ORDIN Nr. 141
din 12 mai 2006
pentru aprobarea Normelor
privind protectia centralelor nuclearoelectrice impotriva incendiilor si
exploziilor interne
ACT EMIS DE:
COMISIA NATIONALA PENTRU CONTROLUL ACTIVITATILOR NUCLEARE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 500 din 9 iunie 2006
In conformitate cu prevederile:
- Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
- Hotărârii Guvernului nr. 1.627/2003 privind aprobarea Regulamentului de
organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, cu modificările ulterioare,
preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Normele privind protecţia centralelor nuclearoelectrice împotriva incendiilor şi exploziilor interne, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Art. 3. - Normele prevăzute la art. 1 intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 4. - Direcţia reactori nucleari va duce la îndeplinire prevederile prezentului
ordin.
Preşedintele
Comisiei Naţionale pentru
Controlul Activităţilor
Nucleare,
Vilmos Zsombori
ANEXĂ
NORME privind protecţia centralelor nuclearoelectrice împotriva incendiilor şi exploziilor interne
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Scop, domeniu, definiţii
Scop
Art. 1. - In conformitate cu prevederile Legii nr.
111/1996 privind desfăşurarea
în siguranţă a activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prezentele norme
stabilesc cerinţele pentru
protecţia centralelor
nuclearoelectrice împotriva incendiilor şi exploziilor interne.
Definiţii
Art. 2. - (1) In prezentele norme se utilizează termenul „unitate" pentru o unitate
a centralei nuclearoelectrice.
(2) In prezentele norme se utilizează abrevierea SSCE pentru sistemele,
structurile, componentele şi
echipamentele centralei nuclearoelectrice.
(3) Expresiile şi termenii utilizaţi
în prezentele norme sunt definiţi în anexa nr. 1, cu excepţia celor ale căror
definiţii se regăsesc în textul prezentelor norme.
Domeniu
Art. 3. - (1) Prezentele norme se aplică organizării şi desfăşurării acelor activităţi şi practici ale
titularului autorizaţiei de
proiectare, construcţie,
punere în funcţiune,
exploatare, conservare sau dezafectare a unei unităţi a centralei nuclearoelectrice şi organizaţiilor
implicate, care privesc protecţia la incendiu a SSCE importante pentru securitatea nucleară, în toate etapele de viaţă ale unităţii.
(2) Prezentele norme se aplică, de asemenea, protecţiei la incendiu a acelor SSCE ale unităţii care nu sunt importante pentru securitatea nucleară, dar care în caz de incendiu pot afecta
semnificativ, prin propagarea focului, a căldurii sau a produselor de ardere, SSCE importante pentru
securitatea nucleară.
Art. 4. - Aspectele convenţionale ale protecţiei
la incendiu şi securitatea
proprietăţii în caz de
incendiu nu fac obiectul prezentelor norme.
Art. 5. - (1) Face obiectul prezentelor norme protecţia împotriva exploziilor datorate eliberărilor de lichide şi gaze inflamabile/combustibile provenite de la sistemele unităţii.
(2) Protecţia împotriva exploziilor în interiorul sistemelor unităţii nu face obiectul prezentelor norme;
protecţia împotriva acestui
tip de explozii trebuie realizată prin proiectarea sistemelor unităţii.
SECŢIUNEA a 2-a
Reglementări, standarde şi ghiduri
Art. 6. - (1) SSCE trebuie să fie proiectate, realizate şi utilizate în conformitate cu reglementările şi standardele
naţionale în vigoare sau cu
alte tipuri de standarde identificate de către titularul de autorizaţie şi agreate de
Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, numită în continuare CNCAN.
(2) Standardele şi ghidurile utilizate de către titularul de autorizaţie în realizarea protecţiei la incendiu a unităţii trebuie agreate de CNCAN.
(3) Se consideră agreate de CNCAN acele standarde şi ghiduri care:
a) sunt menţionate în autorizaţiile
emise de CNCAN; sau
b) sunt menţionate în documentaţia protecţiei la
incendiu, aprobată de CNCAN;
sau
c) sunt menţionate în rapoartele de securitate ale unităţii, aprobate de CNCAN; sau
d) au fost aprobate de către CNCAN odată cu
autorizarea sistemului de management al calităţii al titularului de autorizaţie.
SECŢIUNEA a 3-a
Obiective şi principii de bază
Principiul apărării în adâncime
Art. 7. - Principiul general de „apărare în adâncime" pentru asigurarea
securităţii nucleare a unităţii, utilizat pe plan internaţional pentru protecţia la incendiu a centralelor
nuclearoelectrice, stă la baza
prezentelor norme.
Art. 8. - Titularul autorizaţiei şi organizaţiile concurente la protecţia centralei împotriva incendiilor, pentru
fiecare dintre fazele de proiectare, construcţie, punere în funcţiune,
exploatare şi dezafectare, au
obligaţia să instituie toate măsurile tehnice şi organizatorice necesare pentru implementarea principiului apărării în adâncime în ceea ce priveşte protecţia la
incendiu, precum şi a
celorlalte principii amintite în prezenta secţiune.
Art. 9. - (1) Conceptul de „apărare în adâncime" implică niveluri succesive de protecţie, respectiv prevenire, detecţie şi alarmare,
stingere şi limitare a
efectelor incendiului, şi
trebuie extins la toate activităţile privind securitatea nucleară, incluzând aspectele organizaţionale, de comportament sau legate de SSCE din structura unităţii. Aceste niveluri de protecţie trebuie să compenseze erorile umane sau defectările sistemelor unităţii, să prevină şi să atenueze
pericolele potenţiale şi consecinţele acestora, astfel încât să fie asigurată
protecţia radiologică a personalului de exploatare a unităţii, a populaţiei şi a mediului.
(2) SSCE importante pentru securitatea nucleară trebuie proiectate şi amplasate astfel încât să se minimizeze, în concordanţă cu alte cerinţe de securitate, probabilitatea de apariţie şi efectele
incendiilor şi exploziilor
cauzate de evenimente externe sau interne.
(3) Trebuie prevăzute mijloace pentru prevenirea şi limitarea efectelor incendiilor, astfel încât să fie menţinute, pentru orice eveniment de incendiu din unitate, pe durata şi după producerea acestuia, următoarele funcţii
generale de securitate nucleară:
a) oprirea reactorului şi menţinerea
acestuia într-o stare de oprire sigură pentru o perioadă
de timp nedeterminată;
b) răcirea
combustibilului nuclear;
c) menţinerea barierelor fizice în calea eliberărilor de materiale radioactive;
d) monitorizarea stării unităţii şi furnizarea serviciilor-suport necesare
pentru menţinerea funcţiilor prevăzute la lit. a), b) şi c).
(4) Cerinţele prevăzute la
alin. (3) trebuie satisfăcute
prin prevederea corespunzătoare
a redundanţei şi diversităţii sistemelor, separare fizică şi proiectare în
vederea asigurării unei stări sigure la defectare, astfel încât să fie atinse următoarele obiective:
a) prevenirea izbucnirii incendiilor;
b) detectarea şi stingerea rapidă
a incendiilor izbucnite, în scopul limitării consecinţelor;
c) prevenirea propagării acelor incendii care nu au fost stinse, în scopul minimizării efectelor acestora asupra funcţiilor generale de securitate nucleară menţionate la alin. (3).
(5) Indeplinirea obiectivului menţionat în alin. (4) lit. a) cere ca
proiectul unităţii să fie astfel conceput încât să fie minimizată probabilitatea izbucnirii unui incendiu.
(6) Indeplinirea obiectivului menţionat în alin. (4) lit. b) cere detectarea
în timp util a incendiilor şi
stingerea acestora, prin combinarea sistemelor automate şi/sau manuale de stingere a incendiilor.
(7) Indeplinirea obiectivului menţionat în alin. (4) lit. c) cere utilizarea
separării fizice, respectiv
utilizarea barierelor de foc şi
amplasarea acestora la distanţe
de siguranţă, pentru
prevenirea propagării
incendiului la orice sursă de
pericol radiologie, inclusiv la instalaţiile ce conţin
combustibil uzat şi deşeuri radioactive.
(8) Pentru protecţia împotriva exploziilor trebuie luate următoarele măsuri, în
ordinea importanţei:
a) prevenirea formării atmosferelor explozive şi a apariţiei
surselor de iniţiere a
exploziilor;
b) minimizarea riscurilor de producere a unei
explozii, în cazul în care nu s-a putut evita formarea unei atmosfere
explozive;
c) proiectarea şi implementarea măsurilor
necesare limitării consecinţelor unei explozii.
Principii de bază pentru proiectarea protecţiei la incendiu
Art. 10. - (1) Protecţia la incendiu a unităţii trebuie să
respecte principiile enumerate în prezentul articol, ţinându-se seama de obiectivele prevăzute la art. 9.
(2) Protecţia la incendiu a unităţii trebuie să fie
astfel proiectată încât
probabilitatea apariţiei unui
incendiu sau a unei explozii şi
efectele acestora să fie
minime şi să fie menţinute funcţiile
generale de securitate nucleară menţionate la art.
9 alin. (3).
(3) Clădirile care adăpostesc
SSCE importante pentru securitatea nucleară trebuie proiectate astfel încât să fie rezistente la foc, să fie împărţite în compartimente de incendiu care să separe aceste SSCE faţă de pericolul de incendiu şi, de asemenea, să separe între ele SSCE redundante importante pentru securitatea
nucleară.
(4) In cazurile excepţionale în care nu se poate practica împărţirea în
compartimente de incendiu în conformitate cu cerinţele menţionate la
alin. (3), trebuie prevăzute
celule de incendiu, în care pe baza concluziilor analizei pericolelor de
incendiu se realizează un
echilibru între măsurile
active şi pasive de protecţie la incendiu.
(5) In măsura în care este practic posibil, la proiectarea tuturor SSCE
trebuie utilizate numai materiale necombustibile; în cazul în care nu se pot
utiliza numai materiale necombustibile, se întreprind măsuri pentru reducerea combustibilităţii materialelor utilizate şi/sau se optează pentru materiale cu proprietăţi de întârziere şi
limitare a propagării flăcării.
(6) La proiectarea unităţii trebuie identificate potenţiale surse de aprindere şi trebuie luate măsuri
pentru minimizarea acestora.
(7) Clădirile care conţin
materiale radioactive sau care ar putea afecta securitatea nucleară a unităţii în eventualitatea unui incendiu trebuie să fie rezistente la foc.
(8) Trebuie asigurate căi de acces, intervenţie şi evacuare
pentru personalul serviciului de urgenţă şi pentru
personalul unităţii.
(9) Proiectarea protecţiei la incendiu trebuie realizată pe baze deterministe, luându-se în considerare următoarele ipoteze:
a) se postulează că un incendiu
poate să apară oriunde sunt amplasate materiale
combustibile permanente sau tranzitorii;
b) un singur incendiu poate să apară independent
în orice moment de timp, într-o singură unitate de pe amplasament;
c) se postulează că un incendiu
poate să apară în orice stare de funcţionare normală s-ar afla unitatea, atât de funcţionare la putere, cât şi de oprire.
(10) La proiectarea măsurilor active şi
pasive de protecţie la
incendiu trebuie luate în considerare combinaţiile relevante de incendiu şi alte evenimente de iniţiere postulate ce se pot produce independent faţă de acesta cu o probabilitate
semnificativă.
Corelarea cu nivelul tehnicii internaţionale
Art. 11. - Proiectarea protecţiei la incendiu a SSCE trebuie corelată cu nivelul exigenţelor
şi tehnicii internaţionale în domeniu şi nu poate fi restrânsă din considerente economice atât timp cât
această restrângere conduce la
deteriorarea capacităţii de
îndeplinire a funcţiilor de
securitate nucleară sau la
diminuarea securităţii
radiologice.
ALARA
Art. 12. - In contextul prezentelor norme, principiul
ALARA trebuie aplicat.
Defectări
de cauză comună
Art. 13. - (1) Incendiul este un pericol potenţial care poate produce defectări de cauză comună ale SSCE,
pentru care trebuie stabilite măsuri de prevenire şi
de limitare a efectelor.
(2) Principalul obiectiv al prevenirii incendiilor
este de a asigura prin măsuri
pasive, cum sunt proiectarea clădirilor şi
structurilor, proiectarea şi
instalarea componentelor, echipamentelor şi sistemelor redundante, că un incendiu nu poate provoca pierderea unei funcţii de securitate nucleară.
(3) In cazurile în care persistă potenţialul pentru defectări de cauză comună, este necesară instalarea unuia sau mai multor mijloace de protecţie la incendiu sau demonstrarea existenţei unor SSCE redundante neafectate de
incendiu, capabile să
îndeplinească funcţia de securitate nucleară respectivă.
Managementul calităţii
Art. 14. - In toate etapele de viaţă ale unităţii - proiectare, construcţie-montaj, punere în funcţiune, exploatare şi
dezafectare - activităţile şi practicile de protecţie împotriva incendiilor trebuie executate
în cadrul unui sistem de management al calităţii, în conformitate cu cerinţele CNCAN pentru sistemele de management al calităţii în domeniul nuclear.
CAPITOLUL II
Programul de protecţie la incendiu, obligaţii şi responsabilităţi
Programul de protecţie la incendiu
Art. 15. - (1) Practicile şi activităţile
planificate şi coordonate
între diferitele discipline şi
organizaţii care colaborează la realizarea protecţiei la incendiu a unităţii trebuie să se bazeze pe un program de protecţie la incendiu, având obiectivele menţionate în secţiunea
a 3-a a cap. I.
(2) Programul de protecţie la incendiu a unităţii trebuie să extindă aplicarea principiului de „apărare în adâncime" cu prioritate la
acele zone ale unităţii
considerate importante pentru securitatea nucleară şi protecţia radiologică.
(3) Titularului autorizaţiei îi revine responsabilitatea generală de gestionare a programului de protecţie la incendiu a unităţii.
(4) Programul de protecţie la incendiu a unităţii, prevăzut la
alin. (1), considerat a fi format din două părţi, trebuie descris în următoarele documente:
a) în Raportul preliminar de securitate şi în Raportul final de securitate - prima
parte a programului care se va referi la evaluarea securităţii nucleare şi concepţia
proiectului protecţiei la
incendiu a unităţii;
b) în documentele de referinţă, proceduri, instrucţiuni, din cadrul ierarhiei documentelor centralei - a doua parte a
programului care se va referi la organizarea protecţiei la incendiu a centralei pentru fiecare etapă de viaţă a centralei.
(5) Prin descrierea programului de protecţie la incendiu în Raportul preliminar de
securitate şi în Raportul
final de securitate se înţelege
menţionarea acelor elemente
esenţiale ale evaluării securităţii nucleare, în legătură cu protecţia la incendiu, privind SSCE importante
pentru securitatea nucleară,
în cadrul capitolelor, secţiunilor
şi subsecţiunilor acestor rapoarte. Descrierea
concepţiei protecţiei la incendiu a unităţii, unde prin incendiu se înţelege un eveniment bază de proiect, se va face în subsecţiunea „Protecţia la incendiu" din aceste rapoarte.
(6) Prin descrierea programului de protecţie la incendiu în documentele de
referinţă,
proceduri, instrucţiuni din cadrul ierarhiei documentelor unităţii se
înţelege descrierea modului în
care este realizată şi implementată organizarea protecţiei unităţii
împotriva incendiului pe toată
durata de viaţă a unităţii.
(7) In anexa nr. 2 sunt prevăzute cerinţele
specifice minime adresate conţinutului
acestui program.
Obligaţii
şi responsabilităţi
Art. 16. - (1) Titularul de autorizaţie are următoarele obligaţii:
a) să
instituie realizarea programului de protecţie la incendiu şi
descrierea acestuia în documentele menţionate în art. 15; să asigure implementarea acestui program, conform prevederilor
prezentelor norme, precum şi
altor norme şi normative
tehnice în vigoare, cerinţelor
de proiect pentru unitatea în cauză şi practicilor
internaţionale;
b) să
organizeze identificarea, evaluarea şi controlul pericolelor şi riscurilor de incendiu, pe întreaga durată de viaţă a unităţii;
c) să
întreprindă măsurile necesare pentru elaborarea analizei
pericolelor de incendiu specifice unităţii de către o
organizaţie de proiectare cu
experienţă în elaborarea unor
asemenea analize pentru centralele nuclearoelectrice.
Art. 17. - (1) Titularul de autorizaţie poate delega, în parte ori în
întregime, orice responsabilitate stabilită prin prezentele norme, cu excepţia responsabilităţii
generale, unor organizaţii
agreate de CNCAN.
(2) In situaţia delegării
responsabilităţii prevăzute la alin. (1), titularul de autorizaţie are obligaţia:
a) de a exercita controlul asupra activităţilor delegate;
b) de a evalua activităţile delegate;
c) de a transmite la CNCAN, în vederea aprobării, documentaţia aferentă activităţilor delegate, după caz.
(3) In situaţia delegării
responsabilităţii prevăzute la alin. (1), titularul de autorizaţie nu este exonerat de responsabilitatea
generală privind protecţia la incendiu.
Art. 18. - Obligaţiile organizaţiilor
participante la proiectarea clădirilor, structurilor, echipamentelor şi instalaţiilor şi obligaţiile executanţilor
lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii sunt
reglementate în secţiunea a
7-a „Obligaţiile proiectanţilor şi executanţilor"
din Ordonanţa Guvernului nr.
60/1997 privind apărarea
împotriva incendiilor, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 212/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 19. - Organizaţia de exploatare a unităţii răspunde pentru:
îndeplinirea cerinţelor conţinute în programul de protecţie la incendiu, implementarea măsurilor administrative de prevenire a
incendiului, întreţinerea
sistemelor de protecţie
împotriva incendiilor conform specificaţiilor tehnice, asigurarea de personal calificat şi echipament adecvat pentru intervenţia la incendii, precum şi pentru îndeplinirea altor obligaţii ce îi revin în temeiul prevederilor
prezentei reglementări şi al altor prevederi legale în vigoare
privind prevenirea şi
stingerea incendiilor.
Art. 20. - Responsabilităţile personalului de pe amplasamentul implicat în realizarea,
implementarea şi managementul
programului de protecţie la
incendiu trebuie identificate şi documentate. Documentaţia trebuie să
includă identificarea
posturilor, responsabilităţile
specifice, autoritatea şi
ierarhia de comandă, poziţiile în schema organizatorică. Ariile de responsabilitate identificate
trebuie să includă cel puţin următoarele:
a) măsurile
administrative pentru controlul materialelor combustibile şi al surselor de aprindere;
b) inspecţia, întreţinerea şi testarea mijloacelor pasive şi active de protecţie la incendiu;
c) capabilităţile de intervenţie
manuală la incendiu;
d) planurile de urgenţă, inclusiv relaţiile
cu organizaţiile din afara
amplasamentului implicate în intervenţia la incendii pe amplasament;
e) revizia modificărilor centralei în scopul evaluării efectelor acestora asupra protecţiei la incendiu;
f) pregătirea personalului în domeniul protecţiei la incendiu şi
simulările de incendiu;
g) sistemul de management al calităţii aplicat în protecţia împotriva incendiilor;
h) sistemul de management al înregistrărilor, inclusiv mijloacele pentru
documentarea şi analiza
incendiilor pe amplasament şi
urmărirea implementării acţiunilor corective rezultate;
i) revizia şi actualizarea analizei pericolelor de incendiu.
CAPITOLUL III
Analiza pericolelor de incendiu
Obiective
Art. 21. - (1) O analiză a pericolelor de incendiu, abreviată în continuare API, trebuie realizată pe baze deterministe şi actualizată
pentru fiecare unitate pentru a demonstra îndeplinirea obiectivelor protecţiei la incendiu, proiectarea adecvată a măsurilor active şi
pasive de protecţie la
incendiu şi pentru a
recomanda, după caz, măsuri compensatorii de protecţie la incendiu.
(2) API trebuie elaborată iniţial în faza de început a proiectării unităţii şi trebuie actualizată înaintea primei încărcări cu combustibil nuclear a unităţii.
(3) API trebuie să demonstreze modul în care au fost luate în considerare posibilele
consecinţe ale incendiilor şi ale funcţionării sistemelor
de protecţie la incendiu.
(4) API se complementează cu analiza probabilistică de securitate nucleară pentru evenimente de tip incendiu. Impreună cu evenimentele de iniţiere considerate în Evaluarea probabilistică de securitate de nivel 1, incendiile trebuie analizate în scopul
evaluării măsurilor de protecţie la incendiu şi
al identificării şi cuantificării riscurilor pentru securitatea nucleară aferente producerii incendiilor în unitate.
Art. 22. - Prin API, aplicată întregii unităţi,
se urmăreşte:
a) identificarea SSCE importante pentru securitatea
nucleară din unitate şi a amplasării componentelor individuale în compartimentele şi celulele de incendiu;
b) definirea incendiilor bază de proiect;
c) analiza dezvoltării şi a consecinţelor incendiilor bază de proiect asupra SSCE importante pentru
securitatea nucleară;
d) determinarea rezistenţei la foc calificate necesare pentru barierele de foc;
e) stabilirea măsurilor pasive şi
active de protecţie la
incendiu necesare;
f) identificarea cazurilor care necesită separări sau protecţii
suplimentare;
g) considerarea defectărilor de cauză
comună;
h) verificarea alegerii măsurilor şi
mijloacelor necesare pentru menţinerea funcţiilor
generale de securitate nucleară prevăzute în art. 9
alin. (3), în situaţia unui
incendiu bază de proiect;
i) evaluarea efectelor secundare ale incendiilor şi ale substanţelor de stingere a incendiilor asupra SSCE importante pentru
securitatea nucleară.
Metodologia şi reactualizarea
Art. 23. - (1) API se efectuează în conformitate cu metodologii recunoscute pe plan internaţional, aplicabile centralelor
nuclearoelectrice.
(2) API se reactualizează periodic sau ca urmare a realizării de modificări
în proiectul sau în funcţionarea
unităţii cu implicaţii asupra nivelurilor şi localizării pericolelor de incendiu, după metodologii şi
proceduri specifice, aprobate de către titularul autorizaţiei.
(3) Revizia trebuie să includă orice
modificări ale centralei, de
la ultima revizie a analizei, care afectează sau ar putea afecta protecţia la incendiu a unităţii. Se includ modificările sistemelor de protecţie la incendiu, modificările SSCE importante pentru securitate, modificările sarcinilor termice, modificările proceselor sau procedurilor,
temporare ori permanente.
(4) La proiectarea unei unităţi noi, API se elaborează în scopul identificării cerinţelor
specifice de protecţie la
incendiu pentru diferitele zone. După finalizarea proiectului unităţii, API trebuie elaborată pentru a demonstra dacă funcţiile generale
de securitate nucleară pot fi
menţinute în cazul tuturor
incendiilor postulate.
Pentru unităţile în exploatare, la care API nu a fost elaborată în procesul de proiectare, trebuie
elaborată o API care să evalueze dacă măsurile de protecţie la incendiu prevăzute sunt adecvate pentru a asigura menţinerea funcţiilor generale de securitate nucleară. Dacă în urma
acestei evaluări rezultă că aceste măsuri sunt
insuficiente şi/sau
inadecvate, API trebuie să
recomande, în consecinţă, acţiunile corective şi măsurile de îmbunătăţire necesar a fi implementate.
Documentaţia
Art. 24. - (1) Rezultatele API se constituie într-o
documentaţie de sine stătătoare ce trebuie prevăzută în rapoartele
preliminare şi finale de
securitate nucleară; această documentaţie trebuie astfel întocmită încât să poată fi utilizată de titularul autorizaţiei şi de CNCAN, în
special în situaţii care impun
modificări ale protecţiei la incendiu în faza de exploatare a
unităţii.
(2) Documentaţia API trebuie să
conţină minimum următoarele elemente:
a) informaţiile relevante pentru funcţiile de securitate nucleară şi SSCE
importante pentru securitatea nucleară din fiecare zonă a
unităţii;
b) ipotezele utilizate în definirea incendiilor bază de proiect;
c) limitările analizei şi
ale metodologiilor aplicate;
d) evaluarea consecinţelor acţiunii
focului în zonele prevăzute la
lit. a);
e) alte ipoteze, dacă este cazul, metodele proprii de evaluare folosite, referiri la
metodologii practicate pe plan internaţional şi utilizate
în analiză, precum şi orice alte informaţii utile CNCAN şi titularului de autorizaţie;
f) concluzii.
Art. 25. - (1) Concluziile analizei pericolelor de
incendiu nu se transpun situaţiilor
care nu au format obiectul analizei decât în cazurile în care aceste situaţii sunt luate în considerare la reactualizările periodice ale analizei.
(2) In faza de exploatare a unităţii, pe perioade scurte şi zone limitate, se poate modifica nivelul
mijloacelor de protecţie
împotriva incendiilor, fără reactualizarea analizei pericolelor de
incendiu, în condiţiile
respectării prevederilor
prezentelor norme, ale normelor de prevenire şi stingere a incendiilor şi în conformitate cu procedurile aprobate ale unităţii.
CAPITOLUL IV
Cerinţe generale de apărare în adâncime pentru protecţia împotriva incendiilor şi exploziilor
SECŢIUNEA 1
Prevenirea incendiilor
Consideraţii generale
Art. 26. - Măsurile instituite în vederea prevenirii incendiilor trebuie să se refere la:
a) limitarea utilizării materialelor combustibile;
b) controlul surselor de aprindere;
c) controlul pericolelor de explozie.
PARAGRAFUL 1
Limitarea utilizării materialelor combustibile
Cerinţe
generale
Art. 27. - (1) In fazele de construcţie, punere în funcţiune, funcţionare, conservare şi dezafectare a unităţii, trebuie inventariate materialele combustibile şi trebuie evaluate consecinţele unor potenţiale incendii, măsurile
de protecţie împotriva
incendiilor trebuie justificate corespunzător.
(2) In măsura în care este practic posibil, cantitatea de materiale
combustibile trebuie menţinută la minimum pe toate suprafaţa unităţii.
Materiale de construcţie
Art. 28. - In măsura în care este practic posibil, trebuie utilizate numai materiale
de construcţie necombustibile.
Sisteme de încălzire, ventilare şi
climatizare
Art. 29. - Componentele sistemelor de încălzire, ventilare şi climatizare trebuie realizate din materiale necombustibile, în măsura în care este practic posibil.
Echipamentul electric
Art. 30. - (1) In scopul reducerii vitezei de propagare
a focului şi a consecinţelor unui incendiu trebuie redusă la minimum utilizarea materialelor
combustibile în echipamentele electrice, cum sunt de exemplu comutatoarele şi întreruptoarele.
(2) Traseele şi suporturile pentru cablurile electrice trebuie confecţionate din materiale necombustibile; izolaţiile cablurilor electrice de alimentare şi control pentru SSCE importante pentru
securitatea nucleară sau ale
acelor cabluri care sunt localizate în apropierea unor astfel de SSCE importante
pentru securitatea nucleară
trebuie să fie rezistente la
foc sau să aibă proprietăţi de întârziere şi
limitare a propagării flăcării astfel stabilite încât să nu fie pusă în
pericol realizarea funcţiilor
de securitate nucleară de către aceste SSCE.
Echipamente ce conţin fluide combustibile
Art. 31. - (1) In echipamentele unităţii trebuie menţinut la minimum volumul lichidelor şi gazelor inflamabile şi/sau combustibile.
(2) SSCE de proces se protejează la incendiu în situaţiile în care este necesară utilizarea gazelor şi lichidelor inflamabile şi/sau combustibile.
(3) O atenţie deosebită
trebuie acordată toxicităţii şi efectelor asupra mediului atunci când se adoptă alternative incombustibile.
(4) Trebuie luate toate măsurile pentru a preveni formarea de amestecuri explozive datorate
acumulării de lichide
inflamabile şi/sau vapori
inflamabili în materialele de izolare utilizate la componente amplasate în
apropierea SSCE care conţin
lichide inflamabile.
(5) Componentele sau conductele care conţin ori transportă lichide combustibile sau inflamabile trebuie proiectate astfel
încât să se reducă la minimum scurgerile. Locurile
susceptibile de rupere sau de scurgere trebuie protejate cu dispozitive
speciale de colectare în siguranţă a scurgerilor şi
de dirijare a acestora spre locuri protejate la incendiu.
PARAGRAFUL 2
Controlul surselor de aprindere
Cerinţe
generale
Art. 32. - Sursele potenţiale de aprindere trebuie identificate şi trebuie luate măsuri
pentru eliminarea lor. Acolo unde eliminarea nu este posibilă, sursele potenţiale de aprindere trebuie reduse la minimum.
Consideraţii de proiectare
Art. 33. - (1) Prin proiectare trebuie eliminate acele
procese care produc scântei sau flăcări; dacă nu este posibil, aceste procese trebuie
izolate prin închideri sau amplasate la o distanţă sigură faţă de materialele ori lichidele
combustibile.
(2) Trebuie identificate acele componente cu
temperaturi ridicate ale echipamentelor localizate în apropierea materialelor
combustibile şi, dacă este necesar, trebuie amplasate la distanţe de siguranţă sau trebuie utilizat orice alt mijloc de protecţie prin care să se prevină
aprinderea acestor materiale, luându-se în considerare şi acele procese lente de încălzire cauzate de reacţii chimice.
(3) Echipamentul electric localizat în zone cu pericol
de explozie trebuie să fie
calificat pentru funcţionare
în acest mediu.
(4) Trebuie prevăzută protecţia împotriva descărcărilor electrice
atmosferice a structurilor care conţin SSCE importante pentru securitatea nucleară.
(5) Pentru echipamentele şi utilajele folosite la manipularea, depozitarea sau transferarea
lichidelor inflamabile sau combustibile se prevăd împământări prin legături corespunzătoare,
pentru a preveni apariţia descărcărilor electrostatice.
PARAGRAFUL 3
Controlul pericolelor de explozie
Cerinţe
generale
Art. 34. - In măsura în care este posibil, pericolele de explozie trebuie eliminate
prin proiectare.
Art. 35. - Lichidele şi gazele inflamabile şi materialele combustibile care ar putea contribui la formarea de
amestecuri explozive trebuie excluse din compartimentele şi celulele de incendiu, din zonele
adiacente acestora şi din
zonele conectate cu acestea prin sisteme de ventilaţie. Atunci când aceste măsuri nu pot fi utilizate, cantităţile acestor materiale trebuie strict limitate, trebuie prevăzute spaţii de depozitare adecvate, iar substanţele reactive, oxidanţii şi materialele
combustibile trebuie separate unele de altele.
Art. 36. - Pericolele de explozie trebuie identificate
pentru compartimentele şi
celulele de incendiu şi pentru
alte locaţii care constituie
urî pericol de explozie semnificativ. Exploziile chimice, cum sunt explozii ale
amestecurilor de gaze, inclusiv explozii ale transformatoarelor cu ulei,
exploziile provocate de expunerea la flăcări şi exploziile fizice trebuie luate în
considerare. Efectele evenimentelor de iniţiere postulate, cum ar fi ruperea conductelor ce conţin gaze inflamabile, trebuie luate în considerare
la identificarea pericolelor de explozie.
Art. 37. - Pericolele de explozii fizice, cum sunt cele
create de arcuri electrice de înaltă tensiune, trebuie minimizate prin selecţia adecvată a
componentelor şi
echipamentelor electrice şi
prin proiectarea sistemelor, pentru a limita probabilitatea de apariţie, magnitudinea şi durata potenţialelor
arcuri electrice.
Măsuri
de prevenire
Art. 38. - Acolo unde formarea unei atmosfere
inflamabile nu poate fi evitată, trebuie luate măsuri
adecvate de proiectare sau operare pentru minimizarea riscurilor: limitarea
volumelor de gaze inflamabile, eliminarea surselor de aprindere, debite de
ventilaţie adecvate,
selectarea de echipamente electrice calificate la funcţionarea în atmosfere explozive, neutralizarea, utilizarea de
dispozitive de protecţie la
suprapresiune şi separarea de
SSCE importante pentru securitatea nucleară.
Art. 39. - In zonele cu potenţial de producere a hidrogenului, deuteriului, tritiului sau a oricărei substanţe sub formă de gaz
inflamabil, în condiţii de
operare normală sau în caz de
accident, trebuie luate măsuri
de prevenire a incendiului şi
a exploziei.
Art. 40. - Acolo unde există un pericol potenţial
de producere a exploziilor datorită utilizării sau
producerii hidrogenului trebuie luate măsuri pentru controlul pericolelor prin utilizarea echipamentelor de
monitorizare, de recombinare, ventilaţie adecvată,
sisteme de ardere controlată a
hidrogenului sau alte măsuri
adecvate.
Art. 41. - Camerele bateriilor de acumulatoare trebuie
prevăzute cu o ventilaţie proprie corespunzătoare pentru a preveni acumularea
hidrogenului, iar o funcţionare
necorespunzătoare a ventilaţiei trebuie semnalizată prin sistemul de detecţie şi alarmare a incendiului.
Art. 42. - Depozitarea buteliilor cu gaze presurizate:
a) nu este permisă în aproprierea transformatoarelor electrice, rezervoarelor cu ulei,
structurilor care conţin
materiale combustibile sau în apropierea acelor locuri care prezintă pericol de incendiu;
b) trebuie efectuată de preferat în afara clădirilor; dacă acest
lucru nu este posibil, se iau măsuri pentru minimizarea pericolului de explozie şi pentru ca o eventuală explozie să nu afecteze SSCE importante pentru securitatea nucleară sau personalul centralei.
Limitarea efectelor
Art. 43. - Acolo unde pericolele de explozie nu pot fi
eliminate trebuie luate măsuri
pentru limitarea efectelor acestora.
SECŢIUNEA a 2-a
Detecţia, alarmarea şi stingerea incendiilor
Cerinţe
generale
Art. 44. - (1) Acolo unde sunt creditate ca
elemente active ale protecţiei
la incendiu, sistemele de detecţie, alarmare şi
stingere a incendiului trebuie să asigure capacitatea de a detecta din timp şi de a stinge prompt incendiul, iar un defect singular al acestor
sisteme nu trebuie să le
diminueze capacitatea de detectare şi stingere.
(2) Acolo unde sistemele de detecţie, alarmare şi stingere a incendiilor sunt creditate pentru protecţia la incendiu ca urmare a unui eveniment
bază de proiect aceste sisteme
trebuie proiectate astfel încât să reziste efectelor acestui eveniment.
(3) Toate sistemele de stingere a incendiilor trebuie
proiectate şi amplasate astfel
încât funcţionarea lor normală sau intempestivă ori defectarea lor să nu afecteze menţinerea
funcţiilor de securitate
nucleară.
Art. 45. - Toate sistemele de detecţie şi alarmare a incendiilor trebuie să fie complet operaţionale
înainte de aducerea combustibilului nuclear pe amplasament şi trebuie să fie disponibile suficiente echipamente de stingere a incendiilor
pentru protecţia
combustibilului în tranzit şi
pe perioada de depozitare. Toate sistemele de stingere a incendiilor trebuie să fie complet disponibile înainte de încărcarea iniţială a
combustibilului în reactor.
PARAGRAFUL 1
Sisteme de detecţie şi
alarmare
Cerinţe
generale
Art. 46. - (1) Unitatea trebuie prevăzută cu un sistem fiabil de detecţie automată a
incendiului pentru fiecare compartiment sau celulă de incendiu şi de
alarmare detaliată în camera
de comandă principală, astfel încât să existe timp suficient de răspuns pentru stingere, evacuare sau pentru
alte acţiuni necesare limitării efectelor incendiului, cu excepţia zonelor unde se poate demonstra că asemenea sisteme nu sunt practice sau nu
sunt necesare.
(2) Sistemele de detecţie şi alarmare
trebuie prevăzute cu sisteme
neîntreruptibile de alimentare cu energie electrică şi cabluri de
alimentare corespunzătoare,
rezistente la foc.
Detecţia
Art. 47. - (1) Detectorii de incendiu trebuie
selectaţi şi poziţionaţi în
conformitate cu rezultatele analizei de pericol la incendiu, acordându-se atenţie:
a) accesibilităţii pentru întreţinere
şi testare şi reducerii alarmelor false;
b) flexibilităţii, pentru a se permite adăugarea sau repoziţionarea
detectorilor în timpul punerii în funcţiune şi/sau în
timpul funcţionării unităţii;
c) declanşării lor nedorite de către factori de mediu, cum ar fi căldura solară.
(2) Trebuie să se ţină seama de faptul că există componente în câmpul tehnologic al sistemului de detecţie, cum sunt circuitele electronice, ale căror performanţe pot fi afectate pe termen lung de intensităţile mari ale câmpului radiaţiilor ionizante; dacă este necesar, trebuie utilizaţi detectori a căror funcţionare nu
este influenţată de prezenţa radiaţiilor ionizante;
ecranarea detectorilor împotriva radiaţiilor ionizante nu trebuie să compromită funcţia detectorului; componentele sensibile
ale sistemului de detecţie din
câmpul tehnologic trebuie poziţionate în zone cu o intensitate scăzută a radiaţiei ionizante sau trebuie asigurată ecranarea lor.
(3) Dispozitivele de detecţie şi semnalizare şi circuitele aferente trebuie poziţionate şi protejate într-un astfel de mod încât defectarea acestora datorată incendiului să nu aibă loc
înainte ca incendiul să fie
detectat şi semnalizat.
Alarmarea
Art. 48. - Sistemul de alarmare la incendiu trebuie să monitorizeze componentele sistemelor de
protecţie la incendiu, cum
sunt vanele principale de izolare ale sistemului de alimentare cu apă de incendiu, armăturile automate de declanşare a sistemelor de stingere pe bază de apă, starea
pompelor de apă de incendiu şi nivelul din rezervoarele de apă de incendiu, armăturile automate de descărcare a gazelor, pulberilor stingătoare şi a spumei,
sistemele de evacuare a fumului cu acţionare automată,
precum şi alte componente care
fac parte din sistem.
Art. 49. - (1) Sistemul de alarmare la incendiu trebuie
să furnizeze cel puţin următoarele informaţii:
a) alarme sonore şi vizuale;
b) indicarea funcţiilor de control iniţiate direct de sistemul de detecţie la incendiu;
c) indicarea locului de unde provine semnalul de
alarmare, prin localizarea dispozitivului sau prin localizarea compartimentului
ori zonei de incendiu;
d) situaţia alimentării cu
energie a sistemelor de detecţie
şi de alarmare la incendiu;
e) indicarea apariţiei unor condiţii
anormale în sistemele de stingere a incendiului.
(2) Sistemul de alarmare la incendiu va furniza alarme
sonore şi optice în camera
principală de comandă a unităţii şi la serviciul
privat pentru situaţii de
urgenţă de pe amplasament.
(3) Trebuie să existe mijloace de alarmare a incendiului în întreaga unitate; în
locurile cu un nivel ridicat de zgomot trebuie prevăzută, după caz, semnalizarea stroboscopică.
(4) Trebuie prevăzută o sursă de alimentare cu energie astei încât
alimentarea sistemului de detecţie şi alarmare a
incendiului să fie asigurată un timp suficient pentru ca sistemul să îşi îndeplinească
funcţiile.
PARAGRAFUL 2
Sisteme de stingere a incendiilor
Cerinţe
generale
Art. 50. - (1) Sistemele de stingere şi/sau măsurile de separare la foc trebuie să corespundă
pericolelor la incendiu identificate în API.
(2) Acolo unde protecţia la incendiu a SSCE importante pentru securitatea nucleară este realizată prin sistemele de stingere a incendiului ca mijloace principale de
stingere, aceste sisteme de stingere trebuie să aibă capacitatea
corespunzătoare, fără a fi necesare echipamentele-suport sau de intervenţie din exteriorul centralei.
Art. 51. - La proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor şi instalaţiilor de stingere a incendiilor se vor respecta prevederile
Normativului pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, indicativ NP 086-05, în măsura în care acestea nu contravin altor
reglementări.
Sisteme fixe de stingere a incendiilor
Art. 52. - Se prevăd sisteme fixe de stingere a incendiilor, după caz, acolo unde:
a) zonele unităţii prezintă densităţi de sarcini termice importante;
b) zonele unităţii nu prezintă
densităţi de sarcini termice
importante, dar prezintă mediu
de propagare rapidă a focului
datorită conţinutului de materiale combustibile şi condiţiilor fizice existente;
c) zonele sau echipamentele au potenţial de întreţinere a incendiului;
d) zonele sunt inaccesibile sau accesul în aceste zone
este dificil;
e) intervenţia nu este posibilă
datorită pericolelor
existente;
f) incendiul are potenţialul de a afecta SSCE importante pentru securitatea nucleara.
Acţionarea
automată
Art. 53. - Toate sistemele fixe de stingere a
incendiilor trebuie prevăzute
cu acţionare automată şi cu sisteme de acţionare
manuală proiectate să reziste acţiunii incendiului pe durata de timp necesară acţionării lor de către operatori.
Art. 54. - Sistemele fixe de stingere a incendiilor cu
acţionare automată trebuie prevăzute cu mijloace de oprire manuală, pentru a permite întreruperea acţionărilor
intempestive.
Considerarea efectelor dăunătoare
Art. 55. - Proiectarea fiecărui sistem fix de stingere a incendiilor trebuie să se bazeze pe evaluarea incendiilor bază de proiect pentru zona pe care o
protejează, astfel încât
sistemul să stingă incendiul în cea mai eficientă manieră. In plus, următorii
factori trebuie luaţi în considerare:
a) efectele dăunătoare ale eliberării agenţilor de stingere asupra echipamentelor care ard şi asupra altor echipamente aflate în aceeaşi zonă de incendiu, cum sunt: inundaţiile, încărcările suplimentare ale structurilor,
scurtcircuitele, efectele de răcire, presurizarea, coroziunea;
b) considerente legate de protecţia muncii pentru operatori şi echipele de intervenţie, cum sunt şocurile electrice sau gazele toxice.
Sistemele de stingere pe bază de gaze
Art. 56. - (1) Trebuie să se renunţe la sistemele
de stingere cu halon, în contextul internaţional al eliminării
acestui tip de agent de stingere a incendiilor.
(2) Zonele în care se renunţă la sistemele de stingere cu halon trebuie protejate prin una sau
mai multe combinaţii ale următoarelor măsuri, după caz, iar
proiectul specific trebuie să se
bazeze pe analiza pericolelor de incendiu în zonele în cauză:
a) îmbunătăţirea prevenirii
incendiului şi utilizarea
barierelor de foc;
b) echiparea cu un sistem fiabil de detecţie a focului pentru a asigura stingerea în
timp util a incendiului;
c) instalarea unui alt sistem, aprobat, de stingere cu
gaz.
(3) Agentul gazos de stingere poate afecta
semnificativ abilitatea operatorilor din camera de comandă a centralei în îndeplinirea atribuţiilor şi în consecinţă
aceste efecte trebuie luate în considerare în procesul de selectare a
sistemului de stingere şi în
detaliile de proiectare.
Sisteme de stingere pe bază de pulberi sau alţi
agenţi chimici
Art. 57. - Tipul pulberii sau al agentului chimic
trebuie selecţionat în aşa fel încât să fie compatibil cu pericolul identificat de analiza pericolelor de
incendiu.
Art. 58. - Trebuie acordată atenţie utilizării acestor sisteme în zone în care este
posibilă contaminarea cu
materiale radioactive. De asemenea, trebuie luată în considerare posibilitatea colmatării filtrelor.
Sistemele de stingere pe bază de apă
Art. 59. - (1) Sistemele de stingere pe bază de apă trebuie să fie în
permanenţă conectate la o sursă adecvată şi fiabilă de apă de incendiu.
(2) Următorii factori trebuie luaţi în cosiderare la proiectarea sistemelor de stingere pe bază de apă: tipurile şi
caracteristicile hidraulice, geometrice şi funcţionale ale
capetelor de sprinklere sau ale armăturilor de descărcare,
amplasarea şi distanţele dintre acestea, temperaturile de
declanşare şi timpul de răspuns al dispozitivelor de acţionare sau al capetelor de sprinklere, intensităţile de stropire, debitele specifice ale
capetelor şi duzelor de
refulare a apei şi altele.
Art. 60. - Potenţialele căi de
scurgere a apei spre echipamentele electrice şi de control al unităţii trebuie identificate la proiectare. In acest sens trebuie să existe o coordonare între proiectanţii echipamentelor electrice şi proiectanţii clădirilor sau
structurilor pentru a reduce la minimum deteriorarea echipamentelor şi pierderea funcţiilor de proces sau de securitate.
Hidranţi
exteriori şi interiori
Art. 61. - Suplimentar faţă de alte măsuri de
protecţie la incendiu, toate
zonele accesibile ale centralei trebuie prevăzute cu un sistem de hidranţi exteriori sau interiori, cu excepţia acelor zone pentru care această măsură de protecţie nu este realizabilă practic sau nu este necesară.
Art. 62. - Clădirea reactorului trebuie prevăzută cu un sistem
de cămine de alimentare şi furtunuri, cu sistem de acţionare locală şi de la distanţă.
Art. 63. - Suficiente accesorii adecvate, cum sunt
furtunurile, reducţiile,
dispozitivele pentru obţinerea
spumei şi duzele, trebuie să fie disponibile în locaţii strategice pe amplasament, identificate
în analiza pericolelor de incendiu.
PARAGRAFUL 3
Sistemul de alimentare cu apă de incendiu
Cerinţe
generale
Art. 64. - (1) Sistemul de alimentare cu apă de incendiu trebuie dimensionat astfel
încât să furnizeze necesarul
de apă de incendiu pentru
cazurile postulate de incendiu cele mai defavorabile.
(2) Trebuie prevăzute două surse
separate şi sigure de apă filtrată. Poate fi acceptată o singură sursă, dacă aceasta este suficient de mare - lac natural sau artificial, râu
sau fluviu -, şi două puncte independente de alimentare.
(3) Acolo unde se utilizează rezervoare de apă
de incendiu, acestea trebuie să aibă împreună o capacitate dublă faţă de cea necesară,
fiecare din rezervoare fiind capabil să asigure 100% din necesarul de apă de incendiu; sursa de apă de incendiu trebuie să aibă o capacitate
suficientă pentru umplerea
fiecărui rezervor în timpul
teoretic pentru refacerea rezervei de apă de incendiu. Rezervoarele trebuie interconectate astfel încât
pompele de incendiu să poată aspira apă din oricare dintre ele sau din ambele. Fiecare rezervor trebuie să poată fi izolat în cazul unei defecţiuni.
(4) Distribuirea apei de incendiu trebuie să se facă printr-un circuit principal, în aşa fel încât apa să
ajungă pe două direcţii la fiecare conexiune.
(5) Pentru fiecare clădire trebuie să
existe cel puţin două branşamente la circuitul principal.
Art. 65. - (1) Apa de incendiu se utilizează numai în scopul stingerii incendiilor.
(2) Sistemul de distribuţie a apei de incendiu nu trebuie interconectat cu alte sisteme de
alimentare cu apă ale
centralei decât în scopul utilizării acestor sisteme ca rezervă de alimentare cu apă pentru sistemele de stingere a incendiilor sau pentru menţinerea unei funcţii de securitate în cazul producerii unui accident.
(3) Interconexiunile dintre sistemul de alimentare cu
apă de incendiu şi alte sisteme ale unităţii trebuie prevăzute cu vane de izolare menţinute închise în funcţionare normală,
echipate cu dispozitive de monitorizare a poziţiei.
Art. 66. - Pe amplasamentele cu mai multe unităţi se pot utiliza sursă de apă şi circuit
principal de distribuţie
comune, adecvat dimensionate pentru deservirea numărului respectiv de unităţi.
Vane de izolare
Art. 67. - (1) Utilizarea vanelor de izolare în
circuitul principal şi la
fiecare racordare se face astfel încât izolarea oricărui echipament, racord sau secţiune a circuitului principal să nu producă o
disfuncţionalitate în
alimentarea cu apă a
sistemelor şi echipamentelor
de stingere a incendiului din unitate.
(2) Vanele de izolare din sistemul de distribuţie a apei se prevăd cu indicatori vizuali locali de poziţie.
Aceste vane se amplasează la distanţă
suficientă faţă de pericolul de incendiu identificat
prin API pentru a nu fi afectate de incendiu.
Asigurarea necesarului de apă de incendiu
Art. 68. - (1) Sistemul de alimentare cu apă de incendiu trebuie să fie capabil să furnizeze debitul necesar sistemului fix de stingere cu cererea cea
mai mare de apă, plus
necesarul de apă la o presiune
adecvată alimentării hidranţilor, pentru durata teoretică de funcţionare a
sistemului de alimentare cu apă de incendiu, în conformitate cu cerinţele de proiectare.
(2) Sistemul de alimentare cu apă de incendiu trebuie supus unei analize
hidraulice pentru a stabili, prin calcul, existenţa unui debit şi a
unei presiuni adecvate în punctul cel mai îndepărtat al sistemului.
(3) Trebuie asigurate măsuri pentru prevenirea îngheţului părţilor sistemului ele alimentare cu apă de incendiu expuse temperaturilor joase.
Pompele de apă de incendiu
Art. 69. - (1) Pompele de apă de incendiu trebuie să fie redundante şi
adecvat separate de pericolul de incendiu, pentru a se asigura funcţionarea adecvată a sistemelor de stingere a incendiilor.
(2) Pompele de apă de incendiu trebuie prevăzute cu posibilitatea de control independent, cu pornire automată şi oprire manuală,
cu metode de acţionare şi surse de alimentare cu energie, de bază şi de rezervă.
Monitorizarea sistemului de alimentare cu apă de incendiu
Art. 70. - Trebuie monitorizate şi afişate într-o cameră
de comandă supravegheată de personal operativ următoarele semnale:
a) nivelul scăzut al rezervei de apă de incendiu;
b) întreruperea alimentării cu energie a pompelor de incendiu;
c) starea pompelor de incendiu;
d) temperatura în camera pompelor şi în rezervor; această monitorizare se poate efectua şi prin inspecţii frecvente şi măsurători de temperatură;
e) cantitatea de combustibil, în cazul în care se
folosesc pompe antrenate cu motoare cu combustie internă.
PARAGRAFUL 4
Intervenţia la incendiu
Identificarea pericolului pentru intervenţia la incendiu
Art. 71. - In situaţiile în care se anticipează necesitatea unei intervenţii pentru stingerea incendiilor, trebuie identificate pericolele
potenţiale pentru personalul
de intervenţie, incluzând
radiaţiile ionizante,
tensiunile înalte, produsele chimice toxice etc; pericolele identificate
trebuie luate în considerare în cadrul analizei pericolelor de incendiu şi la întocmirea planurilor de intervenţie la incendiu.
Accesul pentru intervenţia la incendiu
Art. 72. - (1) In zonele din interiorul clădirilor unităţii, pentru care necesitatea de intervenţie la incendiu este anticipată, trebuie prevăzute
căi de acces, intervenţie şi evacuare astfel stabilite, dimensionate, realizate, dispuse, alcătuite şi marcate încât să
asigure evacuarea persoanelor, precum şi circulaţia şi orientarea rapidă a forţelor de intervenţie
şi spaţiu pentru manevrarea echipamentelor de
intervenţie.
(2) Pe amplasament trebuie asigurate căi de acces şi circulaţie a
autospecialelor de intervenţie.
Art. 73. - (1) Căile de acces, intervenţie şi evacuare
trebuie separate de celelalte spaţii prin elemente de construcţie cu rezistenţă şi comportare la foc corespunzătoare utilizării în condiţii de
siguranţă a căilor respective pe timpul incendiilor.
(2) Căile de acces, intervenţie şi evacuare
trebuie prevăzute, după caz, cu sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi sau de presurizare.
(3) Gabaritele căilor de acces, intervenţie şi evacuare nu
trebuie în nici un fel reduse prin depozitarea permanentă sau temporară a oricăror
materiale.
Căile
de evacuare în caz de incendiu
Art. 74. - (1) Căile de evacuare a personalului în caz de incendiu trebuie să îndeplinească cerinţele
normativelor tehnice de protecţie la incendiu în vigoare, cu excepţia clădirilor
nucleare, pentru care distanţa
până la cea mai apropiată cale de evacuare poate să depăşească distanţele maxime prevăzute.
(2) Căile
de evacuare din clădiri şi ieşirile clădirilor
trebuie prevăzute cu mijloace
de alarmare a incendiului.
(3) Căile
de evacuare trebuie marcate clar, astfel încât să fie uşor de
identificat. Marcajele trebuie să conducă către cele mai scurte rute sigure posibile.
Instalaţii de iluminat de siguranţă
Art. 75. - Trebuie prevăzute instalaţii
adecvate de iluminat de siguranţă pentru toate căile
de acces, intervenţie şi evacuare din unitate.
Sisteme de comunicaţie
Art. 76. - (1) Pentru toate căile de acces, intervenţie şi evacuare din
unitate trebuie prevăzut un
sistem fix de comunicaţii de
urgenţă, împreună cu o sursă sigură de
alimentare cu energie.
(2) Trebuie, de asemenea, prevăzută o soluţie alternativă de comunicaţie, cum
ar fi staţiile radio de
emisie-recepţie cu
caracteristici adecvate. Echipamentele trebuie testate înainte de încărcarea combustibilului nuclear în reactor,
pentru a demonstra că frecvenţele de transmisie şi puterile utilizate nu cauzează interferenţe cu alte sisteme ale unităţii.
PARAGRAFUL 5
Evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi
Cerinţe
generale
Art. 77. - Trebuie evaluate necesităţile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, inclusiv necesitatea unui sistem
dedicat care să îndeplinească aceste funcţii în scopul confinării produselor de combustie şi prevenirii propagării fumului, reducerii temperaturii şi facilitării acţiunilor de intervenţie la incendiu.
Sisteme dedicate pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi
Art. 78. - La proiectarea sistemelor de evacuare a
fumului şi a gazelor fierbinţi trebuie avute în vedere următoarele aspecte: sarcina termică, propagarea fumului, vizibilitatea,
toxicitatea, accesul echipelor de intervenţie, tipurile de sisteme fixe de stingere a incendiului utilizate şi aspectele radiologice.
Art. 79. - Dimensionarea sistemelor de evacuare a
fumului şi a gazelor fierbinţi se face în urma evaluării cantităţilor de fum şi căldură produse în incendiul bază de proiect pentru compartimentul sau celula de incendiu respectivă. Cel puţin următoarele locaţii trebuie prevăzute cu dispozitive şi sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi:
a) zonele unităţii care prezintă
densităţi de sarcini termice
importante datorate prezenţei
cablurilor electrice;
b) zonele unităţii care prezintă
densităţi de sarcini termice
importante datorate prezenţei
lichidelor inflamabile;
c) zonele unităţii ce conţin
sisteme importante pentru securitatea nucleară şi sunt în mod
normal ocupate de personal de operare, ca de exemplu camera principală de comandă.
PARAGRAFUL 6
Certificarea echipamentului de protecţie la incendiu
Art. 80. - Toate echipamentele de protecţie la incendiu trebuie certificate de către organizaţii abilitate prin lege să certifice asemenea echipamente.
SECŢIUNEA a 3-a
Limitarea propagării şi a efectelor incendiilor
PARAGRAFUL 1
Consideraţii generale
Cerinţe
generale
Art. 81. - La stabilirea măsurilor de limitare a propagării şi a efectelor
incendiilor trebuie avute în vedere următoarele obiective:
a) confinarea flăcărilor şi a efluenţilor incendiilor într-un spaţiu limitat, pentru a minimiza posibilităţile de propagare a incendiilor şi efectele acestora asupra locaţiilor adiacente;
b) existenţa unor căi sigure
de acces şi de evacuare a
personalului;
c) existenţa unor căi sigure
de acces al echipelor de intervenţie şi de acces la
mijloacele de acţionare manuală a sistemelor de protecţie la incendiu;
d) existenţa dispozitivelor şi
sistemelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi produse de incendiu, acolo unde este necesar;
e) controlul răspândirii agenţilor
de stingere a incendiilor, în scopul prevenirii efectelor dăunătoare ale acestora asupra sistemelor importante pentru securitatea
nucleară;
f) menţinerea funcţiilor
generale de securitate nucleară prevăzute la art. 9
alin. (3).
Amplasare
Art. 82. - Amplasarea clădirilor şi a
echipamentelor, a sistemelor de ventilaţie şi a sistemelor
de protecţie la incendiu
trebuie luată în considerare
la stabilirea măsurilor de
atenuare a efectelor incendiilor.
Bariere de foc
Art. 83. - Pentru reducerea posibilităţilor de propagare a incendiului şi a efuenţilor acestuia, se prevăd prin proiect bariere de foc între sau în interiorul sistemelor
centralei.
Evaluarea rezistenţei la foc
Art. 84. - Evaluarea rezistenţei la foc a elementelor de construcţie se face în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice, specificaţiilor tehnice şi referenţialelor
aplicabile în vigoare şi
trebuie sa îndeplinească şi să asigure criteriile şi nivelurile de performanţă prevăzute de
acestea.
Inchiderile
Art. 85. - Dispozitivele de închidere montate pe
tubulaturile de ventilaţie,
sistemele de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi elementele de
protejare a golurilor din elementele cu roi de separare la incendiu, cum sunt:
uşi, clapete antifoc, obloane
antifoc, voleţi, suprafeţe vitrate şi altele se testează în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice, specificaţiilor tehnice şi
referenţialelor în vigoare
aplicabile şi trebuie să îndeplinească şi să asigure criteriile şi nivelurile de performanţă prevăzute de acestea.
Trecerile
Art. 86. - (1) Numărul trecerilor practicate în elementele de separare la incendiu
pentru cabluri şi conducte
trebuie menţinut la minim.
(2) Trecerile practicate în elementele de separare la
incendiu pentru cabluri şi
conducte trebuie etanşate cu
elemente ce au caracteristici de rezistenţă la foc echivalente elementelor de separare la incendiu.
(3) Etanşările trecerilor se proiectează astfel încât să prevină propagarea flăcărilor, să realizeze izolarea termică a părţii care nu este
expusă incendiului şi să reziste la impactul jetului de apă de la furtunurile de incendiu.
PARAGRAFUL 2
Separarea
Amplasarea la distanţe de siguranţă
Art. 87. - In locul elementelor de separare la incendiu
se poate utiliza amplasarea la distanţe de siguranţă,
acolo unde, după caz:
a) nu există materiale combustibile care să propage incendiul;
b) este evaluat transferul de căldură şi produse de
combustie, pentru toate incendiile bază de proiect din zona considerată, şi se poate
demonstra că nu există în acea zonă un risc inacceptabil pentru SSCE importante pentru securitatea
nucleară;
c) sunt prevăzute mijloace şi măsuri adecvate de prevenire a incendiilor.
Separarea între grupurile de sisteme de securitate
Art. 88. - (1) Separarea grupurilor de sisteme
de securitate ale unităţii
trebuie realizată astfel încât
cel puţin un grup să rămână disponibil în
caz de incendiu, pentru a îndeplini funcţiile generale de securitate nucleară.
(2) Grupurile de sisteme de securitate se separă prin bariere de foc, prin amplasarea la
distanţe de siguranţă sau printr-o combinare a celor două; separarea combinată trebuie astfel realizată încât căldura, fumul şi
alte efecte ale incendiului sau ale acţiunilor de protecţie
impotriva incendiilor să fie
reduse sub un nivel care să nu
conducă la afectarea SSCE
importante pentru securitatea nucleară şi/sau a
cablurilor ataşate acestor
sisteme.
(3) In interiorul fiecărui grup echipamentele, componentele şi cablurile redundante trebuie separate prin distanţare orizontală şi/sau verticală.
(4) Sunt exceptate de la prevederile prezentului
articol SSCE importante pentru securitatea nucleară, care nu sunt susceptibile de a fi avariate de un potenţial incendiu.
PARAGRAFUL 3
Ventilaţia
Cerinţe
generale
Art. 89. - Pentru îndeplinirea obiectivelor menţionate la art. 81, sistemele de ventilaţie trebuie proiectate astfel încât funcţionarea lor să nu compromită
compartimentarea la incendiu sau disponibilitatea sistemelor importante pentru
securitatea nucleară şi să nu contribuie la propagarea sau dezvoltarea incendiilor.
Clapete antifoc
Art. 90. - Trebuie prevăzute clapete antifoc pe canalele de ventilaţie, la limita compartimentelor de incendiu, la trecerea prin
barierele de incendiu; acolo unde propagarea fumului prin canalele de ventilaţie, gurile de aspiraţie a aerului viciat sau gurile de
introducere a aerului poate pune în pericol personalul şi/sau echipamentele, trebuie prevăzute clapete şi în interiorul unui compartiment de incendiu, la limita încăperilor aflate în acelaşi compartiment de incendiu; în situaţiile în care aceste măsuri sunt impracticabile, se evaluează efectele fumului şi ale gazelor fierbinţi generate de incendii şi se iau măsurile protective echivalente.
Art. 91. - Părţile sistemelor de
ventilaţie cum sunt canalele
de ventilaţie, camerele
ventilatoarelor şi filtrele,
amplasate în afara compartimentelor de incendiu, trebuie să aibă aceeaşi rezistenţă la foc ca şi compartimentele respective sau să poată fi izolate
de acestea prin clapete de foc cu rezistenţă la foc corespunzătoare.
Controlul ventilaţiei între zone
Art. 92. - In cazurile în care o zonă este ventilată printr-o altă zonă şi controlul ventilaţiei nu poate fi determinat numai în baza criteriilor de protecţie la incendiu, atunci este necesară evaluarea consecinţelor produşilor de combustie degajaţi într-un incendiu asupra SSCE importante pentru securitatea nucleară; acolo unde este necesar, trebuie prevăzute clapete antifoc în deschiderile de
evacuare ale camerei din amonte, pentru controlul manual de la distanţă al evacuării fumului şi
gazelor fierbinţi.
Amplasarea prizelor de aer proaspăt
Art. 93. - Prizele pentru alimentarea cu aer proaspăt în toate zonele trebuie dispuse la
distanţă de evacuările de aer, de gurile de evacuare a
fumului, precum şi de orice
zonă care prezintă pericol extern de incendiu, cum ar fi
transformatoarele electrice şi
rezervoarele de ulei; dacă o
asemenea poziţionare nu se
poate realiza, trebuie prevăzute
mijloace automate pentru închiderea admisiei aerului.
Camerele de comandă
Art 94. - Camera de comandă principală şi camera de comandă secundară trebuie prevăzute
cu sisteme separate de ventilaţie.
Ventilaţia căilor de
evacuare
Art. 95. - Ventilaţia căilor de
evacuare trebuie proiectată astfel
încât să reducă la minimum infiltrarea fumului în timpul
unui incendiu.
PARAGRAFUL 4
Pericole radiologiceîn caz de incendiu
Art. 96. - (1) Echipamentele care ar putea provoca
eliberări de substanţe radioactive în eventualitatea producerii
unui incendiu trebuie identificate în API.
(2) Aceste echipamente trebuie amplasate în
compartimente de incendiu separate, în care sarcinile termice fixe şi tranzitorii se menţin la minimum.
Art. 97. - (1) In cazul în care la proiectare se
identifică necesitatea ventilării compartimentelor de incendiu ce conţin materiale radioactive, în scopul
prevenirii directe sau prin crearea de condiţii pentru intervenţie
a unei eliberări mai mari de
substanţe radioactive se
disting următoarele situaţii:
a) se demonstrează că potenţialele eliberări de substanţe
radioactive nu depăşesc
limitele legale admisibile;
b) cantitatea de substanţe radioactive eliberate poate depăşi limitele legale admisibile; în această situaţie trebuie
prevăzute clapete antifoc sau
posibilitatea de închidere a sistemului de ventilaţie.
(2) In ambele situaţii de mai sus trebuie prevăzute măsuri pentru
monitorizarea aerului ventilat.
PARAGRAFUL 5
Consideraţii privind seismicitatea
Cerinţe
generale
Art. 98. - La proiectarea unităţii:
a) trebuie luate în considerare posibilitatea
izbucnirii unui incendiu şi
potenţialele defectări ale sistemelor de protecţie în timpul sau după producerea unui seism;
b) trebuie evaluate consecinţele incendiilor asupra acelor sisteme care conţin lichide şi gaze inflamabile şi care nu sunt calificate la seismul bază de proiect; în situaţia în care consecinţele evaluării sunt
inacceptabile, este obligatorie prevederea de mijloace de protecţie la incendiu sau bariere de foc
calificate la seism.
Calificarea la seism a sistemelor suport
Art. 99. - (1) Sistemele de protecţie la incendiu trebuie să fie prevăzute cu sisteme suport având acelaşi nivel de calificare seismică.
(2) In cazul în care sistemele de stingere a incendiului
sunt acţionate manual, trebuie
prevăzută o cale de acces la locul acţionării, calificată
seismic corespunzător.
Inceputuri de incendiu provocate de seism
Art. 100. - Se vor prevedea măsuri corespunzătoare
de stingere în zonele centralei în care pot apărea începuturi de incendiu după un seism. In acest sens se asigură un număr suficient
de stingătoare portative
pentru acele zone importante pentru funcţionarea centralei.
CAPITOLUL V
Cerinţe de protecţie la incendiu în fazele de construcţie şi
punere în funcţiune
SECŢIUNEA 1
Cerinţe de protecţie la incediu în faza de construcţie
Protecţia
unităţilor aflate în faza de
exploatare
Art. 101. - Pentru unităţile centralei, aflate în faza de exploatare, trebuie asigurată protecţia faţă de
pericolul de incendiu generat de unităţile adiacente aflate în faza de construcţie.
Riscuri temporare de incendiu
Art. 102. - (1) Zonele unităţilor în funcţiune
ale centralei nu trebuie folosite pentru depozitarea temporară a echipamentelor şi a materialelor utilizate în construcţia celorlalte unităţi ale centralei.
(2) Acolo unde unităţile de pe amplasament au o zonă comună pentru
depozitarea temporară a
echipamentelor şi a
materialelor utilizate în construcţia celorlalte unităţi trebuie luate măsuri
corespunzătoare de protecţie contra incendiului.
SECŢIUNEA a 2-a
Cerinţe de protecţie la incendiu în faza de punere în funcţiune
Punerea în funcţiune a sistemelor de protecţie la incendiu
Art. 103. - Sistemele permanente de detecţie, alarmare şi stingere a incendiilor, precum şi sistemele suport aferente trebuie puse în stare de funcţionare conform procedurilor aprobate în
programul de protecţie la
incendiu pentru faza de punere în funcţiune a unităţii.
Intervenţia la incendiu
Art. 104. - De la momentul începerii punerii în funcţiune a unităţii trebuie să fie
disponibilă, în fiecare tură, o echipă de intervenţie,
organizată şi antrenată în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Inspectarea şi testarea sistemelor de detecţie, alarmare şi
stingere a incendiilor
Art. 105. - La punerea în funcţiune a unităţii, în
afara cerinţelor generale de
punere în funcţiune pentru
sistemele de proces ale unităţii,
toate sistemele de detecţie,
alarmare şi stingere a
incendiilor trebuie inspectate şi testate în conformitate cu specificaţiile tehnice ale acestor sisteme şi cu procedurile specifice acestei faze.
Verificarea barierelor de foc
Art. 106. - Trebuie inspectate în teren, de către personal cu experienţă în sisteme de protecţie la incendiu şi cunoştinţe privind evaluarea pericolelor de
incendiu pentru unitate, toate componentele barierelor de foc, inclusiv pereţii şi planşeele
calificate la incendiu, protecţiile la foc ale structurilor metalice, etanşările trecerilor, uşile
rezistente la foc, clapetele antifoc şi clapetele de fum, dispozitivele de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, precum şi alte dispozitive cu funcţie protectivă la
incendiu; componentele active trebuie testate funcţional.
Revizia generală şi inspecţia
Art. 107. - La punerea în funcţiune a unităţii,
trebuie efectuată o evaluare
integrală, pe amplasament, a
sistemelor de protecţie la
incendiu pentru verificarea îndeplinirii cerinţelor de proiectare pentru aceste sisteme; rezultatele evaluării se consemnează conform procedurilor specifice acestei faze.
CAPITOLUL VI
Cerinţe de protecţie la incendiu în faza de exploatare
SECŢIUNEA 1
Prevenirea incendiilor
Pregătirea
personalului unităţii
Art. 108. - In cadrul programelor de pregătire, personalul unităţii trebuie instruit astfel încât să posede cunoştinţe de bază privind prevenirea incendiilor, să cunoască folosirea stingătoarelor
şi activităţile desfăşurate în situaţii
de incendiu, precum şi modul
de raportare a incendiilor.
Menţinerea
la minimum a inventarului de material combustibil
Art. 109. - In faza de exploatare a unităţii, materialele combustibile neesenţiale nu sunt permise în vecinătatea SSCE importante pentru securitatea
nucleară şi a cablurilor acestora, în interiorul
camerei principale şi
secundare de comandă şi în camerele în care este localizat
echipamentul asociat.
Art. 110. - Trebuie stabilite şi implementate proceduri administrative pentru controlul eficient al
materialelor combustibile pe întregul amplasament. Aceste proceduri scrise
reglementează controlul livrării, depozitării, manipulării,
transportului şi utilizării materialelor combustibile solide,
lichide şi gazoase.
Art. 111. - Trebuie stabilite şi implementate proceduri scrise pentru minimizarea cantităţii de material combustibil tranzitoriu,
în special materiale pentru ambalare, în zonele identificate ca importante
pentru securitatea nucleară a
unităţii. Aceste materiale se
îndepărtează imediat după terminarea activităţii sau la intervale regulate sau se depozitează temporar în recipiente sau zone de
depozitare aprobate.
Art. 112. - Trebuie păstrate înregistrări
ce documentează sarcina termică existentă estimată sau
calculată şi sarcina termică maxim admisibilă în fiecare zonă -
compartiment de incendiu/celulă de incendiu/cameră
- identificată ca importantă pentru securitatea nucleară.
Art. 113. - Trebuie stabilite şi implementate măsuri
de inspecţie periodică a zonelor importante pentru securitatea
nucleară cu scopul evaluării sarcinilor termice şi a condiţiilor de curăţenie şi pentru a asigura menţinerea liberă a căilor de
evacuare şi a celor pentru
accesul echipelor de intervenţie
la incendiu.
Art. 114. - Trebuie stabilite şi implementate proceduri de control administrativ al sarcinilor
termice temporare în zonele importante pentru securitatea nucleară în timpul activităţilor de modificare sau întreţinere. Aceste proceduri trebuie să aibă ca obiect confinarea şi depozitarea materialelor combustibile solide, lichide şi gazoase în relaţie cu alte materiale periculoase cum ar fi agenţii oxidanţi.
Art. 115. - Trebuie stabilită şi implementată o procedură pentru emiterea permiselor de lucru, ce necesită revizia şi aprobarea lucrărilor
propuse înainte de începerea lor, pentru determinarea potenţialului efect al lucrărilor asupra protecţiei la incendiu. Personalul responsabil cu
revizia propunerilor de lucrări
evaluează sarcinile termice
temporare implicate şi
recomandă măsuri de protecţie la incendiu adiţionale
acolo unde este cazul, cum ar fi dotarea cu sau suplimentarea numărului de stingătoare de incendiu portative sau instituirea supravegherii.
Art. 116. - (1) Trebuie stabilite şi implementate proceduri administrative
pentru controlul depozitării,
manipulării, transportului şi utilizării solidelor şi
lichidelor inflamabile sau combustibile în zonele importante pentru securitatea
nucleară.
(2) Pentru materiale combustibile solide:
a) trebuie restricţionată utilizarea
lemnului sau a altor materiale combustibile. Acolo unde se permite utilizarea,
aceste materiale trebuie tratate sau acoperite pentru a întârzia propagarea flăcărilor;
b) trebuie restricţionată utilizarea
filtrelor de carbon şi a răşinilor schimbătoare de ioni stocate în stare uscată; cantităţi mari
din aceste materiale se păstrează în zone de depozitare cu rezistenţă adecvată la foc şi măsuri de protecţie la incendiu adecvate;
c) trebuie restricţionată depozitarea
materialelor combustibile cum sunt hârtia sau îmbrăcămintea de protecţie; cantităţi mari din aceste materiale se păstrează în zone de
depozitare cu rezistenţă
adecvată la foc şi măsuri de protecţie
la incediu adecvate.
(3) Pentru materiale combustibile lichide:
a) cantităţile de lichide combustibile sau inflamabile introduse în zonele
importante pentru securitatea nucleară în timpul lucrărilor
de modificare sau întreţinere
trebuie limitate la necesarul zilnic;
b) trebuie utilizate, în măsura în care este posibil, numai recipiente aprobate pentru
utilizarea şi transportul
lichidelor combustibile sau inflamabile. Deschiderile acestor recipiente
trebuie prevăzute cu închideri
pe bază de resort. Trebuie
evitat transportul lichidelor combustibile sau inflamabile în recipiente
deschise;
c) pentru depozitarea în zonele de lucru a unor cantităţi mici de lichide combustibile sau
inflamabile trebuie utilizate cabinete adecvate, aprobate în acest scop;
d) toate recipientele ce conţin lichide combustibile sau inflamabile trebuie să fie clar şi vizibil etichetate;
e) zonele desemnate pentru depozitarea cantităţilor importante de lichide combustibile
sau inflamabile trebuie separate de zonele adiacente prin elemente de construcţie cu rol de separare la incendiu sau prin
distanţă şi trebuie semnalizate prin amplasarea de
indicatoare de avertizare.
Controlul surselor de aprindere
Art. 117. - Trebuie stabilite şi implementate proceduri pentru controlul surselor de aprindere
existente şi potenţiale pe amplasament. Aceste proceduri
trebuie să includă masuri pentru:
a) restricţionarea fumatului la zonele special amenajate;
b) limitarea utilizării instalaţiilor
electrice provizorii.
Art. 118. - (1) Trebuie stabilite şi implementate proceduri pentru controlul
activităţilor de modificare
sau întreţinere ce necesită utilizarea sau implică producerea unei surse de aprindere.
Aceste lucrări trebuie
controlate printr-un sistem de permise de lucru cu focul, ce stabileşte managementul, supravegherea,
autorizarea şi efectuarea lucrărilor, inspecţia zonei de lucru, desemnarea unui supraveghetor, după caz, şi accesul în cazul în care este necesară intervenţia.
(2) Personalul implicat în elaborarea, emiterea şi utilizarea permiselor de lucru cu focul
trebuie instruit corespunzător.
Pericolul de incendiu în timpul activităţilor de modificări şi reparaţii în unitate
Art. 119. - In vederea dispunerii de măsuri protective şi de reducere a riscului de incendiu, planurile activităţilor de întreţinere sau modificare, permanente sau temporare, privind sisteme sau
echipamente ale unităţii
trebuie analizate de persoane special desemnate şi pregătite în
acest sens; se efectuează o
evaluare a impactului asupra protecţiei la incendiu pentru asemenea modificări.
Inspecţia,
întreţinerea şi testarea măsurilor de protecţie
la incendiu
Art. 120. - Trebuie stabilit şi implementat un program complet de inspecţie, întreţinere şi testare adecvată a tuturor măsurilor
de protecţie la incendiu
pasive şi active, inclusiv
echipamentele de intervenţie
manuală la incendiu, din toate
zonele centralei şi în special
a celor importante pentru securitatea nucleara.
Art. 121. - Programul de inspecţie, întreţinere şi testare a măsurilor de protecţie
la incendiu trebuie să includă:
a) barierele de foc şi componentele structurale ale clădirilor, inclusiv etanşările trecerilor prin barierele de foc;
b) închiderile barierelor de foc, cum sunt uşile rezistente la foc şi clapetele de foc;
c) elementele de separare aplicate local, cum sunt
izolaţiile cablurilor şi acoperirile pentru întârzierea propagării focului;
d) sistemele de detecţie şi alarmare a
incendiilor, inclusiv detectorii de gaze inflamabile;
e) instalaţiile de iluminat de siguranţă;
f) sistemele fixe de stingere pe bază de apă, gaze, pulberi stingătoare sau alte tipuri de agenţi de stingere;
g) sistemul de alimentare cu apă de incendiu; h) hidranţii interiori şi exteriori;
i) stingătoarele de incendiu;
j) sistemele de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi sistemele de presurizare;
k) sistemele de comunicaţie prevăzute pentru
a fi utilizate în situaţia
producerii unui incendiu;
l) echipamentele pentru intervenţia manuală în caz de incendiu, inclusiv vehiculele de intervenţie;
m) echipamentele şi îmbrăcămintea de protecţie pentru aplicaţii
radiologice;
n) căile
de evacuare a utilizatorilor şi
de acces al personalului de intervenţie;
o) procedurile de urgenţă.
Art. 122. - (1) Pentru măsurile pasive şi
active de protecţie la
incendiu importante pentru securitatea nucleară trebuie stabilite şi
documentate nivelurile minime de disponibilitate şi măsurile de
protecţie compensatorii, cu
caracter temporar, ce trebuie întreprinse în eventualitatea în care nivelul
minim de disponibilitate nu este menţinut.
(2) Trebuie, de asemenea, stabilite, documentate şi revizuite intervalele de timp permise
pentru implementarea măsurilor
compensatorii temporare.
Art. 123. - Defectările măsurilor
pasive şi active de protecţie la incendiu trebuie înregistrate în
conformitate cu procedurile unităţii pentru înregistrarea defectelor; trebuie determinate cauzele
acestor defecte şi luate măsuri pentru prevenirea repetării acestor defectări.
Inregistrarea şi analiza evenimentelor privitoare la incendiu
Art. 124. - (1) Evenimentele care privesc protecţia împotriva incendiilor a unităţii trebuie înregistrate detaliat, în
conformitate cu procedurile aprobate în unitate pentru înregistrarea
evenimentelor.
(2) Se recomandă analiza unor evenimente privitoare la incendiu care au avut loc la
centrale nuclearoelectrice similare şi utilizarea concluziilor la îmbunătăţirea protecţiei la incendiu â unităţii.
SECŢIUNEA a 2-a
Organizarea intervenţiei în caz de incendiu
Art. 125. - (1) Organizarea intervenţiei în caz de incendiu trebuie să aibă drept suport o strategie de intervenţie în caz de incendiu pentru fiecare zonă a unităţii
identificată ca fiind
importantă pentru securitatea
nucleară, inclusiv pentru
acele zone care pot expune pericolului de incendiu zonele importante pentru
securitatea nucleară a unităţii sau care sunt importante pentru protecţia materialelor radioactive. Aceste
strategii trebuie să conţină informaţii
suplimentare celor conţinute
în planurile generale de urgenţă ale unităţii,
trebuie actualizate periodic şi
utilizate în pregătirea
personalului. Strategiile stabilite pentru fiecare zonă trebuie să conţină:
a) căile
de acces şi de evacuare pentru
personalul de intervenţie;
b) locaţiile SSCE importante pentru securitatea nucleară;
c) sarcinile termice;
d) pericolele de incendiu specifice, inclusiv
posibilitatea reducerii capabilităţilor de intervenţie
datorată unor evenimente
externe;
e) pericolele radiologice, de explozie, toxice,
tensiuni înalte;
f) măsuri
de protecţie la incendiu
existente, pasive şi active;
g) restricţiile în utilizarea anumitor agenţi de stingere şi
alternativele posibile;
h) locaţiile SSCE importante pentru securitatea nucleară sensibile la căldură sau fum;
i) alimentarea cu apă pentru intervenţia
manuală;
j) sistemele de comunicaţie utilizate de personalul de intervenţie.
Art. 126. - (1) Intervenţia la incendiu şi
pentru salvarea persoanelor se asigură potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 60/1997, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 212/1997, cu modificările şi completările ulterioare, de către serviciul privat pentru situaţii de urgenţă cu asistenţa
tehnică a inspectoratelor
pentru situaţii de urgenţă.
(2) Documentaţia unităţii trebuie
să furnizeze o descriere clară a capabilităţilor de intervenţie
în caz de incendiu pentru acele zone identificate ca importante pentru
securitatea nucleară.
(3) Trebuie stabilite şi actualizate proceduri scrise care definesc clar responsabilităţile şi acţiunile
personalului în cazul izbucnirii unui incendiu în centrală.
Art. 127. - (1) Dacă pentru intervenţia
la incendiu este asigurat sprijinul unui serviciu profesionist sau voluntar
pentru situaţii de urgenţă, trebuie desemnat personal din fiecare
schimb de lucru din unitate pentru păstrarea legăturii
cu acest serviciu şi trebuie
clar stabilite autoritatea şi
ierarhia de comandă la locul
incendiului.
(2) Intre personalul unităţii şi serviciul
voluntar sau profesionist trebuie să existe o coordonare adecvată, pentru a asigura familiarizarea personalului serviciului voluntar
sau profesionist din afara amplasamentului cu condiţiile şi pericolele
specifice unităţii.
Art. 128. - Organizarea serviciului privat pentru situaţii de urgenţă, nivelul minim de personal, echipamentele necesare şi pregătirea personalului trebuie documentate, iar respectarea cerinţelor trebuie confirmată de o persoană competentă.
Art. 129. - (1) Membrii serviciului privat pentru situaţii de urgenţă de pe amplasament trebuie să fie fizic capabili să îşi îndeplinească sarcinile şi să urmeze un
program oficial de pregătire
înainte de selectarea în echipa de intervenţie.
(2) Pregătirea periodică
teoretică, practică şi prin simulări
asigurată pentru această echipă trebuie documentată şi trebuie păstrate înregistrări actualizate. Lecţiile învăţate
trebuie diseminate şi incluse
în programul de pregătire.
(3) Trebuie efectuată o pregătire
specială a conducătorilor de echipă pentru a se asigura competenţa acestora de a evalua potenţialele consecinţe
ale incendiilor asupra securităţii nucleare şi de a
face recomandări personalului
din camera de comandă.
SECŢIUNEA a 3-a
Pregătirea personalului
Art. 130. - Personalul centralei şi personalul contractor trebuie instruit
în domeniul protecţiei la
incendiu în unitate şi al
responsabilităţilor în caz de
incendiu, înainte de a-şi
începe activitatea în unitate. Pregătirea trebuie să
includă:
a) politica de protecţie la incendiu în unitate;
b) cunoaşterea pericolelor de incendiu specifice, inclusiv limitările sarcinilor termice în diferite zone şi, după caz, pericolele radiologice asociate;
c) importanţa controlului materialelor combustibile şi al surselor de aprindere şi potenţialul
impact al acestora asupra sarcinilor termice permise în diferite zone;
d) mijloace de raportare a incendiilor;
e) recunoaşterea alarmelor de incendiu sonore şi vizuale;
f) căi
de evacuare de urgenţă în caz
de incendiu;
g) tipurile de echipamente de stingere a incendiilor
existente şi utilizarea lor la
stingerea incendiilor în faza iniţială.
Art. 131. - (1) Pentru personalul implicat în operare,
întreţinere şi intervenţie în caz de incendiu, inclusiv pentru personalul contractor,
trebuie să se asigure o pregătire specializată în domeniul protecţiei la incendiu. Programul de pregătire specializată
trebuie să conţină:
a) importanţa menţinerii
integrităţii şi operabilităţii măsurilor pasive
şi active de protecţie la incendiu prin efectuarea de inspecţii regulate, de lucrări de întreţinere de rutină şi neplanificate şi de teste funcţionale
periodice ale sistemelor şi
echipamentelor;
b) detalii de proiectare şi operare a măsurilor
de protecţie la incendiu
instalate în centrală pentru a
asigura, prin întreţinerea
eficientă, operabilitatea
sistemelor şi echipamentelor;
c) impactul direct şi indirect asupra protecţiei la incendiu al modificărilor unităţii şi efectele acestora asupra integrităţii şi operabilităţii măsurilor de protecţie la incendiu;
d) pregătirea personalului care iniţiază sau autorizează activităţi ce implică lucrul
cu focul şi a personalului
desemnat supraveghetor al acestor activităţi;
e) familiarizarea cu locaţiile SSCE importante pentru securitatea nucleară;
f) familiarizarea cu locaţiile măsurilor de
protecţie la incendiu în
unitate;
g) simulări periodice pentru a verifica înţelegerea atribuţiilor
şi responsabilităţilor în cazul unui incendiu; trebuie păstrate înregistrări ale exerciţiilor
şi ale lecţiilor învăţate din aceste exerciţii.
(2) Programul de pregătire se documentează şi trebuie să includă:
a) identificarea necesităţilor specifice de pregătire;
b) materialele suport de curs;
c) evaluare periodică.
(3) Programul de pregătire trebuie să
includă atât pregătirea iniţială, cât şi recalificarea periodică.
(4) Activităţile incluse în programul de pregătire trebuie desfăşurate
în conformitate cu sistemul de management al calităţii şi trebuie
documentate în cadrul sistemului de management al înregistrărilor.
(5) Conţinutul, completitudinea, eficienţa şi adecvarea
programului de pregătire
trebuie revizuite periodic.
CAPITOLUL VII
Cerinţe de protecţie la incendiu în faza de dezafectare
Obiectivul programului de protecţie la incendiu pentru faza de dezafectare
Art. 132. - Sistemele, structurile, componentele şi echipamentele unităţii aflate în stare nedezafectată, în curs de dezafectare sau dezafectate
trebuie să nu expună radiologie şi/sau la eliberări
de substanţe radioactive
personalul participant la faza de dezafectare, publicul, proprietatea şi mediul înconjurător, în situaţia
izbucnirii unui incendiu în unitatea aflată în faza de dezafectare.
SECŢIUNEA 1
Obligaţii în faza de dezafectare
Programul de protecţie la incendiu
Art. 133. - Titularul autorizaţiei are obligaţia să pregătească, ţinând cont de vârsta centralei, programul
de protecţie la incendiu
pentru faza de dezafectare.
Art. 134. - Programul de protecţie la incendiu pentru faza de dezafectare trebuie să includă elementele de bază descrise în anexa nr. 2, aplicabile acestei faze.
SECŢIUNEA a 2-a
Dezafectare - stadiile
1 şi 2
Inventarul materialelor combustibile
Art. 135. - In stadiul 1 al dezafectării se revizuieşte inventarul de materiale combustibile şi se evaluează consecinţele incendiilor potenţiale; măsurile de protecţie
la incendiu se justifică în
concordanţă cu analiza
pericolelor de incendiu pentru faza de dezafectare.
Detecţia
şi alarmarea incendiilor
Art. 136. - Sistemul de detecţie şi alarmare
trebuie să rămână funcţional şi să alarmeze un corp permanent de intervenţie de pe amplasament sau din afara acestuia.
Căi de
evacuare de urgenţă
Art. 137. - Pentru siguranţa personalului participant la dezafectarea unităţii, în zonele accesibile trebuie să rămână disponibile căi de evacuare de urgenţă în caz de incendiu.
Sursele de apă de incendiu
Art. 138. - Se menţine în stare de funcţionare pe toată durata
operaţiunilor de dezafectare
acea parte a sistemului de apă
de incendiu considerată
necesară în urma analizei
pericolelor de incendiu efectuată pentru această fază, în scopul asigurării alimentării cu apă cel puţin a sistemului de hidranţi, astfel încât să fie acoperite toate zonele accesibile din centrală.
Separarea
Art. 139. - Amplasarea la distanţe de siguranţă şi/sau separarea
prin bariere de foc trebuie prevăzute pentru protecţia
materialelor radioactive.
Protecţia
unităţilor aflate în faza de
exploatare
Art. 140. - In situaţia amplasamentelor cu mai multe unităţi învecinate, trebuie efectuată o analiză pentru a
stabili dacă unităţile aflate în exploatare pot fi afectate
de un potenţial incendiu în
unitatea aflată în
dezafectare; trebuie acordată
atenţie cablurilor electrice
care trec prin zonele supuse dezafectării.
SECŢIUNEA a 3-a
Dezafectare - stadiul
3
Hidranţi
Art. 141. - Sistemul de alimentare cu apă de incendiu, sistemele de stingere pe bază de apă şi sistemul de
hidranţi trebuie să rămână în funcţionare până ia încheierea ultimului stadiu al dezafectării.
Supravegherea
Art. 142. - După dezafectarea sistemelor de detecţie şi alarmare la
incendiu, detecţia şi alarmarea incendiului se asigură de către o persoană care
efectuează ronduri regulate pe
amplasament; aceste ronduri se asigură până la
finalizarea dezafectării.
Echipa de intervenţie
Art. 143. - In situaţia în care nu este disponibilă o echipă de
intervenţie din exteriorul
amplasamentului, se organizează personalul de pe amplasament astfel încât să se formeze o echipă de intervenţie în
caz de incendiu.
CAPITOLUL VIII
Autorizări
Art. 144. - Raportul preliminar de securitate, pe baza căruia se eliberează autorizaţia de
construcţie, trebuie însoţit de documentaţia privind API a unităţii, faza preliminară.
Art. 145. - Raportul final de securitate, pe baza căruia se eliberează autorizaţia de
funcţionare, trebuie însoţit de documentaţia privind API a unităţii, actualizată.
Prin această documentaţie trebuie demonstrat că au fost analizate şi evaluate toate pericolele de incendiu
privind SSCE importante pentru securitatea nucleară şi au fost
implementate măsurile
corespunzătoare protecţiei la incendiu.
CAPITOLUL IX
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 146. - Prezentele norme intră în vigoare de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Art. 147. - Intr-un interval de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor norme,
titularul autorizaţiei trebuie
să efectueze o evaluare a
conformităţii Programului de
protecţie la incendiu a unităţii cu cerinţele din prezentele norme şi trebuie să
stabilească şi să transmită spre
aprobare la CNCAN programul de implementare a acţiunilor rezultate în urma evaluării efectuate.
Art. 148. - Prevederile prezentelor norme nu sunt
limitative, ele se completează
cu dispoziţiile legale în
vigoare pentru prevenirea şi
stingerea incendiilor şi cu
prevederile normativelor tehnice specifice în materie. Lista actelor normative şi a reglementărilor tehnice conexe este prevăzută în anexa nr.
3.
Art. 149. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentele norme.
ANEXA Nr. 1 la norme
ABREVIERI SI DEFINIŢII
ALARA - As Low As Reasonably Achievable este principiul potrivit căruia solicitantul sau titularul de autorizaţie este obligat să
demonstreze că sunt
întreprinse toate acţiunile
pentru a asigura optimizarea securităţii nucleare şi a
radioprotecţiei, în sensul de
a asigura că toate expunerile,
inclusiv cele potenţiale, sunt
menţinute la cel mai scăzut nivel rezonabil posibil, luându-se în
considerare factorii tehnici, economici şi sociali.
Analiza pericolelor de incendiu este acea activitate sistematică de analiză şi evaluare pe baze deterministe a
pericolelor de incendiu, ce are drept scop determinarea incendiilor potenţiale şi a consecinţelor
acestor incendii într-o zonă
dată a unităţii.
Analiza probabilistică de securitate nucleară pentru evenimente de tip incendiu (Fire Probabilistic Safety
Assessment - Fire PSA) este o analiză de tip probabilistic ce are drept scop
evaluarea cuplului „probabilitate de apariţie a incendiului - consecinţele incendiului din punctul de vedere al securităţii nucleare" şi de stabilire şi trasare a graficului de acceptabilitate pentru un compartiment sau
o celulă de incendiu.
Bariera de foc este acea
barieră structurală, parţială sau totală, care este folosită pentru întârzierea propagării şi limitarea efectelor unui incendiu. Pot fi bariere de foc elemente
de construcţie cu rol de
separare la foc, de exemplu: pereţii exteriori, interiori, plafoanele, planseele şi protecţiile golurilor din acestea (uşi, trape, străpungeri
de ţevi sau cabluri).
Celulă de incendiu reprezintă o subdiviziune a unui compartiment de
incendiu în care protecţia la
incendiu este asigurată de măsuri specifice cum sunt separarea spaţială, sistemele fixe de stingere a incendiilor, controlul materialelor
combustibile etc.
Compartiment de incendiu reprezintă construcţia sau o parte a unei construcţii conţinând una
ori mai multe încăperi sau
alte spaţii, delimitate prin
elemente de construcţie cu
rezistenţă la foc calificată, destinate să îl izoleze de restul construcţiei în scopul limitării propagării
incendiului, pe o durată
determinată. Suprafeţele compartimentelor de incendiu se
stabilesc în funcţie de riscul
de incendiu existent, destinaţie,
alcătuire şi de rezistenţa la foc a construcţiei.
Densitate a sarcinii termice este raportul dintre sarcina termică S şi suprafaţa compartimentului de incendiu: qs
= Sa/As (MJ/m2), unde As este suma
ariilor pardoselilor ce alcătuiesc
spaţiul luat în considerare.
Defectare de cauză comună este defectarea a două sau mai multe SSCE, produsă de un singur eveniment sau cauză. Condiţiile de ambient, deficienţele de proiectare, fabricaţie, construcţie sau
erorile de operare, întreţinere
ori evenimentele externe sunt exemple de cauze care pot duce la defectări de cauză comună.
Dezafectare reprezintă totalitatea activităţilor necesar a se desfăşura la o unitate a unei centrale
nuclearoelectrice oprită definitiv,
în vederea atingerii nivelului de eliberare de sub cerinţele de autorizare.
Dezafectare - stadiu 1 este
starea în care unitatea este oprită definitiv şi
supravegheată sistematic;
combustibilul nuclear poate fi depozitat în clădirea reactorului; nu se efectuează lucrări de
demontare sau de îndepărtare a
componentelor centralei; din clădirea reactorului se pot evacua materiale, echipamente şi structuri nenucleare.
Dezafectare - stadiu 2 este
starea în care combustibilul nuclear este evacuat în totalitate din clădirea reactorului nuclear; se execută majoritatea lucrărilor de dezafectare: decontaminare, demontare, tratare, condiţionare şi îndepărtare a
componentelor în conformitate cu planul de dezafectare aprobat; unitatea nu
îndeplineşte condiţiile de eliberare de sub cerinţele de autorizare.
Dezafectare - stadiu 3 este
starea în care combustibilul nuclear nu se mai află pe amplasament; unitatea este adusă la nivelul de eliberare de sub cerinţele de autorizare.
Funcţii generale de securitate nucleară sunt funcţiile generale care trebuie menţinute atât în condiţii normale de operare, cât şi în condiţii de
accident:
a) oprirea reactorului şi menţinerea
acestuia într-o stare de oprire sigură pentru o perioadă
de timp nedeterminată;
b) răcirea
combustibilului nuclear;
c) menţinerea barierelor fizice în calea eliberărilor de materiale radioactive;
d) monitorizarea stării unităţii şi furnizarea serviciilor suport necesare
pentru menţinerea funcţiilor a), b) şi c).
Eveniment de iniţiere reprezintă un eveniment singular care conduce la apariţia de evenimente anticipate în exploatare
sau la condiţii de accident şi care necesită iniţierea funcţiilor de securitate nucleară ale sistemelor centralei
nuclearoelectrice. Pentru evenimentele de iniţiere luate în considerare în proiectare se foloseşte sintagma „eveniment de iniţiere postulat".
Grup de sisteme de securitate este acel ansamblu de echipamente şi sisteme cu funcţii
de securitate rezultat prin împărţirea acestora în
ansambluri separate şi
independente. In concepţia CANDU,
există două asemenea ansambluri, numite grupuri de
securitate nucleară, care au
drept obiectiv asigurarea funcţiilor generale de securitate nucleară în situaţia apariţiei evenimentelor de iniţiere postulate de cauză comună; incendiile sunt considerate ca fiind evenimente de cauză comună. Apartenenţa
sistemelor speciale de securitate nucleară la aceste două
ansambluri este realizată în
baza principiului diversităţii,
independenţei şi separării.
Incendiu bază de proiect este acel incendiu potenţial luat în considerare ca eveniment de
iniţiere postulat la
proiectarea protecţiei la
incendiu sau în analiza pericolelor de incendiu într-o zonă dată a unităţii. Se
presupune că acest incendiu
potenţial postulat provoacă cele mai serioase avarii în zona
considerată în absenţa sistemelor automate sau manuale de
stingere a incendiului.
Material combustibil este
acel material susceptibil să
treacă în stare de combustie
în prezenţa focului sau a
temperaturilor înalte.
Organizaţiile concurente la (participante la, implicate în) protecţia împotriva incendiilor sunt acele persoane juridice de drept privat cu scop patrimonial,
competente în domeniul protecţiei
împotriva incendiilor, care în baza unui contract încheiat cu titularul
autorizaţiei desfăşoară activităţi tehnice
specifice privind protecţia
împotriva incendiului a unităţii
în fazele de proiectare, construcţie-montaj, punere în funcţiune, exploatare şi
dezafectare. Aceste organizaţii
se supun regimului de asigurare a calităţii pentru obiective nucleare stabilit prin normele de asigurare a
calităţii în domeniul nuclear.
Organizaţia de exploatare este sucursala
titularului autorizaţiei
învestită de titular cu
autoritatea exploatării unităţii centralei nuclearoelectrice.
Personal contractor este
personalul oricărei organizaţii care execută activităţi pentru
titularul de autorizaţie pe
bază de contract.
Protecţia la incendiu reprezintă ansamblul de activităţi coordonate ale diferitelor discipline
ce concură la realizarea unei
protecţii adecvate împotriva
incendiilor.
Rezistenţa la foc este proprietatea unui
material, ansamblu de materiale, element de construcţie sau a unei structuri de a-şi păstra, pe o
durată determinată, stabilitatea, etanşeitatea şi/sau izolarea termică cerută şi/sau altă funcţiune
specializată, într-o încercare
la foc standardizată.
Risc de incendiu este
starea exprimată prin relaţia de interdependenţă între probabilitatea globală de iniţiere a unui incendiu şi gravitatea consecinţelor evenimentului respectiv. De regulă, relaţia este
exprimată prin produsul celor
doi factori.
Sarcina termică reprezintă cantitatea de căldură pe care o poate degaja prin ardere
completă totalitatea
materialelor combustibile fixe şi tranzitorii, existente în spaţiul afectat de incendiu.
Securitate nucleară este ansamblul de măsuri tehnice şi organizatorice destinate să asigure funcţionarea
instalaţiilor nucleare în
condiţii de siguranţă, să prevină şi să limiteze deteriorarea acestora şi să asigure protecţia personalului ocupat profesional, a
populaţiei, mediului şi a bunurilor materiale împotriva
iradierii sau contaminării
radioactive.
SSCE importante pentru securitatea nucleară sunt
sistemele, structurile, componentele şi echipamentele care au o contribuţie preventivă şi/sau protectivă, directă ori
indirectă, la realizarea şi menţinerea funcţiilor
generale de securitate nucleară.
Zonă de incendiu este porţiunea dintr-un compartiment de incendiu,
stabilită la efectuarea
analizei pericolelor de incendiu în conformitate cu criterii specifice.
ANEXA Nr. 2 la norme
PROGRAMUL DE PROTECŢIE LA INCENDIU
1. Programul de protecţie la incendiu trebuie descris într-un document de referinţă al unităţii, stabilit de titularul autorizaţiei şi supus aprobării de către CNCAN. Trebuie abordate, direct sau prin referinţă, cel puţin următoarele
subiecte privind organizarea protecţiei împotriva incendiilor:
a) organizarea şi responsabilităţile
asociate protecţiei la
incendiu a unităţii;
b) calificarea necesară persoanelor care gestionează programul de protecţie la incendiu, care dispun măsurile de protecţie
la incendiu şi care efectuează verificări de prevenire a incendiilor şi audituri interne pentru siguranţa la incendiu;
c) procedurile şi instrucţiunile
aplicabile pentru operarea, inspecţia, testarea şi întreţinerea măsurilor pasive şi
active, fixe şi portabile de
protecţie la incendiu;
d) controlul modificărilor privind protecţia la incendiu;
e) reactualizarea API;
f) prevederile sistemului de management al calităţii privitoare la protecţia la incendiu;
g) pregătirea personalului unităţii şi a
personalului contractor în domeniul protecţiei la incendiu;
h) organizarea şi pregătirea
echipelor de intervenţie,
responsabilităţile
atribuite în acest sens, calificarea necesară conducătorilor
şi membrilor echipelor
de intervenţie de pe
amplasament;
i) relaţia cu forţele de
intervenţie la incendiu din
afara amplasamentului;
j) măsuri
specifice privind:
(i) planurile de intervenţie în caz de incendiu, corelarea acestora cu planurile de
urgenţă ale unităţii;
(ii) simulările de incendiu;
(iii) mijloacele de comunicare în caz de urgenţă. 2. Programul de protecţie la incendiu va face referiri, după caz, la:
a) manuale de operare şi întreţinere ale
sistemelor de protecţie la
incendiu;
b) proceduri de prevenire a incendiilor;
c) proceduri de răspuns în caz de incendiu;
d) planuri de intervenţie pentru operatorii din camera de comandă şi echipa de
intervenţie de pe
amplasamentul centralei, corelarea cu forţele de intervenţie
la incendiu externe unităţii;
e) raportarea evenimentelor;
f) orice alte documentaţii, proceduri şi
instrucţiuni care au legătură directă cu
organizarea protecţiei unităţii împotriva incendiilor.
ANEXA Nr. 3 la norme
LISTA
actelor normative şi a reglementărilor tehnice conexe
1. Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 30 august
1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 212/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 366 din 18 decembrie 1997;
2. Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998 pentru
aprobarea Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 384 din 9 octombrie 1998;
3. Ordinul ministrului de interne nr. 1.023/1999
privind aprobarea Dispoziţiilor
generale de ordine interioară
pentru prevenirea şi stingerea
incendiilor - DG P.S.I.-001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 78 din 22 februarie 2000;
4. Ordinul ministrului de interne nr. 88/2001 pentru
aprobarea Dispoziţiilor
generale privind echiparea şi
dotarea construcţiilor,
instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate cu mijloace
tehnice de prevenire şi
stingere a incendiilor - DG P.S.I.-003, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 583 din 18 septembrie 2001, cu modificările ulterioare;
5. Ordinul ministrului de interne nr. 108/2001 pentru
aprobarea Dispoziţiilor
generale privind reducerea riscurilor de incendiu generate de încărcări electrostatice - DG P.S.I.-004, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 597 din 24 septembrie 2001, cu modificările ulterioare;
6. Ordinul ministrului de interne nr. 138/2001 pentru
aprobarea Dispoziţiilor
generale privind organizarea activităţii de apărare
împotriva incendiilor - DG P.S.I.-005, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 606 din 26 septembrie 2001, cu modificările ulterioare;
7. Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din
12 iulie 2005, cu modificările
şi completările ulterioare;
8. Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 786/2005 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului
administraţiei şi internelor nr. 712/2005 pentru aprobarea
Dispoziţiilor generale privind
instruirea salariaţilor în
domeniul situaţiilor de urgenţă, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 844 din 19 septembrie 2005;
9. Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, indicativ
NP 086-05;
10. Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de
construcţii şi instalaţii aferente acestora, indicativ C300/1994;
11. Normativ pentru proiectarea, executarea,
verificarea şi exploatarea
instalaţiilor electrice în
zone cu pericol de explozie, indicativ NP 099-04;
12. Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor interioare de semnalizare a
incendiilor şi a sistemelor de
alarmare contra efracţiei din
clădiri, indicativ I
18/2-02;
13. Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare si climatizare,
indicativ I 5-98.