Norma Nr.14 din 12.06.2019

În temeiul prevederilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. a), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (2), precum şi ale art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,în conformitate cu prevederile art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei,în baza prevederilor art. 33 şi 41 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii, cu modificările şi completările ulterioare,având în vedere prevederile art. 174 alin. (1) şi art. 234 lit. a) din Legea nr. 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare,potrivit deliberărilor din şedinţa Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din data de 12 iunie 2019,Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezenta normă. Articolul 1Autoritatea de Supraveghere Financiară aplică Ghidul ESMA referitor la gestionarea conflictelor de interese ale contrapărţilor centrale, prevăzut în anexa nr. 1, şi Ghidul ESMA privind măsurile EMIR de marjă antiprociclicitate pentru contrapărţile centrale, prevăzut în anexa nr. 2. Articolul 2Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta normă. Articolul 3 Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării acesteia. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară, Leonardo Badea ANEXA Nr. 1GHID ESMA referitor la gestionarea conflictelor de interese ale contrapărţilor centrale I. Acronime 1. Cu excepţia cazului în care se prevede altfel, termenii definiţi în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 au acelaşi înţeles în cuprinsul prezentului ghid. În plus, se aplică următoarele definiţii şi acronime: CPC - contraparte centrală autorizată în temeiul art. 14 din EMIR RSTR CPC - Regulamentul delegat (UE) nr. 153/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare privind cerinţele pentru contrapărţile centrale CE - Comisia Europeană EMIR - Regulamentul privind infrastructura pieţei europene - Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii ESMA - Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe ESMAR - Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere UE - Uniunea Europeană ANC - autorităţi naţionale competente PFMI - principii CPSS-IOSCO pentru infrastructurile pieţei financiare, aprilie 2012, elaborate de Comitetul pentru sisteme de plăţi şi decontări al băncilor centrale din Grupul celor Zece (CPSS) şi de Comitetul Tehnic al Organizaţiei Internaţionale a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO) II. Fondul şi mandatul 2. În temeiul EMIR, CPC acţionează pentru a servi interesele membrilor lor compensatori şi ale clienţilor. În consecinţă, CPC are proceduri şi politici organizaţionale robuste pentru a preveni eventualele conflicte de interese şi pentru a le soluţiona dacă măsurile preventive nu sunt suficiente. Art. 26, 28 şi, cel mai important, art. 33 din EMIR, precum şi art. 3, 5, 6 şi 7 din RSTR CPC definesc normele organizaţionale care au ca scop îndeplinirea obiectivelor respective. 3. Art. 33 din EMIR prevede cerinţele de gestionare a conflictelor de interese de către CPC. În special, CPC sunt obligate să aibă procedurile organizaţionale sau administrative scrise pentru identificarea şi gestionarea eventualelor conflicte de interese care pot apărea între ele şi membrii lor compensatori sau clienţii acestora care le sunt cunoscuţi CPC. 4. Atunci când procedurile organizaţionale sau administrative ale unei CPC în materie de gestionare a conflictelor de interese nu sunt suficiente pentru a garanta prevenirea riscurilor de prejudiciere a intereselor unui membru compensator sau ale unui client, CPC sunt obligate să descrie cu claritate membrului compensator sau clientului natura generală sau sursele conflictelor de interese, înainte de a accepta noi tranzacţii din partea respectivului membru compensator. 5. Atunci când CPC este o întreprindere-mamă sau o filială, trebuie luate în considerare toate circumstanţele de care CPC are sau ar trebui să aibă cunoştinţă şi care pot duce la un conflict de interese ce decurge din structura şi activităţile altei entităţi din grup. Procedurile scrise cuprind circumstanţele care constituie sau pot da naştere unui conflict de interese care riscă să prejudicieze interesele unuia sau ale mai multor membri compensatori sau clienţi şi procedurile care trebuie urmate şi măsurile care trebuie adoptate pentru gestionarea unui astfel de conflict. 6. În temeiul art. 16 din ESMAR, ESMA este împuternicită să emită ghiduri şi recomandări pentru a garanta aplicarea comună, uniformă şi coerentă a dreptului UE. ESMA consideră că este necesar să se detalieze regulile şi procedurile menţionate anterior privind conflictele de interese pentru CPC. 7. Scopul prezentului ghid este de a asigura aplicarea comună, uniformă şi consecventă a dispoziţiilor de la art. 33 din EMIR şi de la art. 3, 5, 6 şi 7 din RSTR CPC. În vederea elaborării prezentului ghid, ESMA a examinat şi regulamentele emise în ceea ce priveşte alte infrastructuri de piaţă, în special CSD-urile, şi normele efective publicate de CPC. III. Domeniu de aplicare Cui i se aplică? 8. Prezentul ghid se aplică autorităţilor naţionale competente care supraveghează contrapărţile centrale. Ce se aplică? 9. Prezentul ghid se aplică în ceea ce priveşte normele şi procedurile pe care CPC le instituie în cazul conflictelor de interese în temeiul art. 33 din EMIR. Când se aplică? 10. Prezentul ghid se aplică în termen de două luni de la publicarea pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE. IV. Obligaţii de conformare şi raportare IV.1. Statutul ghidului 11. Prezentul document este un ghid emis în conformitate cu art. 16 din ESMAR. În conformitate cu art. 16 alin. (3) din ESMAR, autorităţile competente şi participanţii la pieţele financiare, CPC în acest caz, trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a respecta prezentul ghid. 12. Autorităţile competente cărora li se aplică prezentul ghid trebuie să se conformeze, incluzându-le în practicile lor de supraveghere, precum şi să monitorizeze respectarea acestora de către CPC-uri. IV.2. Cerinţele de raportare 13. Autorităţile naţionale competente (ANC) cărora li se adresează prezentul ghid trebuie să informeze ESMA dacă se conformează sau intenţionează să se conformeze acestuia, prezentând motivele în cazul neconformării, în termen de două luni de la data publicării ghidului pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE, la adresa euccp@esma.europa.eu. 14. În acest scop, CPC raportează propriei ANC, în mod clar şi detaliat, dacă respectă prezentul ghid. 15. În absenţa unui răspuns până la acest termen, se va considera că ANC nu se conformează prezentului ghid. Un model de notificare este disponibil pe site-ul ESMA. V. Ghid V.1. Clarificarea conceptului de conflict de interese 16. Un conflict de interese există atunci când interesele proprii ale unei părţi interesate interferează cu interesele CPC, cu interesele membrilor compensatori ai unei CPC sau cu interesele unui client, atunci când clientul este cunoscut de CPC, cu privire la obiectivitatea sa de a lua o decizie sau la procesele decizionale pe care trebuie să le urmeze în cadrul obligaţiilor sale profesionale. 17. CPC trebuie să ia în considerare eventuale conflicte de interese cel puţin în următoarele relaţii:

18. O persoană care trebuie considerată relevantă include:

19. CPC trebuie să definească o perioadă de timp în care se presupune că eventualele conflicte de interese sau conflicte de interese efective vor continua să producă efecte după încetarea conflictului. CPC pot defini perioade de timp diferite, în funcţie de tipul de situaţie de conflict avut în vedere sau de persoana relevantă în cauză. V.2. Proceduri organizaţionale V.2.1. Principiul necesităţii de a cunoaşte 20. CPC trebuie să implementeze în mod clar proceduri organizaţionale care să aibă ca scop prevenirea schimbului nejustificat de informaţii confidenţiale sau utilizarea inadecvată a informaţiilor confidenţiale în cadrul CPC, de exemplu:

21. Personalului care are dreptul să primească informaţiile confidenţiale trebuie să i se reamintească faptul că informaţiile trebuie păstrate confidenţiale la nivel intern şi extern şi că nu trebuie să utilizeze respectivele informaţii în propriul beneficiu sau în beneficiul unei părţi terţe. În cazul în care informaţiile confidenţiale sunt partajate cu subcontractanţi sau consultanţi, procedurile juridice existente între CPC şi entitatea sau persoana respectivă trebuie să garanteze că acestea fac obiectul aceleiaşi obligaţii, de care trebuie să li se reamintească. 22. Toate părţile interesate implicate în comitetul de risc şi în grupurile de gestionare a situaţiei de neîndeplinire a obligaţiilor de plată care au acces la informaţii confidenţiale aferente trebuie să facă obiectul unor obligaţii de confidenţialitate stricte şi, dacă este necesar, să semneze un acord de confidenţialitate specific. V.2.2. Norme de conduită 23. CPC trebuie să ia măsurile necesare pentru personalul său şi pentru orice persoană care, deşi nu face parte din personalul său, este implicată în activitatea CPC, astfel cum este descris la pct. 18. 24. Cu scopul:

25. CPC trebuie să se asigure că pot aplica măsuri disciplinare personalului care încalcă cerinţele de mai sus, precum şi alte acţiuni echivalente celorlalte entităţi sau persoane care le încalcă. 26. CPC trebuie:

V.2.3. Cadouri 27. Politica unui CPC trebuie să conţină norme clare privind acceptarea cadourilor, indiferent de forma acestora, de exemplu, cadouri, stimulente, tratamente preferenţiale, divertisment, ospitalitate, primite de orice persoană relevantă de la membrii compensatori, clienţi, locul de tranzacţionare, depozitarii centrali de titluri de valoare, registrele centrale de tranzacţii, furnizorii de date, furnizorii de lichiditate sau orice alţi prestatori de servicii, subcontractanţi sau alte persoane sau entităţi ale căror interese ar putea să intre în conflict cu CPC. 28. CPC trebuie să stabilească un prag rezonabil sau un cadru pentru a evalua valoarea cadourilor cu scopul de a stabili dacă beneficiarului i se permite să accepte sau să păstreze cadoul. În cazul în care există îndoieli cu privire la valoarea cadoului, coordonatorul-şef al funcţiei de conformitate trebuie să decidă cu privire la valoarea reală. V.2.4. Dreptul de proprietate asupra instrumentelor financiare 29. CPC trebuie să adopte politici care să definească normele privind dreptul de proprietate asupra instrumentelor financiare al personalului său, de exemplu, acţiuni, obligaţiuni sau orice alte titluri care acordă dreptul de a achiziţiona astfel de titluri de valoare, care pot crea conflicte de interese. 30. CPC trebuie să adopte norme stricte pentru a limita sau a monitoriza investiţiile efectuate de personalul lor. CPC trebuie să solicite o aprobare în prealabil şi/sau restricţii pentru a investi şi a dezinvesti în instrumente financiare care ar putea genera conflicte de interese, cum ar fi cele emise de concurenţi, membri compensatori, clienţi, instituţii financiare şi presatori de servicii, iar CPC pot lua în considerare perioade de excludere sau de restricţii de la a se angaja în tranzacţii care implică valorile mobiliare ale entităţilor din grupul CPC, de exemplu, în luna publicării rezultatelor financiare sau ad-hoc. 31. CPC îşi poate adapta normele în funcţie de tipul de persoană implicată şi de circumstanţe, pentru a asigura acurateţea şi eficacitatea acestora. De exemplu, în cazul în care investiţiile sunt delegate integral unei societăţi de investiţii sau unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) sau unui administrator de fond de investiţii alternativ (AFIA), acestea pot fi scutite de aprobarea prealabilă a CPC şi de orice restricţie, precum şi de obligaţia de prezentare de informaţii atunci când CPC consideră că este adecvat. 32. Investiţiile directe efectuate de orice membru al personalului trebuie comunicate coordonatorului-şef al funcţiei de conformitate sau oricărei alte persoane sau oricărui alt organism relevant în acest scop. Raportarea portofoliului trebuie realizată cel puţin la momentul angajării sau al numirii oricărui membru al personalului şi trebuie actualizată anual. Orice tranzacţie executată cu instrumentele financiare respective trebuie raportată coordonatorului-şef al funcţiei de conformitate. V.2.5. Formare 33. CPC trebuie să se asigure că personalul lor este instruit în mod corespunzător cu privire la obligaţiile care îi revin şi cu privire la procedura aplicabilă privind gestionarea conflictelor de interese. 34. Formarea trebuie să clarifice noţiunea de conflict de interese, obligaţiile personalului şi sancţiunile aferente, procedura de declarare şi procedura de soluţionare a conflictului şi, în general, normele aplicabile. 35. CPC trebuie să îşi informeze periodic personalul. CPC trebuie să ţină o evidenţă a activităţilor de formare întreprinse şi finalizate de personal. 36. Personalul trebuie să confirme că a luat cunoştinţă de normele aplicabile. V.2.6. Monitorizare 37. În cadrul responsabilităţilor sale de monitorizare a funcţiei de conformitate, consiliul de administraţie al CPC trebuie să monitorizeze eficienţa procedurilor CPC de prevenire şi de gestionare a conflictelor de interese. Coordonatorul-şef al funcţiei de conformitate trebuie să raporteze consiliului de administraţie cazurile semnificative, astfel cum sunt definite de CPC, în timp util şi activităţile coordonatorului-şef al funcţiei de conformitate desfăşurate pe parcursul anului. 38. Politica în materie de conflicte de interese trebuie revizuită cel puţin de către coordonatorul-şef al funcţiei de conformitate şi de consiliul de administraţie, dacă este cazul, în fiecare an sau mai devreme dacă sunt necesare modificări semnificative. 39. Departamentul de audit trebuie să evalueze periodic eficacitatea politicii în materie de conflicte de interese şi a organizării globale a CPC care are legătură cu aceasta. V.3. Măsuri suplimentare pentru CPC care aparţin unui grup V.3.1. La nivelul grupului 40. În contextul unui grup, rolul fiecărei entităţi din cadrul consiliului de administraţie care generează conflicte sau care are potenţialul să genereze conflicte (cum ar fi consiliul de administraţie al societăţii-mamă, consiliul de administraţie al CPC, consiliul de administraţie al prestatorului de servicii) trebuie să fie clar definit şi delimitat astfel încât să se evite suprapunerea competenţelor. Trebuie prevăzute chestiunile rezervate care sunt dedicate unei CPC, în special în ceea ce priveşte chestiunile legate de gestionarea riscurilor. 41. Dacă este necesar, la nivelul grupului, trebuie adoptată o procedură pentru a soluţiona în mod echitabil, independent şi eficient conflictele de interese dintre o CPC şi alte entităţi din grup. V.3.2. La nivelul consiliului de administraţie al CPC şi al consiliului de supraveghere 42. Pentru a garanta independenţa unei CPC în conformitate cu art. 3 din RSTR CPC, dacă este cazul, CPC trebuie să desemneze membri independenţi suplimentari ai consiliului de administraţie în raport cu cerinţele de reglementare pentru a contrabalansa numărul de reprezentanţi ai entităţilor din grup. 43. Pentru a fi calificat drept membru independent al consiliului de administraţie, relaţia lor relevantă, astfel cum este descris la pct. 18 subpct. (i), nu trebuie să includă activităţi care să genereze un conflict de interese în ceea ce priveşte o CPC sau acţionarii săi majoritari, conducerea sa sau membrii săi compensatori. V.3.3. La nivelul conducerii de nivel superior al CPC sau al consiliului de administraţie 44. În cazul în care conducerea de nivel superior (inclusiv directorii executivi) este partajată cu o altă entitate din grup, o CPC trebuie să îşi constituie consiliul de administraţie sau consiliul de supraveghere din membri care să asigure gestionarea independentă a activităţilor CPC. 45. Deciziile semnificative trebuie aprobate de consiliul de administraţie. În acest scop, trebuie definită o listă de chestiuni şi/sau criterii pentru a identifica importanţa semnificativă a deciziei care urmează să fie luată direct de consiliul de administraţie. 46. Responsabilităţile personalului de conducere de nivel superior trebuie definite în mod clar, salariile, inclusiv primele acordate personalului de conducere de nivel superior, trebuie să fie corect echilibrate în raport cu salariile oferite de cealaltă societate pentru a evita orice decizii părtinitoare. Coordonatorul-şef al funcţiei de conformitate, consiliul de administraţie sau membrii independenţi ai consiliului de administraţie trebuie să monitorizeze îndeaproape eventualele conflicte de interese. V.3.4. La nivelul personalului 47. În cazul în care, în temeiul unui acord de externalizare, personalul unei CPC îndeplineşte sarcini pentru mai multe entităţi din grup, CPC trebuie să adopte următoarele norme:

48. Remunerarea trebuie stabilită de CPC în conformitate cu art. 8 din RSTR CPC. În special salariul, inclusiv primele, al personalului în cauză trebuie să fie corect echilibrat în raport cu cel atribuit de cealaltă societate pentru a se evita orice decizie sau îndeplinire părtinitoare a sarcinilor. Nivelul primelor sau al oricărui alt avantaj financiar care recompensează performanţa personalului în executarea sarcinilor sale trebuie evaluat şi, în cele din urmă, decis de CPC. V.3.5. În cazul externalizării către o altă entitate din grup 49. În cazul în care prestatorul de servicii face parte din grupul CPC, CPC trebuie să ia cel puţin următoarele măsuri suplimentare:

V.4. Procedura de gestionare a conflictelor de interese V.4.1. Procedura de soluţionare 50. În cazul în care un conflict de interese identificat sau posibil apare pe parcursul relaţiei de afaceri, acesta trebuie comunicat imediat şi direct coordonatorului-şef al funcţiei de conformitate şi oricărei alte persoane sau oricărui alt organism relevant de către membrul personalului aflat în conflict de interese sau de oricare alt membru al personalului care are cunoştinţă de respectivul conflict de interese de îndată ce este posibil în mod rezonabil. 51. CPC nu trebuie să solicite prezentarea de dovezi privind conflictele de interese înainte de a iniţia o acţiune. În cazul în care nu este sigur dacă o situaţie constituie un conflict de interese eventual sau efectiv, coordonatorul-şef al funcţiei de conformitate trebuie să fie responsabil pentru clarificarea acestei situaţii. 52. Un denunţător nu trebuie blamat în niciun caz dacă aduce la cunoştinţă un conflict de interese efectiv sau eventual, dacă este posibil în temeiul legislaţiei aplicabile. 53. În cazul în care sunt necesare investigaţii, coordonatorul-şef al funcţiei de conformitate trebuie să fie abilitat să le efectueze. Persoana aflată în conflict de interese trebuie audiată pe parcursul procesului. În cazul în care coordonatorul-şef al funcţiei de conformitate nu este responsabil pentru soluţionarea problemei, coordonatorul-şef al funcţiei de conformitate trebuie să prezinte factorului de decizie un raport care să conţină o analiză a conflictelor de interese efective sau eventuale şi, dacă se consideră că acestea sunt stabilite, recomandări pentru soluţionarea acestora. 54. CPC trebuie să definească în mod clar cine este responsabil pentru procesul decizional privind existenţa unui conflict de interese efectiv sau eventual şi privind măsurile care trebuie luate, dacă acestea sunt diferite. Deciziile trebuie luate de o persoană sau de un organism care dispune de independenţă şi autoritate suficiente pentru a asigura respectarea deciziilor sale. În acest scop, pot fi definite mai multe persoane sau organisme, în funcţie de responsabilităţile pe care le au, precum coordonatorul-şef al funcţiei de conformitate, superiorul ierarhic, directorii executivi, consiliul de administraţie, membrii independenţi ai consiliului de administraţie sau preşedintele consiliului de administraţie sau al comitetelor. În acest sens, preşedintele şi/sau membrii independenţi ai consiliului de administraţie trebuie să fie responsabili în cazul în care conflictul de interese se referă la un membru al personalului de conducere de nivel superior sau la orice alt membru al consiliului de administraţie. 55. CPC trebuie să pună în aplicare o procedură de escaladare în cazul unui dezacord cu privire la decizia luată. Procedura trebuie să asigure faptul că respectivul caz este tratat într-un termen scurt. În ultima etapă, membrii independenţi ai consiliului de administraţie pot lua decizia finală. V.4.2. Măsuri de soluţionare 56. CPC trebuie să aibă în vedere cel puţin următoarele măsuri de remediere a conflictelor de interese eventuale sau existente:

57. Ar putea fi avută în vedere încetarea contractului membrului personalului aflat în conflict de interese, dacă este posibil, în conformitate cu legea aplicabilă. V.4.3. Procedură de urmărire ulterioară 58. Coordonatorul-şef al funcţiei de conformitate sau persoana sau organismul definit în conformitate cu pct. 54 trebuie să verifice periodic situaţia conflictului (şi anume, conflict de interese eventual/existent) şi că măsurile de atenuare sunt puse în aplicare. Persoana respectivă trebuie să examineze dacă măsurile sunt în continuare necesare sau trebuie adaptate. Frecvenţa examinării trebuie adaptată la particularităţile cazurilor. 59. Coordonatorul-şef al funcţiei de conformitate sau persoana sau organismul definit în conformitate cu pct. 54 trebuie să raporteze anual consiliului de administraţie conflictele de interese care au apărut şi orice măsură de atenuare care a fost adoptată. 60. În caz de încălcare a politicii în materie de conflicte de interese, CPC trebuie să raporteze către ANC orice încălcare semnificativă, după ce încălcarea a fost escaladată şi notificată personalului de conducere de nivel superior/consiliului de administraţie al CPC şi în termen de 48 de ore. V.4.4. Registrul în materie de conflicte de interese 61. CPC trebuie să pună în aplicare procese şi proceduri pentru a urmări şi a înregistra:

62. Registrul trebuie să rămână strict confidenţial. ANEXA Nr. 2GHID ESMA privind măsurile EMIR de marjă antiprociclicitate pentru contrapărţile centrale I. Domeniu de aplicare Cui i se aplică? – Beneficiarii acestui ghid sunt autorităţile competente desemnate în temeiul art. 22 din EMIR care supervizează CPC autorizate în temeiul art. 14 din EMIR.Ce se aplică?

– Acest ghid se referă la punerea în aplicare a cerinţelor referitoare la marjă, pentru limitarea prociclicităţii în temeiul art. 41 din EMIR, art. 10 şi art. 28 din STR.II. Referinţe legislative şi abrevieri Referinţe legislative Regulamentul ESMA - Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei¹ EMIR - Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii² STR despre CPC - Regulamentul delegat (UE) nr. 153/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 privind completarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului, în ceea ce priveşte standarde tehnice de reglementare privind cerinţele pentru contrapărţile centrale³ Abrevieri Măsuri de marjă APC - măsuri de marjă antiprociclicitate în temeiul art. 28 din STR CPC - contrapărţile centrale autorizate în baza art. 14 din EMIR Autoritate competentă/Autoritate naţională competentă (ANC) - o autoritate desemnată în baza art. 22 din EMIR CE - Comisia Europeană EMIR - Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii ESMA - Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe CERS - Comitetul european pentru risc sistemic STR - Standarde tehnice de reglementare privind contrapărţile centrale, cum ar fi Regulamentul delegat (UE) nr. 153/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 privind completarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului, în ceea ce priveşte standarde tehnice de reglementare privind cerinţele pentru contrapărţile centrale III. Obiect Scopul acestui ghid este de a stabili practici de supraveghere coerente, eficiente şi eficace în cadrul Sistemului european de supraveghere financiară (SESF) şi de a asigura o aplicare comună, uniformă şi coerentă a art. 41 din EMIR şi a art. 10 şi 28 din STR în contextul limitării prociclicităţii marjelor contrapărţii centrale. IV. Obligaţii de conformare şi raportare Statutul ghidului În conformitate cu art. 16 alin. (3) din Regulamentul ESMA, autorităţile competente trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a respecta acest ghid. Autorităţile competente cărora li se aplică ghidul trebuie să se conformeze prin includerea sa în cadrele lor juridice sau de supraveghere, după caz. Cerinţe de raportare În decurs de două luni de la data publicării ghidului pe siteul Autorităţii europene pentru valori mobiliare şi pieţe în toate limbile oficiale ale UE, autorităţile competente cărora li se aplică acest ghid trebuie să informeze ESMA dacă (i) respectă, (ii) nu respectă, dar intenţionează să respecte sau dacă (iii) nu respectă şi nu intenţionează să respecte prezentul ghid. În caz de neconformitate, autorităţile competente trebuie, de asemenea, să informeze ESMA în decurs de două luni de la data publicării ghidului pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE cu privire la motivele de neconformare cu ghidul. Pe site-ul ESMA este disponibil un model de notificare. Odată ce a fost completat, modelul va fi transmis la ESMA. V. Ghid V.1. Evaluarea regulată a prociclicităţii Autorităţile competente trebuie să se asigure că orice contraparte centrală, supervizată de ele, defineşte indicatorii cantitativi de evaluare a marjelor, inclusiv majorările de marjă, în contextul prociclicităţii de marjă. Contrapărţile centrale îşi pot defini proprii lor indicatori şi trebuie să evalueze într-un mod holistic stabilitatea pe termen scurt/lung şi în comparaţie cu volatilitatea de pe piaţă, prin utilizarea indicatorilor şi a caracterului conservator al marjelor⁴. De exemplu, indicatorii sunt: • Stabilitatea pe termen scurt poate fi măsurată cu ajutorul unor indicatori, precum modificările de marjă pe o perioadă definită de timp sau deviaţia standard de marjă; • Stabilitatea pe termen lung poate fi monitorizată printr-un indicator, precum rata completă de marjă pe o perioadă definită de timp. Autorităţile competente trebuie să se asigure că orice contraparte centrală, supervizată de ele, pune în aplicare indicatorii, pentru a evalua prociclicitatea cerinţelor sale referitoare la marjă în mod regulat şi prociclicitatea potenţială ca urmare a oricăror propuneri semnificative de revizuire a parametrilor săi de marjă, înainte de efectuarea unor asemenea revizuiri. Ca parte a evaluării, contrapartea centrală trebuie să ia în considerare caracteristicile ofertei sale de produse şi calitatea sa de membru, precum şi practicile sale de gestionare a riscurilor. În cazurile în care indicatorii evidenţiază efecte prociclice ca urmare a cerinţelor referitoare la marjă, autorităţile competente trebuie să se asigure că orice contraparte centrală supervizată de ele îşi revizuieşte punerea în aplicare a măsurilor de marjă APC şi face ajustările adecvate ale politicilor sale pentru a se asigura că aceste efecte prociclice primesc rezolvarea adecvată. ¹ Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 331 din 15 decembrie 2010, p. 84. ² Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 201 din 15 decembrie 2010, p. 1. ³ Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 52 din 23 februarie 2013, p. 41. ⁴ În general, contrapărţile centrale trebuie să aibă în vedere indicatori pentru a evalua stabilitatea, precum şi caracterul conservator al cerinţelor sale de marjă. Prin urmare, autorităţile competente trebuie să se asigure că orice contraparte centrală supervizată de ele îşi dezvoltă o politică de revizuire a măsurilor sale APC. Politica trebuie să specifice cel puţin: a)apetitul de risc pentru prociclicitatea marjelor sale, de exemplu, pragul de toleranţă pentru creşterile mari de marjă; b)indicatorii cantitativi pe care îi utilizează pentru evaluarea prociclicităţii marjelor sale; c)frecvenţa cu care realizează evaluarea; d)acţiunile potenţiale pe care le poate lua pentru abordarea rezultatelor indicatorilor şi e)mecanismele de guvernanţă care se referă la raportarea rezultatelor indicatorilor şi aprobarea acţiunilor pe care le propune pentru adoptare în ceea ce priveşte rezultatele.Autorităţile competente trebuie să se asigure că orice contraparte centrală supervizată de ele îşi păstrează înregistrările cu revizuirea efectuată, inclusiv indicatorii calculaţi, şi cu acţiunile adoptate pentru rezolvarea constatărilor, în conformitate cu art. 12 din STR. V.2. Aplicarea măsurilor de marjă APC în cazul tuturor factorilor materiali de risc Autorităţile competente trebuie să se asigure că orice contraparte centrală supervizată de ele se asigură că măsurile referitoare la marja APC se aplică cel puţin tuturor factorilor materiali de risc, ceea ce ar putea duce, în mod potenţial, la modificări mari ale marjelor şi ar putea include modificări de preţuri, modificări valutare, modificări implicite de volatilitate, spreaduri la scadenţă şi compensări la marja de portofoliu, în funcţie de caz. Pentru evitarea dubiilor, o contraparte centrală poate aplica măsuri de marjă APC în cazul unui produs sau la nivel de portofoliu atât timp cât punerea în aplicare se referă la toţi factorii materiali de risc utilizaţi la calculul marjei. Autorităţile competente trebuie să se asigure că orice contraparte centrală supervizată de ele, care alege să aplice o marjă-tampon în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. (a) din STR pentru produse neliniare, precum opţiunile, trebuie să aplice un tampon la nivelul factorului de risc, în loc de creşterea marjelor cu 25%. La punerea în aplicare a măsurilor de marjă APC la nivelul factorului de risc, o contraparte centrală poate utiliza măsuri de marjă APC diferite pentru factori de risc diferiţi sau poate pune în aplicare aceeaşi măsură de marjă APC la nivelul tuturor factorilor de risc. Dacă o contraparte centrală alege să utilizeze aceeaşi măsură de marjă APC la nivelul tuturor factorilor de risc, poate face acest lucru prin aplicarea măsurii în mod independent fiecărui factor de risc sau prin utilizarea scenariilor cu consistenţă internă la nivelul tuturor factorilor de risc. V.3. Epuizarea marjei-tampon în temeiul art. 28 alin. (1) lit. (a) din STR Autorităţile competente trebuie să se asigure că orice contraparte centrală supervizată de ele, care alege să aplice o marjă-tampon cel puţin egală cu 25% din marja calculată, trebuie să dezvolte şi să păstreze politici şi proceduri documentate prin care se stabilesc circumstanţele în baza cărora tamponul poate fi epuizat temporar. Politicile şi procedurile respective trebuie să specifice cel puţin: a)indicatorii şi pragurile pentru care contrapartea centrală crede că cerinţele de marjă cresc semnificativ şi care ar putea garanta epuizarea marjei-tampon; b)condiţiile de refacere a marjei-tampon ca urmare a epuizării sale şi c)mecanismele de guvernanţă legate de aprobările pentru epuizarea şi refacerea marjei-tampon.V.4. Pragul de marjă în temeiul art. 28 alin. (1) lit. (c) din STR Autorităţile competente trebuie să se asigure că orice contraparte centrală supervizată de ele evită utilizarea procedurilor de modelare, precum aplicarea unor greutăţi diferite observaţiilor din cadrul perioadei retrospective, pentru a reduce eficacitatea utilizării unei perioade retrospective istorice de 10 ani pentru calcularea pragului de marjă la aplicarea măsurii de marjă APC în art. 28 alin. (1) lit. (c) din STR. Autorităţile competente trebuie să se asigure că orice contraparte centrală supervizată de ele se asigură că pragul de marjă este calculat într-o manieră care îndeplineşte în continuare cerinţele stabilite în EMIR şi STR, inclusiv conformitatea cu art. 24, 26 şi 27 din STR. Autorităţile competente trebuie să se asigure că orice contraparte centrală supravegheată de ele calculează, de asemenea, pragul de marjă la aceeaşi frecvenţă ca şi calculul regulat de marjă, cu excepţia cazului în care contrapartea centrală este în alt mod capabilă să demonstreze că pragul de marjă va rămâne stabil pe o perioadă extinsă de timp, până la care pragul de marjă este recalculat. V.5. Prezentarea informaţiilor despre parametrii de marjă În conformitate cu art. 10 din STR, autorităţile competente trebuie să se asigure că orice contraparte centrală supervizată de ele prezintă în mod public informaţii despre modelele utilizate la calculul cerinţelor de marjă. Această prezentare de informaţii trebuie să cuprindă cel puţin informaţiile de mai jos definite de contrapartea centrală pentru fiecare model de marjă utilizat: a)intervalul de încredere; b)perioada retrospectivă; c)perioada de lichidare; d)parametrii şi metodologia utilizată la calculul compensărilor la marjă în temeiul art. 27 din STR; e)informaţii despre modelele utilizate la calculul de marjă, precum metodologia cantitativă (de exemplu, tipul modelului VaR), abordarea pentru ajustările sau adăugirile efectuate la aceste modele şi formula acestora şi f)măsurile de marjă APC adoptate şi metodologia şi parametrii utilizaţi la aplicarea măsurilor de marjă APC selectate. În special,

– o contraparte centrală care adoptă art. 28 alin. (1) lit. (a) din STR trebuie să prezinte procentajul tamponului peste cerinţele de marjă care a fost colectat şi condiţiile de epuizare şi de refacere;

– o contraparte centrală care adoptă art. 28 alin. (1) lit. (b) din STR trebuie să îşi prezinte abordarea cu privire la extragerea observaţiilor în caz de criză şi introducerea observaţiilor în calculul cerinţelor referitoare la marjă şi

– o contraparte centrală care adoptă art. 28 alin. (1) lit. (c) din STR trebuie să îşi prezinte abordarea cu privire la calculul pragului de limită pe 10 ani.Informaţiile prezentate trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite replicarea calculelor de marjă şi anticiparea revizuirilor mari de marjă.