ORDIN
Nr. 296/216 din 11 aprilie 2005
privind aprobarea Programului-cadru de actiune tehnic pentru elaborarea
programelor de actiune in zone vulnerabile la poluarea cu nitrati din surse
agricole
ACT EMIS DE: MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODARIRII APELOR
Nr. 296 din 11 aprilie 2005
MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR SI DEZVOLTARII RURALE
Nr. 216 din 13 aprilie 2005
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 529 din 22 iunie 2005
In conformitate cu prevederile art. 6 si 9 din Planul de actiune pentru
protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati proveniti din surse agricole,
aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 964/2000,
in conformitate cu prevederile art. 110 din Legea apelor nr. 107/1996, cu
modificarile si completarile ulterioare,
in temeiul prevederilor Hotararii Guvernului nr. 408/2004 privind
organizarea si functionarea Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor, cu
modificarile si completarile ulterioare, si ale Hotararii Guvernului nr.
155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii,
Padurilor si Dezvoltarii Rurale,
ministrul mediului si gospodaririi apelor si ministrul agriculturii,
padurilor si dezvoltarii rurale emit urmatorul ordin:
Art. 1
Se aproba Programul-cadru de actiune tehnic pentru elaborarea programelor
de actiune in zone vulnerabile la poluarea cu nitrati din surse agricole,
prevazut in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 2
Comitetele de bazin infiintate conform art. 47 din Legea apelor nr.
107/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, stabilesc procedeul de
elaborare, reexaminare sau de revizuire a programului de actiune pentru punerea
in practica in zonele vulnerabile ori in fiecare parte a zonei vulnerabile si
organizeaza grupuri de lucru care cuprind reprezentanti ai administratiei
publice locale, directiile pentru agricultura si dezvoltare rurala, organizatii
profesionale agricole si zootehnice, directiile de sanatate publica,
colectivitati teritoriale, directiile de gospodarire a apelor, oficii judetene
de studii pedologice si agrochimie, agentii si asociatii de protectie a
mediului si a consumatorilor si (in masura in care este necesar) toate
persoanele sau organismele competente din domeniu (15 - 20 de persoane).
Art. 3
Situatia zonelor vulnerabile va fi examinata dupa stabilirea sau
actualizarea unei diagnoze (identificari) a diferitelor surse de poluare cu
nitrati proveniti din activitati agricole (culturi si zootehnie) si a
importantei acestora in raport cu alte surse de poluare cu azot (neagricole).
Diagnoza este realizata pe baza analizelor cu privire la:
- caracteristicile mediului receptor (starea de calitate a apelor de
suprafata si subterane);
- caracteristicile reliefului si ale solului, capacitatea de productie si
conditiile pedohidrogeologice;
- caracteristicile sistemelor agricole (actuale si istorice) care sunt
prezente in zonele vulnerabile;
- clima;
- riscurile pe care activitatile agricole le produc asupra calitatii apei
si ecosistemelor acvatice.
Diagnoza conduce la identificarea masurilor si actiunilor specifice pentru
fiecare zona vulnerabila sau portiune de zona vulnerabila. Identificarea si
stabilirea cu precizie a acestor masuri si actiuni vor permite stabilirea
programului de actiune.
Art. 4
Sarcinile si componenta grupului de lucru vor fi avizate de Comisia pentru
aplicarea Planului de actiune pentru protectia apelor impotriva poluarii cu
nitrati proveniti din surse agricole, infiintata prin Hotararea Guvernului nr.
964/2000, iar un comitet stiintific si tehnic national format din specialisti
ai Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie
si Protectia Mediului - ICPA Bucuresti si ai Administratiei Nationale
"Apele Romane" va evalua si va confirma comisiei rigurozitatea
diagnozei, corectitudinea si legitimitatea grupului de lucru si corectitudinea
evaluarii impactului asupra riscurilor poluarii apelor si solului cu nitrati.
Art. 5
Masuri si actiuni suplimentare de punere in practica in zonele vulnerabile
sau parti ale zonelor vulnerabile sunt definite pe baza diagnozei. Ele sunt
destinate reducerii poluarii apelor provocate sau induse de nitratii proveniti
din agricultura, in cazul in care masurile obligatorii cuprinse in anexa nr. 4
la Planul de actiune aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 964/2000 si in Codul
de bune practici agricole nu sunt considerate suficiente pentru realizarea
obiectivelor directivei. Totalitatea masurilor si actiunilor, inclusiv cele
suplimentare, formeaza programul de actiune consolidat.
Art. 6
Aplicarea prevederilor Codului de bune practici agricole de catre fermieri
si producatori agricoli este obligatorie in zonele vulnerabile.
Art. 7
Comitetul de bazin inceteaza (opreste) programul de actiune privitor la o
zona vulnerabila/zone vulnerabile si parti ale acestora din teritoriul sau,
dupa consultarea cu comisia, si dispune elaborarea si aprobarea unui nou
program de actiune. El ia aceasta hotarare daca aceste programe nu sunt
eficiente, daca masurile si actiunile nu sunt suficiente ori sunt improprii,
daca acestea nu sunt aplicate corespunzator sau in functie de evolutia
cunostintelor stiintifice si tehnice ori de evolutia starii mediului.
Art. 8
Fiecare program de actiune precizeaza indicatorii care permit urmarirea si
evaluarea eficacitatii sale.
Comitetul de bazin, dupa consultarea directiilor pentru agricultura si
dezvoltare rurala, va desemna (specifica) unul sau mai multe organisme
insarcinate cu obtinerea informatiilor de la agricultori, care sa permita
aprecierea si analiza evolutiei actiunilor intreprinse si a implementarii
masurilor, a riscurilor de poluare a apelor cu nitrati, si va furniza analiza
integrala sau partiala a acestor informatii ori sinteza ei catre Sistemul
national de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control si decizii
pentru reducerea aportului de poluanti proveniti din surse agricole si de
management al reziduurilor organice provenite din zootehnie in zone vulnerabile
si potential vulnerabile la poluarea cu nitrati, gestionat de Institutul
National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia
Mediului - ICPA Bucuresti, infiintat prin Ordinul ministrului mediului si
gospodaririi apelor si al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii
rurale nr. 242/197/2005.
Art. 9
Comitetul de bazin intocmeste un raport care sa evidentieze modalitatile de
punere in practica, progresele realizate in limitarea practica a riscurilor de
poluare cu azot a apelor si evolutia continutului de nitrati al acestora.
Raportul va fi intocmit inainte de incheierea anului pentru reexaminarea
programului de actiune prevazut. Reexaminarea va avea loc nu mai tarziu de 20 decembrie
2008 si apoi o data la 2 ani.
Art. 10
Programul de actiune poate fi unic pentru bazinul/spatiul hidrografic si
toti producatorii agricoli si fermierii trebuie sa il respecte in exploatatiile
agricole situate in zone vulnerabile.
Art. 11
Programul local de actiune aprobat de comisie va fi distribuit tuturor
institutiilor si factorilor implicati si un duplicat va fi afisat obligatoriu
la primaria comunei din zona vulnerabila. Fiecare producator agricol sau
fermier din zona vulnerabila va primi de la primarie un duplicat si va semna un
tabel de confirmare a primirii.
Art. 12
Anexa face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 13
Prezentul ordin va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Ministrul mediului si gospodaririi apelor,
Sulfina Barbu
Ministrul agriculturii,
padurilor si dezvoltarii rurale,
Gheorghe Flutur
ANEXA 1
PROGRAMUL-CADRU DE ACTIUNE TEHNIC
pentru elaborarea programelor de actiune in zone vulnerabile la poluarea cu
nitrati din surse agricole
PARTEA I
Principii generale
Prezentul program-cadru de actiune defineste masurile si actiunile necesare
unei bune aplicari a fertilizarii cu azot si a unei gestiuni integrate a
terenurilor agricole in vederea limitarii scurgerilor de compusi cu azot la un
nivel compatibil cu obiectivele de remediere si de conservare, pentru
parametrul nitrati, al calitatii apelor de suprafata si subterane in zona
vulnerabila/zone vulnerabile si parti ale acestora dintr-un bazin/spatiu
hidrografic. Ansamblul acestor masuri si actiuni se numeste primul program de
actiune.
Acest program de actiune se aplica pentru comuna/parte a comunei sau este
unic pentru ansamblul de zone vulnerabile din bazinul/spatiul hidrografic
respectiv.
Lista comunelor implicate constituie anexa nr. 1 la programul de actiune.
Toti agricultorii trebuie sa respecte programul de actiune in exploatatiile
situate in zona/zonele vulnerabila/vulnerabile.
Programul local de actiune va fi astfel redactat incat sa nu apara posibile
confuzii intre:
- codul de bune practici agricole, ale carui prevederi se aplica
obligatoriu in zonele vulnerabile si pe baze voluntare (facultative) in afara
zonelor vulnerabile;
- programul de actiune, care defineste si alte masuri si actiuni
suplimentare, precum si continutul lor, care, de asemenea, trebuie sa fie
obligatoriu aplicate si implementate in zona vulnerabila sau in parti ale
acesteia. Programul de actiune devine astfel un program de actiune consolidat.
Aceasta anexa indica modalitatea de lucru pentru precizarea si adaptarea
continutului masurilor si actiunilor programului de actiune consolidat, in
functie de situatia locala analizata, o data cu stabilirea diagnozei definite
in art. 3 din ordin.
Concluziile diagnozei situatiei locale vor fi precizate in anexa nr. 2 la
programul de actiune.
Se vor prevedea actiuni si masuri legate de sensibilizarea, formarea si
consilierea agricultorilor care participa la realizarea programului de actiune.
PARTEA a II-a
Definirea continutului masurilor programului de actiune
Masurile programului de actiune vizeaza limitarea aportului activitatilor
agricole la un nivel compatibil cu obiectivele refacerii si prevenirii
poluarii, pentru parametrul nitrati, a calitatii apelor freatice si de
suprafata. Ele trebuie nu doar sa elimine intreaga suprafertilizare, dar sa si
reduca cantitatile de azot mineral din sol, supus riscului levigarii
(spalarii). Fiecare masura a programului de actiune trebuie sa fie stabilita
corespunzator modalitatilor de aplicare, sa indice referintele si valorile
cifrelor utilizate, permitandu-se, de asemenea, adaptarea lor la conditiile
locale.
2.1. Obligatia de a stabili un plan de fertilizare si de a completa un
caiet de evidente a aplicarilor pe camp a fertilizantilor cu azot, organici si
minerali. Documentele pentru evidenta tipurilor si modului de aplicare a
ingrasamintelor
Documentele permit sprijinirea agricultorilor, crescatorilor de animale si
a celor care gireaza (administreaza in locul altei persoane) fertilizarea cu
azot. Unul sau mai multe modele de documente vor fi adaugate programului de
actiune. Pentru fiecare parcela trebuie sa se inregistreze minimum: data
efectuarii araturii, cultura practicata, data insamantarii, natura
fertilizantului, cantitatea de azot adusa de tipul de fertilizant, data
fertilizarii, obiectivul randamentului culturii, randamentul obtinut
(cantitatea si calitatea necesare) si modalitatile de gestionare a
subculturilor (resturile vegetale si cultura intermediara
"inhibitoare" de nitrati).
Pentru cresterea animalelor se recomanda descrierea septelului care a fost
inregistrat in documente, in scopul estimarii cantitatii totale de azot
continute de dejectiile produse de animale.
Mai mult decat atat, de fiecare data cand dejectii provenite din zootehnie,
produse de exploatatie si utilizate ca ingrasaminte organice au fost raspandite
in afara zonei (suprafetei) agricole utile a fermei zootehnice respective (au
fost exportate in afara fermei), va trebui furnizat un borderou contrasemnat de
furnizorul dejectiilor si trebuie stabilit destinatarul la fiecare livrare.
Acest borderou trebuie sa cuprinda cel putin: numele si adresa producatorului
si destinatarului, cantitatea totala livrata, tipul si provenienta dejectiilor
animaliere si data livrarii.
Apoi, pentru fiecare parcela care a fost fertilizata, trebuie precizate localizarea
(identificarea) suprafetei, data aplicarii ingrasamintelor, cultura care a fost
fertilizata si cantitatea totala de azot imprastiat, furnizat de dejectiile
animaliere utilizate ca ingrasaminte organice naturale.
Diferitele modele de planuri de fertilizare si de evidente ale
distribuirilor de ingrasaminte vor fi prezentate in anexa nr. 3 la programul de
actiune.
2.2. Obligatia de a respecta cantitatea maxima de azot continuta in
dejectiile imprastiate (aplicate) anual
Legislatia pentru zone vulnerabile la poluarea cu nitrati fixeaza o limita
pentru incarcarile cu ingrasamant organic (azot), astfel: 250 kg/ha de N total
pe fanete si 210 kg/ha de N total pe terenurile arabile, acestea reprezentand
valori medii pentru intregul teren agricol incadrat ca zona vulnerabila la
poluarea cu nitrati. Este necesar a se avea in vedere ca limita de incarcare
pentru terenurile arabile scade la 170 kg/ha dupa primii 4 ani de aplicare a
planului de actiune. Aceste limite sunt stabilite pentru azot din dejectiile
provenite de la animalele crescute in interiorul fermei si din alte materiale
organice reziduale importate. Aceste valori sunt limite anuale care se aplica
de la data de 19 decembrie a anului in curs pana la data de 18 decembrie a
anului urmator. Cantitatea de azot produsa de excrementele animaliere depinde
de numarul si tipul de animale din cadrul fermei.
Modalitatile de calcul se vor indica in anexa nr. 4 la programul de
actiune.
Aceasta cantitate se aplica, pentru fiecare exploatare, in cadrul
fertilizarii cu azot pe parcela.
2.3. Obligatia de a imprastia fertilizanti organici si minerali pe baza
echilibrului fertilizarii cu azot pe parcela pentru toate culturile si de a
respecta elementele de calcul ale normei de aplicare si modalitatile de
fractionare, facand deosebirea, daca este cazul, intre culturile irigate si
neirigate. Reducerea aporturilor de azot provenit din apele reziduale (efluenti
zootehnici)
Aceste elemente vor fi indicate in anexa nr. 5 la programul de actiune, ca
si modalitatile de calcul.
Obiectivul reducerii aportului de azot continut de apele reziduale din
zootehnie este obligatoriu pentru fiecare ferma zootehnica, in contextul unei
fertilizari echilibrate si prin aplicarea unei furajari corespunzatoare.
Se stabileste, pentru fiecare ferma (complex de crestere a animalelor), un
plan de gestionare in acord cu conditiile specifice locale (tipul de sol,
distanta fata de sursele de apa, panta terenului, volumul precipitatiilor),
sistemul fermei si durata perioadelor de crestere, pentru asigurarea
gestionarii corecte a dejectiilor, fara riscul de a provoca poluarea surselor
de apa.
2.3.1. Echilibrarea fertilizarii cu azot a parcelei irigate
Doza de fertilizant aplicata este limitata din necesitatea echilibrarii
necesarului previzibil de azot al culturilor si aporturile si sursele de azot
de orice provenienta (natura). Aporturile de azot care trebuie considerate tin
cont de toate fertilizarile ce au fost utilizate: dejectii provenite din
zootehnie, composturi, ingrasaminte chimice sau alti fertilizanti pe baza de
azot.
In programul de actiune sunt cuprinse si modalitatile de aplicare, in cazul
culturilor irigate, care sa asigure acest echilibru de fertilizare. Acestea se
refera cel putin la: specificul culturii (separand culturile irigate de cele
neirigate), elementele de calcul al normelor (randament previzibil, aportul de
azot in sol) si modalitatile de fractionare a aplicarilor pe sol ale
fertilizantilor.
Aceste elemente de calcul si modalitati se stabilesc, plecandu-se de la
resursele agricole locale disponibile, tinandu-se cont de nivelul de pierdere
al nitratilor si de restrictiile impuse de protectia apei.
Cantitatile de azot aduse de dejectii animaliere sau de alti fertilizanti
organici (namol, composturi, resturi vegetale etc.) trebuie cunoscute de catre
agricultor. In cazul fertilizantilor organici proveniti din afara exploatatiei
agricole, exploatatorul agricol trebuie sa dispuna de informatii privitoare la
tipul gunoiului de grajd sau la alte dejectii animaliere ce se constituie ca
fertilizant, informatii pe care trebuie sa i le dea furnizorul acestora.
2.4. Tipurile de fertilizanti si obligatia de a respecta perioadele de
interdictie (restrictionare) de aplicare (imprastiere)
Tipurile fertilizantilor organici sau chimici au fost definite in Codul de
bune practici agricole. Programul de actiune trebuie sa specifice produsele
susceptibile a fi aplicate pe sol ca fertilizanti.
Sunt stabilite perioadele minime si maxime pentru care este interzisa
imprastierea (aplicarea) diverselor tipuri de fertilizanti pe terenurile
agricole.
Pe solurile nisipoase sau cu un profil scurt, programul de actiune pentru
zone vulnerabile la poluarea cu nitrati impune, in functie de tipul de cultura,
conditiile hidrometeorologice si vulnerabilitatea naturala a zonei, o perioada
inchisa maxima in perioada 1 august - 1 februarie si o perioada minima (1
august - 1 noiembrie), in care nici un fel de ingrasamant organic, cum ar fi:
balegarul animalier de consistenta solida, semilichida sau lichida, asternutul
de pasare, fractiunea lichida a namolului orasenesc, nu poate fi aplicat pe
terenurile care nu sunt fanete sau nu sunt semanate cu culturi de toamna si
nici daca solurile sunt nisipoase ori cu un profil scurt. Perioada inchisa
maxima pentru terenurile aflate sub fanete sau culturi de toamna este de la 1
septembrie la 1 februarie, iar perioada minima, de la 15 septembrie la 15
noiembrie.
Avandu-se in vedere schimbarile climatice pe care Romania le traverseaza,
aceste perioade minime si maxime pot fi modificate in functie de conditiile
locale, la recomandarile specialistilor din cadrul Sistemului national de
monitoring integrat al solului, de supraveghere, control si decizii pentru
reducerea aportului de poluanti proveniti din surse agricole si de management
al reziduurilor organice provenite din zootehnie in zone vulnerabile si
potential vulnerabile la poluarea cu nitrati, infiintat prin Ordinul
ministrului mediului si gospodaririi apelor si al ministrului agriculturii,
padurilor si dezvoltarii rurale nr. 242/197/2005.
Programul de actiune stabileste limitele perioadelor de interdictie
(inchise), in functie de conditiile locale si mai ales de cele climatice.
Trebuie stabilite tipurile de sol locale ale fiecarui teren agricol si tipurile
culturilor practicate pe acestea. Perioadele de interdictie a aplicarii
(imprastierii) ingrasamintelor trebuie sa fie stabilite local, in scopul
reducerii scurgerilor (pierderilor) de azot in ape in anumite perioade ale
anului (de exemplu, perioade ploioase), si, in mod special, pe perioada rece
(de iarna). De asemenea, modalitatile de fractionare a aplicarilor pe sol ale
ingrasamintelor se vor realiza in functie de tipul culturii si de diferitele
faze de crestere a acestora.
Codul de bune practici agricole prezinta informatii suplimentare cu privire
la momentul aplicarii balegarului si a altor ingrasaminte naturale, in scopul
evitarii poluarii directe a apelor curgatoare sau a altor corpuri de apa.
Fermierii sunt incurajati sa dezvolte un plan de management al reziduurilor in
cadrul fermei pentru a-i ajuta sa decida cand, unde si ce doza de ingrasamant
organic trebuie sa imprastie pe terenul fermei lor.
a) Perioade de interdictie de imprastiere a ingrasamintelor:
Se prezinta sub forma de tabel in care se indica ocuparea solului
(cultura), tipurile de ingrasaminte si perioadele de interdictie:
Tabelul nr. 1 (exemplu)
________________________________________________________________________________
Ocuparea solului Tipuri de fertilizanti
(cultura)
__________________________________________________________
Gunoi de grajd Mranita Dejectii lichide
________________________________________________________________________________
Soluri necultivate Tot anul Tot anul Tot anul
________________________________________________________________________________
Culturi mari De la 1 noiembrie De la 1 noiembrie De la 1 noiembrie
infiintate toamna la 1 februarie la 15 ianuarie la 15 ianuarie
________________________________________________________________________________
Culturi mari De la 1 iulie De la 1 iulie De la 1 iulie
infiintate primavara la 31 august la 15 ianuarie la 15 ianuarie
________________________________________________________________________________
Culturi de ierburi De la 1 septembrie De la 15 noiembrie De la 1 noiembrie
perene infiintate de la 1 februarie la 15 ianuarie la 31 ianuarie
mai mult de 6 luni
________________________________________________________________________________
Definitia ocuparii solului:
- culturi mari: cereale, oleaginoase, culturi de plante tehnice (sfecla,
cartof, in, canepa), culturi semincere sau de reproducere, pasuni instalate de
mai mult de 6 luni etc.;
- soluri necultivate: suprafete neutilizate in vederea unei productii
agricole, intelegandu-se suprafetele necultivate prin aplicarea directivelor
sau regulamentelor comunitare.
Perioadele de interdictie nu sunt valabile in cazul dejectiilor animaliere
produse si depuse direct de animale (dejectii proaspete), pentru care se va
examina oportunitatea limitarii duratei de pasunat si "incarcarii",
mai ales in perioada hibernala. De asemenea, aceste perioade inchise nu se iau
in considerare in cazul resturilor vegetale sau al altor tipuri de produse
organice reziduale ramase pe sol.
Pasunile infiintate de mai putin de 6 luni apartin, in functie de data
infiintarii, categoriei culturilor mari de toamna sau de primavara.
Se acorda derogari, cu titlu provizoriu, pentru perioadele de interdictie,
in baza unui memoriu tehnic care va demonstra ca aplicarea derogarii nu impune
riscuri de scurgere (pierdere) de azot in apele de suprafata sau subterane.
Derogarea precizeaza, in functie de tipul culturii actuale si anterioare,
durata pentru care se acorda, modalitatile de aplicare (tipul de sol, natura si
caracteristicile fertilizantului, perioadele, normele si tehnicile de
imprastiere) si procedurile de supraveghere puse in practica pentru evaluarea
(judecarea) riscurilor aplicarii derogarii pentru ape.
b) Este posibila acordarea derogarilor pentru anumiti fertilizanti pentru
care se indica perioada la fiecare in parte, cu rezerva respectarii conditiilor
care se impun.
Acestea privesc:
- solurile care se ara pana in iarna, in scopul de a putea profita de
efectul gerului hibernal asupra structurii solului (soluri luto-argiloase spre argiloase);
- infiintarea de culturi consumatoare de azot inainte de 1 septembrie si
desfiintarea cel mai tarziu la 15 noiembrie;
- furnizarea de azot de catre cultura consumatoare de azot care trebuie
luata in considerare in ipoteza fertilizarii;
- cantitatea imprastiata, care trebuie fixata in functie de mineralizarea
azotului in sol, de capacitatea de absorbtie a covorului vegetal si de nevoile
previzibile ale plantelor.
De asemenea, este necesara infiintarea unui dispozitiv de urmarire si
evaluare constituit de o retea locala de parcele test, care fac obiectul unei
supravegheri a culturilor si unei supravegheri a azotului mineral din sol din
imprastiere pana la infiintarea culturii urmatoare. Aceasta supraveghere va
trebui sa permita evaluarea riscurilor derogarilor de imprastiere pentru
calitatea apei. Rezultatele fac obiectul unei sinteze anuale.
2.5. Obligatia de a respecta conditiile particulare de aplicare
(imprastiere) a fertilizantilor azotati organici si minerali (cazuri specifice)
1. In vecinatatea apelor de suprafata
Masuri speciale la aplicarea ingrasamintelor se impun pe terenurile din
vecinatatea cursurilor de apa, lacurilor, captarilor de apa potabila, care sunt
expuse riscului de poluare cu nitrati (si, in unele situatii, cu fosfati)
transportati cu apele de drenaj si scurgerile de suprafata.
Se impune pastrarea fasiilor de protectie fata de aceste ape, late de
minimum 5 - 6 m in cazul cursurilor de apa, cu exceptia dejectiilor lichide, la
care banda de protectie trebuie sa fie lata de cel putin 30 m pentru cursuri de
apa si de 100 m pentru captari de apa potabila. In zonele de protectie nu se
aplica si nu se vehiculeaza ingrasaminte.
Efluentul de siloz nu se aplica in zonele de protectie a cursurilor de apa.
Inainte de a fi administrat pe teren, trebuie diluat cu o cantitate de apa
echivalenta cu cantitatea de efluent. Nu se aplica mai mult de 50 mc/ha din
efluentul diluat.
2. Pe terenuri in panta
Pe astfel de terenuri exista un risc crescut al pierderilor de azot prin
scurgeri de suprafata, care depind de o serie de factori, cum sunt: panta
terenului, caracteristicile solului (in special permeabilitatea pentru apa),
sistemul de cultivare, amenajarile antierozionale si, in mod deosebit,
cantitatea de precipitatii. Riscul este maxim cand ingrasamintele sunt aplicate
superficial si urmeaza o perioada cu precipitatii abundente.
Pe terenurile cu panta mare aplicarea fertilizantilor este interzisa.
Programul de actiune precizeaza situatiile pentru care se aplica aceasta
interdictie, tinandu-se cont de riscurile de siroire pe parcela sau cel putin
de inclinarea pantei pentru care aceasta aplicare se interzice.
Pe terenurile agricole in panta fertilizarea trebuie facuta numai prin
incorporarea ingrasamintelor in sol si tinand cont de prognozele meteorologice
(nu se aplica ingrasaminte, mai ales dejectii lichide, cand sunt prognozate
precipitatii intense).
O atentie deosebita trebuie acordata culturilor pomicole si viticole
situate, de regula, pe astfel de terenuri, la care procesele de eroziune a
solului si, implicit, pericolele de pierdere a nutrientilor prin siroire sunt
mai frecvente si mai intense.
3. Pe terenuri saturate de apa, inundate, inghetate sau acoperite de zapada
Pe soluri periodic saturate cu apa sau inundate trebuie ales momentul de
aplicare a ingrasamintelor atunci cand solul are o umiditate corespunzatoare,
evitandu-se astfel pierderile de azot nitric cu apele de percolare si cu
scurgerile, precum si pierderile prin denitrificare sub forma de azot elementar
sau oxizi de azot.
Se va evita administrarea gunoiului, precum si a oricarui tip de
ingrasamant, pe timp de ploaie, ninsoare si soare puternic si pe terenurile cu
exces de apa sau acoperite cu zapada. In plus, fata de cele aratate mai sus, nu
se recomanda sa fie aplicate daca:
- solul este puternic inghetat; sau
- solul este crapat (fisurat) in adancime ori sapat in vederea instalarii
unor drenuri sau pentru a servi la depunerea unor materiale de umplutura; sau
- campul a fost prevazut cu drenuri sau a suportat lucrari de subsolaj in
ultimele 12 luni.
Pe solurile inghetate doar la suprafata, atunci cand solul este inghetat
superficial in decurs de 24 de ore mai putin de 12 ore, este posibila
imprastierea tuturor tipurilor de fertilizanti.
Imprastierea gunoiului de grajd grosier de la vaci este permisa pe soluri
inzapezite sau inghetate.
2.6. Depozitarea dejectiilor zootehnice. Obligatia de a dispune de o
capacitate etansa de stocare
Trebuie etansata orice platforma sau orice bazin de stocare a dejectiilor
zootehnice existente.
Capacitatea de depozitare a dejectiilor de la fermele zootehnice (cresterea
animalelor) trebuie sa acopere cel putin perioadele de interdictie a aplicarii,
fixate la pct. 2.4, si care tin cont de riscurile suplimentare datorate
conditiilor meteorologice, de posibilitatile tratarii sau evacuarii fara
riscuri pentru calitatea apelor.
Programul de actiune aminteste ansamblul dispozitiilor de reglementare cu
privire la stocarea dejectiilor de origine animala. (Ordinul ministrului
mediului si gospodaririi apelor si al ministrului agriculturii, padurilor si
dezvoltarii rurale nr. 242/197/2005 reglementeaza modul de calcul al
capacitatii de stocare).
Daca este nevoie, programul de actiune fixeaza capacitatile maxime de
stocare.
Durata de stocare se va prevedea sub forma de tabel, precizandu-se tipul
dejectiilor si durata minima de stocare.
Tabelul nr. 2
_______________________________________________
| Tipul de dejectie Durata de stocare |
|_______________________________________________|
In zonele vulnerabile, unde exista traditia cresterii animalelor in
gospodariile populatiei, se vor prevedea, obligatoriu, dispozitii privind
constructia platformelor individuale si comunale pentru depozitarea
reziduurilor organice si infiintarea si organizarea serviciilor aferente
gospodaririi acestora si a fertilizantilor organici rezultati. Se va insista pe
constructia platformelor individuale, iar decizia de a construi platforme
comunale va fi luata de catre colectivitatea si administratia locala.
2.7. Gestionarea durabila a terenurilor agricole
Masurile necesare unei gestiuni durabile a terenurilor vor fi bazate pe
alegerea culturilor si rotatia acestora, ponderea culturilor de iarna in raport
cu cele de primavara, gradul de acoperire a terenului intre ciclurile de
recoltare-semanare si a fazelor de crestere la culturile perene (perioada de
repaus vegetativ), amenajarile funciare, infiintarea culturilor intermediare si
gestionarea resturilor vegetale.
Programul de actiune fixeaza modalitatile de gestionare a resturilor
vegetale si, daca este necesar, obiectivele, cel putin pentru zona vulnerabila
sau parti ale acesteia, in materie de acoperire a solurilor necultivate sau a
celor cultivate in sezoanele umede si reci (toamna - iarna), pentru a reduce
cantitatile de azot mineral din sol, supus riscului spalarii, si pentru
infiintarea culturilor inhibitoare de nitrati sau a culturilor intercalate.
Se vor stabili la marginea cursurilor de apa obiectivele mentinerii
suprafetelor ierboase, de arbori, cu garduri si impadurite si obiectivele
inierbarii taluzurilor. De asemenea, atunci cand se impune, este necesara
obligatia infiintarii culturilor permanente.
Regulile de gestionare durabila a terenurilor agricole vor fi prevazute in
anexa nr. 6 la programul de actiune.
2.8. Limitarea aporturilor de azotati minerali si alte masuri
In cazul in care se constata suprafertilizarile prin folosirea excesiva a
ingrasamintelor chimice pe baza de azot, contrar recomandarilor oficiilor de
studii pedologice si agrochimice, se va impune o limitare a aporturilor de azot
mineral la scara exploatatiei (acolo unde este cazul) sau macar a zonei sau a
unei parti a zonei vulnerabile.
In programul de actiune trebuie incluse toate celelalte masuri utile,
cuprinse in Codul de bune practici agricole, pentru a raspunde la obiectivele
protejarii calitatii apei, si alte masuri complementare care se impun.
Diagnoza prevazuta in art. 3 din ordin permite identificarea zonelor cu
excedent de azot datorat cresterii animalelor. Diagnoza indica, pentru aceste
zone, situatia exploatatiilor si mai ales contributia lor la excedentul global,
aplicari practice (tipuri si efective), tratamentele si transferurile actuale
de afluenti in interiorul zonei si in afara ei, precum si evolutia previzibila
a exploatatiilor si septelurilor. In programul de actiune comitetul de bazin
desemneaza zonele cu excedent de azot datorat cresterii animalelor si defineste
obiectivele de resorbtie pe zona si contributia diferitelor modalitati de
resorbtie pentru a le atinge. Exploatatiile din aceste zone sunt supuse
actiunilor suplimentare, care se refera la:
- reducerea cantitatilor de azot provenind din dejectii aplicate in zona
(tratarea apelor uzate, transportul si exportul dejectiilor animaliere in afara
zonelor cu excedent, modificarile de alimentare si de structura a efectivelor
de animale);
- o mai buna utilizare a suprafetelor din zona, susceptibile de primirea
dejectiilor (mai ales o imprastiere realizata efectiv pe toate terenurile
incluse in planurile de aplicare a acestora, utilizarea de noi terenuri pentru
imprastiere, aplicarea de tehnici si practici permitand o distribuire extinsa
pe suprafetele ocupate de terti, pe terenurile sportive sau pe terenurile de
camping agreate, daca aceste tehnici si practici sunt permise de reglementarile
in vigoare).
2.8.1. Indicatorii de supraveghere si evaluare a programelor de actiune
Indicatorii de supraveghere si de evaluare a programelor de actiune trebuie
sa arate avansarea resorbtiei de azot excedentar provenind din dejectii,
precizand care dintre diferitele modalitati de resorbtie puse in functiune
pentru a atinge acest obiectiv au fost eficiente. Unul dintre indicatorii
obligatorii este continutul in nitrati al apelor subterane si de suprafata,
masurat in punctele de monitorizare stabilite de Institutul National de
Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului-ICPA
Bucuresti si Administratia Nationala "Apele Romane".
Lista indicatorilor va putea fi completata ulterior in functie de
dispozitiile si de reglementarile la nivel national sau local.
Indicatorii trebuie sa permita masurarea gradului de atingere a
obiectivelor fixate ale programelor de actiune.
2.8.2. Dispozitii pentru micile ferme de crestere a animalelor cu potential
de dezvoltare si pentru cele detinute de tinerii agricultori
Marimea maxima de creare si extindere a micilor ferme de crestere a
animalelor de dimensiuni economice insuficiente, dar cu potential de
dezvoltare, precum si a celor detinute de tinerii agricultori, pentru care se
poate acorda derogare de la interdictia de a creste efective, este fixata in
programul de actiune fara a se putea depasi o marja de dezvoltare definita in
programul de actiune. Aceasta marja este exprimata in kilograme de azot produs
de animale. Ea trebuie definita astfel incat scadentele prevazute de programele
de conformare si de etapizare sa fie respectate. In orice caz, aceasta marja nu
poate depasi un procentaj din cantitatea de resorbit, care va fi fixata in
programul de actiune. Pe de alta parte, in nici un moment evolutia marjei nu
poate depasi procentele din cantitatea de azot efectiv resorbita de culturi.
Modalitatile precizate de gestiunea marjei, stiindu-se criteriile retinute
pentru a calcula consumul sau alimentarea, sunt precizate in programul de
actiune. Evolutia si ritmul de consum al marjei de dezvoltare si de resorbtie
sunt urmate in fiecare ferma dupa evidentele de activitate zilnica. Se vor
stabili si masuri speciale de sprijin al fermierilor care detin astfel de
ferme.
2.9. Alte masuri de remediere ce permit limitarea restrictionarilor si a
efectelor socioeconomice nefavorabile asupra producatorilor agricoli si
fermierilor
Aplicarea programelor de actiune este dificila, mai ales ca sunt greu de
evaluat consecintele si riscurile in ceea ce priveste aparitia unor efecte
socioeconomice nefavorabile in conditiile in care in multe dintre zonele
vulnerabile se practica o agricultura de subzistenta la nivelul micilor
producatori agricoli, iar fermele mici si mijlocii au dimensiuni economice
insuficiente, chiar daca au potential de dezvoltare. Din aceasta cauza este
necesar ca programele de actiune sa fie corelate si chiar sa prescrie masuri
care sunt comune programelor de dezvoltare rurala. Astfel, producatorii
agricoli trebuie sa fie sprijiniti pentru a trece la practicarea agriculturii
ecologice si pentru a obtine calitatea de producator in agricultura ecologica.
Ca si in alte tari europene agricultura ecologica, cu contributia sa majora
la dezvoltarea durabila a agriculturii, are in Romania un potential
considerabil de dezvoltare. Suprafetele cultivate dupa modelul de productie ecologic
au crescut in ultimii ani si acestea trebuie sa fie extinse si in zonele
vulnerabile prin:
- sprijinirea dezvoltarii agriculturii ecologice, ca metoda de producere a
alimentelor prietenoase cu mediul;
- sprijinirea si cresterea competitivitatii agriculturii ecologice;
- conversia la metode ecologice de productie agricola pentru legume,
fructe, plante aromatice si medicinale, culturi furajere (orz furajer), pasuni
naturale, producerea de lapte si produse derivate ecologice, carne si produse
derivate ecologice;
- conversia terenurilor agricole catre agricultura ecologica si
certificarea acestora in vederea infiintarii culturilor ecologice.
Implementarea acestei masuri estimeaza si alte efecte favorabile:
- reducerea riscurilor pentru mediu si sanatate, folosindu-se sub control
strictul necesar de ingrasaminte organice si produse pentru protectia
plantelor, care ajuta la mentinerea fertilitatii solului si la sporirea
biodiversitatii, si protectia calitatii apelor;
- cresterea suprafetelor cultivate dupa modul de productie ecologic pentru
crearea unei piete interne de produse agroalimentare ecologice, cu calitatea
garantata de un organism de inspectie si certificare, si crearea unui
disponibil pentru export;
- cresterea valorii adaugate a produselor organice.
In zonele vulnerabile in care restrictionarile care se impun sunt mai ample
se vor implementa masurile Programului national de agromediu, care acorda
producatorilor agricoli si fermierilor compensatii si alternative de cultura in
cazul in care acestia accepta punerea sub incidenta acestui program a
terenurilor agricole pe care le cultiva.
O alta posibila masura de remediere consta in reabilitarea sau infiintarea
de foraje de captare a apelor subterane cu concentratii mari de nitrati si
utilizarea acestora pentru fertigarea culturilor, in special a celor mari
consumatoare de azot.
2.10. Masuri de sensibilizare, formare si consiliere a producatorilor
agricoli implicati in implementarea programului de actiune
Se vor stabili masurile si actiunile ce trebuie desfasurate pentru
sensibilizarea, instruirea si consilierea producatorilor agricoli si
fermierilor. Se stabilesc factorii care au responsabilitati in acest domeniu,
programe de instruire si mijloace de informare, precum si modurile de evaluare
a programelor de instruire.
Anexe ale programului de actiune:
1. Lista comunelor din bazinul/spatiul hidrografic, zonele vulnerabile,
pentru care se aplica programul de actiune.
2. Concluziile diagnozei situatiei locale.
3. Modelele planurilor de fertilizare si ale caietelor de evidenta a
distribuirilor de ingrasaminte si documentele insotitoare.
4. Modalitatile de calcul al cantitatii maxime de azot in dejectii.
5. Modalitatile de calcul al echilibrului fertilizarii cu azot si
documentele insotitoare.
6. Regulile de gestionare durabila a terenurilor agricole.