ORDIN   Nr. 1193 din 29 septembrie 2006

pentru aprobarea Normelor privind limitarea expunerii populatiei generale la campuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz

ACT EMIS DE: MINISTERUL SANATATII

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 895 din 3 noiembrie 2006

Având în vedere prevederile titlului I „Sănătatea publică" din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii Publice, văzând Referatul de aprobare al Autorităţii de Sănătate Publică nr. EN 4.600/2006,

ministrul sănătăţii publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele privind limitarea expunerii populaţiei generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Normele privind limitarea expunerii populaţiei generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz reprezintă transpunerea Recomandării Consiliului Europei 1999/519/CE din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului general la câmpuri electromagnetice (de la 0 Hz la 300 GHz).

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 1.007/2002 privind aprobarea Normelor de regle­mentare a nivelurilor de referinţă admisibile de expunere a populaţiei generale la câmpuri electromagnetice cu frecvenţele de la 0 Hz la 300 GHz, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, precum şi orice dispoziţie contrară.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul sănătăţii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

ANEXĂ

NORME

privind limitarea expunerii populaţiei generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz

CAPITOLUL I

Definiţii

Art. 1. - Pentru scopul acestor norme, termenul câmp electromagnetic (CEM) include câmpurile statice, câmpurile de frecvenţă foarte joasă (CFFJ) şi câmpurile de radiofrecvenţă (RF), inclusiv microundele, acoperind domeniul de frecvenţe de la 0 Hz la 300 GHz.

Art. 2. - Mărimi fizice

a) In cazul expunerii la câmpuri electromagnetice, se utilizează în mod obişnuit 8 mărimi fizice:

1.   curentul de contact(I_c) între o persoană şi un obiect este exprimat în amperi (A). Un obiect conductor în câmp electric poate fi încărcat de acest câmp;

2.   densitatea de curent (J) se defineşte ca fiind curentul care traversează o unitate de suprafaţă perpendiculară pe fluxul de curent într-un volum conductor cum ar fi corpul uman sau o parte a corpului. Aceasta se exprimă în amperi pe m2 (A/m2);

3.  intensitatea câmpului electric este o mărime vectorială (E) care corespunde forţei exercitate asupra unei particule încărcate, independent de deplasarea ei în spaţiu. Aceasta se exprimă în volţi pe metru (V/m);

4.    intensitatea câmpului magnetic este o mărime vectorială (H) care, împreună cu inducţia magnetică, defineşte un câmp magnetic în orice punct din spaţiu. Aceasta se exprimă în amperi pe metru (A/m);

5.  inducţia magnetică sau densitatea de flux magnetic este o mărime vectorială (B) definită ca forţa exercitată asupra sarcinilor în mişcare, exprimată în tesla (T). In câmp liber şi în materia biologică, inducţia magnetică şi intensitatea câmpului magnetic pot fi utilizate una în locul celeilalte, folosind relaţia de echivalenţă 1 A/m = 4 n 10-7 T;

6.   densitatea de putere (S) este mărimea adecvată pentru a fi utilizată în cazul frecvenţelor foarte mari când adâncimea pătrunderii în corp este mică. Aceasta reprezintă cantitatea de putere radiantă, incidenţă perpendicular pe o suprafaţă, împărţită la aria acestei suprafeţe şi se exprimă în waţi pe m2 (W/m2);

7.   absorbţia specifică (SA) a energiei se defineşte ca energia absorbită de unitatea de masă de ţesut biologic şi se exprimă în jouli pe kilogram (J/kg). In aceste norme, aceasta se foloseşte pentru limitarea efectelor nontermice ale radiaţiilor de microunde pulsate;

8.   rata de absorbţie specifică (SAR) mediată pe întreg corpul sau pe o anumită parte a corpului se defineşte ca rata la care energia este absorbită pe unitatea de masă de ţesut corporal şi se exprimă în waţi pe kilogram (W/kg). SAR pe întreg corpul este o mărime larg acceptată pentru a stabili legătura între efectele termice şi expunerea la RF. Pe lângă SAR mediată pe întreg corpul sunt necesare şi valorile de SAR localizate pentru a evalua şi a limita acumularea excesivă de energie în zone mici ale corpului în condiţii speciale de expunere. Exemple de astfel de condiţii sunt: persoana legată la pământ expusă la câmp RF din domeniul de frecvenţe foarte joase sau persoanele expuse la câmpul apropiat al unei antene.

b) Dintre aceste mărimi inducţia magnetică, curentul de contact, intensitatea câmpului electric, intensitatea câmpului magnetic şi densitatea de putere pot fi măsurate direct.

Art. 3.  -  Restricţiile de bază şi nivelurile de referinţă

a)   In scopul aplicării restricţiilor bazate pe evaluarea posibilelor efecte ale câmpurilor electromagnetice asupra sănătăţii, trebuie făcută diferenţierea între restricţiile de bază şi nivelurile de referinţă.

b)  Aceste restricţii de bază şi niveluri de referinţă pentru limitarea expunerii au fost stabilite în urma unei examinări minuţioase a întregii literaturi ştiinţifice publicate. Criteriile utilizate în cursul evaluării au fost concepute pentru a evalua credibilitatea diferitelor rezultate raportate; numai efectele dovedite au fost folosite ca fundament pentru restricţiile de expunere propuse. Inducerea cancerului prin expunere pe termen lung la CEM nu s-a considerat ca fiind dovedită. Cu toate acestea, pentru că există un coeficient de siguranţă de aproximativ 50 între valorile de prag pentru apariţia efectelor acute şi restricţiile de bază, aceste norme acoperă implicit şi eventualele efecte pe termen lung pentru întreg domeniul de frecvenţă.

c)  Restricţiile de bază

Restricţiile privind expunerea la câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice variabile în timp care sunt bazate direct pe efectele dovedite asupra sănătăţii şi pe considerente biologice sunt definite ca restricţii de bază. In funcţie de frecvenţa câmpului, mărimile fizice utilizate pentru desemnarea acestor restricţii sunt: inducţia magnetică (B), densitatea de curent (J), rata de absorbţie specifică (SAR) şi densitatea de putere (S). Inducţia magnetică şi densitatea de putere pot fi măsurate direct în cazul persoanelor expuse.

d)  Nivelurile de referinţă

Aceste niveluri sunt stabilite în scopul evaluării practice a expunerii, în vederea determinării dacă există riscul de depăşire a restricţiilor de bază. Anumite niveluri de referinţă sunt derivate din restricţiile de bază relevante, utilizând măsurători şi/sau metode de calcul, iar alte niveluri de referinţă se referă la percepţia şi la efectele nocive indirecte ale expunerii la câmpuri electromagnetice. Mărimile derivate sunt intensitatea câmpului electric (E), intensitatea câmpului magnetic (H), inducţia magnetică (B), densitatea de putere (S) şi curentul indus în extremităţi (I_i). Mărimile care privesc percepţia şi celelalte efecte indirecte sunt curenţii (de contact) (I_c) şi pentru câmpuri pulsate, absorbţia specifică (SA) a energiei. In cazul unei expuneri particulare, valorile măsurate sau calculate ale acestor mărimi pot fi comparate cu nivelul de referinţă corespunzător. Respectarea nivelului de referinţă garantează respectarea restricţiei de bază corespunzătoare. Dacă valoarea măsurată este mai mare ca nivelul de referinţă, nu rezultă în mod necesar că restricţia de bază va fi depăşită. Totuşi, în aceste circumstanţe este necesar să se stabilească dacă restricţia de bază este respectată.

e)   Restricţiile cantitative pentru câmpurile electrice statice nu sunt prevăzute în aceste norme. Totuşi, este recomandat ca percepţia disconfortului datorat sarcinilor electrice superficiale şi descărcărilor cu mici scântei cauzatoare de stres sau disconfort să fie evitată.

f)  Anumite mărimi, cum ar fi inducţia magnetică (B) şi densitatea de putere (S), servesc atât ca restricţii de bază, cât şi ca niveluri de referinţă pentru anumite frecvenţe (vezi capitolele II şi III).

CAPITOLUL II

Restricţiile de bază

Art. 4. - In funcţie de frecvenţă, pentru a defini restricţiile de bază pentru câmpurile electromagnetice se folosesc următoarele mărimi fizice (mărimi care măsoară doza sau expunerea):

a)  între 0 şi 1 Hz, se prevăd restricţii de bază pentru inducţia magnetică a câmpului magnetic static (0 Hz) şi densitatea de curent pentru câmpurile variabile în timp de până la 1 Hz pentru a preveni efectele asupra sistemului cardiovascular şi sistemului nervos central;

b)  între 1 Hz şi 10 MHz, se prevăd restricţii de bază pentru densitatea de curent pentru a preveni efectele asupra funcţiilor sistemului nervos;

c)  între 100 kHz şi 10 GHz, se prevăd restricţii de bază privind SAR pentru a preveni stresul termic generalizat al corpului şi o încălzire localizată excesivă a ţesuturilor. In domeniul de frecvenţe cuprins între 100 kHz şi 10 MHz, se prevăd restricţii de bază privind atât densitatea de curent, cât şi SAR;

d)   între 10 GHz şi 300 GHz, se prevăd restricţii de bază privind densitatea de putere pentru a preveni o încălzire excesivă a ţesuturilor la suprafaţa corpului sau în proximitatea acestei suprafeţe.

Art. 5. - Restricţiile de bază, prezentate în tabelul 1, sunt stabilite astfel încât să ţină seama de incertitudinile legate de sensibilitatea individuală, de condiţiile de mediu, de vârstă şi starea de sănătate a populaţiei.

Tabelul 1

Restricţiile de bază pentru câmpurile electrice, magnetice si electromagnetice (0 Hz - 300 GHz)

Domeniul de frecvenţe	Inducţia câmpului magnetic (mT)	Densitatea de curent (mA/m2) (valoarea efectivă)	SAR mediată pe întregul corp (W/kg)	SAR localizată (cap si trunchi) (W/kg)	SAR localizată (membre) (W/kg)	Densitatea de putere (S) (W/m2)
0 Hz	40	-	-	-	-	-
> 0-1  Hz	-	8	-	-	-	-
1-4 Hz	-	8/f	-	-	-	-
4-1.000 Hz	-	2	-	-	-	-
1.000 Hz - 100 kHz	-	f/500	-	-	-	-
100 kHz - 10 MHz	-	f/500	0,08	2	4	-
10 MHz - 10 GHz	-	-	0,08	2	4	-
10 GHz - 300 GHz	-	-	-	-	-	10

Observaţii:

1.  f este frecvenţa exprimată în Hz.

2.   Restricţia de bază pentru densitatea de curent trebuie să protejeze împotriva efectelor acute ale expunerii asupra ţesuturilor sistemului nervos central la nivelul capului şi al trunchiului şi include un coeficient de siguranţă. Restricţiile de bază pentru câmpurile electrice de foarte joasă frecvenţă au la bază efectele nocive dovedite asupra sistemului nervos central. Aceste efecte acute sunt în esenţă instantanee şi, din punct de vedere ştiinţific, nu există niciun motiv de a modifica restricţiile de bază pentru expunerile de scurtă durată. Totuşi, deoarece restricţia de bază se referă la efectele nocive asupra sistemului nervos central, această restricţie de bază poate permite densităţi de curent mai mari în diferite ţesuturi ale organismului, altele decât sistemul nervos central, în aceleaşi condiţii de expunere.

3.   Din cauza neomogenităţii electrice a corpului, densităţile de curent trebuie să fie mediate pe o suprafaţă de 1 cm2 perpendiculară pe direcţia curentului.

4.   Pentru frecvenţele de până la 100 kHz, valorile de vârf ale densităţii de curent pot fi calculate prin înmulţirea valorii efective cu(~1,414).

Pentru impulsurile de durată t_p   frecvenţa echivalentă utilizată în restricţiile de bază trebuie să fie calculată conform formulei

5.   Pentru frecvenţele de până la 100 kHz şi pentru câmpurile magnetice pulsate, densitatea maximă de curent asociată cu impulsurile poate fi calculată pornind de la timpii de creştere/scădere şi de la viteza maximă de variaţie a inducţiei magnetice. Densitatea de curent indus poate fi comparată cu restricţia de bază corespunzătoare.

6.   Toate valorile SAR trebuie mediate pe intervale de timp de 6 minute.

7.   Masa pe care se mediază SAR localizată este de 10 g de ţesut contiguu; SAR maximă astfel obţinută reprezintă valoarea folosită la estimarea expunerii. Aceste 10 g de ţesut trebuie să fie o masă de ţesut contiguu cu proprietăţi electrice aproape omogene. In definirea masei de ţesut contiguu se recunoaşte faptul că acest concept poate fi folosit în calculul dozimetric, dar poate prezenta dificultăţi în cazul măsurărilor fizice directe. Se poate folosi o geometrie simplă cum ar fi o masă de ţesut de formă cubică, cu condiţia ca mărimile dozimetrice calculate să aibă valori constante în raport cu standardele de expunere.

8. Pentru impulsurile de durată t_p frecvenţa echivalentă utilizată în restricţiile de bază trebuie să fie calculată conform formuleiIn plus, pentru expuneri pulsate, în domeniul de frecvenţe cuprinse între 0,3 şi 10 GHz şi pentru expunerea localizată la cap, în vederea limitării şi evitării efectelor auditive datorate dilatării termoelastice, se recomandă o restricţie de bază suplimentară. Aceasta este ca SA să nu depăşească 2 mJ/kg mediat pe 10 g de ţesut.

CAPITOLUL III

Nivelurile de referinţă

Art. 6. - Nivelurile de referinţă pentru expunere sunt stabilite în scopul comparării cu valorile măsurate. Respectarea tuturor nivelurilor de referinţă garantează respectarea restricţiilor de bază.

Art. 7. - Dacă valorile măsurate depăşesc nivelurile de referinţă, nu rezultă în mod obligatoriu că sunt depăşite şi reglementările de bază. In acest caz, trebuie să se evalueze dacă nivelurile de expunere sunt inferioare reglementărilor de bază.

Art. 8. - Nivelurile de referinţă pentru limitarea expunerii sunt obţinute din restricţiile de bază, în cazul unui cuplaj maxim dintre câmp şi persoana expusă, astfel fiind asigurată protecţia maximă. Lista nivelurilor de referinţă este prezentată în tabelele 2 şi 3. Nivelurile de referinţă sunt, în general, stabilite ca valori mediate în spaţiul în raport cu dimensiunea corpului persoanei expuse, dar cu condiţia importantă ca restricţiile de bază localizate de expunere să nu fie depăşite.

Art. 9. - In anumite situaţii, când expunerea este puternic localizată, cum ar fi în cazul telefoanelor mobile şi cap, utilizarea nivelurilor de referinţă nu este adecvată. în astfel de cazuri, respectarea restricţiilor de bază trebuie evaluată direct.

SECŢIUNEA 1

Nivelurile de câmp

Tabelul 2

Nivelurile de referinţă pentru câmpurile electrice, magnetice şi electromagnetice (0 Hz - 300 GHz, valori efective neperturbate)

Domeniul de frecvenţă	Intensitatea câmpului electric E (V/m)	Intensitatea câmpului magnetic H (A/m)	Inducţia câmpului magnetic B (uT)	Densitatea de putere a undei plane echivalente Seq (W/m2)
0-1  Hz	-	3,2 x 104	4 X 104	-
1-8 Hz	10.000	3,2 x 104/f2	4 x 104/f2	-
8-25 Hz	10.000	4.000/f	5.000/f	-
0,025-0,8 kHz	250/f	4/f	5/f	-
0,8-3 kHz	250/f	5	6,25	-
3-150 kHz	87	5	6,25	-
0,15-1  MHz	87	0,73/f	0,92/f	-
1-10 MHz	87/f1/2	0,73/f	0,92/f	-
10-400 MHz	28	0,073	0,092	2
400-2.000 MHz	1,375 f1/2	0,0037 f1/2	0,0046 f1/2	f/200
2-300 GHz	61	0,16	0,20	10

Observaţii:

1.   f aşa cum se indică în coloana cu domeniul de frecvenţă.

2.   In cazul frecvenţelor cuprinse între 100 kHz şi 10 GHz, Seq, E2, H2 şi B2 trebuie mediate pe fiecare interval de timp de 6 minute.

3.  Pentru frecvenţele mai mari de 10 GHz, Seq, E2, H2 şi B2 trebuie mediate pe fiecare interval de timp de 68/f1,05 minute (f în GHz).

4.   Pentru frecvenţe mai mici de 1 Hz nu se prevede nicio valoare pentru E, deoarece în acest caz câmpul electric este efectiv un câmp electric static. In cazul majorităţii persoanelor, nicio percepţie de disconfort datorat sarcinilor electrice superficiale nu va apărea la câmpuri cu intensităţile mai mici de 25 kV/m. Descărcările cu scântei mici care produc stres şi disconfort trebuie evitate.

Art. 10. - Nu se prevăd niveluri de referinţă mai mari pentru expunerea la câmpuri electromagnetice de foarte joasă frecvenţă în cazul expunerilor de scurtă durată (vezi observaţia 2 pentru tabelul 1). In multe cazuri, atunci când valorile măsurate depăşesc nivelurile de referinţă nu rezultă în mod obligatoriu că sunt depăşite şi reglementările de bază. In cazul în care impactul advers asupra sănătăţii datorat efectelor indirecte ale expunerii (cum sunt microşocurile) poate fi evitat, se admite că nivelurile de referinţă pentru populaţia generală pot fi depăşite cu condiţia ca restricţia de bază privind densitatea de curent să nu fie depăşită. In multe situaţii practice de expunere câmpurile electromagnetice externe de foarte joasă frecvenţă, având valoarea nivelului de referinţă, vor induce densităţi de curent în ţesuturile sistemului nervos central care sunt mai mici ca restricţiile de bază. De asemenea, se admite că un număr oarecare de dispozitive de largă utilizare emite câmpuri localizate care depăşesc nivelurile de referinţă. Cu toate acestea, acest lucru se produce în general în condiţiile de expunere în care restricţiile de bază nu sunt depăşite din cauza unui cuplaj slab între câmp şi corpul uman.

Art. 11. - Pentru valorile de vârf se utilizează următoarele niveluri de referinţă pentru intensitatea câmpului electric E (V/m), intensitatea câmpului magnetic H (A/m) şi inducţia câmpului magnetic B (uT):

a)   pentru frecvenţe până la 100 kHz, valorile de referinţă de vârf sunt obţinute prin înmulţirea valorilor efective corespunzătoare cu  (~1,414). Pentru impulsuri de durată t_p se va utiliza frecvenţa echivalentă calculată după formula f = 1/(2t_p );

b)  pentru frecvenţele cuprinse între 100 kHz şi 10 MHz, valorile de referinţă de vârf sunt obţinute prin înmulţirea valorilor efective corespunzătoare prin 10a, unde a = [0,665 log(f/105) + 0,176], f în Hz;

c)  pentru frecvenţele cuprinse între 10 MHz şi 300 GHz, valorile de referinţă de vârf sunt obţinute prin înmulţirea valorilor efective corespunzătoare cu 32.

Art. 12. - In general, în ceea ce priveşte câmpurile pulsate şi/sau tranzitorii la frecvenţe joase există niveluri de bază şi niveluri de referinţă dependente de frecvenţă din care se pot stabili standarde de evaluare de risc şi de expunere pentru surse pulsate şi/sau tranzitorii. O abordare precaută implică reprezentarea semnalului de câmp electromagnetic pulsat sau tranzitoriu sub forma spectrului Fourier al componentelor sale, în fiecare domeniu de frecvenţă, care apoi să fie comparat cu nivelurile de referinţă pentru acele frecvenţe. Formula de însumare pentru expuneri simultane la câmpuri cu frecvenţe multiple poate fi de asemenea utilizată în scopul determinării respectării restricţiilor de bază.

Art. 13. - Deşi puţină informaţie este disponibilă asupra legăturii dintre efectele biologice şi valorile de vârf ale câmpurilor pulsate, se recomandă ca pentru frecvenţe mai mari de 10 MHz, Seq mediată pe lărgimea pulsului să nu depăşească de 1.000 de ori nivelul de referinţă sau ca intensitatea câmpurilor să nu depăşească de 32 de ori nivelurile de referinţă a intensităţii câmpurilor. Pentru frecvenţele cuprinse între 0,3 GHz şi câţiva GHz şi în cazul expunerii localizate a capului, în vederea limitării sau evitării efectelor auditive datorate dilatării termoelastice, absorbţia specifică a impulsurilor trebuie să fie limitată. In acest domeniu de frecvenţă pragul SA de 4-16 mJ/kg care produce acest efect corespunde, pentru impulsuri de 30 us, unei valori de vârf SAR de 130-520 W/kg, în creier. Intre 100 kHz şi 10 MHz, valorile de vârf pentru intensitatea câmpurilor sunt obţinute prin interpolare de la 1,5 ori valoarea de vârf la 100 kHz la 32 de ori valoarea de vârf la 10 MHz.

SECŢIUNEA a 2-a

Curenţii de contact şi curenţii in membre

Art. 14. - Pentru frecvenţe de până la 110 MHz sunt recomandate niveluri de referinţă suplimentare în vederea evitării pericolelor datorate curenţilor de contact. Nivelurile de referinţă pentru curentul de contact sunt prezentate în tabelul 3. Nivelurile de referinţă pentru curentul de contact sunt stabilite ţinându-se cont de faptul că pragul la care curenţii de contact provoacă răspunsuri biologice la femeile adulte şi la copii sunt aproximativ 2/3 şi, respectiv, 1/2 din pragul pentru bărbatul adult.

Tabelul 3

Nivelurile de referinţă pentru curenţii de contact provenind de la obiecte conductoare (în kHz)

Domeniul de frecvenţă	Curentul de contact maxim (mA)
0 Hz - 2,5 kHz	0,5
2,5 kHz - 100 kHz	0,2 f
100 kHz - 110 MHz	20

Art. 15. - Pentru domeniul de frecvenţă între 10 MHz şi 110 MHz se recomandă un nivel de referinţă de 45 mA în termeni de curent prin oricare membru. Aceasta pentru a limita SAR localizată pentru oricare interval de timp de 6 minute.

CAPITOLUL IV

Expuneri de la surse cu frecvenţe multiple

Art. 16. - In situaţia în care apare o expunere simultană la câmpuri de frecvenţe diferite trebuie avută în vedere posibilitatea ca efectele expunerii să fie cumulate. Calculele bazate pe aditivitate trebuie efectuate pentru fiecare efect; astfel trebuie efectuate evaluări separate pentru efectele termice şi cel de stimulare electrică a corpului.

SECŢIUNEA 1

Restricţii de bază

Art. 17. - In cazul expunerii simultane la câmpuri de diferite frecvenţe, trebuie îndeplinite următoarele criterii în ceea ce priveşte restricţiile de bază:

1.   In cazul stimulării electrice, relevantă pentru frecvenţele de la 1 Hz la 10 MHz, densităţile de curent indus trebuie însumate conform relaţiei:

unde:

J_i este densitatea de curent la frecvenţa i;

J_L,i este restricţia de bază pentru densitatea de curent la frecvenţa din tabelul 1.

2.   Pentru efectele termice, relevante pentru frecvenţele mai mari sau egale cu 100 kHz, SAR şi densităţile de putere trebuie însumate conform relaţiei:

unde:

SAR_i este SAR produsă de expunerea la frecvenţa i;

SAR_L este restricţia de bază pentru SAR din tabelul 1;

S_i este densitatea de putere la frecvenţa i;

S_L este restricţia de bază pentru densitatea de putere dată în tabelul 1.

SECŢIUNEA a 2-a

Nivelurile de referinţă

Art. 18. - Pentru îndeplinirea restricţiilor de bază, trebuie aplicate următoarele criterii privind nivelurile de referinţă pentru intensitatea câmpului:

- In cazul densităţilor de curent indus şi al efectelor stimulării electrice relevante pentru frecvenţele până la 10 MHz, pentru nivelul câmpului trebuie aplicate următoarele două cerinţe:

şi

unde:

E_i este intensitatea câmpului electric la frecvenţa i;

E_L,ieste nivelul de referinţă pentru intensitatea câmpului electric din tabelul 2;

H_j este intensitatea câmpului magnetic la frecvenţa j;

H_L,j  este nivelul de referinţă pentru intensitatea câmpului magnjtic din tabelul 2, iar

a este 87 V/m şi b este 5 A/m (6,25 uT).

Art. 19. - Comparat cu standardele Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Impotriva Radiaţiilor Neionizante (ICNIRP) care se referă atât la expunerea profesională, cât si la expunerea populaţiei generale, punctele de tăiere din sume corespund condiţiilor de expunere pentru populaţia generală.

Art. 20. - Utilizarea de valori constante (a şi b) peste 1 MHz pentru câmpul electric şi peste 150 kHz pentru câmpul magnetic se datorează faptului că însumarea se bazează pe densităţile de curent şi nu trebuie combinată cu condiţiile de efect termic. Acestea din urmă constituie baza pentru E_Li şi H_Lj la frecvenţe mai mari de 1 MHz, respectiv 150 kHz, aşa cum se arată în tabelul 2.

Art. 21. - In cazul condiţiilor de efect termic, relevante pentru frecvenţele mai mari sau egale cu 100 kHz, următoarele două cerinţe trebuie utilizate pentru nivelurile de câmpuri:

şi

unde:

E_j este intensitatea câmpului electric la frecvenţa i;

E_L,ieste nivelul de referinţă pentru intensitatea câmpului electric din tabelul 2;

H_j este intensitatea câmpului magnetic la frecvenţa j;

H_Lj este nivelul de referinţă pentru intensitatea câmpului magnetic din tabelul 2, iar

c este 87/f1/2 V/m şi d este 0,73/f A/m.

Art. 22. - Din nou, comparat cu standardele ICNIRP, anumite puncte de tăiere corespund numai pentru condiţiile de expunere pentru populaţia generală.

Art. 23. - Pentru curenţii în membre, respectiv pentru curenţii de contact, următoarele cerinţe trebuie utilizate:

unde:

l_k este componenta curentului în membre la frecvenţa k,

l_L,k este nivelul de referinţă pentru curentul în membre de 45 mA;

l_n este componenta curentului de contact la frecvenţa n;

l_C,n este nivelul de referinţă pentru curentul de contact la frecvenţa n (vezi tabelul 3).

Art. 24. - Formulele de mai sus corespund situaţiei celei mai nefavorabile dintre câmpurile provenind de la surse multiple. Ca urmare, în practică condiţiile obişnuite de expunere produc niveluri de expunere mai puţin restrictive decât cele indicate de formulele de mai sus, pentru nivelurile de referinţă.