ORDIN   Nr. 25 din 19 martie 2008

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind metodologia de prelevare, prelucrare primara, ambalare si transport al probelor destinate examenelor de laborator in domeniul sanatatii animalelor

ACT EMIS DE: AUTORITATEA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 341 din 2 mai 2008

Văzând Referatul de aprobare nr. 18.083 din 26 februarie 2008, întocmit de Serviciul coordonare tehnică a institutelor naţionale de referinţă şi laboratoarelor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi Serviciul politici, strategii, programe şi proceduri sanitare veterinare din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind metodologia de prelevare, prelucrare primară, ambalare şi transport al probelor destinate examenelor de laborator în domeniul sănătăţii animalelor, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Se abilitează Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală pentru stabilirea şi elaborarea modulelor privind documentele de însoţire pentru probele prelevate şi trimise la laborator.

Art. 3. - Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală şi laboratoarele sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Radu Roatiş Cheţan

ANEXA

NORMA   SANITARA  VETERINARA

privind metodologia de prelevare, prelucrare primară, ambalare şi transport al probelor destinate examenelor de laborator în domeniul sănătăţii animalelor

CAPITOLUL I

Probe destinate examinării pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor

A. Probe de creier în stare proaspătă

1. Aspecte procedurale

a)  Pentru prelevarea, prelucrarea primară, ambalarea şi etichetarea probelor de creier în stare proaspătă se folosesc truse speciale de prelevare. Situsul specific de prelevare de probe îl constituie trunchiul cerebral.

b) Prelevarea selectivă a segmentelor de trunchi cerebral din creierul rumegătoarelor mari şi mici, inclusiv al celor sălbatice, aflate în stare de libertate sau în captivitate, în vederea efectuării testelor de diagnostic pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor, se realizează prin tehnica foramen magnum sau prin prelevarea integrală a creierului.

2. Aspecte tehnice

Etichetarea, ambalarea şi expedierea probelor de trunchi cerebral prelevate în laborator se realizează astfel:

a)  fragmentele de trunchi cerebral prelevate se introduc într-un recipient din plastic, după care se închide capacul recipientului;

b)  recipientul se etichetează corespunzător, trusele sunt însoţite de etichete autocolante, precizându-se: data tăierii, numărul din registrul de tăiere, numărul de identificare a animalului respectiv, numărul carcasei, în cazul tăierilor realizate în abatoarele autorizate;

c)  recipientul etichetat se introduce în punga din plastic a trusei, care se închide etanş;

d)  probele astfel etichetate şi ambalate se introduc într-un container etanş, corespunzător ca volum, care asigură pe durata transportului o temperatură de refrigerare cuprinsă între 2-8°C. Containerul se transportă în cel mai scurt timp posibil la laboratorul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, sau la laboratorul de diagnostic de profil din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, iar, ulterior, în caz de suspiciune, pentru expertiză sau pentru soluţionarea unor diferende, probele se trimit la Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Encefalopatiile Spongiforme ale Animalelor din cadrul Institutului de Diagnostic si Sănătate Animală;

e) documentele sanitar-veterinare care însoţesc probele de creier prelevate pentru diagnosticul encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor sunt următoarele:

(i) nota de însoţire oficială, în conformitate cu prevederile legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare;

(ii) tabelul cu probele de creier trimise, completat de medicul veterinar oficial abilitat pentru prelevarea, prelucrarea primară, ambalarea şi expedierea probelor de creier la laborator.

B. Probe de creier sub formă de omogenat

1.  Probele de creier sub formă de omogenat se etichetează pentru a se cunoaşte datele de individualizare şi identitate a probei şi se introduc în punga de plastic a trusei, care se închide etanş. Punga se introduce într-un container etanş, corespunzător ca volum, şi care asigură o temperatură scăzută pe toată durata transportului, fiind necesar un contact permanent cu gheaţă. Dacă este posibil, se pot utiliza congelatoare portabile.

2.  Containerul se transportă în cel mai scurt timp posibil la laboratorul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, sau la laboratorul de diagnostic de profil din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, iar, ulterior, în caz de suspiciune, pentru expertiză sau pentru soluţionarea unor diferende, probele se trimit la Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Encefalopatiile Spongiforme ale Animalelor din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală.

3.  Documentele sanitare veterinare care însoţesc probele sunt cele prevăzute la lit. A pct. 2 lit. e).

C. Probe pentru examen histologic

1.  Probele pentru examenul morfopatologic, inclusiv pentru aplicarea metodelor citohistologice, histochimice si imunohistochimice, pot fi:

a) cadavre ale unor specii de animale de talie mijlocie şi mică ori porţiuni sau ţesuturi prelevate de la cadavre de astfel de animale, proaspete sau refrigerate şi ambalate corespunzător;

b)  secţiuni histologice sub formă de preparate histologice fixate, colorate/necolorate, ţesuturi incluse în blocuri de parafină, ambalate corespunzător, astfel încât să se asigure integritatea preparatelor/blocurilor de parafină.

2.  Documentele sanitare veterinare de însoţire a probelor sunt cele prevăzute la lit. A pct. 2 lit. e).

D.  Probe pentru examen necropsic

1.  Probele pentru efectuarea examenului necropsic sunt reprezentate de cadavre, porţiuni de cadavre, organe sau ţesuturi, în stare proaspătă ori refrigerată.

2.  Documentele sanitare veterinare de însoţire a probelor sunt cele prevăzute la lit. A pct. 2 lit. e).

E.  Probe pentru expertiză medico-legală

1.  Probele destinate expertizei medico-legale veterinare pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor sunt reprezentate de cadavre sau porţiuni de cadavre şi trebuie să fie sigilate.

2.  In toate situaţiile de litigiu, probele destinate expertizei medico-legale, rezultate în urma procesării speciale, se păstrează la Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Encefalopatiile Spongiforme ale Animalelor din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, conform procedurilor existente în sistemul de asigurare a calităţii.

3.  Documentele sanitare veterinare de însoţire a probelor sunt cele prevăzute la lit. A pct. 2 lit. e).

CAPITOLUL II

Probe destinate examenului toxicologic

Tipul de probă, cantitatea şi caracteristicile acesteia sunt prevăzute la pct. 4 din anexa nr. 1.

A.  Probe de sânge

1.  Prelevarea probelor de sânge se face prin puncţionarea marilor vene, după o prealabilă pregătire a locului de elecţie, tundere, dezinfecţie cu vată cu alcool sau tinctură de iod, în vacutainere, ca atare şi pe anticoagulant.

2. Pentru exprimarea serului, probele se lasă la temperatura camerei, după care se decolează şi se centrifughează, iar serul rezultat se păstrează până în momentul expedierii.

3.  Probele prelevate se depozitează la temperatura de 4°C, pentru o perioadă de 24 de ore, sau la temperatura de -20°C, pentru o perioadă mai lungă de timp.

4.  Probele prelevate pentru determinarea methemoglobinei se expediază la laborator în maximum o oră de la prelevare, la temperatura de refrigerare.

B.  Probe de păr/lână/pene

1.  Materialul prelevat se pune în ambalaje speciale din material plastic şi nu se supune niciunui procedeu de spălare înaintea efectuării analizelor toxicologice.

2.  Probele de păr se prelevează din zona frontală sau din zona creştetului, cel prelevat din alte zone fiind mai puţin recomandat.

C. Probe de urină

Probele de urină se prelevă în recipiente cu închidere etanşă, se păstrează şi se transportă la laborator la temperatura de refrigerare.

D.  Probe de organe şi de conţinut gastric

De la fiecare animal afectat se prelevă ficat, rinichi, creier, eventual alte organe, os, precum şi conţinut gastric. Probele se ambalează în recipiente cu închidere etanşă şi se trimit imediat la laborator la temperatura de refrigerare. Dacă probele nu pot fi transportate imediat, acestea se congelează până la expediere.

E.  Probe de furaje

Furajele uscate suspicionate a fi produs intoxicaţia se prelevă şi se ambalează în diferite recipiente sau pungi de plastic, transportându-se la laborator la temperatura ambientală, iar furajele umede, precum borhoturile sau silozurile, se transportă la temperatura de refrigerare.

F. Probe de apă

1.  Probele de apă se prelevă în recipiente de sticlă sau de material plastic, polietilenă, PTFE, PVC, PET, curate, clătite în prealabil de câteva ori cu proba de analizat, şi se expediază imediat la laborator.

2. Transportul tuturor probelor prelevate se efectuează astfel încât să se asigure integritatea acestora.

3.  In timpul transportului, probele trebuie menţinute la temperatura de refrigerare.

4. In cazul în care analiza nu poate fi efectuată la locul de prelevare, este necesară conservarea probelor, utilizându-se agenţi de conservare. Aceştia se adaugă la probă imediat după prelevare sau, în prealabil, în recipientul gol.

5. Adăugarea agenţilor de conservare se face sub formă de soluţii relativ concentrate, astfel încât să se folosească volume reduse, ceea ce permite să se neglijeze diluarea produsă.

6. Tehnicile de conservare a probelor în funcţie de parametrul care va fi determinat sunt prevăzute în următorul tabel:

Nr. crt.	Parametrul	Tehnica de conservare	Timpul de conservare recomandat
1.	pH	Răcire la o temperatură de 2-5°C	6h
2.	Amoniac	Acidulare la 1<pH<2 Răcire la o temperatură cuprinsă între 1-5°C	21 de zile
	Nitraţi - Azotaţi	Acidulare la 1<pH<2 cu HCl	7 zile
	Nitriţi - Azotiţi	Răcire la o temperatură cuprinsă între 1-5°C	24 h
	Cloruri		30 de zile
	Fosfaţi	Răcire la o temperatură cuprinsă între 1-5°C	30 de zile
3.	Arsen	Acidulare la 1<pH<2 cu HCl sau HNO3	30 de zile
4.	Sulfuri	Recipient etanş Răcire la o temperatură cuprinsă între 1-5°C	7 zile
	Sulfaţi	Răcire la o temperatură cuprinsă între 1-5°C	30 de zile
5.	Cianuri	Ajustare la pH > 12 cu NaOH Răcire la o temperatură cuprinsă între 1-5°C	7 zile
6.	Metale: cadmiu, cupru, plumb, zinc	Acidulare la 1<pH< 2 cu HN03	30 de zile
7.	Pesticide: - organoclorurate - organofosforice	Răcire la o temperatură cuprinsă între 1-5°C	5 zile
8.	Substanţe organice oxidabile (CCO)	Acidulare la 1<pH<2 cu H2S04	30 de zile

7.  Fiecare recipient în care s-au prelevat probe pentru examen toxicologic se etichetează, precizându-se toate datele de identificare a probei: număr, tip, specie, număr matricol şi altele.

8. Cantităţile de probe necesare pentru efectuarea examenului toxicologic sunt prevăzute în următorul tabel:

Nr. crt.	Tipul probei	Cantitatea
1.	Ser	5 ml
2.	Sânge integral	5 ml pe EDTA
3.	Urină	100 ml
4.	Vomisment	-
5.	Conţinut gastric	Integral sau 0,5 kg
6.	Ficat, rinichi	Integral sau 0,5 kg
7.	Creier	Integral
8.	Os lung	Integral
9.	Păr/pene/lână	15-20 g
10.	Furaje	0,5 kg
11.	Apă	minimum 1 I

9.  In cazul unei suspiciuni de intoxicaţie se recomandă ca probele să fie trimise la laborator în cel mai scurt timp.

10.  Toate probele expediate la laborator sunt însoţite de următoarele documente sanitare veterinare:

a)  nota de însoţire oficială, în conformitate cu prevederile legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare;

b)   tabelul cu probele prelevate, completat de medicul veterinar oficial abilitat pentru prelevarea, prelucrarea primară, ambalarea şi expedierea probelor.

CAPITOLUL III

Probe destinate examenului parazitologic

A. Probe de materii fecale

1. Aspecte procedurale

a)  Deoarece la majoritatea helminţilor ponta are caracter periodic, se recomandă ca prelevarea să se efectueze din mai multe emisiuni de pe parcursul a 24 de ore, dintre care în final să se obţină o probă comună;

b)  Pentru bovine, bubaline, ovine şi caprine, prelevarea se efectuează, pe cât posibil, individual, prin tuşeu rectal, iar pentru celelalte specii prelevarea se face din emisiunile spontane din ultima parte a cantităţii de materii fecale proaspăt eliminate.

c)  Cantitatea de materii fecale pentru speciile de animale mici - iepuri, păsări, carnasiere, feline, porcine, ovine, caprine, altele - trebuie să fie de 25-50 g, iar pentru speciile de animale mari - bovine, bubaline, cabaline şi altele - aceasta trebuie să fie de circa 100-300 g. Ca regulă generală, eşantionul de materii fecale trebuie să fie reprezentativ atât sub aspect cantitativ, cât şi sub aspectul modificărilor calitative, respectiv al consistenţei şi al culorii).

d) In ferme, probele se prelevă, de regulă, prin sondaj, între 10-15%, de la animalele cele mai slabe. De la animalele cu valoare zootehnică deosebită, probele se prelevă şi se etichetează individual.

e) Atunci când se elimină spontan fragmente de paraziţi sau paraziţi întregi, aceştia se prelevă şi se expediază împreună cu eşantioane de fecale de la animalele respective.

2. Ambalarea probelor

Ambalarea probelor de materii fecale se face în ambalaje din materiale impermeabile speciale, respectiv sticlă, metal sau material plastic, bine închise.

3. Conservarea probelor

a)  Conservarea probelor după prelevare şi înainte de a fi expediate la laborator se efectuează la temperatura de 4°C.

b) Conservanţii reprezintă o alternativă de conservare şi se adaugă în condiţii deosebite.

c) Conservanţii chimici care pot fi utilizaţi sunt următorii:

(i) lichidul fixator PAF - fenol, alcool, formol -, compus din: fenol alb cristalizat 20 g, soluţie fiziologică 825 ml, alcool etilic 95 ° 125 ml, formol 50 ml;

(ii) altă soluţie fixatoare cu următoarea compoziţie: formol comercial 10 ml, glicerina 10 ml apă distilată 90 ml.

d) Paraziţii adulţi se conservă astfel:

(i)     nematodele în soluţie barbagallo - formol 3%o în ser fiziologic;

(ii)     cestodele şi trematodele, în alcool de 70°.

4. Individualizarea probelor

a) Individualizarea recipientelor în care sunt puse probele de fecale se realizează prin marcarea acestora cu litere, cifre sau cu alte semne.

b)   De regulă, pentru individualizarea unei probe se menţionează identificarea animalului de la care provine aceasta, proprietarul, localitatea şi data recoltării.

c) Probele sunt însoţite întotdeauna de:

(i)     o notă de însoţire oficială, în conformitate cu prevederile legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare;

(ii)    un tabel cu detaliile fiecărei probe: număr matricol, nume, sex, vârsta, alte detalii.

B. Probe de cadavre

1.  Cadavrele de la care se prelevă probe pentru examen parazitologic trebuie să fie proaspete, nedeschise şi trebuie expediate la laborator în cel mai scurt timp.

2. Ambalarea acestora se efectuează în saci de plastic de unică folosinţă, bine închişi.

3. In cazul animalelor mici, este recomandat ca din acelaşi efectiv să se trimită la laborator şi cadavre de animale bătrâne care au prezentat simptome clinice specifice.

C. Probe de organe şi ţesuturi

1.  Organele trebuie sa fie pe cât posibil întregi, nedeschise şi foarte proaspete.

2. Atunci când se trimit la laborator fragmente de organe, acestea trebuie să prezinte leziuni semnificative.

3. Ambalarea probelor de organe şi ţesuturi se realizează în saci sau în pungi de plastic de unică folosinţă şi închise ermetic. Nu se adaugă conservanţi sau substanţe antiseptice.

4.   Transportul probelor la laborator se efectuează în recipiente izoterme, la temperaturi de refrigerare, pe tot timpul transportului.

5.  Pentru probele de ţesut muscular destinate examenului trichineloscopic se au în vedere anumite precauţii, după cum urmează: prelevarea probelor se face în cantitate de 10-20 g din grupele musculare faţă de care larvele de Trichinella spiralis manifestă o predilecţie deosebită, respectiv din pilierii diafragmatici, psoaşi, intercostali, abdominali şi laringieni.

6.    Probele sunt prelevate şi ambalate individual, precizându-se pe nota de însoţire provenienţa acestora, astfel încât să se evite orice posibilitate de eroare.

7. Pentru diagnosticul altor parazitoze, precum sarcocistoza, cisticercoza, echinococcoza-hidatidoza şi altele, se aleg fragmente de ţesuturi cu leziuni semnificative, formaţiuni chistice sau alte ţesuturi. Acestea sunt ambalate şi identificate cu atenţie, pentru a se evita orice eroare.

D.  Probe de cruste, scuame, păr şi pene

1.  Acest tip de probe constituie material patologic pentru diagnosticul unor ectoparazitoze la mamifere şi păsări.

2.   Crustele şi scuamele se detaşează de la marginea leziunilor, prin raclare cu ajutorul unui bisturiu. Raclarea este mai mult sau mai puţin profundă, în funcţie de localizarea agentului cauzal suspicionat. In cazul demodeciei, al râiei sarcoptice la mamifere sau al râiei cnemidocoptice la păsări, raclarea este făcută profund, până aproape de sângerare, deoarece agenţii parazitari incriminaţi se localizează în straturile dermice profunde.

3.  Produsele rezultate din raclare se ambalează în flacoane bine închise care să nu permită ieşirea paraziţilor în exterior şi se expediază la laborator.

4.  Perii şi tijele de pene se smulg din tegument cu o pensă sau manual, astfel încât să fie antrenaţi şi foliculii piloşi. Aceştia se ambalează în flacoane care asigură o bună închidere şi se individualizează prin etichetare. Astfel de probe nu necesită refrigerare.

E.  Probe de secreţii patologice de la nivelul organelor genitale şi de la avortoni

Prelevarea unor astfel de probe se efectuează după tehnici şi procedee adecvate segmentelor genitale vizate, secreţii vaginale, material seminal, secreţii prepuţiale.

1. Prelevarea secreţiilor prepuţiale prin metoda spălării cavităţii prepuţiale

a) Se contenţionează animalul, se efectuează toaleta regiunii genitale, se introduce tubul de cauciuc adaptat la seringa în care s-au introdus în prealabil 30-50 ml ser fiziologic în cavitatea prepuţială, se închide manual orificiul prepuţial şi se injectează serul fiziologic la o temperatură apropiată de cea a animalului, se masează regiunea prepuţială astfel încât lichidul introdus să spele faldurile mucoasei, după care lichidul se aspiră şi se prelevă într-un flacon steril.

b) In cazul în care în timpul manoperei masculii urinează, operaţiunea se repetă.

c) Probele prelevate trebuie să ajungă la laborator în câteva ore de la prelevare.

d)  Probele prelevate se individualizează prin etichetarea tubului de prelevare cu datele de identificare ale animalului şi ale exploataţiei şi, împreună cu nota de însoţire şi cu tabelul de evidenţă a probelor, se trimit la laborator.

2. Prelevarea secreţiilor vaginale

a) Pentru prelevarea secreţiilor vaginale se foloseşte o ansă sterilă prevăzută cu un tampon steril îmbibat în prealabil în ser fiziologic steril, încălzit la o temperatură de 37° C. Aceasta se introduce profund în vagin până la cervix, badijonându-se bine mucoasa. Se extrage ansa, iar prin compresarea tamponului cu o pensă sterilă se prelevează materialul obţinut într-un flacon steril.

b)  Probele se individualizează printr-o etichetă care se ataşează tubului de prelevare, pe care sunt înscrise datele de identificare ale animalului şi ale exploataţiei şi, împreună cu nota de însoţire şi cu tabelul de evidenţă a probelor, se trimit imediat la laborator.

c)  Probele de material seminal crud sunt transportate la temperatură de refrigerare în recipiente de plastic.

d) Probele de material seminal congelat sunt transportate la temperatura de -196°C, conservate în azot lichid, în paiete.

3. Prelevarea secreţiilor patologice de la avortoni

a)  Se raclează uşor membranele fetale cu ajutorul unei spatule sterile. Materialul obţinut se trece într-un flacon steril în care s-a pus în prealabil ser fiziologic steril.

b)  Lichidul amniotic, pericardic sau alte lichide cavitare se prelevă cu ajutorul pipetei Pasteur, în flacoane sterile cu ser fiziologic.

c) Pentru efectuarea examenelor de laborator, avortonii sunt trimişi la laborator întregi, ambalaţi în saci de plastic şi în condiţii de refrigerare.

d)  Probele sunt identificate individual şi, împreună cu nota de însoţire şi cu tabelul de evidenţă a acestora, se trimit la laborator.

F. Probe de lichide patologice

1.  Lichidele patologice destinate examenului de laborator constau în lichid cefalorahidian, pericardic, pleural, ascitic, de edem sau alte lichide.

2.  Prelevarea se realizează în condiţii de asepsie perfectă, folosindu-se instrumentar şi recipiente sterile.

3.  Se recomandă efectuarea examenului direct, cât mai repede posibil după prelevare. In caz contrar, se foloseşte conservarea la temperaturi de -10°C.

4. Transportul se efectuează în recipiente izoterme.

5.    Lichidul cefalorahidian este prelevat utilizându-se substanţe anticoagulante.

6. Probele se individualizează printr-o etichetă care se ataşează recipientului de prelevare, pe care sunt înscrise datele de identificare ale animalului şi ale exploataţiei şi, împreună cu nota de însoţire şi cu tabelul de evidenţă a probelor, se trimit la laborator.

G. Probe de secreţii patologice din cavitatea buco-faringiană

1.  Prelevarea se efectuează cu ajutorul unor tampoane sterile îmbibate în soluţie fiziologică călduţă şi sterilă sau prin raclare uşoară cu o spatulă fină.

2.  Se lucrează aseptic, astfel încât materialul prelevat să poată fi, după caz, cultivat pe medii specifice.

3. Ambalarea probelor prelevate se realizează în recipiente sterile.

H. Probe de secreţii lacrimale sau nazale

1.   Secreţiile lacrimare sau nazale se prelevă direct în eprubete, atunci când sunt în cantităţi mari, sau cu ajutorul unor tampoane sterile fixate pe baghete, când sunt în cantităţi mici. Tampoanele sunt în prealabil îmbibate cu soluţie fiziologică sterilă.

2.  Recipientele de prelevare trebuie să fie sterile.

3.  Prelevarea secreţiilor lacrimale sau nazale din tampoane se face în recipiente curate şi sterile, prin presarea acestora cu ajutorul unei pense sterile.

4.  Secreţiile conjunctivale pot fi obţinute atât prin raclarea atentă şi delicată a mucoasei conjunctivale, cât şi prin acupunctura.

5.  Pentru prelevarea acestora se utilizează instrumentar şi recipiente sterile.

6.    Conservarea probelor prelevate se realizează la temperatura de 4°C, pentru proba ca atare, sau se utilizează numai sedimentul obţinut prin centrifugare.

I. Probe de lapte şi colostru

1.  Probele de lapte şi colostru se examinează în caz de suspiciune a toxoplasmozei sau a prezenţei unor larve de nematode Strongyloides spp.

2. Probele se prelevă în tuburi din plastic cu dop fix, sterile şi individualizate, şi se transportă la laborator în cel mai scurt timp, la temperatura de refrigerare.

J. Probe de urină

1. Probele de urină se pot preleva în timpul emisiilor urinare spontane sau prin cateterism, folosindu-se instrumentar şi recipiente sterile. Probele se pot conserva ca atare la temperatura 4°C sau se utilizează numai sedimentul obţinut prin centrifugare

2. Probele de urină trebuie să ajungă la laborator în cel mult câteva ore de la prelevare.

K. Probe de sânge

1.  Probele de sânge sunt prelevate cantitativ, astfel:

a) pe 2 ml EDTA;

b) pe 50 ml din orice substanţă anticoagulantă, în recipiente, utilizându-se pentru efectuarea de frotiuri sau a altor preparate.

2.   Prelevarea probelor de sânge se face în funcţie de parazitul suspicionat, de preferinţă la amiază.

3.  Pentru cantităţi mici de sânge, se prelevă prima picătură obţinută prin puncţia cu acul steril al pielii dezinfectate sau prin secţionarea uşoară a acesteia, după cum urmează: la nivelul urechii, pentru speciile de animale mici - câine, pisică, iepure -, la nivelul bărbiţei, crestei sau zonei axilare, pentru păsări, la nivelul buzei, la cal, la vârful cozii, pentru şoareci şi şobolani.

4. Pentru prelevarea unei cantităţi mari de sânge se recomandă zonele de elecţie prevăzute de următorul tabel:

Nr. crt.	Specia	Locul de elecţie
1.	Cabaline	Vena jugulară
2.	Bovine	Vena jugulară, vena mamară, excepţional vena coccigiană
3.	Ovine, caprine	Vena jugulară, vena safenă
4.	Porcine	Vena cavă anterioară
5.	Canide	Venele safenă, jugulară şi/sau cefalică
6.	Feline	Venele cefalică şi/sau jugulară
7.	Păsări	Vena subclaviculară

5.  Prelevarea probelor de la şobolani şi şoareci se poate efectua din sinusul orbital, iar de la iepuri şi păsări, prin puncţia cordului.

6.   Pentru preîntâmpinarea hemolizei, instrumentarul şi recipientele de prelevare trebuie să fie curate şi uscate.

7. In momentul recoltării, sângele trebuie să se scurgă direct pe pereţii recipientului, pentru a se evita formarea spumei.

8.    Pentru exprimarea serului, probele se menţin la temperatura camerei.

9.  Serul şi plasma pot fi păstrate la o temperatură de 4°C, maximum 5 zile.

10.  Ca substanţă anticoagulantă se pot folosi următoarele substanţe: oxalaţi, citrat de sodiu, heparină, EDTA, acesta din urmă fiind recomandat pentru examenul parazitologic, folosindu-se 1-2 mg pentru fiecare mililitru de sânge prelevat.

11.  Transportul probelor la laborator este efectuat cât mai urgent posibil, în condiţii de refrigerare.

12.  Sângele prelevat pe substanţă anticoagulantă poate fi păstrat o perioadă scurtă de timp, la o temperatură de 4°C.

13.  La expedierea probelor de sânge la laborator, în scopul identificării acestora, se anexează la nota de însoţire tabele de identificare corespunzătoare.

L. Probe de acarieni şi insecte

1. Prelevarea ixodidelor

a) Ixodidele se prelevă direct de pe animale, pe tot parcursul anului, îndeosebi primăvara şi toamna.

b)  Desprinderea ixodidelor de pe animale se realizează cu ajutorul unei pene sau folosindu-se un tampon de vată îmbibat în eter, cloroform, acetonă ori benzină. Utilizarea acestor substanţe ajută la desprinderea completă a căpuşelor de pe animale, inclusiv de la nivelul aparatului bucal.

c)  Conservarea ixodidelor pline cu sânge se realizează în formol 10% în apă distilată, apă obişnuită sau în alcool 50% în apă distilată.

d) Transportul ixodidelor la laborator se realizează în tub de sticlă, cu o lungime de 10-11 cm şi cu diametrul de 1,5 cm. In tub se pune apă obişnuită, mai puţin de jumătate din volumul acestuia (5-8 cm3). Se introduce apoi în tub un tampon de vată hidrofilă care se împinge cu o baghetă de sticlă până la contactul cu apa, fără a se lăsa să se formeze bule de aer. Când vata s-a umezit prin capilaritate, se introduce un al doilea tampon de vată care se împinge până îl atinge pe primul, pentru a se îmbiba şi acesta prin capilaritate. Tampoanele sunt fixe pe tub, pentru a se evita scurgerea apei. Deasupra ultimului strat de vată se pune un strat de tifon, 6x6 cm, peste care se introduc căpuşele, iar tubul se astupă cu un dop de vată. Se pun tuburile într-o cutie de carton sau de plastic şi se trimit la laborator. Căpuşele pot supravieţui 5 luni în aceste condiţii.

e) Tuburile se etichetează, iar pe etichetă se înscriu data, identificarea gazdei, locul de unde au fost colectate de pe gazdă, localitatea şi judeţul. Probele sunt însoţite de următoarele:

(i)     o   notă   în   care   se  înscriu   datele   clinice   şi epidemiologice;

(ii)     un tabel cu individualizarea probelor, atunci când sunt prelevate mai multe probe.

2. Prelevarea culicidelor

a) Prelevarea larvelor şi pupelor de culicide

(i) Pentru prelevarea larvelor şi pupelor de culicide din mediul semiacvatic sau umed - zona de pădure - se foloseşte pâlnia Berlese. Pentru uşurarea recoltării larvelor şi pupelor de culicide din mediul acvatic, se adaugă în apă zahăr sau sare, această tehnică folosindu-se de obicei doar pentru speciile de Culicoides ale căror larve nu înoată sau ale căror pupe nu plutesc la suprafaţa apei. Pentru celelalte specii prelevarea larvelor sau a pupelor de culicide se poate realiza cu pensa.

(ii) Prelevarea pupelor din mediul acvatic se poate realiza urmărindu-se marginile heleşteelor, lacurilor sau ale râurilor.

b) Prelevarea adulţilor de culicide

(i) Pentru colectarea adulţilor de culicide se folosesc capcane luminoase cu CO₂ sau plase;

(ii) Pentru capturarea insectelor cu ajutorul capcanelor trebuie să se cunoască: zonele propice de montare a capcanelor, cum sunt: locurile cu umiditate relativ mare, situate la distanţe mici de marginea unei păduri, locurile dintre zonele populate şi cele nelocuite, zonele rezidenţiale sau zonele de recreere, situate la 2-3 m distanţă de o clădire ori suspendate la 1,5-2 m deasupra pământului, precum şi zonele unde nu se montează capcanele, cum sunt: deasupra apei, direct pe pământ, în apropierea zonelor cu lumină artificială, lângă grajduri de animale, în zone expuse la fum ori în zone cu smog industrial; (iii) programul de funcţionare a capcanelor luminoase este: instalarea acestora timp de 1-7 nopţi pe săptămână, aprinzându-se seara şi oprindu-se dimineaţa, iar colectarea insectelor se face timp de 4 săptămâni.

c) Conservarea larvelor, pupelor şi adulţilor de culicide

Pentru conservarea larvelor, pupelor şi adulţilor de culicide se utilizează alcoolul în concentraţie de 70%. Există şi alte metode mai complexe de conservare atât a larvelor, pupelor, cât şi a adulţilor, însă acestea se pot folosi numai în cazul în care se fac studii de taxonomie. De asemenea, larvele, pupele şi adulţii de culicide se conservă foarte bine în alcool  70%, deşi concentraţia poate fi mărită progresiv putând să se ajungă până la 100% alcool etilic saturat cu fenol. Soluţia obţinută se lasă în repaus peste noapte sau chiar mai mult.

d) Ambalarea tuburilor cu insecte pentru a fi transportate la laborator

(i) Pentru ambalarea tuburilor cu insecte se pot folosi tuburi, criotuburi prevăzute cu dop sau tuburi mai mari, în care s-a pus în prealabil, în jumătate din tub, soluţie conservantă - alcool 70%, apoi se pun câte 4-5 larve, pupe sau adulţi de culicide, iar tuburile se închid pentru a se evita scurgerea soluţiei conservante.

(ii) Pe tub se lipeşte o etichetă cu data, localitatea şi judeţul de unde au fost prelevate probele, iar pe lângă nota de însoţire a probelor, eventual, se trimite un tabel, dacă sunt mai multe probe, şi o notă, în care se specifică: locul de unde au fost prelevate probele, tipul de sol din zonă, temperatura mediului ambiant în momentul recoltării, condiţiile climaterice, gradul de umiditate, viteza vântului, presiunea atmosferică, dacă zona este locuită sau nu, ce specii de animale populează zona şi care este poziţia geografică a localităţii în cadrul judeţului şi al ţării.

M. Probe de la gasteropode - gazde intermediare pentru geohelminţi

Gasteropodele se pot preleva în toate anotimpurile. Cu toate acestea, trebuie să se ţină cont de biotopii regiunii în care urmează să se efectueze cercetările.

1. Gasteropode acvatice

a) Gasteropodele acvatice se prelevă fie cu ajutorul unui fileu folosit pentru insecte, fie cu o sită. Fileul se mişcă în apă de câteva ori stânga-dreapta, la diferite adâncimi de la suprafaţa plantelor acvatice, până la fundul mâlos.

b)   Materialul colectat în fileu se spală de câteva ori, afundându-se în apă pentru îndepărtarea mâlului. Acest material se pune apoi într-o sită cu ochiuri mai mari şi se spală bine pentru a se îndepărta toate resturile, astfel încât să rămână numai melcii.

2. Gasteropode terestre

a) Gasteropodele terestre se prelevă, în general, după ploile calde de vară şi chiar de primăvară, când acestea ies din locurile în care stau retrase. Alte gasteropode care stau sub frunzare sau sub buşteni se prelevă tot timpul anului fie cu mâna, fie cu pensa, punându-se direct în tuburile de sticlă, în cutiile de carton sau de plastic.

b)   Gasteropodele terestre care trăiesc pe pajişti se colectează cu fileul de insecte, îndeosebi dimineaţa.

c) Transportul materialului biologic prelevat din teren se face în tuburi, cutii de carton, de plastic sau din tablă, cu posibilitate de aerisire, dar şi în săculeţi de pânză sau de plastic.

d) De regulă, limacidele şi helicidele se transportă în cutii cu site de aerisire. In interiorul acestora se pun frunze, iarbă sau muşchi, care să menţină umiditatea.

e) In laborator, gasteropodele se pot menţine vii în acvarii sau terarii.

f)  O probă de gasteropode poate fi reprezentată fie de un exemplar, fie de mai multe exemplare care au fost colectate din acelaşi loc.

g) Toate probele prelevate se etichetează imediat. Eticheta conţine data şi locul de unde s-au prelevat probele.

h) Probele se transportă la laborator, împreună cu nota de însoţire, la temperaturi de refrigerare.

N. Probe de oribatide, acarieni de păşune - gazde intermediare pentru geohelminţi

1. Oribatidele se colectează în perioada aprilie-noiembrie.

2.  Exemplarele de acarieni se prelevă în borcane cu capac, prevăzute cu un tampon de vată îmbibat cu cloroform sau acetonă, lăsându-se în contact cu acest tampon minimum 24 de ore. Proba conţine minimum 4-5 exemplare de oribatide.

3.  După colectarea acarienilor, borcanul se închide ermetic, se înscriu pe eticheta care se lipeşte pe borcan data şi locul prelevării probei, după care se transportă la laborator.

4.  Probele se transportă la laborator, împreună cu nota de însoţire, la temperaturi de refrigerare.

O.  Probe de odonate, libelule - gazde intermediare pentru geohelminţi

1.    Libelulele adulte se colectează cu plase special amenajate, se introduc în borcane cu dop filetat în care s-a introdus, în prealabil, un tampon de vată îmbibat cu cloroform sau acetonă şi se lasă în contact cu insectele minimum 24 de ore.

2.   Este recomandabil să se colecteze minimum 4-5 exemplare de libelule.

3.  Pe eticheta ataşată la borcan se înscriu data şi locul de colectare a exemplarelor de libelule, după care borcanul se transportă la laborator.

4.  Probele se transportă la laborator, împreună cu nota de însoţire, la temperaturi de refrigerare.

P. Probe de muscide - gazde intermediare pentru geohelminţi

1.  Se colectează minimum 5 exemplare de muscide din zonele păşunabile, cu ajutorul unor plase. Acestea se introduc în pahare cu dop filetat, prevăzute cu un tampon de vată îmbibat cu cloroform sau acetonă, cu care se lasă în contact minimum 24 de ore.

2. Proba de muscide poate fi reprezentată de un exemplar de insectă sau de mai multe insecte ce au fost prelevate din acelaşi loc.

3.  Pe eticheta ataşată la pahar se înscriu data şi locul de prelevare a exemplarelor de muscide, specificându-se speciile de animale din zonă.

4.   Probele etichetate şi bine ambalate se transportă la laborator.

5.  Probele se transportă la laborator, împreună cu nota de însoţire, la temperaturi de refrigerare.

Q. Probe de formicide - gazde intermediare pentru geohelminţi

1. Furnicile se colectează fie direct din furnicar, fie se prelevă fire de iarbă pe care sunt prinse furnici.

2.  Este recomandabil să se preleve minimum 10 exemplare de furnici.

3.  Probele de furnici se introduc în pahare de dimensiuni corespunzătoare, în care s-a introdus, în prealabil, un tampon de vată îmbibat în cloroform sau acetonă, lăsându-se în contact cu insectele minimum 24 de ore.

4. Eticheta ataşată de pahar se completează, conform celor prevăzute în nota de însoţire, cu data şi locul de colectare a furnicilor, după care probele se transportă la laborator.

5.  Probele se transportă la laborator, împreună cu nota de însoţire, la temperaturi de refrigerare.

R. Probe de coleoptere - gazde intermediare pentru geohelminţi

1. Coleopterele se colectează direct cu mâna sau cu o plasă special amenajată, din zonele pe care acestea le frecventează: în apropierea materiilor fecale proaspete provenite de la ovine, bovine şi cabaline.

2.  Se recomandă prelevarea acestor insecte pe vreme umedă, întunecoasă sau, în orice caz, dimineaţa.

3.  După prelevare, probele se introduc în pahare cu capac filetat în care s-a introdus, în prealabil, un tampon de vată îmbibat în cloroform sau acetonă. Se închide ermetic paharul şi se lasă în contact cu insectele 24 de ore.

4.  O probă poate fi reprezentată de unul sau mai multe exemplare de coleoptere care au fost prelevate din acelaşi loc.

5.  Pe eticheta ataşată la pahar se înscriu data şi locul de prelevare a exemplarelor de coleoptere, după care se transportă la laborator.

6.  Probele se transportă la laborator, împreună cu nota de însoţire, la temperaturi de refrigerare.

S. Probe de lumbricide - gazde intermediare pentru geohelminţi

1.  Lumbricidele, râmele sau viermii tereştri se prelevă prin dragare. Acestea se prelevă îndeosebi din locurile cu pământ gras, din bălegar, din grădini şi de pe câmpie.

2. Timpul optim de prelevare este noaptea şi mai ales după ploaie, când acestea sunt în număr foarte mare.

3.  Lumbricidele pot fi prelevate majoritatea anului, din toate zonele ţării, dar nu iarna.

4.  După prelevare, râmele se introduc în borcane prevăzute cu dop filetat, în care s-a pus, în prealabil, fie alcool 5-10%, fie formol 5% pentru anesteziere, iar conservarea lor se poate realiza în alcool 70% sau formol 5%.

5.  Râmele se introduc timp de o lună într-un vas plin cu apă cu cloroform, care se acoperă cu o placă de sticlă - o parte cloroform la 100 părţi de apă, care se amestecă bine.

6.  Pe eticheta ataşată de borcan se înscriu data şi locul de colectare a materialului biologic, iar ulterior se transportă la laborator.

7.  Toate probele expediate la laborator sunt însoţite de următoarele documente de identificare:

a) o notă de însoţire oficială, în conformitate cu prevederile legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare;

b)  un tabel cu probele prelevate, completat de medicul veterinar oficial abilitat pentru prelevarea, prelucrarea primară, ambalarea şi expedierea probelor.

CAPITOLUL IV

Probe destinate examenelor de biologie moleculară

A. Probe de organe sau ţesuturi

1. Prelevarea probelor de organe şi ţesuturi

a)  Probele de organe şi ţesuturi se prelevă în mod steril, folosindu-se instrumentar sterilizat, echipament de protecţie, mănuşi şi consumabile de unică folosinţă - pensă, bisturiu sau lame de bisturiu, foarfece.

b) Se prelevă probe de la nivelul organelor şi ţesuturilor sau se prelevă organe întregi de elecţie pentru afecţiunea suspicionată, din zona afectată şi din zonele periferice modificărilor decelate, iar acolo unde este cazul, fragmentele de organe şi ţesuturile sau organele întregi sunt însoţite şi de probe de secreţii/excreţii normale şi patologice.

c)   Fragmentele de organ provenite din alte secţii ale laboratorului se prelevă în hotă cu flux laminar de clasa II, în plăci Petri sterile de unică folosinţă, cu instrumentar steril de unică folosinţă - pense, foarfece, lame de bisturiu, mănuşi.

2. Ambalarea probelor de organe şi ţesuturi

a) Deoarece cantităţile necesare analizelor de biologie moleculară sunt reduse, se recomandă prelevarea organelor sau fragmentelor de organe individual, în tuburi sterile de tip Falcon/Eppendorf, atestate prin certificate de calitate emise de producător, pentru a fi libere de DN-aze şi RN-aze, sau în pungi de biohazard, sistemul pungă în pungă.

b) După ambalarea individuală, toate organele provenite de la un animal se comasează în două pungi de biohazard, sistemul pungă în pungă, iar aceste pungi se plasează într-o cutie biohazard închisă ermetic.

c) Alternativ, pentru probele provenite de la alte servicii ale laboratorului, se pot utiliza plăci Petri sterile, ambalate individual în pungi de plastic şi transportate la laborator într-o cutie biohazard.

3. Identificarea probelor de organe şi ţesuturi

a)   Identificarea fiecărei probe se realizează pe baza numărului care se regăseşte în nota de însoţire a probei şi în tabelul nominal anexat acesteia.

b)  Probele provenite de la alte servicii ale laboratorului trebuie însoţite, pe lângă nota de însoţire menţionată la lit. a), şi de o notă internă care este o înregistrare specifică fiecărui serviciu.

4. Transportul probelor de organe şi ţesuturi

a)  Probele de organe şi de ţesuturi se transportă către laborator în recipiente închise, refrigerate sau pe gheaţă uscată, la temperaturi de refrigerare.

b)  In situaţia în care perioada de timp dintre momentul prelevării şi cel al sosirii în laborator nu depăşeşte 4-5 ore, probele se transportă la temperatura prevăzută la lit. a), iar dacă perioada de timp depăşeşte intervalul menţionat anterior, probele se conservă şi se transportă la temperaturi de congelare.

B. Probe de sânge integral prelevat în recipient cu substanţă anticoagulantă (EDTA)

1. Prelevarea probelor de sânge

a)  Prelevarea probelor de sânge integral se face în condiţii speciale, cu sistem vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant. Tubul şi acul de prelevare sunt utilizate individual, pentru fiecare animal. Nu este recomandată prelevarea pe alte tipuri de substanţă anticoagulantă - heparină, deoarece aceasta inhibă reacţiile enzimatice ulterioare.

b) După prelevare, sângele se omogenizează foarte bine cu EDTA, pentru prevenirea coagulării parţiale sau totale.

c) Se ţine cont de măsurile generale referitoare la prelevarea materialului biologic ce implică evitarea contaminării probelor şi a părţii exterioare a tuburilor cu materii organice, inclusiv a sângelui animalului de la care s-a realizat prelevarea.

2. Ambalarea probelor de sânge integral

Ambalarea probelor de sânge integral se face în suporturi dedicate - suport tuburi vacutainer, cu respectarea ordinii din tabelul de prelevare.

3. Identificarea probelor de sânge integral

a) Identificarea fiecărei probe de sânge integral se realizează cu ajutorul numărului de crotalie a animalului de la care se prelevă proba, număr care se regăseşte şi în tabelul nominal anexat la nota de însoţire a probelor. Pentru uşurinţă, numărul de pe tubul de prelevare poate fi cel atribuit numărului curent din tabelul nominal anexat la nota de însoţire a probelor.

b)   La nota de însoţire se înscriu atât data, cât şi ora prelevării, pentru a se putea adopta o tehnică adecvată de extracţie a ADN-ului genomic.

4. Transportul probelor de sânge integral

a) Transportul probelor de sânge integral la laborator se face într-un timp cât mai scurt, pentru a fi posibilă extracţia în condiţii optime a ADN-ului genomic, la temperaturi de refrigerare.

b)  După prelevare, probele se păstrează în condiţii de refrigerare, la o temperatură cuprinsă între 2-8°C, pentru maximum 12 ore până la procesarea acestora. Acest interval cuprinde inclusiv timpul necesar pentru transportul probelor către laborator.

c) Dacă intervalul de timp este mai mare de 12 ore, probele se păstrează la temperaturi de congelare, până la procesarea acestora, inclusiv intervalul de timp necesar pentru transportul probelor către laborator.

C. Probe de supernatant/omogenat

1. Prelevarea probelor

Probele de supernatant/omogenat provenite din incinta de înaltă biosecuritate se prelevă în conformitate cu normele specifice de biosecuritate. Prelevarea se va face în hota cu flux laminar clasa II.

2. Ambalarea probelor

a) Probele de supernatant/omogenat provenite din incinta de înaltă biosecuritate se ambalează respectându-se normele specifice de biosecuritate.

b) Tuburile Eppendorf de 1,5 ml se ambalează într-o cutie specială, prevăzută cu capac şi cu orificii de scurgere.

c) Atât tuburile, cât şi cutia de transport de tip biohazard sunt sigilate cu parafilm.

3. Identificarea probelor

Identificarea probelor se face pe baza notei interne, care este o înregistrare specifică fiecărui serviciu.

4. Transportul probelor

Probele de supernatant/omogenat provenite din incinta de înaltă biosecuritate se transportă respectânu-se normele de biosecuritate care se impun.

D.  Probe de culturi bacteriene sau virale

1. Prelevarea probelor

Culturile bacteriene sau virale se prelevă în tuburi Eppendorf de 1,5 ml sterile, în hotă cu flux laminar clasa II.

2. Ambalarea probelor

Ambalarea tuburilor cu probe se face în suporturi dedicate, prevăzute cu capac. Cutia în care se introduce suportul dedicat se sigilează cu parafilm.

3. Identificarea probelor

Identificarea probelor se face pe baza numerelor ce se regăsesc şi în nota de însoţire a probei, care poate fi şi notă internă, atunci când probele provin de la alte unităţi funcţionale ale laboratorului.

4. Transportul probelor

a)   Culturile bacteriene aflate în faza exponenţială de creştere, provenite din acelaşi laborator, nu necesită condiţii speciale de transport, cu condiţia prelucrării imediate, conform procedurilor specifice.

b)   Dacă probele nu sunt prelucrate imediat, culturile bacteriene se transportă în condiţii de refrigerare sau congelare, în glicerol ori liofilizate, în recipiente biosecurizate.

c)  Probele reprezentând culturi virale se transportă către laborator în recipiente biosecurizate, refrigerate sau pe gheaţă uscată, în situaţia în care perioada de timp dintre momentul recoltării şi cel al sosirii în laborator nu depăşeşte 4-5 ore, ori se conservă/transportă la o temperatură de congelare, dacă intervalul de timp depăşeşte această perioadă.

E.  Probe de acizi nucleici -ARN şi ADN

1. Prelevarea probelor

a)  Extracţia acizilor nucleici se face conform procedurilor specifice. Se recomandă ca tamponul de eluţie ARN să fie reprezentat de tamponul TE, 10mM Tris-Cl, 1mM EDTA, pH 8.0.

b)  Pentru situaţiile în care timpul necesar transportului la laborator nu depăşeşte 12 ore, se poate folosi ca agent de eluţie apa ultrapură.

2. Ambalarea probelor

Probele de acizi nucleici se ambalează individual, în tuburi Eppendorf de 1,5/0,5 ml, certificate ca fiind libere de contaminanţi, libere de enzime cu acţiune asupra acizilor nucleici. Se asigură etanşeitatea prin sigilare cu parafilm.

3. Identificarea probelor

Identificarea probelor se realizează prin numărul de pe tubul Eppendorf în care se găsesc acizii nucleici, care este similar cu numărul curent din tabelul nominal anexat la nota de însoţire a probelor.

4. Transportul probelor

a) Transportul probelor la laborator trebuie să se facă într-un timp cât mai scurt posibil, pentru a limita degradarea excesivă a acizilor nucleici, în special a ARN-ului.

b) In cazul în care timpul necesar transportului este mai mic de 6 ore, probele pot fi trimise în condiţii de refrigerare, dar după această perioadă se recomandă ca probele să fie trimise în condiţii de congelare.

F.  Probe de produşi de amplificare, ampliconi

1. Prelevarea probelor

a)  Prin termenul amplicon se înţelege produsul reacţiei de amplificare PCR clasic.

b)  Se prelevă 50 ul amplicon şi se transferă în tuburi Eppendorf sterile de 0,2 ml sau de 0,5 ml.

2. Ambalarea probelor

Probele reprezentând ampliconi sunt ambalate individual, în tuburi Eppendorf de 0,5/0,2 ml, tuburi certificate ca fiind libere de contaminanţi, libere de enzime cu acţiune asupra acizilor nucleici. Se asigură etanşeitatea prin sigilare cu parafilm.

3. Identificarea probelor

Identificarea probelor se realizează prin numărul de pe tubul Eppendorf care este similar cu numărul curent din tabelul anexat la nota de însoţire a probelor.

4. Transportul probelor

a)  Transportul probelor la laborator se efectuează într-un timp cât mai scurt posibil, pentru a limita degradarea excesivă a ampliconului.

b) In cazul în care timpul necesar transportului nu depăşeşte 24 de ore, probele pot fi trimise spre analiză în condiţii de refrigerare; după această perioadă, se recomandă ca probele să fie trimise în condiţii de congelare.

c) Dacă probele sunt trimise pentru secvenţiere, acestea sunt transportate la întuneric.

G.  Examene pentru organisme modificate genetic

1. Prelevarea probelor

a)    Probele pentru examene destinate organismelor modificate genetic sunt prelevate conform metodologiilor aprobate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

b)  Probele sunt prelevate în duplicat, una reprezentând proba, iar cealaltă, contraproba. Aceste probe vor fi sigilate separat.

2. Ambalarea probelor

Probele destinate examinării pentru organismele modificate genetic sunt ambalate în saci de plastic sau în alte tipuri de ambalaje, conform metodologiilor aprobate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

3. Identificarea probelor

a) Probele destinate examinării pentru organismele modificate genetic sunt însoţite de proces-verbal de prelevare, în care se specifică: data recoltării, date despre lotul din care provine/provin proba/probele, cantitatea, identificarea operatorului economic, identificarea reprezentantului legal al operatorului economic, numărul sigiliului pentru proba/probele expediată/expediate, contraproba şi numărul de sigiliu al acesteia.

b)  De asemenea, probele sunt însoţite şi de cererea de analiză, care cuprinde: expeditorul, informaţii privind expedierea, destinatarul, informaţii privind proba, denumirea şi tipul produsului, tratamentele fitosanitare efectuate, originea probei, codul de prelevare, natura probei, analizele solicitate, numele proprietarului, semnătura expeditorului, ştampila unităţii, returnarea, numele şi prenumele inspectorului.

c)  Identificarea probelor se obţine pe baza numerelor de sigiliu.

4. Transportul probelor

a) Transportul probelor la laborator se realizează conform metodologiilor aprobate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

b) Produsele perisabile sunt refrigerate.

CAPITOLUL V

Probe destinate examenelor biochimice

A.  Prelevarea probelor

Pentru prelevarea probelor destinate analizelor biochimice se utilizează instrumentar şi recipiente confecţionate din materiale care, în contact cu probele, nu trebuie să intre în combinaţii chimice.

1. Prelevarea probelor de sânge

a)  Probele de sânge se prelevă prin puncţionarea marilor vene, după o prealabilă pregătire a locului de elecţie.

b)  Se recomandă ca prelevarea probelor de sânge să se realizeze înainte ca animalul să îşi consume raţia alimentară.

c) Timpul scurs de la executarea stazei până la prelevare este de cel mult două minute, deoarece se produc hemoliză şi o hemoconcentraţie progresivă.

d)  Când sângele se prelevă în seringă, înainte de golirea acesteia în tubul de centrifugă sau în eprubetă, se scoate acul, pentru a se evita hemoliză sângelui forţat să treacă prin ac, conţinutul seringii fiind uşor golit pe peretele tubului.

e)  Tot pentru a evita hemoliză, sângele este prelevat în eprubete de unică folosinţă.

f) Se lasă probele de sânge să coaguleze la o temperatură de 20-25°C cel puţin o oră, se decolează, se centrifughează la 3.000 rotaţii/min. timp de 3-5 minute şi se prelevă serul.

g)   Este recomandabil să se efectueze cât mai curând separarea plasmei, respectiv a serului, după exprimare, pentru a se preveni hemoliză.

h) Plasma, respectiv hemoserul, se pretează la depozitare, chiar în condiţiile refrigerării; imediat după prelevare, tuburile cu sânge sunt ţinute în poziţie înclinată, în unghi de aproximativ 45°; pentru păstrarea integrităţii probelor, serul se ţine păstrat la frigider până în momentul examinării acestora.

2. Prelevarea probelor de urină

a)  Prelevarea probelor de urină se recomandă a se realiza prin metode care să nu permită contaminarea probelor cu secreţii, celule sau alte substanţe existente pe căile urinare.

b) Este de preferat a se utiliza cateterismul vezical.

B. Ambalarea probelor

1.  Pentru evitarea contaminării probelor se utilizează tuburi sau fiole de unică folosinţă, cu dop etanş. In niciun caz nu se folosesc eprubete cu dopuri de vată sau tifon.

2.   Recipientele trebuie să fie închise ermetic pentru reducerea riscului evaporării sau contaminării probelor.

C. Identificarea probelor

1.  Sângele este individualizat prin etichetarea tubului.

2.  Probele sunt identificate cu numerele care se regăsesc şi pe nota de însoţire a probelor şi în tabelul însoţitor.

D. Transportul probelor

1. Probele sunt transportate la laborator în cel mai scurt timp. In general, nu există restricţii speciale în această privinţă.

2. Refrigerarea probelor în timpul transportului conferă o mai bună conservare a probelor de sânge integral, mai ales a proprietăţilor biochimice, deoarece exprimarea serului şi retracţia coagulului sunt dificil de realizat.

3.  Transportul probelor de urină la laborator trebuie să dureze cât mai puţin posibil, pentru a se examina imediat după prelevare. Dacă, totuşi, acest lucru nu este posibil, probele se păstrează la frigider în recipiente închise; sedimentul urinar se examinează în decurs de două ore de la prelevare, iar analiza chimică, în decurs de 4 ore, fără a se adăuga vreun conservant.

4. Probele destinate dozării glucozei serice sunt transportate la laborator în maximum 3 ore de la prelevare, la temperaturi de refrigerare.

CAPITOLUL VI

Probe destinate examenelor micologice şi micotoxicologice

A.    Probele destinate examenelor micologice şi micotoxicologice sunt reprezentate de furaje, material patologic prelevat de la animale bolnave sau suspecte de îmbolnăvire şi de la cadavre.

B.  Definiţii tehnice

In sensul prezentei norme sanitare veterinare, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

1.  partidă - cantitatea de nutreţ combinat preparată după aceeaşi reţetă, cu indici asemănători şi care reprezintă obiectul unei singure livrări;

2. lot- partea determinată dintr-o partidă care nu depăşeşte 100 tone şi care are caracteristici presupuse uniforme şi permite verificarea calităţii;

3. probă elementară primară - cantitatea de furaj combinat luată dintr-un singur loc al lotului şi o singură dată;

4.  probă globală brută - proba realizată prin reunirea probelor elementare;

5.  probă omogenizată - proba globală asupra căreia s-a aplicat operaţiunea de omogenizare;

6.  probă finală de laborator - cantitatea de furaj obţinută prin reducerea probei omogenizate şi destinată examenului de laborator.

C. Prelevarea probelor elementare

1.   Pentru prelevarea probelor elementare şi formarea probelor de laborator din furaje se folosesc sonde şi instrumente de tipul: sondă cilindrică, sondă conică, sondă specială pentru saci, sondă pentru produse în mişcare, sondă electromecanică, divizor - omogenizator, riglă în cruce pentru formarea probei de laborator.

2.  Pentru prelevarea probelor de la animale se foloseşte trusa de necropsie. Aparatura trebuie să fie curată, neinfestată, uscată şi lipsită de mirosuri străine.

3.  Numărul minim de probe elementare este 7, iar proba elementară trebuie să aibă masa de minimum 0,1 kg.

4. Prelevarea probelor elementare din saci

a) Din loturile formate din maximum 100 de saci se prelevă probe elementare din 5 saci aleşi la întâmplare.

b) Din loturile formate din mai mult de 100 de saci se prelevă probe elementare din 5% din numărul sacilor, la calculul proporţiei de 5% rezultatul rotunjindu-se la un număr întreg.

c) Din sacii deschişi, proba se extrage cu sonda cilindrică pe diagonală, pe întreaga lungime a sacului. In cazul folosirii sondei conice, se iau 3 probe, după cum urmează: din stratul superior, respectiv la 25 cm adâncime, din stratul mijlociu şi din cel de la bază.

d)  Din sacii închişi, proba se extrage cu sonda specială pentru saci, străpungându-se sacul în două locuri diferite.

e)   Procedura de prelevare este următoarea: sonda se introduce încet în sac sub un unghi de circa 30° faţă de orizontală, cu orificiul în jos, până se atinge centrul sacului, se roteşte apoi cu 180° şi se trage cu o viteză descrescândă. Dacă sonda se introduce cu orificiul până la latura opusă sacului, aceasta trebuie retrasă cu o viteză constantă, agitând-o uşor.

5. Prelevarea probelor elementare din vrac

a) Prelevarea probelor elementare din vagoane sau autocamioane

(i) Partida de examinat se împarte în loturi de câte maximum 100 tone, reprezentând încărcătura unui număr întreg de vehicule.

(ii) Probele elementare se prelevă apoi din fiecare vehicul, cu sonda cilindrică sau conică, din mai multe puncte de sondare al căror număr şi a căror distribuţie sunt în funcţie de capacitatea vehiculului: din vehicule până la 5 tone - din 3 puncte de sondare, din vehicule de la 5 până la 15 tone - din 5 puncte de sondare, din vehicule de la 15 până la 30 tone - din 8 puncte de sondare, din vehicule peste 30 tone - din 11 puncte de sondare.

(iii) Punctele marginale de sondare sunt la 50 cm de laturi.

(iv) In cazul folosirii sondei conice, din fiecare punct de sondare se prelevă 3 probe: din stratul superior, respectiv la 25 cm adâncime, din stratul mijlociu şi din cel de la bază.

(v) Dacă tipul de vehicul nu permite ca probele să fie extrase conform celor de mai sus, se procedează ca la pct. (iv).

b) Prelevarea probelor elementare din vase plutitoare şi depozite

(i) Probele elementare din vase plutitoare şi depozite se extrag cu sonda cilindrică sau cu sonda conică prelungită cu bare filetate la capete, dacă înălţimea stratului de şrot depăşeşte lungimea sondei.

(ii) Suprafaţa partidei se nivelează şi se delimitează în loturi de până la 100 tone.

(iii) Punctele marginale de sondare sunt la 50 cm de laturi.

(iv) In plan orizontal, punctele de sondare se plasează la distanţa de 2 m.

(v) In plan vertical, numărul punctelor de sondare va fi în funcţie de grosimea stratului: dacă stratul are grosimea sub 3 m, se iau două rânduri de probe, iar dacă stratul are grosimea peste 3 m, se iau 3 rânduri de probe.

6. Prelevarea probelor elementare din celule de siloz

a) Probele elementare se prelevă cu sonda electromecanică introdusă perpendicular spre partea inferioară a celulei, cantitatea de şrot din fiecare bară considerându-se o probă elementară.

b) Sondările celulelor de siloz se fac prin fiecare dintre gurile de încărcare.

c)  Din furajele fibroase presate se desfac la întâmplare, în cazul loturilor până la 10 tone, 3% din numărul baloturilor, dar nu mai puţin de două baloturi, iar în cazul loturilor peste 10 tone, 1% din numărul baloturilor, dar cel puţin 6 baloturi.

d)  Din interiorul fiecărui balot desfăcut se extrag probe parţiale din diferite straturi şi locuri, în cantităţi suficiente pentru obţinerea unei probe globale de cel puţin 4 kg, din care apoi, prin metoda sferturilor, se separă proba finală.

7. Prelevarea probelor elementare de şrot în timpul descărcării

Pentru produsele în mişcare, probele elementare se extrag cu sonda, pe întreaga secţiune a materialului şi la intervale de timp depinzând de viteza de curgere, astfel încât masa totală a probelor elementare extrase dintr-un lot de 100 tone să fie de 50 kg, respectiv redusă proporţional la loturile mai mici de 100 tone.

8. Prelevarea probelor elementare de fân şi grosiere

a) Probele elementare de fân şi materii furajere grosiere se prelevă din şira de fân, prin smulgere, cu mâna sau cu cârlig special, din 12-14 locuri diferite, probele parţiale se amestecă, iar din amestec se prelevă proba de lucru.

b)  Din furajele fibroase presate se desfac la întâmplare, în cazul loturilor până la 10 tone, 3% din numărul baloturilor, dar nu mai puţin de două baloturi, iar în cazul loturilor peste 10 tone, 1% din numărul baloturilor, dar cel puţin 6 baloturi.

c)  Din interiorul fiecărui balot desfăcut se extrag probe parţiale, din diferite straturi şi locuri, în cantităţi suficiente pentru obţinerea unei probe globale de cel puţin 4 kg, din care apoi, prin metoda sferturilor, se separă proba finală.

d)  Proba se examinează cu atenţie şi dacă se constată prezenţa unor cantităţi mai mari de corpuri străine, pământ, părţi lignifiante, excremente, acestea se adună şi se cântăresc separat. Proba astfel curăţată se cântăreşte şi se împachetează.

9. Prelevarea probelor elementare de nutreţ verde

a)  Probele elementare din nutreţuri verzi se prelevă din culturi, prin cosirea unei suprafeţe de circa 1 m2, din mai multe locuri, apoi se amestecă şi se prelevă proba de lucru.

b) Probele se prelevă la 2-3 ore de la răsăritul soarelui şi nu pe vreme umedă.

D. Formarea probei globale

1. Este nevoie de o singură probă globală pentru fiecare lot, probă care nu trebuie să fie mai mică de:

a) 4 kg pentru furaje ambalate vrac, furaje în ambalaje mai mari de 1 kg şi furaje brichetate care cântăresc fiecare mai mult de 1 kg;

b) greutatea a 4 ambalaje originale pentru furaje în ambalaje care nu depăşesc 1 kg.

2.  Numărul minim de probe globale prelevate din fiecare lot variază în funcţie de mărimea lotului, conform următorului tabel:

A	Mărimea lotului	Numărul minim de probe globale/lot
1.	< 1 t	1
2.	1-10 t	2
3.	10-40 t	3
4.	>40t	4
B	Mărimea lotului în nr. de ambalaje
1.	1-16	1
2.	17-200	2
3.	201-800	3
4.	>800	4

3. Greutatea totală a probelor elementare care alcătuiesc fiecare probă globală nu trebuie să fie mai mică de 4 kg.

E. Formarea probei omogenizate

1.  Probele elementare ale unui lot se amestecă formând proba omogenizată. Omogenizarea se obţine cu ajutorul unui divizor-omogenizator, iar în lipsa acestuia se recurge la metoda sferturilor.

2.  Dacă la sondare se constată că unele porţiuni ale lotului prezintă semne de degradare, probele elementare respective nu se amestecă cu cele scoase din porţiunile sănătoase şi se prelucreză separat. Se notează lotul din care au fost extrase.

F.  Prepararea probelor finale (de laborator)

1. Din proba omogenizată se prepară 3 probe identice pentru examene de laborator de minimum 500 g, fiecare cu ajutorul unui divizor omogenizator sau prin reducerea succesivă prin metoda diluţiilor.

2. Una dintre probe se expediază la laborator pentru analiză, cealaltă se păstrează în condiţii corespunzătoare la întreprinderea producătoare, în cadrul termenului de garanţie, o altă probă identică rămâne la medicul veterinar care a prelevat proba. Ultimele două probe constituie contraprobe, dacă au fost prelevate în prezenţa ambelor părţi interesate.

G. Ambalarea şi marcarea probelor

1.  Probele care se trimit la laborator se ambalează în pungi de hârtie sau de material plastic, în cutii ori borcane cu dop rodat şi apoi sunt puse într-un container corespunzător, pentru a se evita orice schimbare de compoziţie, contaminare sau alterare, care poate apărea în timpul transportului sau al stocării.

2.   Pentru a se evita degradarea etichetei, se interzice introducerea acesteia în interiorul ambalajului.

3.  Probele din loturile care prezintă semne de degradare se expediază separat, cu menţionarea semnelor de degradare respective.

4.  Containerele sunt sigilate şi etichetate, iar eticheta este încorporată în întregime în sigiliu, astfel încât să nu poată fi deschise fără a se distruge sigiliul.

5.  Se păstrează o înregistrare a fiecărei prelevări de probe, care să permită o identificare lipsită de orice ambiguitate a fiecărui lot eşantionat.

6.  Pentru fiecare prelevare de probe se încheie un proces-verbal în care se vor menţiona:

a) data recoltării;

b) denumirea furajului şi a unităţii care expediază proba;

c) modul de depozitare şi de ambalare;

d) cantitatea existentă;

e) aspectele organoleptice;

f) modul de prelevare şi numele persoanei care a executat-o;

g) motivele care au determinat controlul;

h) destinaţia probelor;

i) analizele care se solicită;

j) numărul de sigiliu al probei prelevate;

k) contraproba cu numărul de sigiliu.

7.  Procesul-verbal se semnează de către persoana care a prelevat probele, de către proprietar şi de alte persoane prezente în mod oficial la această operaţiune.

8.   Materialul patologic necesar pentru diagnosticul de laborator este variat. In mod obişnuit, se prelevă:

a)  avortonii de la toate speciile de animale - în saci de plastic;

b)  secreţii cervico-vaginale - cu tampoane sterile sau în eprubete sterile după toaletarea regiunii vulvare;

c) secreţii auriculare, nazale, conjunctivale, exsudat faringian - cu tampoane sterile;

d)  probe de lapte provenite de la femele cu mamită - în eprubete sterile;

f) embrioni ouă - pe cofraje de ouă;

g)  probe de material seminal provenite de la vieri, berbeci sau tauri de reproducţie;

h) limfonoduri de la animalele reacţionate pozitiv sau dubios la tuberculinare;

i) tineretul aviar, ovin, bovin, în vârstă de 0-30 de zile şi tineretul porcin în vârstă de 0-60 de zile - în pungi de plastic sau în saci de plastic;

j) fire de păr, cruste, scuame - în tuburi sterile sau în alte ambalaje sterile;

9.  Destinaţia probelor

a) Probele se expediază cât mai repede posibil la laboratorul local autorizat, împreună cu informaţiile necesare, în vederea efectuării analizei.

b)  Toate probele expediate la laborator sunt însoţite de următoarele documente:

(i) nota de însoţire oficială, în conformitate cu prevederile legislaţiei sanitare veterinare în vigoare;

(ii) tabelul cu probele prelevate, completat de medicul veterinar oficial abilitat pentru prelevarea, prelucrarea primară, ambalarea şi expedierea probelor.

10.  Transportul probelor de realizează la temperaturi de refrigerare.

CAPITOLUL VII

Probe destinate examenului bacteriologic

A.  Prelevarea şi ambalarea probelor

1.  Probele care se expediază către laborator în vederea examenului bacteriologic sunt reprezentate de:

a) probe prelevate de la animalele vii: secreţii, excreţii, lichide de puncţie, exsudat, sânge, urină, fecale, material seminal, lapte, ouă şi altele;

b) animale bolnave, pentru specii de talie mică şi mijlocie;

c) cadavre de animale, pentru specii de talie mică şi mijlocie;

d) probe prelevate de la cadavre - ţesuturi, organe, colecţii patologice, secreţii, excreţii şi altele;

e)  furaje, făinuri proteice, nutreţuri combinate, zooforturi, aditivi furajeri, premixuri;

f) probe de mediu: deşeuri de incubaţie, aşternut din spaţiile de cazare a animalelor, sol, ape reziduale;

g) ouă embrionate;

h) frotiuri;

i) tulpini bacteriene.

2. Prelevarea probelor destinate examenului bacteriologic se realizează înaintea instituirii tratamentului antimicrobian.

3. Probele reprezentate de secreţii sau excreţii se prelevă cu ajutorul tampoanelor sterile.

4.   Colecţiile patologice din cavităţile naturale sau de neoformaţie se prelevă prin puncţie cu ajutorul unui ac adaptat la o seringă sterilă.

5.  Probele de sânge se prelevă prin puncţie venoasă cu ajutorul unei seringi şi al unui ac sau al unui ac şi al unui tub de recoltare steril, utilizându-se un anticoagulant (EDTA, heparină).

6. Prelevarea probelor de fecale se efectuează fie direct din rect sau cloacă cu ajutorul tampoanelor sterile, fie prin prelevarea într-un recipient steril a unei cantităţi de aproximativ 15-20 g de fecale.

7.   Prelevarea probelor de urină se poate efectua prin cateterism uretral, adaptând o seringă sterilă la cateter sau în timpul micţiunii, în recipiente sterile.

8.  Probele de lapte se prelevă în cantitate de 15-20 ml, în recipiente sterile, ulterior igienizării mamelonului şi mulgerii primului jet de lapte.

B.  Prelevarea şi ambalarea probelor prelevate de la cadavre

1.  Se recomandă ca prelevarea probelor provenite de la cadavre să se facă la cât mai scurt timp după moarte, pentru a se evita diseminarea florei bacteriene de putrefacţie.

2.  Organele destinate examenului bacteriologic se prelevă înaintea deschiderii tubului digestiv. Se evită contaminarea lor prin contact direct cu alte organe sau cu produse patologice adiacente.

3.  Cadavrele animalelor mici şi mijlocii se expediază către laborator, de preferat, în totalitate, fără a fi în prealabil deschise.

4. Atunci când se trimit la laborator doar organe, acestea sunt întregi, nesecţionate.

5. In cazul animalelor mari, se prelevă şi se expediază către laborator fragmente mari de organe, precum: lobi hepatici, lobi pulmonari, întregi şi nesecţionaţi.

6.  Masa gastro-intestinală poate fi prelevată şi expediată în totalitate, în cazul animalelor mici sau sub formă de fragmente din aceasta, prelevate din zonele cu leziuni, în cazul animalelor mari şi mijlocii. Secţionarea acestor fragmente se face între duble ligaturi, pentru a evita revărsarea conţinutului.

7. In cazul animalelor mari, oasele lungi, precum femurul, metacarpul şi metatarsul, se trimit nedeschise.

8.  Toate probele provenite de la cadavre se ambalează separat, în pungi de polietilenă bine închise şi apoi în recipiente/containere închise ermetic, care asigură condiţiile de biosecuritate, respectiv evitarea posibilităţii scurgerilor de lichide.

9.  Pe exteriorul recipientelor/containerelor se lipesc etichete cu însemnele de biohazard, cu specificaţia: „Material patologic de origine animală, perisabil şi fragil".

10. Necropsierea cadavrelor este contraindicată atunci când există suspiciunea de antrax. In acest caz, se prelevă lichide de puncţie cu ajutorul seringilor cu ac, precum şi secreţii şi excreţii, cu ajutorul tampoanelor sterile.

11.  Probele se ambalează şi se transportă în containere închise ermetic şi etichetate cu specificaţia „Material patologic de origine animală cu risc mare de contaminare - ATENŢIE ZOONOZĂ!".

12. In situaţia în care se suspicionează bacterioze ce au ca etiologie specii bacteriene anaerobe - de exemplu, Clostridium chauvoei - se evită aerarea probelor, prin plasarea acestora în recipiente închise ermetic şi prin transportul cât mai rapid posibil la laborator.

C. Prelevarea şi ambalarea probelor de furaje

Probele de furaje se prelevă ca probă medie de 50-100 g în pungi de polietilenă.

D. Prelevarea şi ambalarea probelor provenite din mediu

Prelevarea probelor provenite din mediu se face în pungi de polietilenă sau în recipiente sterile, după caz.

E.   Probele constituind frotiurile destinate examenului bacterioscopicse pot realiza din sânge, secreţii, excreţii, fecale, raclat de mucoasă, organe, formaţiuni nodulare, alte ţesuturi. Acestea sunt expediate fixate, prin trecerea prin flacără.

F.  Probele de tulpini bacteriene destinate identificării şi tipizării unor agenţi patogeni sunt însămânţate, de regulă, în tuburi cu agar semisolid, incubate timp de 24 ore la temperatura de 37°C, după care sunt expediate pentru examinare. Tulpinile de Salmonella spp. sunt expediate în tuburi cu agar nutritiv înclinat.

G.  Identificarea probelor

Probele destinate examenului bacteriologic sunt expediate în mod obligatoriu cu o notă de însoţire care cuprinde următoarele date:

1.  numărul şi felul probelor;

2. specia, vârsta, categoria de producţie şi sexul animalelor de la care provin probele;

3. data recoltării probelor;

4.  provenienţa probelor: proprietarul, adresa proprietarului animalelor de la care provin probele;

5. date epidemiologice, clinice, anatomopatologice;

6.   date privind acţiunile imunoprofilactice, eventualele tratamente efectuate în efectivele de animale din care provin probele;

7.   date referitoare la furajare, cazare, îngrijire şi alte informaţii;

8. diagnostic prezumtiv.

H. Transportul probelor

1.    Intervalul dintre prelevarea probelor şi realizarea examenului bacteriologic trebuie să fie cât mai redus, pentru a păstra condiţia microbiologică iniţială a probelor - supravieţuirea bacteriilor infectante şi evitarea multiplicării celor contaminante.

2.     După prelevare, probele destinate examenului bacteriologic sunt expediate la laborator în cel mai scurt timp posibil din momentul recoltării sau sunt conservate prin refrigerare ori congelare.

3.   Este indicat ca transportul probelor să se facă în containere izoterme, cu gheaţă.

CAPITOLUL VIII

Probe destinate examenelor virusologice, serologice, imunologice şi hematologice

A. Prelevarea de probe de la animalele vii

1. Prelevarea probelor de sânge

a)   Pentru examene virusologice se utilizează sângele integral, iar pentru examenele serologice se utilizează sânge pe coagul sau ser sanguin, obţinut prin puncţia unui vas de sânge profund ori superficial, de dimensiuni adecvate.

b)  Atunci când este necesară decelarea unor anticorpi specifici şi/sau cuantificarea lor în dinamică, după prelevare probele sunt lăsate la temperatura camerei pentru exprimarea serului. Ulterior serul este separat de coagul, decantat şi chiar centrifugat, după care este ambalat în mod corespunzător.

c) Serul poate fi congelat, cu excepţia serului provenit de la păsări.

d)  Toate aceste manopere vor fi executate cât mai steril posibil.

e)  Probele de sânge pe coagul nu se congelează, pentru a se evita hemoliza.

2. Prelevarea probelor de sânge pentru examen virusologic

a)  Sângele se prelevă pe anticoagulant (citrat de sodiu, EDTA), de la animale viremice. Prelevarea se face în tuburi sterile vacumate.

b) După prelevare, tuburile de recoltare se agită uşor pentru omogenizarea conţinutului şi se refrigerează (2-8°C). Este interzisă congelarea.

c)  Cantitatea minimă de sânge ce se recoltează pentru examene virusologice este de 20-50 ml.

d)  Este recomandat ca transportul probelor către laborator să se efectueze în ziua prelevării, la temperatură de refrigerare.

3. Pentru probele de sânge fără anticoagulant

a) Din punct de vedere cantitativ, probele de sânge trebuie să fie de minimum 7,5 ml, pentru animale mari, şi de minimum 1 ml, pentru animale mici şi păsări.

b) Din punct de vedere calitativ, probele nu trebuie să conţină substanţe anticoagulante sau corpi străini şi să nu fie hemolizate ori contaminate.

c)  Prezentarea probelor se face cu ajutorul eprubetelor de unică folosinţă, din material plastic sau din sticlă, fără aditivi, cu dop, identificate lizibil printr-o numerotare corespunzătoare similară cu cea a tabelelor însoţitoare.

d) In situaţiile în care serul nu este exprimat sau probele sunt uşor hemolizate, acestea se centrifughează 15 minute la 2.000 rotaţii pe minut.

4. Prelevarea de probe de sânge integral, recoltate pe heparina litiată sau altă substanţă anticoagulantă

Probele de sânge recoltate în tuburi cu substanţă anticoagulantă sunt prelevate pentru testele de detecţie de γ-IFN, cu respectarea următoarelor condiţii:

a)   probele de sânge sunt prelevate de la animale în monovette care conţin heparina litiată ca anticoagulant, în volum de aproximativ 7,5 ml, identificate numeric în conformitate cu numerele din tabelul anexat documentelor însoţitoare;

b)  probele de sânge sunt prelevate steril, nu trebuie să conţină coaguli şi nu trebuie să fie hemolizate;

c) stimularea probelor de sânge integral este efectuată într-o perioadă de timp care nu depăşeşte 12 ore de la momentul recoltării, pentru a nu se denatura rezultatele, în condiţiile în care probele au fost transportate si/sau stocate la o temperatură de 22°C (± 5°C);

d)  în cazul în care se are în vedere existenţa unui virus limfotrop sau se încearcă izolarea virală din probe de sânge, sângele este recoltat pe anticoagulant - heparina, EDTA, citrat de sodiu.

5. Prelevarea de sânge pe rondele de hârtie de filtru

In cazul recoltării probelor de sânge pe rondele de hârtie de filtru cu reconstituirea ulterioară în laborator a hemoserului, după prelevare, rondelele se usucă complet la aer, apoi se închid etanş într-un recipient şi se menţin la temperatura de 4°C.

6. Prelevarea probelor de sânge pentru examene hematologice

a)  Prelevarea probelor de sânge pentru scopul propus se face prin puncţionarea marilor vene, după o prealabilă pregătire a locului de elecţie, prin tundere, dezinfecţie cu alcool sau tinctură de iod, de preferinţă înainte ca animalul să consume raţia furajeră.

b)   Intervalul de timp de la executarea stazei până la prelevare nu este mai mare de două minute, pentru evitarea efectului de hemoconcentraţie progresivă.

c)   Sângele se prelevează în eprubete cu substanţă anticoagulantă de tip K₃ EDTA, în eprubete tip vacutainer, după care se agită uşor, pentru omogenizare, prin răsturnarea eprubetei de 3-4 ori. Eprubetele sunt bine închise, pentru evitarea evaporării plasmei ce poate determina hemoconcentraţie care poate constitui sursă de erori.

d) Eprubeta este prevăzută cu o etichetă pe care se înscriu:

(i)     numărul probei;

(ii)     numărul matricol al animalului;

(iii)     data prelevării.

e)  Se completează corect nota de însoţire a probelor, care cuprinde următoarele: specia, categoria de vârstă a animalului, starea fiziologică, date clinice.

7. Păstrarea probelor de sânge

Probele de sânge prelevate în tuburi cu substanţe anticoagulante se păstrează la frigider până în momentul examinării, la temperatura de 4°C, pentru conservarea integrităţii morfologice a elementelor sanguine.

8. Transportul probelor de sânge la laborator

Probele de sânge se transportă la laborator la temperatura de refrigerare. Intervalul de timp de la prelevarea sângelui până în momentul examinării acestuia nu trebuie să depăşească 24 de ore.

9. Prelevarea probelor de plasmă sanguină

a)  Probele de plasmă sanguină se prelevă din punct de vedere calitativ astfel încât să nu prezinte urme de contaminare, hemoliză sau hematii în suspensie.

b) Din punct de vedere cantitativ, proba de plasmă sanguină trebuie să fie în volum de aproximativ 500-1.000 μl.

c)   Microtuburile de stocare a plasmei stimulate sunt identificate cu numărul probei, în conformitate cu numerele înscrise în tabelul anexat la documentele însoţitoare, şi cu iniţialele: „N" pentru proba nestimulată, „B" pentru proba stimulată cu PPD bovin şi „A" pentru proba stimulată cu PPD aviară şi transportate la temperaturi de congelare.

10. Prelevarea probelor de lichid cefalorahidian

a)  Lichidul cefalorahidian se prelevează în mod aseptic, folosindu-se ace şi seringi sterile, prin puncţia canalului rahidian. Şansa de izolare a unor agenţi patogeni din acest tip de probe creşte atunci când participarea meningeană este exprimată prin febră, simptome specifice şi pleiocitoză.

b)   Probele prelevate se transportă închise etanş, la temperatura de refrigerare, iar pentru izolare sunt necesare prelucrarea şi inocularea cât mai rapidă a produsului.

c) Este recomandat ca metoda prevăzută la lit. a) şi b) să fie folosită pentru izolarea agenţilor etiologici ai encefalomielitelor virale.

11. Prelevarea probelor de lapte

a) Probele de lapte se prelevează în tuburi sterile prevăzute cu dop etanş. Anterior recoltării, mameloanele sunt spălate, şterse şi dezinfectate, iar primele jeturi de lapte se elimină, pentru a se reduce riscul contaminării bacteriene masive.

b)  Probele de lapte pot fi utilizate în vederea efectuării examenelor serologice pentru febra aftoasă, leucoza enzootică a bovinelor, rinotraheita infecţioasă sau diareea virală a bovinelor ori alte boli, în special cu etiologie virală, iar transportul se va efectua la temperatura de refrigerare.

12. Prelevarea probelor de material seminal

a) Prelevarea probelor de material seminal se poate realiza din material seminal proaspăt, ca atare, sau din materialul seminal condiţionat în paiete, caz în care la laborator se expediază sub această formă. Prelevarea probelor de material seminal proaspăt se face prin colectarea acestuia cu ajutorul vaginei artificiale.

b) Metoda de prelevare descrisă se utilizează pentru izolarea virusului rinotraheitei infecţioase, al diareii virale a bovinelor şi al arteritei virale a ecvinelor, precum şi pentru alte boli virotice.

c)  Transportul probelor de material seminal proaspăt se realizează la temperaturi de refrigerare, iar pentru materialul seminal congelat, condiţionat în paiete, transportul se realizează în azot lichid la temperatura de -196°C.

13. Prelevarea probelor de secreţii nazale

a)  Pentru prelevarea probelor de secreţii nazale în fazele acute de boală, în scopul izolării de agenţi virali, se utilizează tampoane sterile din vată sau tifon, care se introduc în cavităţile nazale, executându-se mişcări de rotaţie şi de translaţie, cu o presiune moderată, evitându-se lezionarea mucoasei.

b)  După prelevare, tamponul se introduce într-un tub steril cu mediu de transport şi se menţine la temperatură de refrigerare, expediindu-se rapid către laborator.

c)    Această metodă se pretează pentru izolarea herpesvirusului rinotraheitei infecţioase a bovinelor, a virusurilor parainfluenţei, a adenovirusurilor, în cazul virusului rinopneumoniei şi al arteritei virale a ecvinelor sau al virusurilor influenţei ecvine, precum şi pentru alţi agenţi etiologici virali.

d) Tampoanele nazale care conţin celulele descuamate de la suprafaţa mucoasei nazale pot servi la obţinerea de frotiuri ca atare, pe lame de sticlă sau consecutiv centrifugării, cu depunerea sedimentului celular pe lame, în vederea detecţiei de antigen prin imunofluorescenţă sau prin teste imunocitoenzimatice, după uscarea la aer şi fixarea în acetonă a frotiurilor.

e)  Tehnicile prevăzute la lit. a)-d) se utilizează pentru diagnosticul rapid al rinotraheitei infecţioase a bovinelor, al rinopneumoniei şi al arteritei virale ecvine, cu specificarea că frotiurile obţinute din scurgeri nazale purulente sau hemoragice pot fi fals negative, chiar la animale cu diagnostic pozitiv de boală.

14. Prelevarea probelor de secreţie oculară

a)  Probele de secreţie oculară se prelevează cu ajutorul tampoanelor sterile ce se introduc în sacul conjunctival, sub pleoapa superioară şi cea inferioară, după care se imersează în mediul de transport.

b)  Pentru detecţia directă de antigen se execută frotiuri pe lame de sticlă, iar pentru izolare de virus se fac inoculări.

c)  Metoda prevăzută la lit. a) şi b) se utilizează pentru izolarea virusurilor care se elimină într-o anumită fază a bolii pe calea mucoaselor oculo-nazale, precum virusul rinotraheitei infecţioase a bovinelor, adenovirusuri, virusul rinopneumoniei şi al arteritei virale a ecvinelor, morbilivirusul maladiei Carre, şi se recomandă în metodologia de diagnostic al pestei bovine.

d) Condiţionarea şi transportul tampoanelor prelevate pentru izolarea de virus trebuie să îndeplinească aceleaşi cerinţe, din punctul de vedere al compoziţiei şi calităţii mediului de transport şi al menţinerii lor la o temperatură de refrigerare între 2-8°C sau de congelare la cel puţin -80°C.

15. Prelevarea probelor de secreţii prepuţiale şi vaginale

a)   In cazul leziunilor de balanopostită sau vaginită, eşantioanele de secreţii prepuţiale şi vaginale se prelevează cu ajutorul tampoanelor sterile introduse şi menţinute un scurt timp în cavităţile respective şi imersate ulterior în mediul de transport sau prin lavaj prepuţial cu ser fiziologic steril.

b) In cazul existenţei leziunilor vizibile şi circumscrise, se prelevează secreţii de la nivelul acestora.

c) In momentul extragerii tampoanelor din cavităţi se evită atingerea acestora de piele.

d)  Pentru detecţie directă de antigen sau pentru cazurile prevăzute la lit. a) şi b), se poate recurge la raclajul acestor mucoase şi la executarea de frotiuri pe lame de sticlă, materialul raclat putându-se folosi pentru izolare de virus pe suport adecvat.

e)  Prelevarea de probe din secreţiile prepuţiale este posibil a fi realizată prin lavajul cavităţii cu o soluţie salină sterilă, urmată apoi de colectarea acestora.

f)  Aceste probe pot fi supuse metodelor de izolare a herpesvirusului rinotraheitei infecţioase bovine şi a morbilivirusului maladiei Carre.

g)  Transportul probelor se realizează la temperaturi de refrigerare cuprinse între 2-8°C sau de congelare la cel puţin -80°C.

16. Prelevarea probelor de epitelii cutanate sau ale mucoaselor

a)  Prelevarea probelor de epitelii se adresează aproape în exclusivitate diagnosticului în bolile veziculoase, precum febra aftoasă, boala veziculoasă a porcului şi stomatita veziculoasă.

b) Prelevarea şi prelucrarea acestei categorii de probe se fac cu ajutorul truselor ce conţin materialele necesare, iar ambalarea şi expedierea acestora se fac în condiţii speciale, conform prevederilor legale referitoare la bolile veziculoase ale animalelor, cuprinse în Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 113/2007 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile pentru combaterea febrei aftoase.

c) Proba ideală prelevată de la orice specie afectată de boli veziculoase este cea de epiteliu al aftelor recent sparte sau proba de lichid din afte nedeschise, extras cu seringa, după care se prelevează cu oforfecuţă lamboul epitelial al respectivei afte, în cantitate de cel puţin 1-2 g pentru fiecare probă.

d) Aceste fragmente de epiteliu se prelevează din zonele predilect afectate, de la speciile susceptibile, în special din zona bucală şi peribucală, din zona podală, iar de la femele este posibil şi din zona mamară.

e) Prelevarea probelor de epiteliu cutanat în alte cazuri decât cel de suspiciune a bolilor veziculoase se poate realiza prin biopsie cutanată, când, sub anestezia locală, se prelevează o zonă de epiderm de formă eliptică, care va cuprinde zona cu leziuni şi zona adiacentă nemodificată.

f)  Probele se ambalează corespunzător şi se pot utiliza pentru izolare de virus sau pentru examene electrono-microscopice.

g)   Metoda este recomandată pentru decelarea unor poxvirusuri, agenţi cauzali ai variolei bovine sau dermatitei infecţioase a taurinelor.

h) Pentru diagnosticul ectimei contagioase se prelevează prin raclaj cruste bucale sau peribucale.

i) Diagnosticul parvovirusului canin la animalele afectate de episoade diareice se realizează prin imunodetecţia de antigen pe frotiuri obţinute din raclajul feţei dorsale a limbii.

j) Transportul probelor se realizează la temperaturi de refrigerare cuprinse între 2-8°C, sau de congelare la cel puţin -80°C.

17. Prelevarea probelor de secreţii bucofaringoesofagiene

a) Prelevarea probelor de secreţii şi epiteliu faringoesofagian este o metodă alternativă recoltării probelor de epitelii şi lichide veziculare în suspiciunile de boli veziculoase, atunci când animalele sunt într-o fază avansată a bolii sau când evoluţia este subclinică.

b)   Această metodă de prelevare, denumită probang, presupune utilizarea pentru bovine şi ovine a unei chiurete speciale, în vederea raclării mucoasei bucofaringiene, iar pentru porcine utilizarea unor tampoane faringiene.

c) Prelucrarea probelor se realizează conform instrucţiunilor şi cu ajutorul truselor speciale pentru prelevare, iar ambalarea şi expedierea probelor la laborator se realizează conform prevederilor legale cu privire la bolile veziculoase.

d)  Transportul probelor se realizează la temperaturi de refrigerare cuprinse între 2-8°C sau de congelare la temperaturi de cel puţin -80°C.

18. Prelevarea probelor de fecale

a) Fecalele servesc ca material patologic pentru izolarea sau detecţia de antigen în cazul enterovirusurilor, adenovirusurilor, parvovirusurilor, coronavirusurilor, rotavirusurilor în diagnosticul suspiciunilor de influenţă aviară şi pentru alte boli.

b)  Se prelevează o cantitate mai mare de fecale eliminate recent, fie cu ajutorul unui instrument de prelevare, în recipiente sterile prevăzute cu dop, fie cu ajutorul unor tampoane rectale sau cloacale, în cazul prelevării de probe de la păsări.

c) Aceste tampoane se introduc după prelevare în tuburi sterile.

d)   Tampoanele se transportă la laborator uscate sau imersate în mediul de transport specific.

B. Prelevarea de probe de la cadavre de animale

1.  Prelevarea de probe de la animale moarte sau tăiate în scop de diagnostic se realizează consecutiv efectuării examenului necropsic şi constă în prelevarea de organe interne, parenchimatoase sau cavitare, secreţii ori excreţii, atât de la animale tinere sau adulte, cât şi de la avortoni.

2.    Este necesară cunoaşterea patogenezei virozelor suspicionate, deoarece organul afectat lezional nu este întotdeauna locul predilect al replicării virale, de exemplu formele nervoase de rinopneumonie ecvină, în care herpesvirusul ecvin 1 nu poate fi izolat din creier ci din ficat, pulmon şi timus, iar de la animalele în viaţă din leucocitele circulante.

3.   Pentru stabilirea unui diagnostic etiologic cert este necesară uneori şi expedierea de probe corespunzătoare prelevate de la animale tăiate în scop de diagnostic.

4.  De la animalele mici, mijlocii şi de la categoria tineret a speciilor de animale de talie mare se poate expedia la laborator cadavrul întreg, iar de la animalele mari se trimit la laborator organe sau fragmente de organe, prelevate cât mai aseptic posibil.

5. Prelevarea probelor trebuie realizată cât de repede posibil, înaintea invadării cadavrului de către germenii saprofiţi şi a apariţiei unor modificări autolitice care ar interfera cu obţinerea unor rezultate corecte la investigaţiile ulterioare, de exemplu, pentru izolarea biotipului citopatogen de virus al diareei virale bovine, din probe de intestin şi plăci Peyer sau prin detecţia de antigen prin imunofluorescenţă pe amprente de sistem nervos central, pentru rabie.

6.  In eventualitatea realizării unui diagnostic complex de laborator - virusologic, bacteriologic şi toxicologic - sunt trimise cantităţi suficiente din fiecare categorie de probe.

7. Diagnosticul în bolile virale presupune uneori şi decelarea prin tehnici histopatologice a leziunilor tipice, a unor incluzii specifice produse de virusul rabiei, al variolei ori de alte virusuri.

8.   Pentru unele boli este necesar să se expedieze la laborator animale muribunde, iar pentru alte boli, cum ar fi cazul unor viroze enterice, rotaviroza şi gastroenterita transmisibilă a purceilor, trebuie trimise la laborator animale clinic sănătoase din focare de boală.

9.  Probele prelevate de la animale moarte sunt ambalate corespunzător în recipiente etanşe sau în saci dubli de plastic, între care se introduce vată sau rumeguş de lemn îmbibat cu substanţe dezinfectante.

10.  Este necesară menţinerea probelor la temperatura de refrigerare pe durata transportului, în special pe durata anotimpului călduros.

11.   Organele sau probele de organe se prelevează cu ajutorul unor instrumente adecvate şi utilizate numai în acest scop, precum bisturie, cuţite, foarfeci de diferite dimensiuni, cleşti, dălţi, fierăstraie.

12.   Prosectorul, persoana care prelevează probele şi ajutoarele acestuia trebuie să fie echipate în mod corespunzător cu echipament de protecţie.

13. In funcţie de scopul urmărit, de boala suspicionată şi de talia animalului se trimit la laborator organe întregi sau porţiuni de organe parenchimatoase - ficat, splină, rinichi, pulmon şi saci aerieni, miocard - organe cavitare - stomac, vezică urinară, intestin, în special intestin subţire.

14.  Organele prelevate sunt însoţite întotdeauna de ţesutul limforeticular aferent, alături de tonsile sau bursa Fabricius, pulmon cu limfonodurile bronhice, intestin cu lanţul limfonodal mezenteric.

15.  De la animale tinere sau de la avortoni se prelevează şi timusul.

16.  In cazul expedierii la laborator a unor fragmente de organ, acestea trebuie să fie reprezentative pentru tipul de leziune existent şi să conţină zone de ţesut normal şi zone afectate.

17. In cazul suspiciunii de viroze neurotrope, precum rabia, boala lui Aujeszky sau encefalite virale, trebuie prelevate probe de sistem nervos central, tot creierul la animale de talie mică şi fragmente sau jumătate de emisferă cerebrală de la animale mari, cuprinzând bulb, corn Ammon, pentru detecţie de antigen, izolare de virus, bioprobă pe animale de laborator.

18. In cazul detecţiei de antigen prin imunofluorescenţă pe amprente din material patologic primar pentru diagnosticul rabiei, între moartea animalului şi prelevarea creierului nu trebuie să treacă mai mult de 12 ore vara şi 24 de ore iarna.

19. Dacă durata este mai mare de 24 de ore, proba/cadavrul trebuie congelată/congelat.

20.  Prelevarea lichidelor organice, precum transsudatele şi exudatele din cavităţile virtuale ale organismului - cavitatea pleurală, pericardică şi peritoneală -, se realizează pentru izolare de virus sau examene serologice. Acestea se prelevează de la avortoni ori de la animale tinere sau adulte.

21. In cazul în care nu se expediază cadavrul în întregime sau organele respective în conexiunile anatomice normale, aceste lichide se pot preleva separat şi se introduc apoi în recipiente sterile şi etanşe.

22.  In caz de suspiciune de pestă porcină clasică, pentru efectuarea testelor de detecţie de antigen sau izolare de virus din măduva roşie hematogena este necesară expedierea sternului animalelor afectate, tonsile, splină, rinichi şi limfonoduri limfatice.

23. In caz de avort, pe lângă avorton se trimit şi fragmente placentare şi lichide perifetale.

24.  După prelevare, probele se individualizează cu înscris vizibil ce nu se şterge în cursul manipulărilor şi sunt supuse unor operaţiuni de condiţionare şi ambalare, pentru îndeplinirea a două deziderate majore, şi anume: conservarea satisfăcătoare a materialelor patologice cu menţinerea viabilităţii eventualilor agenţi virali şi excluderea posibilităţilor de contaminare a mediului pe durata transportului către laborator.

25.  In cursul transportului este necesară menţinerea acestor probe la o temperatură optimă, precum temperatura de refrigerare, de congelare pe zăpadă carbonică, uneori fiind posibilă şi menţinerea acestora pentru o perioadă scurtă de timp la temperatura mediului ambiant, dar constantă, evitându-se variaţiile mari de temperatură, nocive pentru infectivitatea virusurilor sau inadecvate menţinerii structurilor ce servesc detecţiei prin teste de laborator.

26.  Transportul la laborator se efectuează în condiţii care asigură o temperatură aproape de refrigerare şi cât mai rapid posibil, mai ales în cazul virusurilor cu rezistenţă scăzută în mediu sau al suspicionării evoluţiei unor viroze majore.

27. In cazul virusurilor cu rezistenţă scăzută în mediu, pe durata transportului către laborator probele sunt însoţite de un delegat instruit care răspunde de securitatea acestora, iar probele se transportă în recipiente care să asigure condiţiile de biosecuritate.

28.   Probele de hemoser sunt trimise la laborator în micromixuri acoperite cu dop, care sunt bine fixate în plăcile ELISA, cu număr curent înscris pe fiecare probă, însoţite de tabele de individualizare a probelor, în ordinea prezentată în tabelul de mai jos:

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

A

Pr.1

Pr.9

Pr.17

Pr.25

Pr.33

Pr.41

Pr.49

Pr.57

Pr.65

Pr.73

Pr.81

Pr.89

B

Pr.2

Pr.10

Pr.18

Pr.26

Pr.34

Pr.42

Pr.50

Pr.58

Pr.66

Pr.74

Pr.82

Pr.90

C

Pr.3

Pr.11

Pr.19

Pr.27

Pr.35

Pr.43

Pr.51

Pr.59

Pr.67

Pr.75

Pr.83

Pr.91

D

Pr.4

Pr.12

Pr.20

Pr.28

Pr.36

Pr.44

Pr.52

Pr.60

Pr.68

Pr.76

Pr.84

Pr.92

E

Pr.5

Pr.13

Pr.21

Pr.29

Pr.37

Pr.45

Pr.53

Pr.61

Pr.69

Pr.77

Pr.85

Pr.93

F

Pr.6

Pr.14

Pr.22

Pr.30

Pr.38

Pr.46

Pr.54

Pr.62

Pr.70

Pr.78

Pr.86

Pr.94

G

Pr.7

Pr.15

Pr.23

Pr.31

Pr.39

Pr.47

Pr.55

Pr.63

Pr.71

Pr.79

Pr.87

Pr.95

H

Pr.8

Pr.16

Pr.24

Pr.32

Pr.40

Pr.48

Pr.56

Pr.64

Pr.72

Pr.80

Pr.88

Pr.96

29.   Cantitatea minimă de hemoser trebuie să fie de 0,5 mililitri, pentru fiecare afecţiune virală.

30.  Acesta trebuie să fie limpede, nehemolizat şi fără contaminare bacteriană.

31.  Pentru probele de organe destinate izolării de virus acestea se transportă la temperaturi de congelare.

C. Reguli specifice pentru unele boli

1. Reguli de prelevare, ambalare, identificare şi conservare a probelor pentru diagnosticul pestei porcine clasice

a)   Diagnosticul de laborator al pestei porcine clasice presupune realizarea de investigaţii pe probe prelevate în anumite faze ale bolii şi din locuri de elecţie bine definite, respectiv organe sau ţesuturi provenind de la unul sau mai multe animale afectate şi care să corespundă calitativ şi cantitativ scopurilor cerute.

b) Prelevarea probelor se face de către medicul veterinar sau de către personalul tehnic specializat, sub supravegherea nemijlocită a unui medic veterinar.

c) Probele se prelevează şi se manipulează cu respectarea obligatorie a măsurilor speciale pentru preîntâmpinarea diseminării bolii din locul de prelevare.

d)  După prelevare, probele se individualizează cu înscris vizibil, care nu se şterge în cursul manipulărilor, şi sunt supuse unor operaţiuni de condiţionare şi ambalare, pentru îndeplinirea a două deziderate majore, şi anume: conservarea satisfăcătoare a materialelor patologice, cu menţinerea viabilităţii eventualilor agenţi virali, şi excluderea posibilităţilor de contaminare a mediului pe durata transportului către laborator.

e) In cursul transportului este necesară menţinerea acestor probe la o temperatură optimă, precum temperatura de refrigerare, uneori fiind posibilă şi menţinerea, pentru o perioadă scurtă de timp, la temperatura mediului ambiant dar constantă, evitându-se variaţiile mari de temperatură, nocive pentru infectivitatea virusurilor sau inadecvate menţinerii structurilor care servesc detecţiei prin teste de laborator.

f)  Toate probele sunt expediate cu o notă de însoţire completată şi semnată de medicul veterinar care a prelevat probele şi vizată de direcţia sanitară-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.

g) Nota de însoţire trebuie să cuprindă următoarele date:

(i)     numele şi adresa proprietarului animalelor unde a apărut   boala   şi   data   expedierii   probelor   la laborator;

(ii)     boala suspectată;

(iii)     probele   trimise,   testele   solicitate,   mediul   de transport folosit şi data recoltării probelor;

(iv)     diferite specii de animale din fermă şi numărul, vârsta şi sexul fiecărui animal afectat, precum şi numerele de identificare ale acestora;

(v)     perioada de timp de când animalele sunt în fermă sau în gospodărie, iar dacă animalele au sosit recent la fermă, locul de provenienţă sau origine;

(vi)     data primelor cazuri de îmbolnăvire şi a cazurilor sau pierderilor ulterioare;

(vii)     descrierea răspândirii bolii în efectiv;

(viii)     numărul animalelor moarte, vârsta, sexul şi rasa acestora;

(ix)     semnele clinice şi durata acestora;

(x)     tipul şi standardul fermei agricole, inclusiv tipul de hrană disponibilă;

(xi)     lista şi descrierea probelor examinate post-mortem, data examinării şi constatările notate;

(xii)     medicamente deja administrate animalelor şi data administrării acestora;

(xiii)     orice vaccin deja administrat animalelor şi data administrării acestuia.

h) Informaţiile cuprinse în nota de însoţire prevăzută la lit. f) sunt completate într-un proces-verbal ce însoţeşte nota menţionată; procesul-verbal este vizat de direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.

i) In cazul suspiciunii de pestă porcină clasică, pentru efectuarea testelor de detecţie de antigen sau izolare de virus este necesară expedierea de sânge şi a următoarelor organe:

(i)     stern de la animale afectate;

(ii)     tonsile;

(iii)     splină şi rinichi;

(iv)     limfonoduri limfatice, precum cele retrofaringiene, parotidiene, mandibulare sau mezenterice;

(v)     porţiunea distală a ileonului.

j) Organele sau probele de organe se prelevează cu ajutorul unor instrumente sterile, utilizate numai în acest scop, precum bisturie, cuţit, foarfeci de diferite dimensiuni, cleşte, daltă, fierăstrău;

k) Instrumentele folosite la prelevarea probelor pot fi folosite la alt animal numai după ce au fost sterilizate, pentru a se evita contaminarea acestora cu material viral de la animalul anterior şi inducerea de rezultate eronate, în cazul izolării virusului pe culturi celulare sau efectuării testelor de biologie moleculară;

l) Instrumentele pot fi sterilizate la locul recoltării, timp de 20 de minute, într-un boiler care poate fi încălzit pe un arzător alimentat de la o sursă de gaz portabilă sau folosind o sursă locală de combustibil;

m) Dacă nu există mai multe seturi de instrumente sterile, pot fi utilizate instrumente de sterilizare în etanol 100%. Acele pentru puncţie nu trebuie să se folosească de la un animal la altul fără a se spăla şi steriliza în prealabil.

n) Substanţele dezinfectante nu sunt folosite pe sau lângă ţesuturile care trebuie prelevate, pentru a nu se afecta infectivitatea virusului, necesară în cazul izolării pe culturi celulare.

o) Prosectorul, persoana care prelevează probe şi ajutoarele acestuia trebuie să fie echipate în mod corespunzător cu echipament de protecţie;

p) Echipamentele folosite într-o gospodărie sau unitate sunt decontaminate.

q) Probele prelevate de la animale moarte sunt ambalate în recipiente etanşe sau în saci dubli de plastic, între care se introduce vată sau rumeguş de lemn îmbibat cu substanţe dezinfectante.

r) Este de preferat să se folosească câte o pungă pentru fiecare organ, urmând ca aceasta să fie închisă foarte bine, pentru a se evita scurgerile de lichide.

s) Punga prevăzută la lit. r) se plasează apoi într-o altă pungă, iar între ele se pune o etichetă care să specifice ce organ este transportat, numărul probei şi proprietarul. Se atribuie un număr pentru fiecare animal.

t) Este recomandabil să se evite ca toate organele de la un animal să se pună într-o singură pungă, deoarece încărcătura bacteriană diferă de la un organ la altul, iar infecţiile bacteriene pot perturba încercările de izolare a virusurilor pe culturi celulare, îngreunând astfel foarte mult testele de diagnostic.

ţ) Toate pungile cu organe prelevate de la animale supuse investigaţiilor se pun ulterior într-o pungă mai mare cu vată. Apoi se transportă cât mai repede posibil la laborator, folosindu-se lăzi izoterme.

u) Pentru examenele virusologice efectuate pentru diagnosticul pestei porcine clasice, sângele poate fi utilizat ca sânge integral, sânge coagulat sau ser sanguin. Acesta se obţine prin puncţia unui vas de dimensiuni adecvate, profund sau superficial, confluentul jugular sau auriculară.

v) In cazul suspiciunii de pestă porcină clasică, este de preferat să se folosească vacutainere care împiedică contaminarea probelor.

w) Atunci când este urmărită decelarea de anticorpi specifici antivirusului pestei porcine clasice, probele sunt lăsate la temperatura camerei după prelevare, până la coagulare, apoi coagulul este decolat cu o baghetă, iar tuburile sunt menţinute la temperatura de refrigerare până exprimă serul.

x) Sângele coagulat nu trebuie să stea mai mult de două zile până la examinare. In această perioadă serul este separat, decantat şi uneori centrifugat, după care este plasat în tuburi micromix de 1 ml şi se congelează. Toate aceste manopere sunt efectuate cât mai steril posibil.

y) Pentru a se evita hemoliza, probele de sânge coagulat nu se congelează.

2. Reguli privind transportul probelor pentru diagnosticul pestei porcine clasice

a) Transportul probelor la laborator se efectuează cât mai rapid posibil şi în condiţii care asigură o temperatură aproape de refrigerare, prin utilizarea de lăzi izoterme ce asigură o izolare bună de mediul înconjurător, în care se pun pungi de gheaţă închise ermetic.

b) In cazul în care se urmăreşte detecţia antigenului viral pestos sau se încearcă izolarea virusului din probe de sânge considerat viremic, acesta este recoltat în tuburi cu substanţă anticoagulantă, precum heparină, EDTA sau citrat de sodiu.

c)  Probele nu se congelează, deoarece prin congelare şi decongelare se sparg celulele care conţin antigene virale şi nu mai pot fi folosite pentru diagnosticul prin teste rapide, precum testul de imunofluorescenţă directă.

d)  Pe durata transportului către laborator, probele sunt însoţite de un delegat instruit care răspunde de securitatea acestora.

e)  Transportul se realizează în recipiente care asigură condiţii de biosecuritate şi evită posibilitatea scurgerilor de lichide din recipiente şi diseminarea virusului pestos în mediu.

f)  In cazul transportului probelor prelucrate primar de la laboratoarele judeţene la Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, atunci când se recurge la serviciile unor firme specializate de transport, pe exteriorul pachetului sunt lipite etichete cu însemnele de biohazard, specificându-se:

„Material patologic animal, perisabil şi fragil. A se deschide numai în laborator"

3. Reguli de prelevare, prelucrare primară, ambalare, identificare, conservare şi transport al probelor pentru diagnosticul rabiei

a)   Probele destinate examenelor de laborator în cazul suspiciunii de rabie, precum cadavre sau sistem nervos central, sunt ambalate în pungi de plastic, flacoane din plastic sau în cutii speciale, astfel încât să se evite orice scurgeri de lichide şi diseminarea virusului.

b)  Transportul este efectuat în containere etichetate cu menţiunea „PROBE BIOLOGICE CU RISC MARE DE CONTAMINARE - ATENŢIE RABIE", la temperaturi de refrigerare sau congelare.

c)  Prospeţimea probelor trebuie să se încadreze într-o perioadă maximă de 24 de ore în timpul iernii şi de 12 ore în timpul verii.

d) Proba de sistem nervos central prelevată este refrigerată la temperatura de 2-80°C, iar dacă au trecut peste 24 de ore de la moartea animalului, proba se congelează la temperatura de -8°C/-22°C.

e)    Condiţiile prevăzute la lit. d) exclud examenul histopatologic.

f) Dacă proba de sistem nervos central nu se poate preleva în timp util, se congelează craniul întreg.

g)  Integritatea sistemului nervos central este obligatorie, pentru a putea fi evidenţiate structurile anatomice, precum bulbul, cornul lui Ammon, cerebelul şi scoarţa cerebrală.

h) Pentru prelevarea şi manipularea probelor se aplică măsuri stricte de protecţia muncii şi de biosecuritate. In acest context, se impune purtarea unui echipament de protecţie individual, la care se adaugă mască de unică folosinţă, ochelari de protecţie, câte două perechi de mănuşi chirurgicale la o singură utilizare.

i) Sunt obligatorii dezinfecţia instrumentelor şi a mesei de lucru folosite pentru necropsierea cadavrului suspectat şi prelevarea probelor, conform normelor în vigoare, precum şi spălarea şi dezinfecţia mâinilor operatorului.

j) Pe nota de însoţire a probelor prelevate se menţionează, cu exactitate, originea animalului, prin precizarea numelui şi prenumelui proprietarului, a domiciliului şi a telefonului acestuia, modificările comportamentale sau ale stării fiziologice a animalului; dacă animalul investigat a agresat, a muşcat sau a zgâriat diverse persoane, se înscriu datele de identificare şi domiciliul acestora.

k) Se aplică măsuri stricte de transport, în vederea ecarisării cadavrelor sau a probelor de sistem nervos central, a materialelor consumabile folosite la manipularea probelor, precum şi a animalelor de laborator - şoareci albi - folosite pentru precizarea diagnosticului.

4. Prelevarea de probe pentru diagnosticul serologic al bolilor endemice

Se face în două etape, probe perechi, pentru determinarea titrului de anticorpi în dinamică şi a categoriei de anticorpi, prima serie de probe recoltându-se în faza acută de boală şi seria a doua în faza de convalescenţă, după 2-3 săptămâni; uneori, evidenţierea anticorpilor de tip IgM, caracteristici răspunsului imun primar, permite diagnosticul serologic pe o singură probă de ser.

5.  Probele de ser sanguin prelevate de la cai şi asini destinaţi exportului sau exportului temporar

Se solicită examene de laborator pentru supravegherea anemiei infecţioase ecvine, arteritei virale ecvine, morvei şi durinei, care trebuie sigilate cu sigiliu metalic cu număr, iar notele de însoţire şi tabelele trebuie să fie vizate şi semnate de direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.

6. Pentru arterita virală ecvină

Pentru efectuarea testului de virusneutralizare trebuie să se respecte următoarele condiţii:

a) probele de sânge prelevate sunt în cantitate de 4-5 ml, prelevarea se efectuează în vacutainere sterile fără anticoagulant, după care se lasă la temperatura camerei pentru exprimarea serului;

b) serul obţinut (1,5-2 ml) se prelevă în condiţii de sterilitate într-un tub de plastic steril, închis etanş, pe care se înscriu datele de identificare ale animalului şi menţiunea „pentru arterita virală ecvină";

c)  tubul este păstrat şi transportat către laboratoarele de analiză, la temperatura de refrigerare;

d) probele se trimit înainte cu cel puţin 10 zile lucrătoare faţă de data de ieşire a animalului din ţară.

7. Probele de ser sanguin de pasăre destinate examenului serologic în tifoză aviară şi micoplasmoză se conservă la temperatura de 4-8°C şi este interzisă congelarea.

CAPITOLUL IX

Probe prelevate de la animale acvatice şi insecte utile destinate examinării de laborator

A.  Definiţii

In sensul prezentei norme sanitare veterinare, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

1.   animal acvatic - peştii, inclusiv icrele sau gameţii, moluştele şi crustaceele vii din întreprinderi de acvacultura sau animalele acvatice provenite din mediul sălbatic, în scop de creştere sau pentru repopulare a mediului acvatic. Nu sunt incluşi amfibienii, reptilele, păsările şi mamiferele acvatice;

2.  probă - un număr reprezentativ de exemplare de peşti sau de alte animale acvatice ori de organe ale acestora, din aceeaşi specie sau din specii diferite, dar cu aceeaşi provenienţă şi sursă de alimentare cu apă, pentru care se poate efectua un diagnostic complet de laborator.

B.  Prelevarea probelor de peşte

1. Materiale necesare prelevării de probe:

a) instrumentar steril: foarfece, pensă;

b) tuburi sterile;

c)  mediu de transport, Eagle MEM/IC65, cu 2% antibiotic şi 10% ser fetal;

d)  pungi din plastic cu sistem de etanşeizare, gheaţă, cutii termoizolante, marker permanent, hârtie absorbantă, etichete;

e) echipament de protecţie: mănuşi, cizme de cauciuc, halat.

2.  Prelevarea probelor de peşte pentru diagnosticul bolilor virale

a) Pentru diagnosticul bolilor virale ale peştilor, în funcţie de mărimea peştilor, se prelevă următoarele probe:

(i)     alevini şi peşti cu dimensiunea sub 4 cm: peştele întreg, fără sacul vitelin, dacă este prezent;

(ii)     peşti cu dimensiunea de 4-6 cm: toată masa viscerală, inclusiv rinichiul şi encefalul;

(iii)     peşti cu dimensiunea de peste 6 cm: rinichiul, splin, şi, după caz, cordul sau encefalul;

(iv)     peşti reproducători: se prelevează lichid ovarian şi/sau ţesut.

b) In funcţie de statusul clinic, se îndeplinesc următoarele condiţii:

(i) în cazul infecţiei clinice, în raport cu mărimea peştelui, se prelevă puiet de peşte întreg sau masă viscerală, iar dintre organe, rinichiul anterior, splina şi, după caz, cordul sau encefalul. O probă este formată din minimum 10 exemplare de peşte cu semne clinice şi/sau modificări anatomopatologice şi este împărţită în două probe comasate de câte 5 peşti;

(ii) pentru detecţia purtătorilor asimptomatici, probele constau în comasări de câte 5 peşti sau din organe ale acestora. Probele comasate de lichid ovarian provenite de la 5 reproducători nu trebuie să depăşească în volum 5 ml, adică 1 ml/peşte reproducător. Numărul de exemplare de peşte prelevat este în conformitate cu prevederile anexei nr. 1 la Norma sanitară veterinară privind planurile de prelevare, metodele de diagnostic, determinarea şi confirmarea prezenţei septicemiei hemoragice virale - SHV - şi necrozei hematopoetice infecţioase - NHI - la peşti, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 471/2002. In ambele cazuri, probele comasate de organe trebuie să conţină minimum 0,5 g de ţesut.

3. Prelevarea probelor de peşte pentru diagnosticul bolilor bacteriene şi parazitare

In funcţie de statusul clinic, se îndeplinesc următoarele condiţii:

(i) în cazul infecţiei clinice sau al unei mortalităţi anormale, se prelevă cel puţin 10 peşti care prezintă semne clinice şi anatomopatologie şi care se repartizează în două probe comasate de câte 5 peşti;

(ii) în scopul detectării purtătorilor asimptomatici de germeni bacterieni patogeni se prelevează un număr corespunzător de exemplare, pentru a se asigura detecţia animalelor bolnave la un nivel de confidenţă de 95%, cu o prevalentă a bolii de 2%, conform tabelului de mai jos:

Numărul de exemplare de animale acvatice care trebuie prelevate în funcţie de mărimea lotului, pentru a asigura o prevalentă de 2%, 5% sau 10%

Nr. crt.	Mărimea lotului	Prevalentă 2%, număr de exemplare	Prevalentă 5%, număr de exemplare	Prevalentă 10%, număr de exemplare
1.	50	50	35	20
2.	100	75	45	23
3.	250	110	50	25
4.	500	130	55	26
5.	1000	140	55	27
6.	1500	140	55	27
7.	2000	145	60	27
8.	4000	145	60	27
9.	10.000	145	60	27
10.	100.000 sau mai mult	150	60	30

După Ossiander & Wedemeyer, 1973.

(iii)     probele   sunt   constituite   din   exemplare   cu dimensiuni de peste 4 cm. Se constituie probe comasate de 5 peşti. 4.

Prelevarea probelor de moluşte bivalve

a) Prelevarea probelor pentru diagnosticul bolilor declarabile

(i)     Prelevarea probelor de moluşte se realizează conform    cu    tabelul    menţionat    la    pct.    3, asigurându-se detecţia agenţilor patogeni la un nivel de confidentă de 95%, cu o prevalentă a bolii de 2%.

(ii)     Probele   se   prelevează   de   două   ori   pe   an, primăvara şi toamna.

(iii)     Probele conţin moluşte bivalve de vârste diferite sau moluşte din categoriile de vârstă cele mai susceptibile,    de    preferat    exemplare    după reproducere sau moluşte tinere.

(iv)     Pentru fiecare zonă sunt selectate mai multe puncte de prelevare, pentru a creşte şansele de detecţie a agenţilor patogeni.

(v)      In caz de mortalitate anormală, se recoltează, preferenţial, moluşte bivalve cu cochilii deformate, muribunde.

(vi)     Nu se prelevă exemplare de moluşte bivalve moarte.

b) Prelevarea probelor pentru detectarea contaminanţilor bacterieni şi virali

(i) Sunt selectate mai multe puncte de prelevare, pentru fiecare zonă, pentru a creşte şansele de detecţie a contaminanţilor bacterieni şi virali.

(ii) Se prelevă minimum: 25 de exemplare de stridii/probă, 60 de exemplare de midii/probă, iar pentru alte specii de moluşte, un număr suficient de exemplare pentru a realiza o probă de 100- 200 g ţesut de moluşte. (iii) Nu se prelevă moluşte bivalve moarte, muribunde sau cu cochilia spartă.

c) Prelevarea probelor pentru detectarea biotoxinelor marine

(i) Sunt selectate mai multe puncte de prelevare, pentru fiecare zonă, pentru a creşte şansele de detectare a biotoxinelor marine.

(ii) Se prelevă un număr suficient de exemplare de moluşte pentru a se obţine o cantitate de probă de aproximativ 450 g de ţesut. (iii) Prelevarea probelor de moluşte bivalve se poate realiza concomitent pentru diagnosticul bolilor declarabile şi pentru monitorizarea contaminanţilor bacterieni şi virali, precum şi a biotoxinelor marine.

5. Prelevarea probelor de crustacee

In funcţie de statusul clinic, se îndeplinesc următoarele condiţii:

(i) în cazul infecţiei clinice se selectează cu atenţie exemplarele cu leziuni anatomopatologice. Se evită prelevarea exemplarelor moarte. Numărul minim de exemplare care trebuie prelevate pentru diagnostic este de 100 pentru stadiul larvar, 50 pentru stadiul postlarvar şi, respectiv, 10 pentru exemplarele tinere şi adulţi;

(ii) în scopul detectării purtătorilor asimptomatici se prelevă un număr corespunzător de exemplare, pentru a se asigura detectarea exemplarelor bolnave la un nivel de confidenţă de 95%, cu o prevalentă a bolii de 2%, conform tabelului prevăzut la pct. 3.

6. Prelevarea de probe de peşte pentru examen toxicologic

a)  Pentru efectuarea examenului toxicologic se prelevă o cantitate de 1 kg de peşte.

b)  Probele sunt prelevate în recipiente închise etanş şi se transportă în cel mai scurt timp posibil la laborator.

c)  Dacă probele nu pot fi transportate imediat, acestea se congelează până la expediere.

d) In cazul unei intoxicaţii sau al suspiciunii de intoxicaţie, este recomandabil ca probele să fie transmise la laborator în cel mai scurt timp.

7.  Prelevarea de probe de apă din bazinele piscicole pentru analize fizico-chimice şi toxicologice

a) Probele de apă din bazinele piscicole destinate analizelor fizico-chimice şi toxicologice se prelevă în recipiente de sticlă sau de material plastic, cum ar fi polietilenă, PTFE, PVC sau PET, curate, clătite în prealabil de câteva ori cu proba de analizat.

b) Cantitatea prelevată este de minimum 1 litru.

c) In cazul în care analiza de laborator nu poate fi efectuată la locul de prelevare, este necesară conservarea probelor, utilizându-se agenţi de conservare. Aceştia se adaugă la probă imediat după prelevare sau, în prealabil, în recipient, înainte de umplere.

d) Adăugarea agenţilor de conservare se face sub formă de soluţii relativ concentrate, astfel încât să se folosească volume reduse, ceea ce permite să se neglijeze diluţia produsă.

e)   Tehnicile de conservare a probelor, în funcţie de parametrul ce urmează a fi determinat, sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Nr. crt.	Parametrul	Tehnica de conservare	Timpul de conservare recomandat
1.	pH	Răcire la 2-5°C	6h
2.	Azot amoniacal, azotaţi, azotiţi, cloruri, fosfaţi	Răcire la 2-5°C	24 h
3.	Arsen	Acidulare la pH < 1 cu HCl sau HNO3	30 de zile
4.	Sulfuri	Se realizează la prelevare prin adăugare de acetat de zinc în mediu alcalin	7 zile
5.	Cianuri	Ajustare la pH >12 cu NaOH	7 zile
6.	Metale: cadmiu, cupru, plumb, zinc	Acidulare la pH< 2 cu HN03	6 luni
7.	Pesticide:    -organoclorurate - organofosforice	Răcire la 2-5°C	7 zile
8.	Substanţe organice oxidabile (CCO)	Acidulare la pH<2 cu H2S04	6 luni

8. Prelevarea probelor de apă pentru analiza biologică

a)  Pentru analiza biologică a apei, prelevarea probelor se realizează de la adâncimi de 10-15 cm sub oglinda apei.

b)  Pentru analiza cantitativă a fitoplanctonului se prelevă o cantitate de 1 litru de apă în recipiente din sticlă sau din material plastic.

c) Pentru analiza cantitativă a zooplanctonului se prelevă un volum de 50-100 litri, prin trecere prin fileul planctonic. Volumul de apă care rămâne în paharul fileului planctonic se colectează într-un recipient ermetic închis. Se notează volumul iniţial care a fost trecut prin fileul planctonic. Fileul planctonic trebuie să fie confecţionat dintr-un material care să permită reţinerea organismelor de 60u.

d) Probele de apă sunt conservate cu aldehidă formică 40%, ce se adaugă probei, astfel încât concentraţia finală să fie de 2-3%.

9. Ambalarea probelor de animale acvatice

a)  Pentru diagnosticul bolilor virale ale peştilor, probele prelevate constând în peşti sub 4 cm, viscere, fragmente de organe, lichid ovarian se introduc într-un tub steril conţinând 4 ml mediu de transport, precum mediul Eagle MEM/IC 65, 2% antibiotic, 10% ser fetal bovin. Tuburile cu probe se plasează într-un stativ şi sunt etichetate pentru trasabilitate.

b)  Pentru diagnosticul bolilor bacteriene şi parazitare ale peştilor, exemplarele de peşte se ambalează în pungi de plastic, câte 5 bucăţi/pungă, dacă au greutatea sub 500 g, şi individual, dacă au greutatea peste 500 g/bucată. Pungile sunt strâns legate şi etichetate.

c)  Probele de moluşte şi de crustacee sunt ambalate pe specii şi sunt împachetate într-un material absorbant îmbibat în apa din zona de creştere. Probele se introduc în pungi de plastic şi se etichetează.

d)  Probele sunt identificate cu numărul bazinului, specia de peşte sau moluşte bivalve, întreprinderea şi locul de procesare, cursul de apă, data, ora şi numărul de exemplare prelevate, informaţii ce sunt inserate şi în nota de însoţire a probelor la laborator.

e)  Toate probele de peşte, moluşte bivalve şi crustacee, precum şi probele de apă se introduc in lăzi frigorifice alături de pungi de gheaţă sau pachete de glicol congelat, pentru a fi transportate la laborator.

10. Transportul probelor de animale acvatice la laborator

a) Toate probele de peşte, moluşte bivalve şi crustacee sunt transportate la un laborator de diagnostic într-un interval de 12-24 ore şi sunt însoţite de formularul prevăzut în anexa nr. 2 la prezenta normă sanitară veterinară.

b)  Probele de apă prelevate pentru examenul fizico-chimic şi/sau toxicologic se transportă, în funcţie de solicitarea de examen, în perioada menţionată în tabelul prevăzut la pct. 7 lit. e).

C. Prelevarea probelor de la insecte utile

1. Definiţii

In sensul prezentei norme sanitare veterinare, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) albine de acoperire - categoria de albine lucrătoare care îndeplinesc funcţia de protecţie a puietului depus pe fagure;

b) familie de albine/colonie de albine - grupul de indivizi din aceeaşi specie, care trăiesc împreună, depind unii de alţii, prezintă organizare socială proprie şi sunt specializaţi pentru îndeplinirea unor anumite activităţi. Familia de albine este alcătuită din următoarele categorii de indivizi: matcă, albine lucrătoare şi trântori;

c) insecte utile - toate speciile de insecte considerate a fi de importanţă economică. Din această categorie fac parte: speciile de albine melifere, bondarii polenizatori, viermii de mătase şi specii de brachicere pentru pescuit, inclusiv stadiile de dezvoltare ale acestora, precum ouăle, larvele, nimfele;

d)  oglinda stupului - suprafaţa de teren de 1 m2 din faţa urdinişului stupului;

e) planşeul stupului - partea inferioară a stupului;

f) prelevare - activitatea de recoltare de probe;

g) probă - o cantitate definită de material biologic, necesară şi suficientă pentru efectuarea unui diagnostic de laborator;

h) zonă de cules - zona cu o rază de 3-5 km în jurul stupului, unde există plante melifere.

2. Materiale necesare prelevării de probe de insecte utile

a) echipament apicol de protecţie: salopetă din bumbac de culoare albă, mască apicolă, preferabil cu inserţie de plasă metalică, mănuşi şi cizme din cauciuc;

b) trusă entomologică;

c) aspirator apicol pentru prelevare de probe;

d) perie apicolă;

e) daltă apicolă;

f) cuşti Foti - pentru probe de albine vii;

g)  recipiente de sticlă cu capac perforat, cu capacitate de 150 ml, pentru prelevare de probe de albine vii şi de larve de pescuit;

h) recipiente din material plastic, de preferat de polietilenă, PTFE, PVC, PET, cu posibilitate de închidere etanşă, cu capacitate maximă de 800 ml, pentru prelevare de probe de insecte utile şi probe asociate acestora pentru examen toxicologic;

i) cutii de carton cu dimensiuni de maximum 450 mm x 310 mm, optim 150 mm x 150mm, cu capac, pentru prelevare de probe de fagure cu conţinut;

j) pungi din hârtie de 500 g, pentru prelevare de probe de albine moarte;

k) pungi de hârtie de 250 g, pentru prelevare de probe de viermi de mătase;

l) pungi de plastic cu sistem de etanşeizare;

m) marker permanent;

n) etichete de identificare;

o) cutii termoizolante.

3. Prelevarea probelor

a) Prelevarea de probe de la speciile de albine din genul API se realizează cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

(i) pentru supraveghere sanitar-veterinară şi, în caz de necesitate, pentru diagnosticul bolilor infecţioase şi parazitare la albine, numărul probelor prelevate trebuie să reprezinte cel puţin 5 % din efectivul unei stupine de producţie şi 15% din efectivul unei pepiniere de mătci;

(ii) perioadele din an indicate pentru realizarea supravegherii sanitar-veterinare active a familiilor de albine şi pentru prelevarea de probe pentru examene de laborator sunt prevăzute în următorul tabel:

BOALA notificata

IAN.

FEBR.

MAR.

APR.

MAI

IUN.

IUL.

AUG.

SEPT.

OCT.

NOE.

DEC.

Loca americană

Loca europeană

Acarapioza

Varrooza

Nosemoza

Tropilelapsoza

Atacul gândacului mic de stup

Legenda

	Perioada de posibilă evoluţie clinică a bolii
	Perioada de evoluţie subclinică a bolii

(iii)     pentru prelevarea probelor de albine se poartă în mod obligatoriu echipament de protecţie specific;

(iv)     probele de albine vii se prelevă prin măturare cu peria apicolă ori acestea se aspiră cu un dispozitiv special de pe rame şi de la urdiniş;

(v)     fragmentele de fagure se prelevă prin decupare între zonele de inserţie metalică ale ramei, cu ajutorul unui bisturiu, după îndepărtarea albinelor de acoperire;

(vi)     ramele întregi cu conţinut se extrag din stup şi se scutură albinele de pe fagure deasupra stupului deschis;

(vii)     pentru prelevarea probelor se foloseşte numai instrumentar steril;

(viii)     prelevarea se poate realiza concomitent, pentru monitorizarea atât a bolilor infecţioase, cât şi a celor parazitare.

b)    Probele   prelevate   trebuie   să   fie   într-o   cantitate reprezentativă de material biologic din aceeaşi specie, astfel:

(i) pentru boli bacteriene ale albinelor sau ale puietului se prelevă o probă de 25 g albine vii, prelevate de la urdiniş, sau un fragment de 20 cm2 de fagure cu puiet căpăcit ori necăpăcit, cu modificări, sau o ramă întreagă cu puiet şi rezervă de hrană ori miere căpăcită;

(ii) pentru boli parazitare ale albinelor sau ale puietului se procedează astfel:

1.  pentru acarapioză se prelevă o probă de 15 g de albine vii din stup;

2.  pentru nosemoză, amibiază şi alte endoparazitoze digestive se prelevă o probă de 10 g de albine vii sau moarte de la urdiniş;

3. pentru varrooză se prelevă o probă de 25 g de albine vii din stup ori 25 g de albine moarte de pe planseul stupului ori un fragment de 10/15 cm fagure cu puiet căpăcit de trântor sau de albină lucrătoare ori o ramă întreagă cu puiet căpăcit sau detritus de pe planseul stupului;

4. pentru tropilelapsoză, atacul gândacului mic de stup, galerioză şi alte ectoparazitoze ale puietului se prelevă o probă de fragment de fagure cu puiet căpăcit de 10/15 cm2 sau o ramă întreagă cu puiet căpăcit ori detritusul de pe planseul stupului;

(iii) pentru boli micotice ale albinelor şi puietului se prelevă o probă de 10 g de albine moarte de la urdiniş, de pe planseul şi de pe oglinda stupului, sau un fragment de fagure cu puiet căpăcit de 10x15 cm2;

(iv) pentru boli virale ale albinelor şi puietului se prelevă o probă de 15 g de albine vii din stup sau un fragment de fagure cu puiet căpăcit cu modificări, de 20 cm2 ori 10-15 botci cu modificări, din fiecare stupină;

(v)     pentru examenul toxicologic se prelevă o probă de:

1.  minimum 150 g de albine muribunde sau moarte de pe oglinda stupului, de la urdiniş şi din stup; sau

2.  o ramă întreagă de fagure cu rezervă de hrană (nectar, miere căpăcită, păstură); sau

3.  minimum 50 g de flori sau minimum 150 g de plante melifere întregi din zona de cules a familiei; sau

4.  minimum 1 litru de apă din sursa de apă a stupinei; sau

5.  minimum 100 g sol prelevat din oglinda stupului.

c)  Prelevarea de probe de la speciile de bondari din genul BOMBUS se realizează cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

(i) pentru diagnosticul bolilor infecţioase şi parazitare ale insectelor utile, probele prelevate reprezintă fiecare categorie de indivizi dintr-o familie, după cum urmează: puiet, albine lucrătoare, trântori şi mătci tinere de iernare;

(ii)     la  prelevarea  probelor de  bondari  se  poartă echipament de protecţie specific;

(iii)     probele de bondari vii din stupi se prelevă după congelarea cutiei stupului timp de  12 ore,  la temperatura de -20°C;

(iv)     puietul din fagure se prelevă cu ajutorul unei pense, după îndepărtarea albinelor lucrătoare;

(v)     pentru     prelevarea     probelor    se    foloseşte instrumentar steril;

(vi)     prelevarea se poate realiza concomitent, pentru monitorizarea atât a bolilor infecţioase, cât şi a celor parazitare de insecte utile.

d)  Probele prelevate de la speciile de bondari din genul BOMBUS trebuie să fie într-o cantitate reprezentativă de material biologic din aceeaşi specie; prelevarea probelor se realizează cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

(i) pentru boli virale, bacteriene şi micotice ale bondarilor adulţi sau ale puietului se prelevă o probă de minimum 10 bondari vii din stup sau de minimum 20 larve ori nimfe cu modificări;

(ii) pentru boli parazitare ale bondarilor adulţi sau ale puietului se prelevă o probă de minimum 10 bondari vii sau morţi din stup ori de minimum 20 de celule cu puiet căpăcit;

(iii) pentru examen toxicologic se prelevă o probă de minimum 150 g de rezervă de hrană din sursa de hrană a stupului sau de minimum 150 g de bondari muribunzi ori morţi.

e)  Prelevarea de probe de la speciile de viermi/fluturi de mătase din genurile BOMBYX, PHYLOSAMIA şi ANTHERAEA se realizează astfel:

(i) pentru supraveghere sanitar-veterinară şi, în caz de necesitate, pentru diagnosticul bolilor infecţioase şi parazitare ale insectelor utile, probele se prelevă pe rase şi loturi de creştere, din fiecare spaţiu destinat unei etape din tehnologia de creştere;

(ii)     pentru     prelevarea     probelor    se    foloseşte instrumentar steril şi echipament corespunzător;

(iii)     probele trebuie să fie în cantitate reprezentativă de material biologic din aceeaşi specie, astfel:

1. pentru bolile virale, bacteriene, micotice şi parazitare, probele pentru examenele de laborator se constituie din larve vii, un număr de minimum 30-50 de larve mici/probă, pentru vârstele I-III, sau de minimum 15-20 larve mari/probă, pentru vârstele IV-V, ori de minimum 15-20 crisalide, fluturi vii/probă sau din 0, 25 g ouă/probă;

2.  pentru examenul toxicologic, probele sunt alcătuite din 150 g/probă larve muribunde sau moarte, în diferite stadii de dezvoltare, şi/sau 150 g/probă frunză de dud/ricin/stejar.

f) Prelevarea de probe de larve de insecte din ordinul Diptera (viermi de pescuit).

Proba prelevată pentru bolile virale, bacteriene, micotice şi parazitare ale insectelor utile şi pentru efectuarea examenului toxicologic, precum şi pentru contaminarea radioactivă constă în minimum 150 g de larve vii.

4. Ambalarea probelor de insecte utile

a)  Probele de albine vii se prelevă în cuşti „Foti" mini-stupi. In lipsa acestora, se pot folosi recipiente curate, din plastic sau din sticlă, acoperite cu capace perforate. In astfel de recipiente se pot preleva şi probele de bondari vii. Aceste recipiente se pot ambala în cutii de transport confecţionate din carton, prevăzute cu capac perforat şi orificii laterale pentru asigurarea unei ventilaţii permanente.

b) Probele de albine sau de bondari morţi se prelevă în pungi sau în cutii din carton. Acestea se ambalează în pungi de plastic, în vederea transportării în condiţii de siguranţă la laborator.

c)  Probele de fagure cu puiet căpăcit sau necăpăcit ori de faguri cu rezervă de hrană se ambalează în cutii din carton cu capac.

d)  Probele de apă se prelevă în recipiente de sticlă sau de material plastic. In cazul în care analiza nu poate fi făcută la locul de prelevare, este necesară conservarea specifică a probelor pentru trimitere la laborator, utilizându-se agenţi de conservare.

e)  Probele de floră meliferă, frunze de dud, ricin, stejar şi probele de sol se ambalează în pungi de plastic sau în alte tipuri de recipiente închise etanş.

f)  Probele de ouă de viermi de mătase, larve de viermi de mătase ori de fluturi se ambalează în pungi de hârtie sau în cutii din carton cu capac perforat, pe substrat de hârtie absorbantă.

g)   Probele de larve pentru pescuit se ambalează în recipiente din plastic cu capac perforat, pe suport de material absorbant, precum talaşul.

h) Probele prelevate sunt identificate prin numerotare, iar datele sunt înscrise şi în nota de însoţire a probelor.

i) Ambalarea probelor şi etichetarea acestora se realizează cu respectarea reglementărilor naţionale specifice.

5. Transportul probelor de insecte utile la laborator

a)   Pentru materialul biologic prelevat viu, probele sunt transportate la laborator în maximum 24 de ore din momentul prelevării, la temperatura mediului ambiant. Aceasta nu trebuie să depăşească maximum 38°C.

b) Pentru materialul biologic prelevat după survenirea morţii, probele se transportă la laborator în cel mai scurt timp posibil, nu mai târziu de 72 de ore de la moartea insectelor. Transportul acestor probe se realizează pe gheaţă naturală sau artificială, în recipiente izoterme care menţin temperatura de refrigerare.

c) Probele prelevate pentru examenul toxicologic şi care nu pot fi transportate în timp util la laborator se congelează până la expediere.

d) Probele prelevate sunt însoţite de documente de însoţire tipizate, conform legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare. Se analizează cererea de ofertă şi, în funcţie de scopul prelevării probelor, se completează formularele prezentate la anexele nr. 3 şi 4.

e)   Prelevarea, ambalarea şi transportul probelor sunt efectuate de direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiul Bucureşti, prin serviciile acesteia, sau de alt personal abilitat în acest scop.

f)  Probele care constituie obiectul unui litigiu se sigilează conform procedurilor legale în vigoare.

g) Odată cu prelevarea probelor se completează formularul ce va însoţi probele, alături de adresa de însoţire, de istoricul bolii şi de anexele nr. 3 şi 4.

CAPITOLUL X

Probe destinate examenelor de laborator pentru ecopatologie şi protecţia mediului

A. Probe de apă

1. Recipientele pentru prelevarea probelor de apă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să conserve compoziţia probei, evitându-se pierderile prin absorbţie, evaporare sau contaminare cu substanţe străine;

b) să reziste la temperaturi extreme;

c) să reziste la şocuri mecanice;

d) să aibă facilitatea de închidere etanşă şi de redeschidere uşoară.

2.  Prelevarea probelor de apă pentru examenul fizico-chimic se realizează cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

a)  se prelevă o cantitate suficientă de probă, recipientele umplându-se până la dop şi închizându-se etanş;

b) analiza probelor se face cât mai repede posibil;

c) recipientul folosit nu trebuie să contamineze apa;

d) recipientul de prelevare este confecţionat din materiale ce se pot curăţa uşor.

3. Prelevarea probelor de apă pentru examen bacteriologic se realizează cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

a) se folosesc flacoane de sticlă cu dop de sticlă rodat sau cu capac metalic cu filet ori flacoane de plastic sterile, dopul şi gâtul sticlei fiind protejate cu înveliş de hârtie ori de pergament sau cu folie subţire de aluminiu;

b)  pentru prelevarea unei cantităţi suficiente de probă de apă, recipientele se umplu până la aproximativ 1 cm sub dop şi se închid etanş;

c)  când se prelevă mai multe probe din acelaşi loc, se recomandă ca proba destinată examenului bacteriologic să fie prelevată prima, pentru a împiedica contaminarea punctului de recoltare în timpul prelevării altor probe;

d)  înainte de sterilizare se adaugă 0,1 ml soluţie 3% de tiosulfat de sodiu cristalin la un flacon de 170 ml;

e)  recipientele sterile sunt păstrate nedeschise până în momentul prelevării probei de apă;

f) în timpul prelevării, dopul şi gâtul sticlei nu trebuie să atingă niciun obiect, iar sticla trebuie ţinută aproape de partea ei inferioară;

g) în cazul probei de apă prelevate de la robinet, acesta din urmă este curăţat şi sterilizat prin flambare, iar proba de apă se prelevă după un timp de curgere de două minute;

h) probele de apă se trimit la laborator cât mai repede posibil, astfel încât examenul bacteriologic să se efectueze în mai puţin de 6 ore de la prelevarea probelor;

i) în cazul întârzierii, probele de apă se pot filtra la locul de prelevare, iar membrana de filtrare se poate pune pe un burete absorbant saturat cu mediu de transport prevăzut în SR ISO 5667-2, într-o placă Petri.

4. Etichetarea probelor de apă prelevate

a)  Probele de apă prelevate se etichetează clar, vizibil şi durabil.

b)   Probele de apă prelevate sunt însoţite pe durata transportului la laborator de o notă de însoţire a probelor, care cuprinde date referitoare la:

(i)     amplasarea locului de prelevare;

(ii)     punctul de prelevare;

(iii)     data prelevării;

(iv)     metoda de prelevare folosită;

(v)     scopul utilizării apei prelevate;

(vi)     scopul analizei solicitate;

(vii)     condiţiile meteorologice;

(viii)     natura eventualei pretratări;

(ix)     agenţii de conservare sau stabilizare folosiţi;

(x)     numele persoanei care a efectuat prelevarea.

5. Conservarea probelor de apă prelevate

a) Probele de apă sunt ţinute la o temperatură inferioară celei din momentul prelevării.

b) In vederea conservării pe termen scurt a probelor de apă, acestea sunt refrigerate la o temperatură de 2-5°C.

c)  Congelarea la temperatura de -20°C măreşte timpul de conservare; se folosesc în acest scop recipiente de polietilenă.

d)  O metodă de conservare care poate fi utilizată este adaosul de agenţi de conservare, prevăzuţi în SR ISO 5667-3, înainte sau după prelevare, în cantităţi mici, dar în concentraţii mari.

6. Transportul probelor de apă prelevate la laborator se realizează cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

a) să fie rapid;

b) să se asigure condiţii de refrigerare sau de congelare;

c) să se realizeze în recipiente care sunt protejate pe durata transportului, pentru a nu se deteriora şi a nu pierde din conţinut;

d) să se asigure că ambalajele în care se pun recipientele realizează protecţia acestora faţă de o posibilă contaminare, mai ales în zona închiderii;

e) să se realizeze astfel încât recipientul să nu reprezinte o sursă de poluare a probei prelevate.

B. Probe de sol

1. Prelevarea probelor de sol

a)    Prelevarea de la suprafaţă se efectuează după îndepărtarea stratului de vegetaţie sau a altor materiale depuse pe suprafaţa solului, cu ajutorul unei cazmale. Probele se prelevă din 30 în 30 m, astfel încât să se acopere întreaga suprafaţă de teren supusă examinării.

b) Prelevarea din profunzime se realizează prin săparea unei gropi cu pereţii verticali. Prelevarea probelor parţiale se efectuează din pereţi, începând cu fundul gropii spre suprafaţă, folosindu-se cazmaua sau lopăţica. Pentru adâncimi mai mari se folosesc sondele sau sfredelul Franken.

c) Probele prelevate constituie probe parţiale sau individuale.

d)   Mai multe probe parţiale comasate şi omogenizate constituie proba medie sau individuală.

e) Probele medii sau individuale de sol sunt fie în cantitate de 2-4 kg, pentru examenul fizico-chimic, fie de 200-300 g, pentru examenul bacteriologic şi parazitologic.

2. Ambalarea şi etichetarea probelor de sol

a)  Probele de sol se ambalează în borcane de sticlă cu capac sau în pungi de polietilenă sterile şi apoi se etichetează. Pe etichetă se trec următoarele date: numărul probei de sol, cantitatea şi locul de provenienţă a solului.

b) Probele de sol se trimit la laborator cu nota de însoţire, în care se prevăd:

(i)     unitatea de expediere şi adresa acesteia, precum şi numele persoanei care a efectuat prelevarea probei de sol;

(ii)     locul şi adâncimea de prelevare, data prelevării şi data expedierii probelor la laborator;

(iii)     scopul prelevării şi examenul solicitat - fizic, chimic, bacteriologic sau parazitologic.

c)  Expedierea probelor de sol la laborator se face cât mai repede posibil, pentru realizarea examenului bacteriologic şi a examenului parazitologic.

d) Inainte de expediere, probele de sol destinate examenului fizico-chimic se întind în tăvi metalice pentru uscare la temperatura camerei şi apoi se mărunţesc, păstrându-se structura granulară.

3. Transportul şi păstrarea probelor de sol la laborator

In timpul transportului, probele sunt protejate de acţiunea directă a razelor solare şi se evită păstrarea acestora mai mult de 24 de ore la frigider.

C. Probe de sanitaţie

1.   Probele de sanitaţie sunt reprezentate de resturi de materie organică prelevate de pe diferite suprafeţe decontaminate dintr-un obiectiv.

2. Prelevarea probelor de sanitaţie

a) Prelevarea probelor de sanitaţie se execută prin ştergerea suprafeţei de testat, astfel încât să se acopere o suprafaţă de 100 cm2 (10 cm x 10 cm), folosindu-se un şablon.

b) Dacă suprafaţa de testat este umedă, tamponul nu se mai umezeşte înainte de folosire.

c)  Dacă suprafaţa de testat este uscată, se umectează suprafaţa cu ser fiziologic, se folosesc tampoane sterile şi tuburi cu soluţia de clătire.

d) Suprafaţa de pe care se face prelevarea probelor trebuie să reprezinte cel puţin 1/10.000 din suprafaţa totală supusă decontaminării.

e) 30% din suprafeţele alese pentru prelevare trebuie să fie din locurile cele mai greu accesibile operaţiunilor de curăţare, iar 70% trebuie să fie suprafeţe cu care animalele intră frecvent în contact.

f) Prelevarea probelor de sanitaţie se realizează din minimum 10 puncte, pentru obiectivele mai mici de 1.000 m2, şi se execută la cel mult 24 de ore de la aplicarea substanţelor decontaminante.

g)  Probele se individualizează prin etichete şi se trimit la laborator cu nota de însoţire şi cu tabelul de individualizare a probelor.

3. Transportul şi păstrarea probelor de sanitaţie

In timpul transportului, probele sunt protejate de acţiunea directă a razelor solare şi se evită, pe cât posibil, păstrarea acestora mai mult de 24 de ore la frigider.

D. Probe pentru reproducţie

1. Probe de material seminal

Pentru materialul seminal se execută următoarele examinări: bacteriologică, micologică, parazitologică şi virusologică.

2. Prelevarea probelor de material seminal

a) Probele de material seminal sunt prelevate de la masculi de reproducţie (taur, vier etc.) din centrele specializate tip SEMTEST şi se transportă la laborator în containere speciale cu azot lichid.

b)  Probele de material seminal congelat de taur, prezervat sub formă de paiete, se prelevă direct din containerul cu azot lichid.

c)  Identificarea probelor de material seminal se realizează prin:

(i) numele, nr. matricol, codul taurului şi data de recoltare a fiecărei şarje, înscrisă pe paietă;

(ii) probele de material seminal de vier se prelevă în flacoane sterile din material plastic, cu capacitatea de 50-100 ml, identificate ca la pct. (i).

d) Probele se trimit către laborator cu:

(i) o notă de însoţire în care se înscriu unitatea şi adresa expeditorului, data recoltării, data expedierii şi examenele solicitate;

(ii)     un tabel cu datele de identificare ale fiecărei probe.

3. Transportul probelor de material seminal

a) Probele de material seminal congelat sunt transportate în containere cu azot lichid, în vederea asigurării temperaturii optime de conservare.

b)   Probele de material seminal refrigerat de vier sunt transportate în recipiente care asigură o temperatură optimă de 0-4°C, în vederea menţinerii funcţiilor vitale ale spermatozoizilor.

4. Păstrarea probelor de material seminal

a)  Păstrarea probelor de material seminal se realizează în containere cu azot lichid, în care nivelul optim al azotului este monitorizat periodic şi, după caz, se realizează completarea containerului cu azot.

b)  Probele de material seminal refrigerat se păstrează la temperatura de 0-4°C, maximum 2-3 zile.

CAPITOLUL XI

Dispoziţii finale şi tranzitorii

Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.

ANEXA Nr. 1 la norma sanitară veterinară

CANTITĂŢILE   ŞI   MODUL   DE   PREZENTARE A   PROBELOR   DESTINATE   EXAMENELOR   DE   LABORATOR

1. Examen parazitologic

Nr. crt.	Tipul probei	Cantitatea necesară pentru analiză	Prezentarea probei (caracteristici identificabile vizual)
1. Probe de la animale în viaţă
	a) Sânge pe anticoagulant	2 ml	Tuburi cu dop filetat - probe proaspete sau conservate la temperatura de 4°C
	b) Material seminal	0,5 ml	Paiete, microtuburi sterile
	c) Lână, pene, păr	5 g lână, 1-2 g păr, 3 pene	Pungi de plastic etichetate - probele trebuie să fie întregi
	d) Ectoparaziţi	minimum 3 exemplare	Tuburi cu dop - probe conservate la rece
	e) Endoparaziţi	1-2 paraziţi întregi	Tuburi cu dop etichetate - probe conservate:cestodele în alcool de 70%, nematodele în soluţie Barbagallo, 30%o formol în ser fiziologic, protozoarele în formol 5-10%
2. Probe de la cadavre de animale
	a) Porţiuni de intestin, cecum	10g	Prelevate în pungi de plastic, etichetate - probe în stare proaspătă sau conservate la temperatura de 4°C
	b) Porţiuni de ficat	50-100 g	Prelevate în pungi de plastic, etichetate - probe în stare proaspătă sau conservate la temperatura de 4°C
	c) Porţiuni pulmon	10-12 g	Prelevate în pungi de plastic etichetate - probe în stare proaspătă sau conservate la temperatura de 4°C
	d) Splină	20 g	Prelevate în pungi de plastic etichetate - probe în stare foarte proaspătă
	e) Musculatură: pilieri diafragmatici, muşchi intercostali, maseteri şi ai limbii	20-40 g - trichineloscopie directă, 100 g digestie artificială	Prelevate în pungi de plastic etichetate - probe în stare proaspătă sau conservate la temperatura de 4°C
	f) Rinichi	Proba trebuie sa conţină un rinichi	Prelevate în pungi de plastic etichetate - proba să fie foarte proaspătă
3. Probe de:
	a) Furaj	50-100 g	Prelevate în pungi de plastic, etichetate
	b) Apă	50 ml	Tuburi cu dop etanş etichetate
	c) Sol	10-20 g	Pungi de plastic, etichetate
	d) Aşternut	50-100 g	Pungi de plastic, etichetate
Toate probele se trimit cu notă de însoţire şi individualizate prin etichetare

2. Examen micologic-micotoxicologic

Nr. crt.	Tipul probei	Cantitatea necesară pentru analiză	Prezentarea probei (caracteristici identificabile vizual)
1.	Furaje	1 kg	In pungi de hârtie sau material plastic, cutii sau borcane cu dop rodat, etichetate Etichetare: denumirea unităţii care expediază proba; denumirea destinatarului, felul produsului şi tipul; mărimea şi numărul lotului; locul şi data recoltării probelor; destinaţia probelor; numele şi semnătura persoanelor care au prelevat probele
2.	Avortonii de la toate speciile de animale		In saci de plastic etichetaţi
3.	Tineretul aviar, ovin, bovin în vârstă de 0-30 de zile şi tineretul porcin în vârstă de 0-60 de zile		In saci de plastic etichetaţi
4.	Ouă embrionare		In cofraje etichetate, pentru a se evita spargerea acestora
5.	Secreţii şi excreţii		Prelevate în eprubete sterile, cu tampoane sterile, etichetate
6.	Păr, cruste, scuame		Prelevate în ambalaje sterile, etichetate
Toate probele se trimit cu notă de însoţire şi individualizate prin etichetare

3. Examen imunologic

Nr. crt.	Tipul probei	Cantitatea necesară pentru analiză	Prezentarea probei (caracteristici identificabile vizual)
1.	Ser sanguin	Minimum 100 ul pentru o analiză RSAR	a) identificare numerică individuală lizibilă b) fără aspect de hemoliză sau de contaminare
2.	Ser sanguin	Minimum 500 ul pentru o analiză SAT, macrometodă	a) identificare numerică individuală lizibilă b) fără aspect de hemoliză sau de contaminare
3.	Ser sanguin	Minimum 50 ul pentru o analiză SAT, micrometodă	a) identificare numerică individuală lizibilă b) fără aspect de hemoliză sau de contaminare
4.	Ser sanguin	Minimum 500 ul pentru o analiză RFC, macrometodă	a) identificare numerică individuală lizibilă b) fără aspect de hemoliză sau de contaminare
5.	Ser sanguin	Minimum 300 ul pentru o analiză RFC, micrometodă	a) identificare numerică individuală lizibilă b) fără aspect de hemoliză sau de contaminare
6.	Ser sanguin	Minimum 50 ul pentru o analiză RMA	a) identificare numerică individuală lizibilă b) fără aspect de hemoliză sau de contaminare
7.	Ser sanguin	Minimum 100 ul pentru o analiză ELISA. In funcţie de trusă	a) identificare numerică individuală lizibilă b) fără aspect de contaminare
8.	Plasma sanguină	Minimum 150x3 ul pentru o analiză ELISA pentru tuberculoză	a) identificare numerică individuală lizibilă b) fără aspect de hemoliză c) plasmă sanguină sterilă
Toate probele se trimit cu notă de însoţire şi individualizate prin etichetare

NOTĂ:

1. In cazul probelor care necesită păstrarea de contraprobe, cantitatea prevăzută în tabel se va dubla.

2. Cantităţile menţionate în tabel sunt necesare unei analize şi unei repetări, dacă se impune.

4. Examen toxicologic-chimic

Nr. crt.	Tipul probei	Cantitatea necesară pentru analiză	Prezentarea probei (caracteristici identificabile vizual)
1.	Conţinut gastric	Minimum 30 g	Proaspăt prelevat, ambalat în recipiente etanşe şi transportat în cutii frigorifice pentru a împiedica modificările de pH, individualizat şi etichetat
2.	Organe	Minimum 30 g	Proaspăt prelevate, ambalate în recipiente etanşe, proaspete sau congelate, transportate în cutii frigorifice pentru a împiedica alterarea, individualizate prin etichetare sau altfel
3.	Sânge pe anticoagulant	Minimum 5 ml pentru examen toxicologic	Probe prelevate în vacutainere destinate, individualizate, transportate la temperatura de 4°C; pentru methemoglobină se transportă la laborator în maximum 4 ore de la prelevare
4.	Ser	2-3 ml pentru examen toxicologic	Prelevat în eprubete cu dop, nehemolizat, transportat proaspăt recoltat sau congelat şi etichetat
5.	Păr	4 g pentru examen toxicologic	Prelevat în pungi de material plastic sau în recipiente, individualizat
6.	Furaje	500 g pentru examen toxicologic	Prelevate în ambalaje curate, pungi de material plastic sau în recipiente, individualizat
7.	Apă	1 I pentru examen toxicologic	Prelevată în recipiente curate, închise etanş. Se transportă la laborator în maximum 4 ore de la prelevare sau se conservă conform STAS 6329/77, specificându-se conservantul folosit, individualizată
8.	Momeli	30 g	Nealterate, recoltate în recipiente sau pungi de plastic curate, etichetate
Toate probele se trimit cu notă de însoţire şi individualizate prin etichetare

NOTĂ:

Pentru analiza probelor de creier, conţinutului ingluvial şi a conţinutului stomacal muscular, provenite de la pui mici ori mijlocii, se trimit pentru analiză mai multe capete, pipote şi stomac muscular, în vederea efectuării de probe medii.

5. Examene pentru viroze majore

Nr. crt.	Tipul probei	Cantitatea necesară pentru analiză	Prezentarea probei (caracteristici identificabile vizual)
1.	Ser pentru A 150	0,7-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
2.	Ser pentru A 160	0,7-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
3.	Tampoane traheale, tampoane cloacale pentru A 150, A 160		Pe mediu TFS, antibiotice, identificate
4.	Organe pentru A 150	Fragmente 1 g	Proaspete, identificate
5.	Ser pentru A 090	0,7-1 ml	Nehemolizat, nealterat - fără turbiditate, identificat
6.	Ser pentru A 110	0,7-1 ml	Nehemolizat, nealterat - fără turbiditate, identificat
7.	Ser pentru A 010	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat - fără turbiditate, identificat
8.	Ser pentru A 030	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat - fără turbiditate, identificat
9.	Ser pentru A 040	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat - fără turbiditate, identificat
10.	Ser pentru A 050	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat - fără turbiditate, identificat
11.	Ser pentru A 120	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat - fără turbiditate, identificat
12.	Ser pentru A 130	1 ml	Nehemolizat, nealterat - fără turbiditate, identificat
13.	Sânge pe anticoagulant pentru A 130	Minimum 5 ml	Identificat
14.	Ser pentru A 130	Obligatoriu primele 3 sternebre	Transportat în condiţii de refrigerare în ladă termoizolantă cu pungi de gheaţă şi identificat
15.	Tonsile, rinichi, splină, ileon, limfonoduri limfatice, pentru A 130	Fragmente	Proaspete, transportate în ladă termoizolantă, ambalate individual şi bine identificate
Toate probele se trimit cu notă de însoţire şi individualizate prin etichetare

6. Examene pentru alte boli virale

Nr. crt.	Tipul probei	Cantitatea necesară pentru analiză	Prezentarea probei
1.	Ser pentru B 108	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
2.	Ser pentru B 205	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
3.	Ser pentru B 257	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
4.	Ser pentru B 254	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
5.	Ser pentru B 052	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
6.	Ser pentru B 153	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
7.	Ser pentru B 161	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
8.	Ser pentru B 110	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
9.	Ser pentru B 206	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
10.	Ser pentru B 208	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
11.	Ser pentru B 211	1-2 ml	Nehemolizat, nealterat, în tuburi sterile, identificat
12.	Ser pentru B 301	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
13.	Ser pentru B 309	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
14.	Ser pentru B 353	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
15.	Ser pentru C 652	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
16.	Ser pentru SIBE	0,5-1 ml	Nehemolizat, nealterat, identificat
Toate probele se trimit cu notă de însoţire şi individualizate prin etichetare

7. Examen hematologic

Tipul probei	Cantitatea necesară pentru analiză	Prezentarea probei (caracteristici identificabile vizual)
Sânge	3 ml	Prelevat în vacutainere, pe EDTA, etichetate, având datele specificate complet şi lizibil, însoţite în mod obligatoriu de tabel, fişă de recoltare, date anamnetice, rasă, vârstă, sex, stare fiziologică şi semne clinice

ANEXA Nr. 2 la norma sanitară veterinară

FORMULAR ÎNREGISTRARE PROBE PENTRU SPECIILE DE ANIMALE ACVATICE Date/informaţii de la serviciile veterinare pentru investigarea materialului de la animalele de acvacultura

Scopul investigaţiei	Supraveghere	Diagnostic	Altele
Numele unităţii
Adresa unităţii
Proprietar/Persoană responsabilă
Unitatea	Fermă de peşte de apă dulce	Fermă de moluşte	Fermă de raci
Specia şi vârsta Temperatura apei:	Păstrăv curcubeu	Păstrăv fântânei	Ciprinide autohtone
	Ciprinide est-asiatice	Raci	Lostriţă
Salinitate:	Moluşte bivalve (midii)	Moluşte bivalve (stridii)	Alte specii*)

Investigaţia	IHN/VHS/IPN		Furunculoza	Yersinioza	BKD	VPC	Mixosomiaza	Marteilioza	Bona-mioza	Haplosporidioza	Alte boli*)
	Reproducţie	Producţie
Organe peşte
Peşte
Puiet
Icre, lapţi
Midii/Stridii
Altele*)

Cerinţe speciale

Simptome clinice/autopsie
Medicul veterinar numit		Data

*) Se vor specifica.

ANEXA Nr. 3 la norma sanitară veterinară

FORMULAR ÎNREGISTRARE PROBE PENTRU SPECIILE DE ALBINE Date/informaţii de la serviciile veterinare pentru investigarea materialului de la albine

Scopul investigaţiei	Supraveghere	Diagnostic	Altele
DSVSA
Numele unităţii
Adresa unităţii
Proprietar/Persoană responsabilă
Unitatea	Fermă: crescătorie mătci		Fermă: producţie
Specia	Apis mellifica carpatica	Alte specii

Investigaţia

Loca americană

Loca europeană

Acarioză

Varrooză

Brauloză

Nosemoză

Amibioză

Aspergiloză

Ascosferoză

VPA

VPC

PS

BBN

Alte boli

Albine

Fagure cu puiet

Mătci

Altele

Cerinţe speciale

Simptome clinice/ Anatomopatolgic
Medicul veterinar		Data

ANEXA Nr. 4 la norma sanitară veterinară

FORMULAR ÎNREGISTRARE PROBE PENTRU SPECIILE DE VIERMI DE MĂTASE Date/informaţii de la serviciile veterinare pentru investigarea materialului de la speciile de viermi

Scopul investigaţiei	Supraveghere	Diagnostic	Altele
Numele unităţii
Adresa unităţii
Proprietar/Persoană responsabilă
Unitatea	Fermă: producătoare o.v.m.	Fermă: producătoare gogoşi
Specia	Bombyx mori	Phylosamia ricini	Alte specii

Investigaţia	Poliedrie	Flaserie	Anemia infectioasă	Septicemie	Nosemoză	Muscardină	Aspergiloză	Alte boli
Larve
Fluturi
Ouă (o.v.m.)
Altele

Cerinţe speciale

Simptome clinice/ Anatomopatolgic
Medicul veterinar numit		Data