizator, în
corelaţie cu capacitatea reţelelor de canalizare existente în zona de
amplasament şi a instalaţiilor de epurare aferente, pe tipuri de apă uzată;
b) va decide emiterea avizului de principiu de
racordare a utilizatorului, dacă reţeaua/reţelele de canalizare şi instalaţiile
de epurare au capacitatea de preluare necesară noilor condiţii, indicând
amplasamentul căminelor de racord şi, dacă este necesar, necesitatea montării
unor staţii de preepurare;
c) refuză emiterea avizului de principiu de preluare a
apelor uzate în sistemul de canalizare, amână emiterea sau limitarea provizorie
a preluării debitelor, dacă execuţia racordului necesită realizarea unei
redimensionări a reţelei de canalizare sau a instalaţiilor de epurare
existente, în funcţie de strategia de dezvoltare a reţelelor sistemului de
canalizare stabilită de autoritatea administraţiei publice locale;
d) eliberează avizul de
racordare definitiv, specificând:
1. debitele şi concentraţiile maxime admisibile ale
impurificatorilor apelor uzate evacuate, în secţiunea de control;
2. eventualele restricţii de evacuare în anumite ore
sau situaţii;
3. măsuri de uniformizare a debitelor şi
concentraţiilor substanţelor poluante conţinute;
4. obligaţia utilizatorului de a semnala operatorului
toate accidentele sau anomaliile din instalaţiile proprii, care pot perturba
buna funcţionare a sistemului de canalizare.
Art. 146. Operatorul are
obligaţia de a elibera avizul definitiv de racordare în maximum 30 de zile de
la depunerea documentaţiei complete. In cazul în care în momentul depunerii
documentaţiei aceasta nu este completă, operatorul, în termen de maximum 10
zile, va solicita în scris completarea documentaţiei cu documentele lipsă,
completând în acest sens un borderou-tip care cuprinde toate documentele
necesare eliberării avizului, precum şi data la care s-a depus documentaţia
incompletă.
Art. 147. (1) Inainte de orice
racordare la reţelele de canalizare, operatorul serviciului de canalizare va
verifica conformarea execuţiei instalaţiilor interioare cu proiectul de
realizare a acestor instalaţii de canalizare interioară ce a stat la baza
avizului de racordare, astfel încât să fie asigurate posibilitatea tehnică de
racordare şi compatibilitatea celor două reţele.
(2) Este interzisă montarea oricărui dispozitiv sau
oricărei instalaţii care poate permite pătrunderea apelor uzate în conducta de
apă potabilă sau industrială, fie prin aspirare datorată fenomenului de
ejecţie, fie prin refulare cauzată de o suprapresiune produsă în reţeaua de
evacuare.
Art. 148. (1) Pentru controlul calităţii apelor
deversate în reţeaua de canalizare, utilizatorii, operatori economici care desfăşoară
activităţi în urma cărora rezultă ape uzate din procesele tehnologice, vor
prezenta, la cererea organului de control abilitat să efectueze astfel de
controale, buletine de analiză emise de un laborator autorizat.
(2) Buletinele de analiza vor avea o vechime de cel mult
30 de zile calendaristice.
Art. 149. (1) Recepţia şi preluarea racordului ca
mijloc fix se realizează conform legislaţiei în vigoare.
(2) Intreţinerea, reparaţiile şi înlocuirea totală sau
parţială a racordurilor aparţinând sistemului, precum şi a căminului de
racordare sunt în sarcina operatorului/prestatorului serviciului.
(3) In cazul în care apar unele deteriorări ale
reţelelor, inclusiv cu efecte asupra terţilor, şi se dovedeşte că acestea se
datorează neglijenţei sau imprudenţei din partea unui utilizator, costurile
intervenţiilor operatorului serviciului pentru remedierea situaţiei sunt în
sarcina utilizatorului vinovat, care este răspunzător de daunele provocate.
Art. 150. Apele uzate provenite de la unităţile
medicale şi veterinare, curative sau profilactice, de la laboratoarele şi
institutele de cercetare medicală şi veterinară, de la unităţile de ecarisare,
precum şi de la orice fel de întreprinderi şi instituţii care, prin specificul
activităţii lor, produc contaminare cu agenţi patogeni (microbi, virusuri, ouă
de paraziţi) pot fi evacuate în reţelele de canalizare ale localităţilor numai
cu respectarea următoarelor măsuri, certificate periodic prin buletine de
analiză, eliberate de către inspectoratele de sănătate publică teritoriale, ce
vor fi comunicate operatorilor care au în administrare şi exploatare reţeaua de
canalizare şi staţia de epurare a localităţii:
a) la unităţile medicale şi veterinare, curative sau
profilactice realizarea măsurilor de dezinfecţie a tuturor produselor
patologice provenite de la bolnavi se va face conform legislaţiei sanitare în
vigoare;
b) la laboratoarele institutelor care lucrează cu
produse patologice şi la celelalte unităţi menţionate, realizarea măsurilor de
dezinfecţie/sterilizare a tuturor produselor patologice se va face conform
legislaţiei sanitare în vigoare.
Art. 151. Utilizatorul este obligat să respecte toate
normele şi normativele în vigoare cu privire la condiţiile şi calitatea apelor
uzate. In acest sens, utilizatorul nu poate deversa în reţeaua de canalizare
ape uzate care în secţiunea de control conţin:
a) materii în suspensie ale căror cantitate, mărime
şi natură constituie un factor activ de erodare a canalelor, provoacă depuneri
sau stânjenesc curgerea normală;
b) substanţe cu agresivitate
chimică asupra materialelor din care sunt realizate reţelele de canalizare şi
staţiile de epurare a apelor uzate din localităţi;
c) substanţe de orice natură care, plutitoare sau
dizolvate, în stare coloidală sau de suspensie, pot stânjeni exploatarea
normală a canalelor şi staţiilor de epurare a apelor uzate sau care, împreună
cu aerul, pot forma amestecuri explozive;
d) substanţe toxice sau nocive care, singure sau în
amestec cu apa din canalizare, pot pune în pericol personalul de exploatare a
reţelei de canalizare şi a staţiei de epurare;
e) substanţe cu grad ridicat de periculozitate;
f) substanţe care, singure sau în amestec cu apa din
canalizare, pot degaja mirosuri care să contribuie la poluarea mediului
înconjurător;
g) substanţe colorante ale
căror cantităţi şi natură, în condiţiile diluării realizate în reţeaua de
canalizare şi în staţia de epurare, determină modificarea culorii apei din
resursele de apă în care se evacuează apele epurate;
h) substanţe inhibitoare ale procesului de epurare a
apelor uzate sau de tratare a nămolului;
i) substanţe organice greu biodegradabile, în cantităţi
ce pot influenţa negativ procesul de epurare a treptei biologice.
Art. 152. (1) In cazul în care în localitate există un
sistem public de canalizare, toţi utilizatorii care au contract de furnizare a
apei, indiferent dacă au sau nu branşament propriu, au obligaţia de a deversa
apele uzate provenite din activităţile specifice fiecărui tip de utilizator
numai în reţeaua de canalizare, cu respectarea
prevederilor prezentului regulament.
(2) Utilizatorii care se alimentează cu apă din
reţeaua de distribuţie sau din surse proprii şi care sunt amplasaţi în zone
unde nu există reţele de canalizare au obligaţia dotării cu bazine etanşe
vidanjabile sau cu staţie de epurare compactă locală, construite şi exploatate
în condiţiile impuse de autorităţile de mediu şi gospodărire a apelor
competente. Vidanjarea şi evacuarea apelor uzate provenite din astfel de fose
se poate realiza fie de către operatorul serviciului de canalizare, fie de
către alţi agenţi economici autorizaţi, care au obţinut în prealabil avizul
operatorului privind locul şi condiţiile tehnice de descărcare a apelor uzate
provenite din procesul de vidanjare.
(3) Vidanjarea este interzisă
în zonele în care există realizat un sistem public de canalizare, dacă
operatorul serviciului a notificat utilizatorului acceptul său de preluare a
apelor uzate în sistemul de canalizare şi s-a angajat că va realiza racordul.
Art. 153. (1) Utilizatorii din
categoria operatorilor economici au obligaţia de a controla permanent
parametrii apelor uzate industriale, astfel încât la deversarea în reţeaua de
canalizare să respecte indicatorii consemnaţi în avizul de racordare.
(2) In cazul în care apele uzate depăşesc încărcările avizate de operator sau de organele de
gospodărire a apelor competente, se vor lua măsuri imediate de încadrare în
aceste avize, cu plata, în sarcina utilizatorului, a contravalorii
cheltuielilor suplimentare de epurare, precum şi a valorii eventualelor pagube
produse atât operatorului, cât şi terţilor.
(3) Operatorul poate efectua în secţiunea de măsură
prelevări de probe şi controale în prezenţa utilizatorului, în scopul de a
verifica dacă apele industriale uzate deversate în reţeaua de canalizare au
calităţile stabilite în conformitate cu prescripţiile tehnice în vigoare sau
avizele operatorului ori autorităţilor de gospodărire a apelor competente.
(4) Proba prelevată din secţiunea de măsură va fi
reprezentativă şi suficientă cantitativ, astfel încât să poată fi supusă
analizelor fizico-chimice şi biologico-bacteriologice, astfel:
a) o treime va fi analizată prin grija operatorului;
b) o treime prin grija utilizatorului;
c) o treime va fi sigilată atât de operator, cât şi de
utilizator, constituind proba-martor, şi va fi păstrată de una dintre cele două
părţi în astfel de condiţii încât să permită conservarea caracteristicilor din
momentul prelevării. Analiza acestei probe, efectuată de un laborator
autorizat, agreat de ambele părţi, este opozabilă analizelor efectuate de
oricare dintre cele două părţi.
Art. 154. (1) Determinarea debitelor transportate de
canalizare se face în mod curent numai în secţiunea finală a colectorului
principal, la intrarea în staţia de epurare, pentru cunoaşterea debitului
introdus în staţie.
(2) Pentru cunoaşterea capacităţii reale de transport
şi depistarea acelor tronsoane la care viteza de autocuratare nu este
asigurată, se va determina debitul de apă uzată fără contoare, măsurând viteza şi secţiunea de curgere a apei uzate sau
utilizând grafice de calcul care ţin cont de:
a) panta colectorului între cămine succesive;
b) nivelul apei în cămine;
c) diametrul colectorului.
Art. 155. In vederea depistării zonelor în care apar
infiltraţii în cantităţi mari ale apei din sol se vor efectua analize ale apei
uzate în cămine, pentru determinarea consumului biologic de oxigen (CB05).
Art. 156. Pentru cunoaşterea debitelor în colectoarele
de canalizare trebuie stabilite tronsoane de control pe care se fac măsurători
pentru determinarea relaţiei dintre înălţimea apei în cămin/canal şi debitul
transportat, care vor reprezenta valori de referinţă, pentru aprecierea
debitelor în timpul exploatării.
Art. 157. Proba de etanşeitate se va face conform
procedurii folosite la recepţia lucrării, indicându-se şi valoarea pierderii
admisibile de apă.
Art. 158. Operatorul va asigura supravegherea, cu
frecvenţa stabilită în instrucţiunile tehnice, a colectoarelor canalizării de
către personal calificat, care va verifica periodic următoarele elemente
constructive ale reţelei de canalizare:
a) existenţa şi înlocuirea capacelor la căminele care
fac zgomot la trecerea vehiculelor;
b) existenţa grătarelor la gurile de scurgere;
c) existenţa denivelărilor, gropilor, şanţurilor pe traseul colectorului;
d) existenţa resturilor de pământ de pe stradă,
resturi care pot ajunge în canalizare;
e) după fiecare ploaie, băltirea apei la rigolă sau
în dreptul gurii de scurgere, datorate înfundării sau poziţionării prea sus a
acesteia;
f) funcţionarea deversoarelor;
g) funcţionarea gurii de vărsare atât la canalizarea
în sistem unitar, cât şi la reţeaua în sistem divizor;
h) existenţa mirosului neplăcut, caracteristic
fermentării nămolului, lângă gurile de scurgere sau cămine;
i) calitatea apelor uzate
deversate în reţea de agenţii economici;
j) prezenţa vieţuitoarelor în reţeaua de canalizare;
k) funcţionarea staţiilor de pompare.
Art. 159. O supraveghere atentă se face asupra
colectoarelor prin:
a) verificarea stării căminelor şi camerelor de
intersecţie;
b) verificarea nivelului apei în căminele de
intersecţie;
c) verificarea nivelului apei şi a stării căminelor pe
colectoarele unde viteza de curgere este în general mică, sub viteza de
autocurăţare de 0,7 m/s;
d) depistarea prezenţei poluanţilor cu efecte mari
asupra reţelei: produse petroliere, produse toxice, agresive etc;
e) verificarea cantităţii şi calităţii apelor uzate în
secţiunile dinainte stabilite, dar obligatoriu din gura de vărsare în emisar.
Art. 160. Principalele lucrări de întreţinere ce
trebuie executate sunt:
a) verificarea şi înlocuirea capacelor de cămine şi a
grătarelor la gurile de scurgere;
b) corectarea cotei ramelor şi capacelor de la cămine
ca urmare a îmbunătăţirii căii sau în urma tasărilor diferenţiate;
c) spălarea colectoarelor;
d) desfundarea colectoarelor blocate cu material
sedimentat şi cimentat;
e) scoaterea nămolului depus în depozitele gurilor de
scurgere;
f) umplerea cu apă a gurilor de scurgere;
g) curăţarea bazinelor de retenţie;
h) înlocuirea grătarelor
prevăzute pe reţea;
i) asigurarea căilor de acces la reţea şi la toate
secţiunile de prelevare de probe;
j) desfiinţarea sau aducerea în legalitate a lucrărilor
ilegale de racordare.
Art. 161. (1) Spălarea colectoarelor va începe din
secţiunea amonte şi se continuă până la racordarea cu un colector mai mare,
colector care nu este colmatat, verificând în prealabil, cu ajutorul
echipamentelor specializate, dacă colectorul nu este rupt şi dacă nu intră
pământul în acesta.
(2) Dacă în colector, prin crăpături sau rosturile de
îmbinare, au intrat rădăcinile pomilor existenţi în preajma colectorului,
acestea se taie, în scopul deblocării acestuia, urmând ca, prin decopertare, să
se taie rădăcinile şi din exterior şi să fie refăcute îmbinările şi tuburile defecte.
(3) In toate cazurile este recomandată inspecţia cu
camera TV montată pe robot specializat, iar rezultatul vizualizării va fi
arhivat, după compararea cu rezultatele anterioare, constituind un moment de
referinţă pentru deciziile ulterioare.
Art. 162. (1) Spălarea se va face de preferinţă cu
echipamente speciale de spălat, folosind jeturi de apă de mare viteză, 10-20
m/s, asigurată printr-o presiune de 80-120 bari în furtunul de transport,
urmând ca tehnologia de curăţare să asigure condiţiile necesare astfel încât
personalul de deservire să nu intre în contact direct cu apa murdară din
colector.
(2) Metoda de spălare cu jet este obligatorie la acele
reţele la care, datorită construcţiei, căminele de inspecţie nu sunt
vizitabile, au dimensiuni mici şi servesc doar pentru inspecţia cu mijloace de
televiziune în circuit închis.
Art. 163. O atenţie specială va fi acordată
subtraversărilor, sifonării reţelei de canalizare, marcându-se nivelul apei în
căminul amonte, în perioada când funcţionarea este normală, la debitul maxim,
şi va fi verificat acest nivel periodic săptămânal, iar dacă nivelul a crescut
se va depista cauza.
Art. 164. Spălarea unui tronson important de canalizare
poate începe după ce au fost luate măsuri adecvate la staţia de epurare, care
să ţină cont de aportul mare de nămol în apa uzată, care poate influenţa
nefavorabil procesul de epurare.
Art. 165. Gura de vărsare a apelor uzate în emisar
trebuie controlată după fiecare debit mai mare decât debitul mediu al râului,
verificându-se:
a) stabilitatea malurilor râului pe circa 100 m în
aval şi 500 m în amonte;
b) stabilitatea construcţiei gurii de vărsare;
c) tendinţa râului, la ape mici, de îndepărtare faţă
de gura de vărsare;
d) tendinţa râului de blocare a gurii de vărsare;
e) tendinţa de modificare a malului opus sub impactul
curentului produs de apa evacuată din canalizare;
f) tendinţa râului de spălare a albiei lângă gura de
vărsare, fiind necesară o consolidare adecvată, dacă este cazul.
Art. 166. Canalul de ocolire care reprezintă şi preaplinul staţiei de pompare trebuie să fie
funcţional şi accesibil tot timpul.
Art. 167. Se va da o atenţie deosebită comportării
staţiei de pompare pe durata ploilor ce depăşesc frecvenţa normală, asigurându-se
accesul la staţie în orice situaţie. Se va verifica funcţionarea preaplinului
şi efectul punerii sub presiune a reţelei, în amonte.
Art. 168. (1) Electropompele vor trebui să aibă
echipamente de măsură pentru parametrii de funcţionare, debit, presiune, curent
şi tensiune de alimentare, putere absorbită etc.
(2) Sunt aplicabile totodată prevederile art. 71 şi
art. 72.
Art. 169. Grătarele vor fi curăţate ori de câte ori
este necesar, iar materialele colectate vor fi puse în saci şi evacuate.
Art. 170. Staţiile de pompare pentru evacuarea apelor
la pasaje denivelate vor avea toate pompele montate şi vor avea sursă dublă de
alimentare cu energie, iar debitul de calcul al staţiei de pompare va fi mai
mare decât debitul colectat în mod normal.
Art. 171. Pentru lucrările efectuate este necesar ca:
a) să se lucreze numai cu personal calificat;
b) personalul să aibă echipament de protecţie şi de
muncă adecvat;
c) să fie asigurate condiţiile necesare de prevenire a
accidentelor de muncă;
d) în cazul intervenţiei la colectoare în funcţiune,
durata de intervenţie să fie cât mai mică, utilizându-se schimburi succesive pe
perioade scurte de timp.
Art. 172. Lucrările de remediere a căminelor constau în
principal din:
a) reaşezarea corectă a capacelor căminelor;
b) înlocuirea capacelor sparte/furate şi a grătarelor la gurile de scurgere;
c) repararea scărilor de acces în cămine;
d) repararea lucrărilor la bazinele de retenţie;
e) întreţinerea sistemului de măsurare permanentă a
debitelor.
Art. 173. (1) Racordarea de noi utilizatori la reţea se
face numai de către personalul autorizat, după un proiect aprobat de operator,
respectând prevederile art. 139, 142, 145 şi 149.
(2) Pentru executarea unor astfel de lucrări, agenţii
economici, alţii decât operatorul serviciului, trebuie să fie autorizaţi şi vor
lucra sub supravegherea personalului operatorului.
(3) Racordarea poate fi efectuată în unul dintre
următoarele moduri:
a) utilizând căminul de vizitare atunci când noul
racord este amplasat la o cotă ridicată, iar curgerea se asigură gravitaţional
sau, când racordul este la cotă joasă, se va asigura pomparea apei;
b) prin realizarea unui cămin nou pe canalul de
serviciu.
Art. 174. Pentru subtraversarea cursurilor de apă sau
alte subtraversări, sifonul de canalizare va avea realizată o posibilitate de
spălare. Se va verifica nivelul apei în căminul amonte şi, în momentul în care cota acestuia este mai
mare decât este normal, se efectuează spălarea sau/şi curăţarea mecanică. La
fiecare viitură pe râu se verifică starea subtraversării.
Art. 175. (1) In general,
repararea colectoarelor se realizează prin săpătură deschisă cu oprirea apei şi
deversarea ei la un tronson apropiat sau prin pomparea acesteia din căminul
amonte.
(2) Se interzice transportul apei uzate direct prin
rigola străzii, luându-se toate măsurile de prevenire a accidentelor atât
pentru lucrătorii proprii, cât şi pentru participanţii la trafic.
(3) Lucrările se fac fără întrerupere până la
terminare, chiar dacă se lucrează în schimburi succesive, în zile de sărbătoare
etc.
(4) După reparaţiile care
implică accesul la tubulatură trebuie făcută o probă de etanşeitate,
folosindu-se apa din tub prin blocarea secţiunii aval şi umplerea căminului
amonte sau a căminului aval până la nivelul străzii, având grijă ca presiunea
maximă să nu depăşească 5 mea, iar apa uzată să nu ajungă pe carosabil.
(5) La tronsoane mici se va aduce apă curată pentru a
evita lucrul în condiţii grele.
Art. 176. Toate lucrările de refacere a reţelei de
canalizare vor fi trecute în cartea construcţiei, întocmindu-se, dacă este
cazul, noi proceduri de lucru, atestate şi aprobate.
Art. 177. (1) Cantitatea de apă uzată evacuată de
utilizatorii casnici, stabilită în cadrul contractului de prestare/furnizare a
serviciului, reprezintă o cotă procentuală, de regulă, între 80 şi 100% din
cantitatea totală de apă rece furnizată, prin hotărâre a autorităţii
administraţiei publice locale, pe baza unui studiu de specialitate efectuat de
un institut de specialitate.
(2) Cantitatea de apă evacuată de către celelalte
categorii de utilizatori se consideră a fi egală cu cantitatea de apă
consumată. Fac excepţie utilizatorii la care specificul activităţilor face ca o
cantitate de apă să rămână înglobată în produsul finit, caz în care debitul de
apă uzată evacuată se va stabili prin măsurarea acestuia sau pe baza unui
breviar de calcul întocmit de utilizator şi însuşit de operator.
(3) Utilizatorii care se alimentează din surse proprii
şi care evacuează apă uzată în reţeaua de canalizare vor achita contravaloarea
acesteia în baza contractului încheiat cu operatorul, în care se va specifica
modul de măsurare sau determinare a cantităţilor evacuate.
SECŢIUNEA a 2-a
Epurarea apelor uzate
Art. 178. Operatorii care exploatează staţiile de
tratare a apei potabile şi/sau instalaţiile de epurare au obligaţia să
realizeze urmărirea continuă, prin analize efectuate de laboratoare autorizate,
a modului de funcţionare a acestora, să păstreze registrele cu rezultatele
analizelor şi să pună aceste date la dispoziţia personalului împuternicit cu
sarcini de inspecţie şi control.
Art. 179. Incărcarea cu poluanţi a apelor uzate se
exprimă în locuitori echivalenţi şi se calculează pe baza încărcării medii
maxime săptămânale în CB05 intrat în staţia de epurare în cursul unui an, exceptând
situaţiile de fenomene hidrometeorologice neobişnuite, cum sunt precipitaţiile
abundente.
Art. 180. (1) Inainte de a fi evacuate în receptorii
naturali, apele uzate colectate în reţelele de canalizare vor fi supuse unei
epurări corespunzătoare, în vederea conformării cu
prevederile legale.
(2) Staţiile de epurare a apelor uzate trebuie
exploatate şi întreţinute astfel încât să se asigure performanţe
corespunzătoare în condiţiile climatice locale normale. La exploatarea
staţiilor de epurare se va ţine seamă de variaţiile sezoniere ale încărcării cu
poluanţi.
Art. 181. Epurarea mecanică a apelor uzate trebuie să
asigure îndepărtarea prin procedee fizice, în special, a materiilor în
suspensie, cât şi a celor nemiscibile cu apa, separabile gravitaţional, precum
şi reţinerea parţială a substanţelor organice.
Art. 182. Treapta de epurare mecanică trebuie
exploatată astfel încât să se asigure, în funcţie de tehnologia utilizată:
a) reţinerea materiilor în suspensie de dimensiuni
mari, care se face în grătare, site, cominutoare etc;
b) reţinerea materiilor nemiscibile cu apa (grăsimi,
produse petroliere), realizată în separatoare de grăsimi;
c) sedimentarea materiilor în suspensie separabile
prin decantare, care are loc în deznisipatoare, decantoare etc;
d) prelucrarea nămolurilor.
Art. 183. Treapta mecanică a unei staţii de epurare
este alcătuită, în principal, din: a) linia (sau fluxul) apei cu:
1. deversorul din amonte de staţia de epurare;
2. bazinul de retenţie;
3. grătar;
4. deznisipator;
5. dispozitive de măsură a debitelor de apă uzată şi
de nămol;
6. separator de grăsimi;
7. decantor primar;
8. staţie de pompare ape uzate;
9. conducte şi canale tehnologice de legătură;
10. conductă (sau canal) de evacuare a apelor uzate
epurate în emisar;
11. gură de evacuare a apelor
uzate epurate în emisar;
b) linia (sau fluxul) nămolului cu:
1. staţie de pompare nămol primar;
2. instalaţii de sitare a nămolului;
3. instalaţii de condiţionare chimică a nămolului;
4. concentrator (sau îngroşător) de nămol;
5. instalaţii de stabilizare a nămolului;
6. rezervoare de fermentare a nămolului sau
metantancuri, în care are loc fermentarea anaerobă;
7. bazine de stabilizare aerobă a nămolului sau
stabilizatoare de nămol;
8. instalaţii de deshidratare a nămolului;
9. deshidratare naturală pe
platforme (paturi) de uscare;
10. deshidratare artificială sau deshidratare
mecanică;
11. depozit de nămol deshidratat;
12. conducte şi canale tehnologice de legătură;
c) construcţii şi instalaţii auxiliare cu:
1. pavilion tehnologic;
2. staţie de suflante;
3. centrală termică;
4. atelier mecanic;
5. remiză utilaje;
6. drum de acces;
7. drumuri, alei şi platforme interioare;
8. împrejmuiri şi porţi;
9. instalaţii de alimentare cu energie electrică;
10. instalaţii electrice de forţă, iluminat şi
protecţie;
11. instalaţii de automatizare şi AMCR;
12. instalaţii de telefonie;
13. canale termice;
14. reţele electrice în incintă;
15. reţele de apă potabilă, pentru incendiu, de
canalizare, gaze ş.a.;
16. lucrări de îndiguire, apărări de maluri, lucrări
în albie etc.
Art. 184. Instalaţiile de epurare mecanică a apelor
uzate trebuie să asigure, de regulă, o eficienţă de separare şi îndepărtarea
principalelor substanţe poluante conţinute, astfel:
- 40-60% pentru materii în suspensie;
- 20-40% pentru CB05;
- 20-40% pentru fosfor total şi azot organic;
- 25-75% pentru bacteriile coliforme totale.
Art. 185. Pentru asigurarea unei funcţionări
corespunzătoare a staţiei de epurare, operatorul trebuie să aibă o bază de date
din care să rezulte următoarele caracteristici fizico-chimice: a) pentru apă:
1. temperatura;
2. pH-ul;
3. materii totale în suspensie;
4. substanţe volatile;
5. curbe de sedimentare;
6. reziduu total, din care: reziduu fix şi reziduu
volatil;
7. consum chimic de oxigen (CCO-Cr);
8. consum biochimic de oxigen (CB05);
9. azotul amoniacal;
10. azotiţi;
11. azotaţi;
12. fosfor total;
13. substanţe extractibile cu eter de petrol;
14. metale grele;
15. sulfuri;
16. cianuri;
17. fenoli;
18. detergenţi;
b) pentru nămol (primar, biologic, amestec primar cu
biologic, îngroşat, stabilizat, deshidratat etc):
1. pH-ul;
2. umiditate;
3. materii totale în suspensii;
4. substanţe volatile;
5. substanţe minerale;
6. indicele volumetric al nămolului;
7. substanţe extractibile cu
eter;
8. ioni de metale grele;
9. conţinutul în compuşi ai azotului;
10. conţinutul în compuşi ai fosforului;
11. potasiu;
12. calciu;
13. magneziu;
14. sodiu;
15. cloruri;
16. sulfaţi;
17. caracteristicile fizico-chimice ale apei de nămol (supernatantului);
18. valori ale rezistenţei la deshidratarea nămolului
fermentat.
Art. 186. (1) Corpurile plutitoare şi suspensiile
grosiere (bucăţi de lemn, textile, plastic, pietre etc), rezultate din
curăţarea materialelor reţinute pe grătare, se gestionează ca şi deşeurile
municipale, fiind transportate, de către operatorul de salubrizare, în
condiţiile prevăzute de regulamentul serviciului de salubrizare.
(2) Reţinerile pe grătare se depozitează temporar în
containere închise; depozitarea nu trebuie să dureze mai mult de o săptămână.
Art. 187. In timpul exploatării se vor urmări şi
consemna parametrii de proces şi starea echipamentelor pentru diferite părţi
ale staţiei, pe trepte:
a) măsură pentru:
1. temperatură şi pH;
2. azot amoniacal;
3. azotaţi;
4. azot total;
5. suspensii solide;
6. CCO-Cr;
7. CB05;
8. H2S;
9. oxigen dizolvat;
10. fosfor total;
11. măsură debit;
b) grătare - senzori de nivel amonte/aval:
1. stare de funcţionare echipament/alarmă;
2. pornire/oprire automată,
funcţie de nivel;
c) staţie de pompare:
1. senzori de nivel în camera de aspiraţie;
2. stare de funcţionare echipament/alarmă;
3. pornire/oprire automată, funcţie de nivel;
d) aerare - măsură pentru pH; conductivitate,
potenţial Redox la intrare:
1. măsură debit de aer;
2. oxigenul dizolvat - în minimum două puncte;
3. azotaţi şi azot amoniacal;
4. stare de funcţionare echipament/alarmă;
5. valori parametri/alarmă;
6. comanda funcţionării suflantelor, în funcţie de
necesarul de oxigen din bazinul de aerare;
e) decantor secundar:
1. măsură nivel apă;
2. măsură poziţie strat;
3. stare de funcţionare echipament/alarmă;
4. măsură nămol recirculat şi nămol în exces;
5. reglare debit de nămol;
6. traductoare de suspensii pe conductele de nămol;
f) dezinfecţie:
1. măsură clor remanent;
2. stare de funcţionare echipament/alarmă;
3. funcţionare şi reglare automată pompe dozatoare;
g) evacuare efluent: aceiaşi indicatori ca pentru
influentul staţiei de epurare.
Art. 188. Apa uzată procesată în staţie poate fi
utilizată în agricultură pentru irigaţii, dacă îndeplineşte caracteristicile şi
compoziţia prevăzute în actele normative în vigoare.
Art. 189. Exploatarea şi întreţinerea staţiilor de
epurare se face numai de către personal calificat.
SECŢIUNEA a 3-a
Evacuarea, tratarea şi depozitarea nămolurilor
provenite din staţiile de tratare a apei brute
Art. 190. (1) In general, în staţiile de tratare a
apelor potabile, nămolurile provin în proporţie de 65-70% din decantoare şi
15-20% de la spălarea filtrelor, restul fiind evacuările depunerilor din
denisipatoare.
(2) Suspensiile din aceste nămoluri conţin: substanţe
prezente în apa brută înainte de tratare, ca plancton, substanţe minerale sau
organice floculate, hidroxizi metalici (fier, mangan), precum şi substanţe
provenite din procesul de tratare ca adjuvanţi cum sunt: hidroxizi metalici
provenind din coagulare, în urma reacţiilor chimice dintre reactivii de
coagulare şi floculare şi substanţele existente în apa de tratat, carbonaţi de
calciu în cazul staţiilor de decarbonatare (dedurizare).
(3) Nămolurile se caracterizează printr-un conţinut
ridicat de apă şi nu este permisă evacuarea ca atare în emisar sau reţea,
necesitând tratamente ce implică tehnologii speciale în funcţie de natura
nămolurilor şi treapta schemei de tratare din care provin.
Art. 191. Caracteristicile specifice acestor tipuri de
nămoluri se referă la:
a) factorii privind natura nămolului: concentraţia în
substanţă uscată, conţinutul în substanţe volatile, compoziţia ponderală
elementară, compoziţia apei interstiţiale;
b) factorii privind structura nămolului: viscozitatea
aparentă, analiza granulometrică, natura apei conţinute în nămol;
c) factorii privind comportarea nămolului la
deshidratare: capacitatea de îngroşare, de compresibilitate, de centrifugare şi
testul de afânare (Capilary Succession Time).
Art. 192. Pentru stabilirea modului de utilizare a
nămolurilor, operatorul care exploatează staţia de tratare trebuie să aibă o
analiză completă a nămolurilor produse în staţia respectivă, cu precizarea
tuturor datelor relevante, ca: volumul nămolului; cantitatea de substanţă
uscată exprimată în unităţi de greutate; compoziţia nămolurilor; principalele
substanţe ce îl compun; eventualele substanţe toxice; substanţe ce apar
întâmplător în apă şi periodicitatea acestei prezenţe; puterea calorifică a
nămolurilor (în vederea unei eventuale incinerări), proprietăţi fizice şi
mecanice; efect asupra solului.
Art. 193. (1) Nămolurile conţinând compuşi de fier
provenind de la deferizare sau de la instalaţiile ce folosesc sărurile de fier
drept reactiv de coagulare sunt recomandate drept substanţe de adaos în reţelele
de canalizare pentru a preveni degajarea de gaze nocive în staţiile de epurare,
pentru a controla degajarea de mirosuri şi generarea de sulfuri în metatancuri.
(2) Nămolul bogat în fier poate fi folosit în
procesele de defosforizare, fiind un bun suport pentru adsorbţia fosforului.
(3) Prin tratarea cu acid clorhidric sau sulfuric,
nămolul cu conţinut bogat în fier, transformat în clorură ferică sau sulfat
feric, poate fi folosit drept coagulant de gradul doi pentru îndepărtarea
fosforului.
(4) In domeniul materialelor de construcţie,
nămolurile conţinând fier pot fi utilizate în fabricarea cimentului şi a cărămizilor.
Art. 194. (1) In scopul economisirii consumului propriu
de apă potabilă în scopuri tehnologice se recirculă apa provenind de la spălarea
filtrelor, după tratare prin înmagazinarea într-un bazin de egalizare,
extragerea, în general prin sedimentare, a suspensiilor din acestea şi pomparea
sub un debit continuu, redus ca mărime, în capătul amonte al staţiei.
(2) Apele de spălare acumulate în bazinul de egalizare
pot fi pompate cu un debit continuu, redus, într-un sistem de filtre rapide sub
presiune, cu nisip cuarţos.
(3) Reziduul rezultat de la spălarea filtrelor se
poate evacua la canalizare.
(4) Trebuie dată o deosebită importanţă la analiza
din punct de vedere biologic a apei recirculate pentru ca microorganismele,
concentrate în pelicule ce se depun pe nisipul filtrelor rapide, să nu ridice
probleme legate de sănătate ţinându-se seama de carbonul organic asimilabil.
Art. 195. Depozitarea nămolurilor deshidratate în
locuri special amenajate se face în aşa fel încât să asigure apoi folosirea lor
în diferite scopuri (în cazul în care nu poate fi valorificată întreaga
cantitate produsă).
Art. 196. (1) Apa de spălare de la filtre se poate
utiliza în scopuri industriale, pentru irigaţii, pentru alte scopuri menajere
non-potabile etc, în cazul în care în zonă sunt utilizatori, dar numai după
tratare.
(2) De asemenea, trebuie urmărită prezenţa bacteriilor
sau a microorganismelor ce pot fi potenţial dăunătoare sănătăţii oamenilor iar
în cazul în care analizele indică un asemenea pericol, aceste ape vor putea fi
utilizate numai în scopuri non-potabile, nepermiţându-se reintroducerea lor în
circuitul apei potabile.
Art. 197. (1) Toate nămolurile rezultate din treptele
de sedimentare şi filtrare a apei necesită tratare înainte de a fi descărcate;
tratarea trebuie realizată în funcţie de caracteristicile acestora (minerale
hidrofile, minerale hidrofobe, compoziţie chimică, natură şi structură).
(2) Nămolurilor rezultate de la staţiile de tratare a
apei trebuie supuse procesului de reducere a volumului acestora prin:
a) îngroşare utilizând decantarea, centrifugarea,
flotaţia sau drenarea;
b) deshidratare utilizând filtre presă cu plăci,
membrană, şurub sau bandă.
SECŢIUNEA a 4-a
Evacuarea, tratarea şi depozitarea nămolurilor
provenite din staţiile de tratare a apei
uzate
Art. 198. (1) Nămolurile provin din apele uzate,
impurificate cu materii în suspensie, cum sunt cele din industria minieră, chimică,
metalurgică, industria uşoară, industria alimentară, precum şi cele provenind
din apele uzate aferente canalizării localităţilor urbane sau rurale.
(2) Evacuarea în emisari a apelor uzate conţinând
materii în suspensie, respectiv a nămolurilor reţinute în diversele obiecte
tehnologice din staţiile de epurare, este interzisă.
(3) Nămolurile provenite din epurarea apelor uzate se
pot clasifica după:
a) compoziţia chimică în:
1. nămol mineral, care conţine peste 50% substanţe
minerale (exprimat în substanţă uscată);
2. nămol organic, care conţine peste 50% substanţe
volatile (exprimat în substanţă uscată);
b) treapta de epurare a
staţiei din care provine în:
1. nămol primar, rezultat din treapta de epurare
mecanică;
2. nămol secundar, rezultat din treapta de epurare
biologică a apei;
3. nămol stabilizat anaerob (rezultat din rezervoarele
de fermentare a nămolurilor) sau aerob (rezultat fie din procesul de epurare
biologică avansată - respectiv nitrificare cu stabilizare, fie din
stabilizatorul de nămol, de pe linia nămolului);
c) provenienţa apelor uzate în:
1. nămolurile din epurarea apelor uzate
menajere/orăşeneşti;
2. nămolurile din epurarea apelor uzate industriale.
Art. 199. Pentru a asigura capacităţile necesare
manipulării cantităţilor fluctuante de nămol, operatorul va trebui să ţină
seama de următorii parametri:
a) debitul mediu şi cel maxim de nămol;
b) capacitatea potenţială de stocare a obiectelor
tehnologice din componenţa staţiei de epurare care realizează prelucrarea
nămolului.
Art. 200. (1) Pentru prelucrarea şi evacuarea
nămolurilor reţinute în staţiile de epurare, operatorul va asigura determinarea
caracteristicilor în funcţie de sursa de provenienţă, perioada de staţionare în
sistem, modalitatea de procesare luată în considerare etc.
(2) Caracteristicile fizice ale nămolurilor sunt:
a) umiditatea;
b) greutatea specifică;
c) culoarea şi mirosul;
d) filtrabilitatea;
e) puterea calorică.
(3) Caracteristicile chimice sunt: a) pH-ul;
b) materialele solide totale;
c) fermentabilitatea;
d) metalele grele;
e) nutrienţii.
Art. 201. Staţiile de pompare trebuie prevăzute şi cu o
a doua sursă de energie, ce trebuie să fie total independentă de prima şi să
asigure o energie continuă în caz de avarie.
Art. 202. Pentru mărirea vitezei de evaporare nămolul
va fi supus unui proces de uscare astfel încât umiditatea rămasă după aplicarea
metodelor de deshidratare mecanice convenţionale să fie redusă în continuare.
Art. 203. In cazul în care nămolul are componente care
îl fac incompatibil cu utilizarea lui, acesta va fi transportat la depozitele
de deşeuri periculoase sau se va neutraliza termic prin incinerare, în
condiţiile stabilite de legislaţia aplicabilă.
Art. 204. (1) In cazul în care concentraţiile de metale
grele şi alţi componenţi chimici ai nămolului sunt sub valorile maxime
admisibile stabilite de legislaţia în vigoare referitoare la utilizarea
acestuia în agricultură, se poate aplica metoda compostării ce reduce agenţii
patogeni şi produce un material similar cu pământul natural.
(2) Compostul poate fi folosit în agricultură pentru
combaterea eroziunii solului, pentru îmbunătăţirea proprietăţilor solului şi
pentru recultivarea acestuia.
Art. 205. Depozitarea nămolului are următoarele
funcţii: egalizarea debitelor, uniformizarea caracteristicilor nămolului în
vederea îmbunătăţirii proceselor de tratare din aval, ca stabilizarea,
concentrarea şi deshidratarea, permiţând alimentarea uniformă pentru
intensificarea operaţiilor de concentrare şi deshidratare şi permit flexibilitatea
şi optimizarea proceselor pentru concentrare şi deshidratare.
Art. 206. Nămolul poate fi depozitat în construcţii
(spaţii) special concepute din interiorul staţiei de epurare (rezervoare de
stocare a nămolului, bazine de omogenizare, paturi de uscare, lagune) sau în
interiorul obiectelor tehnologice ale staţiei de epurare (în başa de colectare
a nămolului din interiorul decantorului primar sau a decantorului secundar, în
bazinele de fermentare a nămolului, în concentratoarele gravitaţionale, în bazinele
de aerare, în decantoarele tip Imhoff) sau în afara staţiei de epurare în
depozite controlate, şanţuri, gropi, pe suprafaţa pământului etc, în funcţie de
compoziţia acestora.
Art. 207. (1) Depozitarea se poate face pe o perioadă
scurtă de timp, în bazinele de decantare sau în rezervoarele de concentrare a
nămolului. Astfel de depozite sunt folosite în mod limitat şi sunt folosite de
obicei la staţiile de epurare mici unde timpul de depozitare poate varia de la
câteva ore până la 24 ore.
(2) Depozitarea pe termen lung a materiilor solide
poate fi realizată în procesele de stabilizare cu perioade lungi de retenţie,
de exemplu, în cazul fermentării aerobe sau anaerobe sau în bazine separate,
proiectate special pentru acest scop.
(3) In instalaţiile mici, nămolul este de obicei
depozitat în decantoare şi în bazinele de fermentare. In cazurile în care
depozitarea nămolului are loc în bazine închise, trebuie asigurată ventilaţia
împreună cu tehnologiile de control corespunzător a mirosului, precum şi prevederea
de sisteme de filtrare a gazelor.
Art. 208. (1) Nămolul deshidratat care nu se valorifică
va fi transportat la depozitul de deşeuri de către operatorul de salubrizare.
(2) Se interzice depozitarea în alte locuri fără
existenţa unui acord de mediu în acest sens.
(3) Utilizarea nămolurilor şi a altor tipuri de
reziduuri ce provin de la epurarea apelor uzate orăşeneşti în agricultură se
poate realiza cu condiţia respectării actelor normative în vigoare.
SECŢIUNEA a 5-a
Evacuarea apelor pluviale şi de suprafaţă din
intravilanul localităţilor
Art. 209. Apele pluviale şi de suprafaţă din
intravilanul localităţilor se pot evacua prin reţeaua de canalizare realizată
în sistem unitar, divizor sau mixt, în funcţie de specificul localităţii.
Art. 210. (1) In programele anuale de verificări,
operatorul trebuie să prevadă verificarea şi curăţarea periodică a reţelei de
canalizare.
(2) Operatorul are obligaţia
să întreţină curate gurile de scurgere-colectare a apelor meteorice şi
stradale, scop în care va efectua verificări şi curăţări periodice. in cazul
ploilor torenţiale operatorul va lua măsuri de intervenţie în locurile inundate.
(3) In cazul în care se constată producerea
sistematică de inundaţii în anumite puncte ale reţelei de canalizare,
operatorul împreună cu autorităţile administraţiei publice locale vor lua
măsuri de redimensionare a conductelor reţelei de canalizare, multiplicare
şi/sau repoziţionare a gurilor de scurgere-colectare.
(4) Curăţarea rigolelor şi grătarelor, pentru
asigurarea scurgerii apelor rezultate din topirea zăpezilor, se va asigura prin
grija operatorului serviciului de salubrizare, în conformitate cu prevederile regulamentului serviciului de salubrizare.
Art. 211. (1) Curăţarea gurilor de scurgere, cu depozit
şi sifon, guri de scurgere specifice reţelei în procedeu unitar, se face
obligatoriu înaintea sezonului ploios şi după ploi puternice pentru a se putea depista care sunt gurile inactive.
(2) In timpul operaţiei de curăţare, nămolul
îndepărtat manual nu se va depozita direct pe trotuar, ci în saci de plastic,
care vor fi transportaţi la terminarea operaţiei la staţia de epurare a apelor
uzate.
(3) După curăţarea mecanică,
gura de scurgere se spală, cu apă din cisternă, pentru îndepărtarea urmelor de
nămol şi asigurarea umplerii gurii cu apă pentru realizarea închiderii
hidraulice.
(4) Personalul care face curăţarea va aprecia dacă
există nămol şi sub dispozitivul care asigură garda hidraulică iar daca apa nu
curge se va continua spălarea până se sparge eventualul dop format.
(5) In cazul spălării mecanice, nămolul aspirat de
utilaj nu va fi deversat în reţeaua de canalizare prin gura de scurgere spălată
şi nici printr-un cămin alăturat pentru a nu provoca accelerarea depunerilor pe
colector.
(6) După terminarea operaţiunii de spălare, gura de
scurgere trebuie să rămână plină cu apă, verificându-se dacă nivelul rămas este
comparabil cu nivelul normal de asigurare a închiderii
hidraulice.
(7) De regulă, în ziua următoare se va face o
inspecţie a gurilor de scurgere curăţate verificându-se, prin scoaterea
grătarului, dacă apa a rămas la cota ce asigură închiderea hidraulică sau se
simte prezenţa mirosului caracteristic.
(8) Gura de canalizare care nu are apă sau se simte
un miros puternic de canalizare trebuie refăcută deoarece prezintă defecţiuni
constructive; nu este etanşă, pierde apă, sau elementele ce asigură garda
hidraulică sunt deteriorate.
Art. 212. In perioadele secetoase, în lipsa
precipitaţiilor pe o durată mai mare de două săptămâni, trebuie refăcută garda
hidraulică la gurile de scurgere care nu sunt amplasate pe străzile pe care se
efectuează activitatea de udare şi stropire de către operatorul de salubrizare,
începându-se cu străzile unde se ştie că viteza apei este mică şi este mai
accelerat procesul de depunere a suspensiilor şi începerea fermentării.
Art. 213. In cazul existenţei bazinelor de retenţie
pentru preluarea debitelor de apă meteorică trebuie avute în vedere şi luate
măsurile necesare pentru:
a) împiedicarea sedimentării suspensiilor;
b) îndepărtarea depunerilor imediat după trecerea
ploii şi golirea bazinului pentru ca acestea să nu intre în putrefacţie;
c) menţinerea în stare permanentă de funcţionare a
sistemului de curăţare, asigurându-se protecţia contra vandalismului;
d) realizarea unei bune spălări şi dezinfecţii pentru
a împiedica răspândirea mirosului sau a diverşilor vectori (muşte, ţânţari
etc), care împrăştie bacterii şi viruşi ce pot afecta sănătatea populaţiei din
zonă;
e) împiedicarea îngheţării apei din precipitaţiile
căzute iarna, în cazul scăderii temperaturii sub cea de îngheţ;
f) trebuie adoptate măsuri contra tendinţei de
folosire a bazinelor de retenţie drept depozite de gunoi.
Art. 214. Principalele lucrări de întreţinere sunt:
a) verificarea şi înlocuirea grătarelor gurilor de
scurgere;
b) scoaterea nămolului depus în depozitele gurilor de
scurgere;
c) umplerea cu apă a gurilor de scurgere;
d) curăţarea bazinelor de retenţie.
Art. 215. (1) Cantitatea de apă meteorică preluată de
reţeaua de canalizare se determină prin înmulţirea cantităţii specifice de apă
meteorică, comunicată de A.N.M. pentru luna anterioară emiterii facturii, cu
suprafeţele totale ale incintelor construite şi neconstruite, declarate de
fiecare utilizator şi cu coeficienţii de scurgere recomandaţi de SR
1846-1:2006.
(2) In cadrul contractelor de furnizare se vor putea
utiliza formule de calcul analitic, aplicabile fiecărui utilizator, sau norme
specifice locale, pe categorii de utilizatori, determinate tot analitic, pe
baza prevederilor alineatului (1). Indiferent de varianta aleasă, în
documentele menţionate se va evidenţia formula de determinare folosită.
CAPITOLUL VI
Instalaţiile/reţelele interioare de alimentare cu
apă şi de canalizare
Art. 216. (1) Instalaţia interioară de alimentare
cuprinde ansamblul tehnico-sanitar, de la robinetul de după apometru (punctul
de delimitare), în sensul de curgere a apei, până la armătura de utilizare.
Reţeaua interioară de alimentare cu apă aparţine, ca obligaţie de întreţinere
şi reparaţie, utilizatorului.
(2) Instalaţiile interioare de apă şi de canalizare
care deservesc 2 sau mai mulţi proprietari dintr-un condominiu, inclusiv teul
de derivaţie, sunt instalaţii aparţinând părţilor comune ale condominiului şi
intră ca obligaţie de întreţinere şi reparaţie în sarcina tuturor
proprietarilor condominiului.
(3) Instalaţiile interioare de apă şi de canalizare
din cadrul condominiului, care deservesc un singur proprietar, sunt instalaţii
ce aparţin acestuia şi intră ca obligaţie de întreţinere şi reparaţie în sarcina
proprietarului respectiv.
(4) Punctul de delimitare între instalaţiile
aparţinând părţilor comune şi instalaţiile fiecărui proprietar al condominiului
este teul de derivaţie, respectiv cotul prin care se schimbă direcţia de
circulaţie a apei din verticală în orizontală, în cazul proprietarilor care au
în proprietate apartamente de la ultimul etaj al unui bloc de locuinţe.
Art. 217. In cazul în care lucrările de realizare a
instalaţiilor/reţelelor interioare conduc la modificarea condiţiilor iniţiale
de contractare, acestea se vor efectua după obţinerea acordului operatorului.
Contravaloarea lucrărilor de modificare a branşamentului sau a racordului,
realizate ca urmare a necesităţii realizării operaţiei, se suportă de
utilizator.
Art. 218. (1) Se interzice executarea unor legături
între instalaţiile interioare prin care se distribuie apă cu destinaţii
diferite, precum şi cele între conductele de apă potabilă şi conducte de apă cu
apă industrială.
(2) Pentru nerespectarea prevederilor alin. (1) şi consecinţele
rezultate din aceasta răspunzător este deţinătorul de instalaţii.
(3) Utilizatorii care au în dotare instalaţii
interioare ce folosesc apă din alte surse decât ale operatorului nu vor executa
legături la reţeaua de distribuţie aparţinând sistemului de alimentare cu apă.
(4) Se interzice legătura directă între conductele de
aspiraţie ale pompelor şi branşament.
Art. 219. (1) Utilizatorul are obligaţia să asigure
funcţionarea normală a instalaţiei/reţelei interioare de alimentare cu apă; în acest sens va executa toate
lucrările de întreţinere şi reparaţie ce se impun în vederea unei exploatări
optime.
(2) Utilizatorul poate solicita
operatorului consultanţă şi îndrumare de specialitate, ca servicii
suplimentare, pentru constatarea stării tehnice a instalaţiilor, etanşeităţii
şi modului de utilizare a apei, în scopul evitării pierderilor şi utilizării
raţionale a acesteia.
Art. 220. (1) Instalaţia/reţeaua interioară de
canalizare a utilizatorului se compune din obiecte sanitare, sifoane (inclusiv
cele de pardoseală şi de terasă), conducte orizontale de legătură, coloane,
conducte orizontale de evacuare la căminul de racord, care reprezintă limita
reţelei interioare (limita de proprietate).
(2) Instalaţia/reţeaua interioară de canalizare aparţine
utilizatorului; operatorul nu are nicio obligaţie privind buna funcţionare a
reţelei interioare de canalizare.
(3) Racordul imobilelor cu
subsoluri echipate cu instalaţii sanitare se va executa cu respectarea
măsurilor speciale contra refulării din colector spre subsol (cu clapete, vane
sau cu staţii de pompare a apelor uzate).
CAPITOLUL VII
Drepturile şi obligaţiile operatorilor şi
utilizatorilor
Art. 221. (1) Are calitatea de utilizator al
serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare orice persoană fizică sau
juridică ce deţine, în calitate de proprietar sau cu drept de folosinţă dat de
proprietar, un imobil având branşament propriu de apă potabilă şi/sau racord
propriu de canalizare şi care beneficiază de serviciile operatorului pe bază de
contract de furnizare/prestare.
(2) Pot fi utilizatori ai serviciului de alimentare cu
apă şi de canalizare şi persoanele fizice sau juridice care nu au branşament
propriu de apă potabilă, respectiv racord propriu de canalizare, dacă există
condiţii tehnice pentru delimitarea/separarea instalaţiilor, pentru
individualizarea consumurilor şi pentru încheierea, în nume propriu, a contractului de furnizare/prestare a serviciului.
(3) Condiţiile tehnice vor fi stabilite de operator pe
baza metodologiei elaborate şi aprobate de A.N.R.S.C.
(4) Principalele categorii de utilizatori ai
serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare sunt:
a) operatori economici;
b) instituţii publice;
c) utilizatori casnici: persoane fizice sau asociaţii
de proprietari/locatari.
Art. 222. (1) Funcţionarea sistemului de alimentare cu
apă şi de canalizare trebuie să fie continuă, operatorul răspunzând pentru
neîndeplinirea serviciului, în conformitate cu clauzele contractuale sau
condiţiile de menţinere a licenţei.
(2) In cazul lipsei de debit ca urmare a reducerii
debitelor de apă ale sursei în caz de secetă sau îngheţ, distribuţia apei se va
face după un program propus de operator şi aprobat de autoritatea administraţiei
publice locale, program ce va fi adus la cunoştinţa utilizatorilor în timp
util, prin mijloace adecvate (mass-media, afişare la utilizator).
Art. 223. (1) Pentru intervenţia rapidă în caz de
necesitate operatorul va face marcaje şi inscripţii pe clădirile de locuit,
alte clădiri din apropiere, împrejmuiri, care vor indica prezenţa căminelor de
vane şi a hidranţilor de incendiu.
(2) Este interzisă blocarea accesului la căminele şi
hidranţii reţelei pentru care s-au executat marcajele şi inscripţiile
menţionate la alin. (1).
Art. 224. In vederea realizării obiectivelor şi
sarcinilor ce le revin în domeniul serviciului de alimentare cu apă şi de
canalizare a localităţilor, operatorii trebuie să asigure:
a) producerea, transportul, înmagazinarea şi
distribuţia apei potabile, respectiv preluarea, canalizarea, epurarea şi
evacuarea apelor uzate;
b) exploatarea sistemelor de alimentare cu apă,
respectiv a sistemelor de canalizare în condiţii de siguranţă şi eficienţă
tehnico-economică, cu respectarea tehnologiilor şi a instrucţiunilor tehnice de
exploatare;
c) instituirea, supravegherea şi întreţinerea,
corespunzător dispoziţiilor legale, a zonelor de protecţie sanitară, a
construcţiilor şi instalaţiilor specifice sistemelor de alimentare cu apă potabilă,
de canalizare şi de epurare a apelor uzate;
d) monitorizarea strictă a calităţii apei potabile
distribuite prin intermediul sistemelor de alimentare cu apă, în concordanţă cu
normele igienico-sanitare în vigoare;
e) captarea apei brute, respectiv descărcarea apelor
uzate orăşeneşti în receptorii naturali, numai cu respectarea condiţiilor
impuse prin acordurile, avizele şi autorizaţiile de mediu şi de gospodărire a
apelor;
f) întreţinerea şi menţinerea în stare de permanentă
funcţionare a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare;
g) contorizarea cantităţilor de apă produse,
distribuite şi respectiv facturate;
h) creşterea eficienţei şi a randamentului sistemelor
în scopul reducerii tarifelor, prin eliminarea pierderilor în sistem, reducerea
costurilor de producţie, a consumurilor specifice de materii prime,
combustibili şi energie electrică şi prin reproiectarea, reutilarea şi
retehnologizarea acestora;
i) limitarea cantităţilor de apă potabilă distribuită
prin reţelele de alimentare cu apă, utilizată în procesele industriale, şi
diminuarea consumurilor specifice prin recircularea, refolosirea şi
reutilizarea acesteia.
j) refacerea locului unde a intervenit pentru reparaţii
sau execuţia unei lucrări noi, la un nivel calitativ corespunzător, în termen
de maximum 30 zile calendaristice de la terminarea lucrării, ţinând cont de
condiţiile meteorologice care nu trebuie să afecteze calitatea acesteia.
Imediat după remedierea unei avarii care a afectat pavajul în zona de intervenţie,
operatorul va lua toate măsurile pentru asigurarea unor pavaje provizorii, care
să asigure reluarea circulaţiei pe porţiunile afectate, iar aducerea pavajului
la forma şi calitatea iniţială se va finaliza în aceleaşi condiţii. Pe toată
perioada desfăşurării intervenţiilor şi până la finalizarea pavajului
definitiv, operatorul va asigura semnalizarea corespunzătoare atât din punct de
vedere al execuţiei, cât şi din punct de vedere al siguranţei circulaţiei.
Art. 225. (1) Pe toată durata
existenţei sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare, pentru executarea
lucrărilor necesare întreţinerii şi exploatării sistemelor respective,
operatorul are drept de servitute asupra proprietăţilor afectate de sistemul de
alimentare cu apă şi de canalizare, realizându-se cu titlu gratuit pe toată
durata existenţei acestuia.
(2) Dacă cu ocazia intervenţiilor pentru
retehnologizări, reparaţii, revizii, avarii se produc pagube proprietarilor din
vecinătatea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare, operatorii au
obligaţia să le plătească acestora despăgubiri, în condiţiile legii.
Proprietarul terenului afectat de exercitarea dreptului de servitute va fi despăgubit pentru
prejudiciile cauzate. Cuantumul despăgubirii se stabileşte prin acordul
părţilor sau, în cazul în care părţile nu se înţeleg, prin hotărâre
judecătorească.
(3) Operatorii au obligaţia să ţină evidenţe distincte
pentru fiecare activitate, având contabilitate separată pentru fiecare tip de
serviciu şi/sau localitate de operare în parte.
Art. 226. Operatorul are obligaţia:
a) să respecte angajamentele asumate prin contractele
de furnizare/prestare a serviciilor de apă şi de canalizare;
b) să respecte prevederile prezentului regulament;
c) să ia măsurile necesare pentru remedierea operativă
a defecţiunilor apărute la instalaţiile sale, precum şi de înlăturare a
consecinţelor şi pagubelor rezultate;
d) să presteze serviciul de alimentare cu apă şi de
canalizare la toţi utilizatorii cu care a încheiat contracte de
furnizare/prestare şi utilizare a serviciilor;
e) să servească toţi utilizatorii din aria de
acoperire pentru care a fost licenţiat;
f) să respecte indicatorii de performanţă aprobaţi de
autorităţile administraţiei publice locale;
g) să furnizeze date despre prestarea serviciului
autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi A.N.R.S.C, conform
programelor stabilite de acestea;
h) să aplice metode performante de management care să
conducă la reducerea costurilor de operare;
i) să furnizeze apă potabilă şi industrială la
parametrii de potabilitate impuşi de actele normative în vigoare, cu asigurarea
valorilor debitelor şi a presiunii de serviciu, indiferent de poziţia
utilizatorului în schema de funcţionare;
j) să asigure preluarea apelor uzate şi meteorice la
sistemul de canalizare şi să verifice calitatea acestora;
k) să întreţină şi să verifice funcţionarea contoarelor
de măsurare a cantităţilor de apă, în conformitate cu prescripţiile metrologice
şi să utilizeze pentru sigilare numai sigilii cu serie unică de identificare
pentru a preveni sigilarea neautorizată;
l) să emită factura pentru
furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare cel mai
târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost
efectuată;
m) să factureze cantităţile de apă furnizate şi
serviciile de canalizare prestate la valorile măsurate prin intermediul
contoarelor, aducând la cunoştinţa utilizatorului modificările de tarif;
n) să înregistreze toate reclamaţiile şi sesizările
utilizatorilor, să le verifice şi să ia măsurile ce se impun, pentru rezolvarea
acestora. La sesizările utilizatorilor operatorul va răspunde în scris, în
termen de maximum 30 de zile calendaristice de la înregistrarea acestora.
Art. 227. Operatorul de servicii
din sistemul de alimentare cu apă şi de canalizare nu răspunde pentru
neîndeplinirea serviciului, în cazurile de forţă majoră, precum şi în
următoarele cazuri:
a) ca urmare a lucrărilor de întreţinere, reparaţii,
modernizări, extinderi, devieri, branşări noi, schimbări de contoare, dacă operatorul
a anunţat utilizatorii despre eventualitatea opririi furnizării apei,
specificând data şi intervalul de timp în care aceasta va fi oprită. Anunţul de
oprire a furnizării apei, prin mass-media şi/sau afişare la utilizatori, după
caz, în funcţie de numărul de utilizatori afectaţi trebuie făcut înainte, cu un
număr de ore stabilit prin contract;
b) în cazul ploilor torenţiale care duc la depăşirea
capacităţii proiectate de preluare la canalizare a debitelor, situaţie în care
operatorul va face dovada depăşirii capacităţii.
Art. 228. Operatorul are dreptul:
a) să oprească temporar furnizarea apei sau prestarea
serviciului de canalizare, fără înştiinţarea prealabilă a utilizatorilor şi
fără să îşi asume răspunderea faţă de aceştia, în cazul unor avarii grave a
căror remediere nu suferă amânare, care pot produce pagube importante,
accidente sau explozii, defecţiuni ale instalaţiilor interioare ale
utilizatorului sau care afectează buna funcţionare a sistemului de alimentare
cu apă şi/sau de canalizare. In astfel de cazuri, operatorul are obligaţia de a
anunţa utilizatorii imediat de situaţia apărută prin toate mijloacele ce le are
la dispoziţie;
b) să restricţioneze alimentarea cu apă a tuturor
utilizatorilor, pe o anumită perioadă, cu înştiinţarea prealabilă, în cazul în
care apar restricţionări justificate la sursa de apă sau la racordarea şi
punerea în funcţiune a unor noi capacităţi din cadrul sistemului de alimentare
cu apă sau de canalizare ori a unor lucrări de întreţinere planificate. Aceste
restricţionări se pot face cu aprobarea autorităţilor administraţiei publice
locale, cu excepţia cazurilor de forţă majoră;
c) să încaseze contravaloarea serviciilor furnizate şi
să aplice penalităţile legale;
d) să întrerupă sau să sisteze furnizarea/prestarea
serviciului de alimentare cu apă, în condiţiile legii, cu notificare
prealabilă, la utilizatorii care nu şi-au achitat facturile pe o perioadă mai
mare de 30 de zile calendaristice de la data expirării termenului de plată a
facturii sau care nu respectă clauzele contractuale. Aceleaşi măsuri, inclusiv
desfiinţarea branşamentelor/racordurilor, se pot lua faţă de utilizatorii
clandestini, dacă aceştia nu au îndeplinit condiţiile impuse de operatori
pentru intrarea în legalitate.
Art. 229. Utilizatorul este obligat:
a) să respecte clauzele contractului de
furnizare/prestare încheiat cu operatorul serviciului de alimentare cu apă
şi/sau de canalizare;
b) să asigure folosirea eficientă şi raţională a apei
preluate din reţeaua de alimentare cu apă, prin încadrarea în normele de consum
pe persoană, unitatea de produs sau puncte de folosinţă, conform debitelor
prevăzute în standardele în vigoare;
c) să utilizeze apa numai pentru folosinţele prevăzute
în contractul de furnizare a serviciilor, In cazul în care utilizatorul doreşte
să extindă instalaţiile sau utilizarea în alte scopuri decât cele pentru care
s-a încheiat contractul va înştiinţa/notifica operatorul/furnizorul despre
aceasta. Dacă noile condiţii impun, se vor modifica
clauzele contractuale;
d) să menţină curăţenia şi să întreţină în stare
corespunzătoare căminul de apometru/contor, dacă se află amplasat pe
proprietatea sa;
e) să anunţe imediat după constatare operatorul despre
apariţia oricărei deteriorări apărute la căminul de apometru, care îl
deserveşte;
f) să permită citirea contorului, dacă acesta este
amplasat pe proprietatea sa;
g) să nu utilizeze instalaţiile interioare în alte
scopuri decât cele prevăzute în contract;
h) să execute lucrările de întreţinere şi reparaţii
care îi revin, conform reglementărilor legale, la instalaţiile interioare de
apă pe care le are în folosinţă, pentru a nu se produce pierderi de apă, sau,
în cazul în care, prin funcţionarea lor necorespunzătoare, creează un pericol
pentru sănătatea publică. Obligaţia se extinde şi la staţiile de hidrofoare,
rezervoare, staţii de pompare interioare etc, care se află în proprietatea
utilizatorului;
i) toţi utilizatorii, operatorii economici, care
utilizează în procesul tehnologic apă potabilă sunt obligaţi să furnizeze
operatorului/furnizorului informaţii cu privire la consumurile prognozate
pentru o perioadă următoare convenită cu operatorul;
j) să nu execute lucrări clandestine de ocolire a
contorului;
k) să nu modifice instalaţia interioară de distribuţie
a apei potabile fără avizul operatorului;
l) să nu manevreze vanele din
amonte de apometru şi să folosească pentru intervenţii la instalaţiile
interioare numai robinetul sau vana din aval de apometru;
m) să nu influenţeze în niciun fel indicaţiile
contorului de apă şi să păstreze intactă integritatea acestuia, inclusiv
sigiliile;
n) să achite contravaloarea serviciilor furnizate de
operator în termen de 15 zile de la emiterea facturii;
o) să nu evacueze în reţeaua de canalizare deşeuri,
reziduuri, substanţe poluante sau toxice care încalcă condiţiile de descărcare
impuse de normele tehnice în vigoare;
p) să comunice operatorului/prestatorului serviciului,
dacă sunt deţinătorii de surse proprii de apă, data punerii în funcţiune a
acestora, în vederea facturării cantităţilor de apă uzată deversate în reţeaua
de canalizare. In acest scop au obligaţia să instaleze apometre, să ţină la zi
registrul de evidenţă, pe baza căruia să se poată calcula şi verifica debitul
surselor proprii.
Art. 230. Utilizatorul are dreptul:
a) să beneficieze de serviciul de alimentare cu apă
şi/sau de canalizare la nivelurile stabilite în contract;
b) să primească răspuns în maximum 30 de zile
calendaristice la sesizările adresate operatorului cu privire la neîndeplinirea
unor condiţii contractuale;
c) să conteste facturile când constată încălcarea
prevederilor contractuale;
d) să fie anunţat cu cel puţin 24 de ore înainte
despre opririle programate sau restricţionările în furnizarea/prestarea
serviciului;
e) să fie despăgubit în cazurile încălcării de către
operator a clauzelor contractuale care prevăd şi cuantifică valorile
despăgubirilor în funcţie de prejudiciul cauzat;
f) să fie informat despre modul de funcţionare a
serviciilor de apă şi de canalizare, despre deciziile luate de autorităţile
administraţiei publice locale, A.N.R.S.C, şi de operator privind asigurarea
acestor servicii;
g) să aibă montate pe branşamentele proprii ale
imobilelor contoare de apă pentru înregistrarea consumurilor.
CAPITOLUL VIII
Indicatori de performanţă şi calitate
Art. 231. (1) Indicatorii de performanţă stabilesc
condiţiile ce trebuie respectate de operatori în asigurarea serviciului de
alimentare cu apă şi de canalizare.
(2) Indicatorii de performanţă asigură condiţiile pe
care trebuie să le îndeplinească serviciile de apă şi de canalizare, avându-se
în vedere:
a) continuitatea din punct de vedere cantitativ şi
calitativ;
b) adaptarea permanentă la cerinţele utilizatorilor;
c) excluderea oricărei discriminări privind accesul la
serviciile de apă şi de canalizare;
d) respectarea reglementărilor specifice din domeniul
gospodăririi apelor şi protecţiei mediului.
Art. 232. Indicatorii de performanţă pentru serviciul
de apă şi de canalizare sunt specifici pentru următoarele activităţi:
a) branşarea/racordarea utilizatorilor la reţeaua de
alimentare cu apă şi de canalizare;
b) contractarea serviciilor de apă şi de canalizare;
c) măsurarea, facturarea şi încasarea contravalorii
serviciilor efectuate;
d) îndeplinirea prevederilor din contract cu privire la
calitatea serviciilor efectuate;
e) menţinerea unor relaţii echitabile între furnizor
şi utilizator prin rezolvarea operativă şi obiectivă a problemelor, cu
respectarea drepturilor şi obligaţiilor care revin fiecărei părţi;
f) soluţionarea reclamaţiilor utilizatorilor
referitoare la serviciile de apă şi de canalizare;
g) prestarea de servicii conexe serviciului de
furnizare (informare, consultanţă etc).
Art. 233. In vederea urmăririi respectării
indicatorilor de performanţă operatorul trebuie să asigure:
a) gestiunea serviciilor de apă şi de canalizare,
conform hotărârii de dare în administrare sau prevederilor contractului de
delegare a gestiunii;
b) evidenţa utilizatorilor;
c) înregistrarea activităţilor privind citirea
echipamentelor de măsurare, facturarea şi încasarea contravalorii serviciilor
efectuate;
d) înregistrarea reclamaţiilor şi sesizărilor
utilizatorilor şi soluţionarea acestora;
e) accesul neîngrădit al autorităţilor administraţiei
publice centrale şi locale, în conformitate cu competenţele şi atribuţiile
legale ce le revin, la informaţiile necesare pentru stabilirea:
1. modului de respectare şi de îndeplinire a
obligaţiilor contractuale asumate;
2. calităţii şi eficienţei serviciilor
furnizate/prestate la nivelul indicatorilor de performanţă stabiliţi;
3. modului de administrare, exploatare, conservare şi
menţinere în funcţiune, dezvoltare şi/sau modernizare a sistemelor de
alimentare cu apă şi de canalizare încredinţată prin contractul de delegare a gestiunii;
4. modului de formare şi stabilire a tarifelor pentru
serviciile de apă şi de canalizare;
5. stadiului de realizare a investiţiilor;
6. respectării parametrilor ceruţi prin prescripţiile
tehnice şi normele metrologice.
Art. 234. Indicatorii de
performanţă minimali, generali şi garantaţi pentru serviciile de alimentare cu
apă şi de canalizare sunt stabiliţi în anexa nr. 1 la prezentul regulament.
CAPITOLUL IX
Contractul de furnizare/prestare şi utilizare a
serviciilor de apă şi de canalizare
Art. 235. Contractarea furnizării şi prestarea
serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare se vor realiza astfel:
a) în cazul în care utilizatorii au branşamente, prin
contracte încheiate între operator şi utilizatori;
b) în cazul în care furnizarea
apei potabile se face prin cişmele stradale către persoanele fizice care nu au
branşament, prin contracte încheiate cu toţi cei care beneficiază de acest
serviciu. Arondarea utilizatorilor se va stabili de către operator împreună cu
autorităţile administraţiei publice locale;
c) în cazul utilizării apei de la hidranţii stradali
de către operatorul serviciului de salubrizare sau cel al domeniului public, pe
bază de contract între operatorii acestor servicii şi operatorul serviciului de
alimentare cu apă şi de canalizare;
d) pentru consumurile de apă utilizate de pompieri
pentru instruire şi stingerea incendiilor, pe bază de contract încheiat cu
autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu art. 40 din
Legea nr. 121/1996 privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor
Militari.
Art. 236. (1) Condiţiile privind calitatea serviciilor
asigurate de operator privind continuitatea, presiunea de utilizare şi debitul
furnizat, respectiv condiţiile de preluare şi calitatea apelor uzate acceptate
la deversarea în reţelele de canalizare, vor fi înscrise în contractul de
furnizare/prestare şi utilizare a serviciilor de alimentare cu apă şi de
canalizare.
(2) La încheierea contractelor se vor respecta
prevederile Contractului-cadru de furnizare/prestare a
serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare.
Art. 237. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile
de la data scadenţei atrage după sine penalităţi de întârziere, după cum
urmează:
a) penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii
datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilite conform
reglementărilor legale în vigoare;
b) penalităţile se datorează începând cu prima zi după
data scadenţei;
c) valoarea totală a penalităţilor nu poate depăşi
cuantumul debitului şi se constituie venit al operatorului.
CAPITOLUL X
Realizarea serviciului după producerea unui cutremur
SECŢIUNEA 1
Serviciul de alimentare cu apă
Art. 238. Pentru reducerea efectelor negative asupra
populaţiei, animalelor şi mediului, operatorul împreună cu autoritatea publică
locală are obligaţia să asigure informarea şi instruirea prealabilă a
populaţiei prin afişe asupra modului de comportare în situaţii de calamităţi
naturale.
Art. 239. Operatorul de apă trebuie să asigure:
a) 1-2 l/om/zi pentru minimum
3-4 zile, apă potabilă din sursa protejată echipată cu un sistem local de
filtrare - sistem de filtrare cu cartuş filtrant din CAG etc;
b) apa pentru combaterea incendiului din alte surse
decât sursa de apă potabilă;
c) punerea în funcţiune a resurselor proprii de
alimentare pentru spitale şi alte unităţi cu risc mare;
d) surse de rezervă pentru alimentarea cu energie
electrică a utilajelor;
e) una sau mai multe surse de apă pentru incendiu
(lacuri de agrement, râuri în zone accesibile, ştranduri
etc).
Art. 240. După încetarea mişcării seismice operatorul
trebuie să verifice:
a) starea reţelei de distribuţie;
b) starea de etanşeitate a rezervorului;
c) integritatea aducţiunii;
d) integritatea captării şi a surselor de alimentare
cu energie electrică.
Art. 241. Operatorul va acţiona suplimentar, realizând
următoarele acţiuni:
a) verificarea şi utilizarea reţelei de alimentare cu
apă;
b) verificarea în teren şi depistarea deteriorărilor
reţelei, iar în cazul constatării unor pierderi majore, izolarea la rezervorul
de acumulare pentru a păstra cât mai multă apă înmagazinată;
c) solicitarea, avizul comandamentului pompierilor
pentru ca apa din rezerva de combatere a incendiului (rezerva protejată) să fie
folosită pentru asigurarea apei de băut, după stingerea incendiilor;
d) închiderea şi izolarea tronsoanelor din reţea, fără
defecţiuni, şi toate branşamentele utilizatorilor, cu excepţia celor cu risc
mare;
e) verificarea modului de funcţionare al hidranţilor
şi trecerea la echiparea celor în stare de funcţionare pentru furnizarea de apă
în mod individual pentru populaţie, asigurând sau solicitând organelor
abilitate paza acestora;
f) trecerea la aplicarea planurilor stabilite pentru
alimentarea cu apă din alte surse a utilizatorilor cu
risc mare de explozie, incendiu etc;
g) punerea în funcţiune a legăturilor de rezervă ce
ocolesc rezervorul, în cazul în care acesta a fost afectat şi nu poate păstra
apa;
h) realizarea alimentării cu energie electrică a
pompelor din sursele de rezervă, inclusiv din grupurile
generatoare mobile din dotare;
i) stabilirea soluţiei de alimentare cu apă în cazul în
care aducţiunea este deteriorată prin:
- utilizarea unităţii locale de tratare a apei,
stabilită dinainte, instalată pe un amplasament situat pe locuri înalte şi
sigure;
- transportul apei cu cisterne dezinfectate şi
distribuirea în locurile prestabilite, către populaţie;
- transportul apei de la sursele proprii, în condiţii
adecvate, dacă sursa de apă poate asigura cantitatea necesară, dar sistemul de transport este deteriorat;
j) utilizarea altei surse de apă dacă lucrările
hidrotehnice de la captare sunt afectate total sau, în cazul în care lucrările
sunt afectate parţial, asigurarea punerii în funcţiune cât mai urgent a părţii
active, mai ales dacă sistemul funcţionează gravitaţional;
k) realizarea de lucrări provizorii, la suprafaţă, de
legare a tronsoanelor rămase întregi în cazul unor avarii locale pe aducţiune,
reţea etc, utilizând materiale rezistente şi cu îmbinări rapide. Lucrările provizorii
vor fi supravegheate, iar apa dezinfectată adecvat;
l) trecerea, din momentul în
care sistemul poate funcţiona cel puţin parţial, la refacerea sistematică a
acestuia, în ordinea importanţei, astfel încât să se asigure debitele minime de
funcţionare. Ordinea de importanţă poate fi stabilită prin analiza riscului de
nefuncţionare a fiecărui obiect component al lucrării.
Art. 242. In cazul calamităţilor naturale trebuie
acţionat rapid şi eficient, asigurându-se:
a) realizarea planului de acţiune, însuşit de
personal prin simulări anterioare producerii calamităţii;
b) asigurarea cadrului organizatoric, astfel încât
personalul să lucreze independent, legătura între echipe şi factorii de decizie
realizându-se cu mijloace adecvate de comunicaţie, care să fie independente de
reţeaua de telefonie mobilă sau fixă.
Art. 243. După încheierea operaţiunilor de remediere,
toate instalaţiile vor fi dezinfectate în mod sistematic. Când apa devine
potabilă populaţia va fi înştiinţată că poate utiliza această apă în mod
normal. Se va face o inspecţie generală a reţelei pentru detectarea şi
remedierea locurilor pe unde se pierde apă.
SECŢIUNEA a 2-a
Serviciul de canalizare
Art. 244. Reţeaua de canalizare poate fi afectată de un
cutremur fără să apară efectele exterioare, deoarece o parte din apa exfiltrată
se va drena în pământ.
Art. 245. Operatorul va efectua următoarele activităţi:
a) verificarea curgerii apei începând de la ultimul
cămin al colectorului principal (la intrarea în staţia de epurare sau căminul
amonte al unei subtraversări);
b) stabilirea locului în care apa nu mai curge prin
colector, marcându-se tronsoanele şi verificând terenul dacă are crăpături
vizibile, sunt tasări de teren, sunt construcţii prăbuşite peste canal etc;
c) se va interveni prin pomparea
apei în alt colector sau chiar direct în emisar, caz în care trebuie să existe
un aviz prealabil al autorităţii de mediu, pentru o perioadă de timp cât mai
scurtă, în cazul unor tronsoane rupte, pe lungime mare, în porţiunea aval;
d) folosirea mijloacelor locale de dezinfectare pe
traseu, a procedurilor proprii;
e) vor fi degajate locurile pe unde apa meteorică
poate curge singură în emisar;
f) vor fi puse în stare de funcţionare mijloacele
auxiliare de pompare a apei din colectoare cu mijloace ce pot fi aduse pe
amplasamente pregătite din timp sau sunt deja montate şi se face numai punerea
în funcţiune;
g) refacerea provizorie a reţelei de canalizare
folosind tuburi uşor de montat (PVC gofrat, oţel etc), tuburile vor putea fi
montate aparent, cu protecţie contra traficului stradal.
Art. 246. După stabilizarea situaţiei, reţeaua de
canalizare va intra într-un proces de verificare totală, rezultatul final va fi
analizat în vederea luării unei decizii asupra soluţiei de reabilitare sau
chiar de retehnologizare.
CAPITOLUL XI
Realizarea serviciului după producerea unei
inundaţii
SECŢIUNEA 1
Serviciul de alimentare cu apă
Art. 247. (1) In cazul inundaţiilor se vor lua măsurile
prevăzute în planul aprobat de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă.
(2) In cazul în care staţia de pompare ce asigură
presiunea totală în reţea este scoasă din funcţiune (voit sau accidental) se va
asigura o pompare independentă de pe un amplasament neinundabil cu motopompe
pregătite din timp.
(3) Dacă localitatea este parţial inundată, se va
recurge la următoarele măsuri:
a) dezinfectarea suplimentară a apei, conform
recomandărilor organelor sanitare, conform planurilor pentru situaţii de
urgenţă;
b) atenţionarea locuitorilor cu branşamente în zona
inundată asupra unor măsuri suplimentare legate de consumul apei;
c) oprirea staţiilor de pompare aflate în zona
inundată;
d) distribuirea de apă îmbuteliată locuitorilor
afectaţi.
(4) Dacă la captare lucrările hidrotehnice sunt
scoase din funcţiune, se va asigura apă produsă de staţii de tratare mobile,
staţii care vor fi în dotarea operatorului serviciului de alimentare cu apă,
captarea realizându-se printr-o priză provizorie.
(5) Dacă la sursă calitatea apei s-a degradat
puternic, vor fi puse în funcţiune măsurile de tratare suplimentară:
a) adăugarea de cărbune activ praf;
b) adăugarea de polimeri;
c) reducerea debitului de apă în scopul creşterii
duratei de decantare;
d) reducerea vitezei de filtrare;
e) ozonizarea apei etc.
(6) Dacă sursele de alimentare cu energie sunt
afectate se va aplica soluţia alimentare cu energie electrică de la o sursă de
rezervă.
(7) Dacă puţurile sau căminele drenului sunt
inundate, acestea vor fi spălate imediat ce nivelul apei scade, fiind luate
măsuri suplimentare pentru a asigura etansarea lor până la depăşirea
fenomenului.
(8) După trecerea evenimentului se va proceda la o
spălare şi dezinfectare totală a sistemului, obţinându-se un aviz al organelor
sanitare.
Art. 248. In planul de acţiune se vor trece elementele
aplicabile din măsurile ce trebuie luate în cazul producerii unui cutremur.
SECŢIUNEA a 2-a
Serviciul de canalizare
Art. 249. In perioada inundaţiilor reţeaua de
canalizare este suprasolicitată, intrând de cele mai multe ori sub presiune.
Art. 250. (1) Operatorul va
asigura cu maximă prioritate funcţionarea staţiilor de pompare a apelor uzate,
suplimentând numărul de pompe cu motopompe.
(2) O atenţie deosebită se va da prevenirii inundării
staţiei de pompare prin luarea tuturor măsurilor de îndiguire, utilizarea motopompelor etc.
(3) Gradul de asigurare a funcţionării pompelor
trebuie să fie mai mare decât al celorlalte construcţii componente ale
sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare.
Art. 251. Se vor aplica măsuri suplimentare de
dezinfectare, mai ales în zonele în care sistemul de
canalizare a refulat.
Art. 252. Vor fi puse în funcţiune staţii de pompare
provizorii, cu motopompe, pentru suplimentarea capacităţii de evacuare a apei
din zonele inundate.
Art. 253. In scopul reducerii gradului de poluare, în zona joasă se poate recurge la devierea apelor colectate de pe
suprafeţele aflate la cote neinundate.
Art. 254. O atenţie specială se va da urmăririi
capacităţii de evacuare a emisarului receptor, luându-se măsuri adecvate când există
riscul intrării apei prin deversorul liber.
Art. 255. (1) După trecerea evenimentului se vor face o
verificare generală a canalizării, o spălare şi o dezinfecţie generală.
(2) Este obligatorie efectuarea unei analize urmate de
un plan de măsuri capabile să îmbunătăţească funcţionarea sistemului,
consemnându-se limitele atinse de viitură.
CAPITOLUL XII
Realizarea serviciului în caz de furtună şi/sau
viscol puternic
SECŢIUNEA 1
Serviciul de alimentare cu apă
Art. 256. In cazul apariţiei furtunii şi/sau a
viscolului operatorul:
a) va verifica în primă urgenţă sistemul de alimentare
cu energie, punându-se în funcţiune, dacă este cazul, sistemul de rezervă sau
vor fi realizate legături provizorii, pentru acţionarea cu prioritate a
pompelor;
b) va verifica starea ventilaţiilor la rezervoare,
realizându-se o verificare a calităţii apei şi o dezinfectare suplimentară,
dacă aceasta prezintă nereguli, iar utilizatorii vor fi avertizaţi asupra
modului în care să se consume apa;
c) va verifica starea captării şi acţionarea cu
mijloace adecvate împotriva îngheţării şi blocării prizei sau a grătarului,
curăţarea acesteia va fi permanentă, iar în cazul existenţei unor soluţii de
rezervă, acestea trebuie puse în funcţiune;
d) va asigura personalului de exploatare care îşi are
locul de muncă în zone izolate alimentarea cu hrană, sistem de încălzire şi
echipament de protecţie corespunzător;
e) va verifica starea stocurilor de reactivi, acestea
fiind refăcute periodic, conform normelor.
Art. 257. După trecerea furtunii, va fi refăcut accesul
pe căile de comunicaţie şi vor fi refăcute lucrările afectate.
SECŢIUNEA a 2-a
Serviciul de canalizare
Art. 258. Pentru menţinerea în funcţiune a staţiilor de
pompare de pe reţeaua de canalizare în caz de furtună, este de preferat ca una
dintre liniile de alimentare cu energie electrică să fie subterană sau se va
asigura o sursă independentă de alimentare.
Art. 259. In caz de viscol şi de temperaturi reduse,
vor fi luate măsuri, împreună cu operatorul serviciului de salubrizare şi cu
autoritatea administraţiei publice locale, de îndepărtare a zăpezii, pentru
contracararea riscului de topire bruscă a zăpezii şi punerea sub presiune a
canalizării.
Art. 260. Vor fi verificate grătarele deversoarelor,
luându-se şi măsurile necesare pentru eliminarea blocajelor de gheaţă la
emisar, blocaje care pot produce ridicarea nivelului apei şi inundarea
canalizării.
CAPITOLUL XIII
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Art. 261. (1) Consiliile locale, Consiliul General al
Municipiului Bucureşti şi asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, vor
elabora şi adopta, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a
prezentului ordin, regulamentul propriu al serviciului de alimentare cu apă şi
de canalizare, în funcţie de particularităţile locale şi de interesele actuale
şi de perspectivă ale comunităţii respective, cu respectarea prevederilor
prezentului regulament-cadru.
(2) Regulamentul se supune dezbaterii publice şi se
aprobă de către consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti
şi asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, urmând a intra în vigoare la
30 de zile de la aprobare.
(3) Până la elaborarea şi adoptarea regulamentului
serviciului operatorii şi autorităţile administraţiei publice locale vor
respecta prevederile prezentului regulament-cadru.
(4) in regulamentele întocmite şi aprobate de
autorităţile administraţiei publice locale se vor specifica contravenţiile în
domeniul serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, atât pentru
utilizatori, cât şi pentru operatori, cu specificarea acestora şi a cuantumului
amenzilor aplicabile.
(5) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor se fac de către primari şi/sau împuterniciţii acestora şi de
autoritatea de reglementare competentă.
(6) In termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, autorităţile
administraţiei publice locale vor proceda la încheierea de acte adiţionale la
contractele de delegare a gestiunii, care să cuprindă punerea în aplicare a
prezentului regulament.
(7) In regulamentele întocmite
şi aprobate de autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de
dezvoltare comunitare, după caz, se vor stabili condiţiile şi termenele de
conformare la prevederile prezentului regulament-cadru.
Art. 262. In cadrul contractelor încheiate cu utilizatorii se vor stipula standardele, normativele şi
tarifele legale, valabile la data încheierii acestor contracte. De asemenea, se
vor face trimiteri şi la actele normative care trebuie respectate din punct de
vedere al protecţiei mediului şi al sănătăţii publice.
Art. 263. Prevederile prezentului regulament-cadru vor
fi actualizate în funcţie de modificările de natură tehnică, tehnologică şi
legislativă, prin ordin al preşedintelui A.N.R.S.C.
Art. 264. Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din
prezentul regulament-cadru.
ANEXA Nr. 1*) la regulamentul-cadru
INDICATORI DE PERFORMANŢĂ PENTRU SERVICIILE PUBLICE DE
ALIMENTARE CU APĂ ŞI DE CANALIZARE
Nr. crt.
|
INDICATORI DE PERFORMANŢĂ
|
Trimestrul
|
Total an
|
I
|
II
|
II
|
IV
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
1.1
|
BRANŞAREA/RACORDAREA UTILIZATORILOR
|
a) numărul de solicitări de branşare/numârul de solicitări de
racordare ale utilizatorilor la sistemul public de alimentare cu apă şi/sau
de canalizare, diferenţiat pe utilităţi şi pe categorii de utilizatori;
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
b) numărul de solicitări la care intervalul de timp, dintre
momentul înregistrării cererii de branşare/racordare a utilizatorului, până
la primirea de către acesta a avizului de branşare/racordare, este mai mic de
15/30/60 zile calendaristice.
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
1.2
|
CONTRACTAREA FURNIZĂRII
APEI/PRELUARII APELOR UZATE ŞI METEORICE
|
a) numărul de contracte încheiate, pe categorii de utilizatori,
raportat la numărul de solicitări
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
b) procentul din contractele de la lit. a) încheiate în mai puţin de 30 zile calendaristice
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
c) numărul de solicitări de modificare a prevederilor
contractuale, raportate la numărul total de solicitări de modificare a
prevederilor contractuale rezolvate în 30 zile
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
1.3
|
MĂSURAREA ŞI GESTIUNEA CONSUMULUI
DE APĂ
|
a) numărul anual de contoare montate, ca urmare a solicitărilor,
raportat la numărul de solicitări, pe tipuri de apă furnizată
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
b) numărul anual de contoare montate, raportat la numărul total
de utilizatori fără contor
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
* Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil.
|
c) numărul anual de reclamaţii privind precizia contoarelor
raportat la numărul total de contoare, pe tipuri de apă furnizată şi
categorii de utilizatori
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
d) ponderea din numărul de reclamaţii de
la lit. c) care sunt justificate
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
e) procentul de solicitări de la lit. c) care au fost rezolvate
în mai puţin de 8 zile
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
f) numărul de sesizări privind parametrii apei furnizate raportat
la numărul total de utilizatori
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
g) cantitatea de apă furnizată raportată la numărul total de
locuitori de tip casnic deserviţi
|
l/om zi
|
l/om zi
|
l/om zi
|
l/om zi
|
l/om zi
|
1.4
|
CITIREA, FACTURAREA ŞI ÎNCASAREA
CONTRAVALORII SERVICIILOR DE APĂ ŞI DE CANALIZARE
FURNIZATE/PRESTATE
|
a) numărul de reclamaţii privind facturarea raportat la numărul
total de utilizatori
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
b) procentul de reclamaţii de la lit. a) rezolvate în termen de
10 zile
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
c) procentul din reclamaţiile de la lit. a) care s-au dovedit a
fi justificate
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
d) valoarea totală a facturilor încasate raportată la. valoarea
totală a facturilor emise
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
1.5
|
ÎNTRERUPERI ŞI LIMITĂRI ÎN
FURNIZAREA APEI ŞI ÎN PRELUAREA APELOR LA CANALIZARE
|
1.5.1
|
ÎNTRERUPERI ACCIDENTALE
|
a) numărul de întreruperi neprogramate anunţate, pe categorii de
utilizatori;
|
nr.
|
nr.
|
nr.
|
nr.
|
nr.
|
b) numărul de utilizatori afectaţi de întreruperile neprogramate
anunţate raportat la total utilizatori, pe categorii de utilizatori
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
c) durata medie a întreruperilor raportate la 24 ore pe categorii
de utilizatori
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
d) numărul de întreruperi accidentale pe categorii de utilizatori
|
nr.
|
nr.
|
nr.
|
nr.
|
nr.
|
e) numărul de utilizatori afectaţi de întreruperile accidentale
raportat la total utilizatori, pe categorii de
utilizatori
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
1.5.2
|
ÎNTRERUPERI PROGRAMATE
|
a) numărul de întreruperi programate
|
nr.
|
nr.
|
nr.
|
nr.
|
nr.
|
b) durata medie a întreruperilor programate raportată la 24 ore
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
c) numărul de utilizatori afectaţi de aceste întreruperi raportat la total utilizatori, pe categorii de utilizatori
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
d) numărul de întreruperi cu durata programată depăşită raportat
la total întreruperi programate, pe categorii de utilizatori.
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
1.53
|
ÎNTRERUPERI DATORATE NERESPECTĂRII
PREVEDERILOR CONTRACTUALE DE CĂTRE UTILIZATOR
|
|
a) numărul de utilizatori cărora li s-a întrerupt
furnizarea/prestarea serviciilor pentru neplata facturii raportat la număr
total de utilizatori, pe categorii de utilizatori şi pe tipuri de servicii
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
b) numărul de contracte reziliate pentru neplata serviciilor
furnizate raportat la număr total de utilizatori, pe categorii de utilizatori
şi pe tipuri de servicii
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
c) numărul de întreruperi datorate nerespectării prevederilor
contractuale, pe categorii de utilizatori , tipuri de servicii şi clauze
contractuale nerespectate
|
nr.
|
nr.
|
nr.
|
nr,
|
nr.
|
d) numărul de utilizatori cărora li s-a întrerupt furnizarea
serviciilor, realimentaţi în maî puţin de 3 zile, pe categorii de utilizatori
şi tipuri de servicii
|
|
|
|
|
|
1.6
|
CALITATEA SERVICIILOR
FURNIZATE/PRESTATE
|
a) numărul de reclamaţii privind parametrii de calitate ai apei
furnizate raportat la număr total utilizatori, pe tipuri de utilizatori şi
tipuri de apă furnizată (potabilă sau industrială) şi parametrii reclamaţi
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
b) procentul din reclamatiile de la lit. a) care s-au dovedit a fi
din vina operatorului
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
c) valoarea despăgubirilor plătite de operator, pentru
nerespectarea condiţiilor şi parametrilor de calitate stabiliţi în contract,
raportată la valoarea facturată, pe tipuri de servicii şi categorii de
utilizatori
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
d) numărul de reclamaţii privind gradul de asigurare în
funcţionare raportat la numărul total de utilizatori
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
1.7
|
RĂSPUNSURI LA SOLICITĂRILE SCRISE
ALE UTILIZATORILOR
|
a) numărul de sesizări scrise, altele decât cele prevăzute la
celelalte articole, în care se precizează că este obligatoriu răspunsul
operatorului, raportat la total sesizări
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
b) procentul din totalul de la lit. a) la
care s-a răspuns într-un termen mai mic de 30 de zile calendaristice.
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
2
|
INDICATORI DE PERFORMANTA GARANTAŢI
|
2.1
|
PENTRU SISTEMUL DE ALIMENTARE CU
APĂ
|
a) pierderea de apă în reţea exprimată ca raport între cantitatea
de apă furnizată şi cea intrată în sistem.
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
b) gradul de extindere al reţelei exprimat ca raport între
lungimea reţelei dată în funcţiune la începutul perioadei luate în calcul şi
cea de la sfârşitul perioadei luate în calcul
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
|
c) consumul specific de energie electrică
pentru furnizarea apei, calculat ca raport intre cantitatea totală de energie
consumată trimestrial/anual pentru funcţionarea sistemului şi cantitatea de
apă furnizată.
|
kWh/m3
|
kWh/m3
|
kWh/m3
|
kWh/m3
|
kWh/m3
|
d) durata zilnică de alimentare cu apă
calculată ca raport între numărul mediu zil nic de ore în care se asigură apă
la utilizator şi 24 ore, pe categorii de utilizatori
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
e) gradul de acoperire exprimat ca raport între lungimea reţelei
de distribuţie şi lungimea totală a străzilor
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
f) gradul de contorizare exprimat ca raport între numărul de
utilizatori care au contoare la branşament şi numărul total de utilizatori
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
2.2
|
PENTRU SISTEMUL DE CANALIZARE
|
a) gradul de deservire exprimat ca
raport între lungimea reţelei de canalizare şi lungimea totală a străzilor
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
b) gradul de extindere al reţelei de canalizare exprimat ca
raport între lungimea străzilor cu sistem de canalizare dată în funcţiune la
începutul perioadei luate în calcul şi cea de la sfârşitul perioadei luate în
calcul
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
c) consumul specific de energie electrică pentru evacuarea şi
epurarea apelor uzate, calculat ca raport între cantitatea totală de energie
electrică consumată trimestrială/anuală pentru asigurarea serviciului şi
cantitatea de apă uzată evacuată
|
kWh/m3
|
kWh/m3
|
kWh/m3
|
kWh/m3
|
kWh/m3
|
ANEXA Nr. 2*) la regulamentul-cadru
INDICATORI STATISTICI PENTRU SERVICIILE PUBLICE DE
ALIMENTARE CU APĂ ŞI DE CANALIZARE
Nr. crt.
|
INDICATORUL
|
Trimestrul
|
Total
an
|
I
|
II
|
II
|
IV
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
1.1
|
BRANŞAREA/RACORDAREA UTILIZATORILOR
|
a) raportul dintre numărul de branşamente şi lungimea reţelei de
distribuţie a apei
|
buc/km
|
buc/km
|
buc/km
|
buc/km
|
buc/km
|
b) lungimea reţelei de distribuţie raportată la numărul de
locuitori asiguraţi cu apă
|
m/loc
|
m/loc
|
m/loc
|
m/loc
|
m/loc
|
c) raportul dintre lungimea efectivă a reţelei şi numărul de
locuitori
|
m/loc
|
m/loc
|
m/loc
|
m/loc
|
m/loc
|
d) raportul dintre populaţia racordată la canalizare şi populaţia
totală a localităţii
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
e) raportul dintre numărul de racorduri şi lungimea reţelei de
canalizare
|
buc/km
|
buc/km
|
buc/km
|
buc/km
|
buc/km
|
1.2
|
GESTIUNEA CONSUMULUI DE APA
|
a) volumul de apă furnizată raportată la capacitatea de proiect
al reţelei
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
b) volumul de apă furnizată prin aducţiune şi capacitatea
proiectată
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
1.3
|
ABATERI ALE UTILIZATORILOR DE LA
CONDIŢIILE DE CONTRACT
|
a) numărul de cazuri de nerespectare de către utilizatori a
condiţiilor de descărcare a apelor uzate şi meteorice în reţelele de
canalizare raportat la număr total utilizatori, pe tipuri de utilizatori
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
b) numărul de sistări a prestării serviciului public de
canalizare raportat Ia număr total utilizatori, pe tipuri de utilizatori,
datorat nerespectării de utilizator a condiţiilor de deversare
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
c) valoarea despăgubirilor plătite de utilizatori, pentru daune
datorate deversării apelor ce nu respectă condiţiile de deversare din
contract, raportat la valoarea facturată aferentă apelor uzate, pe tipuri de
servicii şi categorii de utilizatori
|
%
|
%
|
%
|
%
|
%
|
* Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil.