LEGE
Nr. 33 din 29 aprilie 1995
pentru ratificarea Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale,
incheiata la Strasbourg la 1 februarie 1995
ACT EMIS DE: PARLAMENT
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 82 din 4 mai 1995
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
Art. 1
Se ratifica Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale,
incheiata la Strasbourg la 1 februarie 1995.
Art. 2
Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale si Raportul
explicativ asupra Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale,
adoptat de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei la Strasbourg la 10
noiembrie 1994, sunt prevazute in anexa la prezenta lege.
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 21 martie 1995, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
PRESEDINTELE SENATUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 18
aprilie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia
Romaniei.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
ADRIAN NASTASE
CONVENTIA-CADRU
pentru protectia minoritatilor nationale*)
*) Traducere.
Statele membre ale Consiliului Europei si celelalte state semnatare ale
prezentei conventii-cadru,
considerand ca scopul Consiliului Europei il constituie realizarea unei
unitati mai stranse intre membrii sai in vederea salvgardarii si promovarii
idealurilor si principiilor care reprezinta patrimoniul lor comun,
considerand ca unul dintre mijloacele pentru atingerea acestui obiectiv
consta in salvgardarea si dezvoltarea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale,
dorind sa dea curs Declaratiei sefilor de stat si de guvern ai statelor
membre ale Consiliului Europei, adoptata la Viena la 9 octombrie 1993,
fiind hotarate ca pe teritoriile lor respective sa protejeze existenta
minoritatilor nationale,
considerand ca bulversarile istoriei europene au aratat ca protectia
minoritatilor nationale este esentiala pentru stabilitatea, securitatea
democratica si pacea Continentului,
considerand ca o societate pluralista si cu adevarat democratica trebuie nu
numai sa respecte identitatea etnica, culturala, lingvistica si religioasa a
fiecarei persoane apartinand unei minoritati nationale, dar si, deopotriva, sa
creeze conditii corespunzatoare care sa le permita sa-si exprime, sa pastreze
si sa dezvolte aceasta identitate,
considerand ca realizarea unui climat de toleranta si dialog este necesara
pentru a permite diversitatii culturale sa reprezinte o sursa, dar si un
factor, nu de divizare, ci de imbogatire a fiecarei societati,
considerand ca realizarea unei Europei tolerante si prospere nu depinde
numai de cooperarea dintre state, ci necesita si cooperarea transfrontaliera
intre autoritati locale si regionale, cu respectarea Constitutiei si a
integritatii teritoriale a fiecarui stat,
tinand seama de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale si de protocoalele sale,
tinand seama de angajamentele privind protectia minoritatilor nationale
continute in conventiile si declaratiile Natiunilor Unite, precum si in
documentele Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa, in special
cel de la Copenhaga din 29 iunie 1990,
fiind hotarate sa defineasca principiile care trebuie respectate si obligatiile
care decurg din acestea, pentru a asigura, in statele membre si in celelalte
state care pot deveni parti la prezentul instrument, protectia efectiva a
minoritatilor nationale si a drepturilor persoanelor apartinand acestora, in
cadrul statului de drept, cu respectarea integritatii teritoriale si a
suveranitatii nationale,
fiind hotarate sa aplice principiile enuntate in prezenta conventie-cadru
prin legislatia nationala si politici guvernamentale corespunzatoare,
au convenit asupra celor ce urmeaza:
TITLUL I
Art. 1
Protectia minoritatilor nationale si a drepturilor si libertatilor
persoanelor apartinand acestora face parte integranta din protectia
internationala a drepturilor omului si, ca atare, constituie domeniu de cooperare
internationala.
Art. 2
Dispozitiile prezentei conventii-cadru vor fi aplicate cu buna-credinta,
intr-un spirit de intelegere, toleranta si cu respectarea principiilor bunei
vecinatati, relatiilor prietenesti si cooperarii intre state.
Art. 3
1. Orice persoana apartinand unei minoritati nationale are dreptul sa
aleaga liber daca sa fie tratata sau nu ca atare si nici un dezavantaj nu poate
rezulta dintr-o asemenea alegere ori din exercitiul drepturilor legate de
aceasta.
2. Persoanele apartinand minoritatilor nationale pot exercita drepturile si
libertatile ce decurg din principiile enuntate in prezenta conventie-cadru,
individual sau in comun cu altii.
TITLUL II
Art. 4
1. Partile se angajeaza sa garanteze fiecarei persoane apartinand unei
minoritati nationale dreptul la egalitate in fata legii si la egala protectie a
legii. In aceasta privinta, orice discriminare bazata pe apartenenta la o
minoritate nationala este interzisa.
2. Partile se angajeaza sa adopte, daca este cazul, masuri adecvate pentru
a promova, in toate domeniile vietii economice, sociale, politice si culturale,
egalitatea deplina si efectiva intre persoanele apartinand unei minoritati
nationale si cele apartinand majoritatii. Ele vor tine seama in mod corespunzator,
in aceasta privinta, de conditiile specifice in care se afla persoanele
apartinand minoritatilor nationale.
3. Masurile adoptate in conformitate cu paragraful 2 nu vor fi considerate
acte de discriminare.
Art. 5
1. Partile se angajeaza sa promoveze conditiile de natura sa permita
persoanelor apartinand minoritatilor nationale sa-si mentina si sa-si dezvolte
cultura, precum si sa-si pastreze elementele esentiale ale identitatii lor,
respectiv religia, limba, traditiile si patrimoniul lor cultural.
2. Fara a se aduce atingere masurilor luate in cadrul politicii lor
generale de integrare, partile se vor abtine de la orice politica ori practica
avand drept scop asimilarea persoanelor apartinand minoritatilor nationale
impotriva vointei acestora si vor proteja aceste persoane impotriva oricarei
actiuni vizand o astfel de asimilare.
Art. 6
1. Partile vor incuraja spiritul de toleranta si dialogul intercultural si
vor lua masuri efective pentru promovarea respectului reciproc, intelegerii si
cooperarii dintre toate persoanele care traiesc pe teritoriul lor, indiferent
de identitatea etnica, culturala, lingvistica ori religioasa a acestora,
indeosebi in domeniile educatiei, culturii si al mijloacelor de informare.
2. Partile se angajeaza sa ia masuri corespunzatoare pentru a proteja
persoanele care ar putea fi victime ale amenintarilor sau actelor de
discriminare, ostilitate sau violenta, datorita identitatii lor etnice,
culturale, lingvistice sau religioase.
Art. 7
Partile vor asigura respectarea drepturilor fiecarei persoane apartinand
unei minoritati nationale la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea
de asociere, la libertatea de expresie si la libertatea de gandire, constiinta
si religie.
Art. 8
Partile se angajeaza sa recunoasca fiecarei persoane apartinand unei
minoritati nationale dreptul de a-si manifesta religia sau credinta sa si
dreptul de a infiinta institutii, organizatii si asociatii religioase.
Art. 9
1. Partile se angajeaza sa recunoasca faptul ca dreptul la libertatea de
expresie a fiecarei persoane apartinand unei minoritati nationale include
libertatea de opinie si libertatea de a primi si a comunica informatii sau idei
in limba minoritara, fara ingerinte ale autoritatilor publice si independent de
frontiere. Partile vor veghea ca, in cadrul sistemelor lor legislative,
persoanele apartinand unei minoritati nationale sa nu fie discriminate in
accesul la mijloacele de informare.
2. Paragraful 1 nu impiedica partile sa utilizeze un regim de autorizare,
nediscriminatoriu si fondat pe criterii obiective, pentru societatile de radio
sonor, televiziune si cinema.
3. Partile nu vor crea obstacole in calea infiintarii si utilizarii
mijloacelor de informare scrisa de catre persoanele apartinand minoritatilor
nationale. In cadrul legal organizat pentru radioul sonor si televiziune, ele
vor veghea ca, in masura posibilului si tinand seama de prevederile
paragrafului 1, persoanelor apartinand minoritatilor nationale sa le fie
acordata posibilitatea de a-si crea si utiliza propriile mijloace de informare.
4. In cadrul sistemului legislatiei lor, partile vor adopta masuri adecvate
pentru facilitarea accesului persoanelor apartinand minoritatilor nationale la
mijloacele de informare, pentru promovarea tolerantei si pentru a permite
pluralismul cultural.
Art. 10
1. Partile se angajeaza sa recunoasca oricarei persoane apartinand unei
minoritati nationale dreptul de a folosi liber si fara ingerinta limba sa
minoritara, in privat si in public, oral si in scris.
2. In ariile locuite traditional sau in numar substantial de persoane
apartinand minoritatile nationale, daca aceste persoane solicita acest lucru si
acolo unde aceasta cerere corespunde unei nevoi reale, partile se vor stradui
sa asigure, in masura posibilului, conditii care sa permita folosirea limbii
minoritare in raporturile dintre aceste persoane si autoritatile
administrative.
3. Partile se angajeaza sa garanteze dreptul oricarei persoane apartinand
unei minoritati nationale de a fi informata cu promptitudine, intr-o limba pe
care o intelege, cu privire la motivele arestarii sale, la natura si la cauza
acuzatiei aduse impotriva sa, si sa se apere in aceasta limba, daca este
necesar cu asistenta gratuita a unui interpret.
Art. 11
1. Partile se angajeaza sa recunoasca oricarei persoane apartinand unei
minoritati nationale dreptul de a folosi numele (patronimul) si prenumele sau
in limba minoritara, precum si dreptul la recunoasterea oficiala a acestora, in
conformitate cu modalitatile prevazute in sistemul lor legal.
2. Partile se angajeaza sa recunoasca oricarei persoane apartinand unei
minoritati nationale dreptul de a expune in limba sa minoritara insemne,
inscriptii si alte informatii cu caracter privat, vizibile pentru public.
3. In ariile locuite in mod traditional de un numar substantial de persoane
apartinand unei minoritati nationale, partile vor depune eforturi, in cadrul
sistemului lor legal, inclusiv, atunci cand este cazul, in cadrul acordurilor
incheiate cu alte state, si tinand seama de conditiile lor specifice, pentru
expunerea denumirilor locale traditionale, a denumirilor strazilor si a altor
indicatii topografice destinate publicului, deopotriva in limba minoritara,
acolo unde exista o cerere suficienta pentru astfel de indicatii.
Art. 12
1. Partile, daca este necesar, vor lua masuri in domeniul educatiei si al
cercetarii, pentru a incuraja cunoasterea culturii, istoriei, limbii si
religiei atat ale minoritatilor lor nationale, cat si ale majoritatii.
2. In acest context, partile vor asigura, intre altele, posibilitati
corespunzatoare pentru pregatirea profesorilor, accesul la manuale si vor
facilita contactele dintre elevi si profesori ai diferitelor comunitati.
3. Partile se angajeaza sa promoveze sanse egale de acces la educatia de
toate nivelurile pentru persoanele apartinand minoritatilor nationale.
Art. 13
1. In cadrul sistemului lor educational, partile vor recunoaste dreptul
persoanelor apartinand unei minoritati nationale de a infiinta si a administra
propriile institutii private de educatie si formare.
2. Exercitiul acestui drept nu implica nici o obligatie financiara pentru
parti.
Art. 14
1. Partile se angajeaza sa recunoasca dreptul oricarei persoane apartinand
unei minoritati nationale de a invata limba sa minoritara.
2. In ariile locuite traditional sau in numar substantial de persoane
apartinand minoritatilor nationale, daca exista o cerere suficienta, partile
vor depune eforturi pentru a asigura, in masura posibilului si in cadrul
sistemului lor educational, ca persoanele apartinand acestor minoritati sa
beneficieze de posibilitati corespunzatoare de invatare a limbii lor minoritare
ori de a primi o educatie in aceasta limba.
3. Paragraful 2 al acestui articol se va aplica fara a se aduce atingere
invatarii limbii oficiale ori predarii in acesta limba.
Art. 15
Partile vor crea conditiile necesare pentru participarea efectiva a
persoanelor apartinand minoritatilor nationale la viata culturala, sociala si
economica si la treburile publice, in special acelea care le privesc direct.
Art. 16
Partile se vor abtine sa ia masuri care, modificand proportiile populatiei
din arii locuite de persoane apartinand minoritatilor nationale, sunt
indreptate impotriva drepturilor si libertatilor decurgand din principiile
inscrise in prezenta conventie-cadru.
Art. 17
1. Partile se angajeaza sa nu aduca atingere dreptului persoanelor
apartinand minoritatilor nationale de a stabili si a mentine contacte libere si
pasnice peste frontiere cu persoane care se afla in mod legal in alte state,
indeosebi cu acelea cu care au in comun identitatea etnica, culturala,
lingvistica sau religioasa, ori patrimoniul cultural.
2. Partile se angajeaza sa nu aduca atingere dreptului persoanelor
apartinand minoritatilor nationale de a participa la activitatile
organizatiilor neguvernamentale, atat la nivel national, cat si international.
Art. 18
1. Partile vor depune eforturi pentru a incheia, daca este necesar,
acorduri bilaterale si multilaterale cu alte state, indeosebi cu statele
vecine, pentru a asigura protectia persoanelor apartinand minoritatilor
nationale respective.
2. Daca este cazul, partile vor lua masuri pentru incurajarea cooperarii
transfrontaliere.
Art. 19
Partile se angajeaza sa respecte si sa aplice principiile inscrise in
prezenta conventie-cadru, aducandu-le, daca este necesar, numai acele limitari,
restrictii si derogari prevazute in instrumentele juridice internationale, in
special in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, in masura in care acestea sunt relevate pentru drepturile si
libertatile decurgand din principiile mentionate.
TITLUL III
Art. 20
In exercitarea drepturilor si libertatilor decurgand din principiile
inscrise in prezenta conventie-cadru, orice persoana apartinand unei minoritati
nationale va respecta legislatia nationala si drepturile celorlalti, in special
ale persoanelor apartinand majoritatii sau altor minoritati nationale.
Art. 21
Nici o dispozitie din prezenta conventie-cadru nu va fi interpretata ca
implicand vreun drept de a intreprinde vreo activitate ori vreun act contrar
principiilor fundamentale ale dreptului international, in special celor ale
egalitatii suverane, integritatii teritoriale si independentei politice a
statelor.
Art. 22
Nici o dispozitie din prezenta conventie-cadru nu va fi interpretata ca
limitand sau aducand atingere drepturilor omului si libertatilor fundamentale
care pot fi recunoscute in conformitate cu legile oricarei parti contractante
sau cu orice alta conventie le care respectiva parte contractanta este parte.
Art. 23
Drepturile si libertatile decurgand din principiile inscrise in prezenta conventie-cadru,
in masura in care acestea fac obiectul unei prevederi corespondente din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau
din protocoalele aditionale la aceasta, vor fi intelese in conformitate cu
aceste din urma prevederi.
TITLUL IV
Art. 24
1. Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei este insarcinat sa vegheze
la aplicarea prezentei conventii-cadru de catre partile contractante.
2. Partile care nu sunt membre ale Consiliului Europei vor participa la
mecanismul de supraveghere a punerii in aplicare, potrivit unor modalitati care
urmeaza a fi determinate.
Art. 25
1. Intr-un interval de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei
conventii-cadru cu privire la respectiva parte contractanta, aceasta va
transmite secretarului general al Consiliului Europei informatii complete
asupra masurilor legislative si de alta natura, adoptate in aplicarea
angajamentelor enuntate in prezenta conventie-cadru.
2. Ulterior, fiecare parte contractanta va transmite secretarului general,
periodic si ori de cate ori Comitetul Ministrilor solicita, orice informatii
suplimentare, relevante pentru aplicarea prezentei conventii-cadru.
3. Secretarul general va inainta Comitetului Ministrilor informatiile
transmise in conformitate cu prevederile prezentului articol.
Art. 26
1. In evaluarea adecvarii masurilor adoptate de parti pentru punerea in
aplicare a principiilor enuntate in prezenta conventie-cadru, Comitetul
Ministrilor va fi asistat de un comitet consultativ, ai carui membri vor avea
experienta recunoscuta in domeniul protectiei minoritatilor nationale.
2. Compunerea Comitetului consultativ si procedura acestuia vor fi fixate
de catre Comitetul Ministrilor intr-un interval de un an de la data intrarii in
vigoare a prezentei conventii-cadru.
TITLUL V
Art. 27
Prezenta conventie-cadru va fi deschisa spre semnare statelor membre ale
Consiliului Europei. Pana la data intrarii sale in vigoare, ea va fi, de
asemenea, deschisa spre semnare oricarui alt stat invitat in acest sens de
catre Comitetul Ministrilor. Ea va fi supusa ratificarii, acceptarii sau
aprobarii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi
depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
Art. 28
1. Prezenta conventie-cadru va intra in vigoare in prima zi a lunii care
urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data la care douasprezece state
membre ale Consiliului Europei isi vor fi exprimat consimtamantul de a fi
legate de conventia-cadru conform dispozitiilor art. 27.
2. Pentru oricare stat membru care isi exprima ulterior consimtamantul de a
fi legat de conventia-cadru, aceasta va intra in vigoare in prima zi a lunii
care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data depunerii
instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Art. 29
1. Dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii-cadru si dupa consultarea
statelor contractante, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea
invita sa adere la conventie, printr-o decizie luata cu majoritatea prevazuta
in art. 20 d) din Statutul Consiliului Europei, oricare state care nu sunt
membre ale Consiliului Europei care, fiind invitate sa semneze conform
dispozitiilor art. 27, nu au facut-o inca, sau oricare alt stat care nu este
membru.
2. Pentru oricare stat care adera, conventia-cadru va intra in vigoare in
prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data
depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului
Europei.
Art. 30
1. Oricare stat poate, in momentul semnarii sau al depunerii instrumentului
sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa specifice
teritoriul (teritoriile) pentru care aceasta asigura relatiile internationale,
caruia (carora) i (li) se va aplica prezenta conventie-cadru.
2. Oricare stat poate, la orice data ulterioara, printr-o declaratie
adresata secretarului general al Consiliului Europei, sa extinda aplicarea
prezentei conventii-cadru la oricare alt teritoriu specificat in declaratie. Cu
privire la acest teritoriu, conventia-cadru va intra in vigoare in prima zi a
lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data primirii
declaratiei de catre secretarul general.
3. Orice declaratie facuta in virtutea celor doua paragrafe precedente va
putea fi retrasa, in ce priveste oricare teritoriu specificat printr-o astfel
de declaratie, prin notificare adresata secretarului general. Retragerea devine
efectiva in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de
la data primirii notificarii de catre secretarul general.
Art. 31
1. Oricare parte poate, in orice moment, sa denunte prezenta
conventie-cadru printr-o notificare adresata secretarului general al
Consiliului Europei.
2. Denuntarea devine efectiva in prima zi a lunii care urmeaza expirarii
unei perioade de 6 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul
general.
Art. 32
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului
Europei, celorlalte state semnatare si oricarui stat care a aderat la prezenta
conventie-cadru:
a) orice semnare;
b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare
sau de aderare;
c) orice data de intrare in vigoare a prezentei conventii-cadru, in
conformitate cu art. 28, 29 si 30;
d) orice alt act, notificare sau comunicare legate de prezenta
conventie-cadru.
Drept pentru care, subsemnatii, avand depline puteri in acest sens, au
semnat prezenta conventie-cadru.
Incheiata la Strasbourg la 1 februarie 1995, in limbile franceza si
engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar care va fi
depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului
Europei va transmite o copie certificata fiecaruia dintre statele membre ale
Consiliului Europei si fiecarui stat invitat sa semneze sau sa adere la
prezenta conventie-cadru.
RAPORT EXPLICATIV*)
*) Traducere.
Istoric
1. Consiliul Europei a examinat situatia minoritatilor nationale, in mai
multe randuri, intr-o perioada intinsa pe mai mult de 40 de ani. Inca din
primul sau an de existenta (1949), Adunarea Parlamentara a recunoscut, intr-un
raport al Comitetului sau pentru Probleme Juridice si Administrative,
importanta "problemei unei mai largi protectii a drepturilor minoritatilor
nationale". In 1961, Adunarea Parlamentara a recunoscut includerea,
intr-un al doilea protocol aditional, a unui articol care sa garanteze minoritatilor
nationale anumite drepturi necuprinse in Conventia Europeana a Drepturilor
Omului (C.E.D.O.). Acesta din urma nu se refera decat la apartenenta la o
minoritate nationala in cadrul clauzei de nediscriminare prevazuta in art. 14.
Recomandarea nr. 285 (1961) a propus urmatoarea formulare pentru proiectul de
articol privind protectia minoritatilor nationale:
"Persoanele apartinand unei minoritati nationale nu li se va refuza
dreptul, in comun cu ceilalti membri ai grupului lor si in masura in care
acesta este compatibil cu ordinea publica, de a beneficia de propria cultura,
de a folosi propria limba, de a-si infiinta scoli si de a li se preda in limba
pentru care opteaza, ori de a profesa si practica propria religie."
2. Comitetul de Experti, care fusese instructat sa examineze daca este
posibila si dezirabila elaborarea unui astfel de protocol, si-a suspendat
activitatile pana cand s-a ajuns la o decizie finala in cazurile lingvistice
belgiene, privitoare la limba utilizata in educatie (Hotararea Curtii Europene
a Drepturilor Omului din 27 iulie 1968, Seria A, nr. 6). In 1973, comitetul a
concluzionat ca, din punct de vedere juridic, nu exista o necesitate anume de a
face din drepturile minoritatilor obiectul unui nou protocol la C.E.D.O. Cu
toate acestea, expertii au opinat ca nu exista vreun obstacol juridic major in
calea adoptarii unui astfel de protocol, daca acesta ar fi considerat
recomandabil din alte ratiuni.
3. Mai recent, Adunarea Parlamentara a recomandat Comitetului Ministrilor o
serie de masuri politice si juridice, in special redactarea unui protocol sau a
unei conventii asupra drepturilor minoritatilor nationale. Recomandarea nr.
1134 (1990) contine o lista de principii pe care Adunarea Parlamentara le-a
considerat necesare protectiei minoritatilor nationale. In octombrie 1991,
Comitetul Director pentru Drepturile Omului (C.D.D.O.) a fost insarcinat sa
examineze, deopotriva din punct de vedere juridic si politic, conditiile in
care Consiliul Europei ar putea intreprinde o activitate in directia protectiei
minoritatilor nationale, tinand seama de lucrarile efectuate in cadrul
Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa (C.S.C.E.) si al
Natiunilor Unite, precum si de reflectiile dezvoltate in cadrul Consiliului
Europei.
4. In mai 1992, Comitetul Ministrilor a instructat C.D.D.O. sa examineze
posibilitatea formularii unor standarde juridice specifice privitoare la
protectia minoritatilor nationale. In acest scop, C.D.D.O. a creat un comitet
de experti (DH-MIN) caruia i s-a cerut, in cadrul noului mandat stabilit in
martie 1993, sa propuna standarde juridice specifice in acest domeniu, tinand
seama de principiile complementaritatii activitatii Consiliului Europei si,
respectiv, a C.S.C.E. C.D.D.O. si DH-MIN au luat in considerare diverse texte,
in special propunerea de conventie europeana pentru protectia minoritatilor
nationale, elaborata de Comisia europeana pentru democratie prin drept
(asa-numita Comisie de la Venetia), propunerea Austriei pentru un protocol
aditional la C.E.D.O., proiectul protocolului aditional la C.E.D.O. inclus in
Recomandarea nr. 1201 (1993) a Adunarii Parlamentare si alte propuneri. Aceasta
examinare s-a finalizat in raportul C.D.D.O. catre Comitetul Ministrilor din 8
septembrie 1993, care a inclus diverse standarde juridice care puteau fi
adoptate in acest domeniu si instrumentele juridice in care acestea puteau fi
prevazute. In acest context, C.D.D.O. a luat act de inexistenta consensului
asupra interpretarii termenului de minoritati nationale.
5. Pasul decisiv a fost realizat la intalnirea sefilor de stat si de guvern
din statele membre ale Consiliului Europei (Summit-ul de la Viena din 8 si 9
octombrie 1993). Cu acest prilej s-a convenit ca minoritatile nationale, pe
care bulversarile istoriei le-au stabilit in Europa, trebuie protejate si
respectate, ca o contributie la pace si stabilitate. In mod special, sefii de
stat si de guvern au hotarat elaborarea de angajamente juridice privind
protectia minoritatilor nationale. Anexa nr. II la Declaratia de la Viena
contine urmatoarele instructiuni pentru Comitetul Ministrilor:
- sa elaboreze, in timp cat mai scurt, o conventie-cadru care sa specifice
principiile pe care statele contractante se angajeaza sa le respecte in vederea
asigurarii protectiei minoritatilor nationale. Acest instrument sa fie, de
asemenea, deschis spre semnare statelor care nu sunt membre;
- sa inceapa activitatea de elaborare a unui protocol care sa completeze
Conventia Europeana a Drepturilor Omului in domeniul cultural, prin dispozitii
care sa garanteze drepturi individuale, in special pentru persoanele apartinand
minoritatilor nationale.
6. La 4 noiembrie 1993, Comitetul Ministrilor a creat un Comitet Ad-Hoc
pentru Protectia Minoritatilor Nationale (CAHMIN). Mandatul sau reflecta
deciziile adoptate la Viena. Comitetul, alcatuit din experti din statele membre
ale Consiliului Europei, si-a inceput activitatea la sfarsitul lunii ianuarie
1994, cu participarea reprezentantilor C.D.D.O., ai Consiliului pentru
Cooperare Culturala (C.D.C.C.), ai Comitetului Director pentru Mass-Media
(C.D.M.M.) si ai Comisiei Europene pentru Democratie prin Drept. Au participat,
de asemenea, ca observatori, Inaltul Comisar C.S.C.E. pentru Minoritati
Nationale si Comisia Comunitatilor Europene.
7. La 15 aprilie 1994, CAHMIN a inaintat un raport interimar Comitetului
Ministrilor, care a fost, apoi, comunicat Adunarii Parlamentare (Doc. 7109). La
cea de-a 94-a sesiune din luna mai 1994, Comitetul Ministrilor si-a exprimat
satisfactia pentru progresul obtinut potrivit mandatului decurgand din
Declaratia de la Viena.
8. Un anumit numar de prevederi ale conventiei-cadru, necesitand un
arbitraj politic, precum si cele referitoare la monitorizarea aplicarii au fost
redactate de Comitetul Ministrilor (sedinta nr. 517 bis a Delegatilor
ministrilor din 7 octombrie 1994).
9. La reuniunea sa din 10 - 14 octombrie 1994, CAHMIN a decis sa inainteze
proiectul conventiei-cadru Comitetului Ministrilor, care a adoptat textul la a
95-a sesiune ministeriala din 10 noiembrie 1994. Conventia-cadru a fost
deschisa spre semnare de catre statele membre ale Consiliului Europei.
Consideratii generale
Obiectivele conventiei-cadru
10. Conventia-cadru reprezinta primul instrument multilateral obligatoriu
juridic consacrat protectiei minoritatilor nationale in general. Obiectivul sau
este acela de a specifica principiile juridice pe care statele se angajeaza sa
le respecte in vederea asigurarii protectiei minoritatilor nationale. Consiliul
Europei a raspuns, prin aceasta, apelului din Declaratia de la Viena (anexa nr.
II) pentru transformarea, in cea mai larga masura posibila, a angajamentelor
politice, adoptate de Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa
(C.S.C.E.), in obligatii juridice.
Abordari si concepte fundamentale
11. Datorita gamei de situatii si probleme diferite care se cer
solutionate, s-a optat pentru o conventie-cadru, continand mai ales prevederi
de tip programatic, fixand obiective pe care partile se angajeaza sa le
urmareasca. Aceste prevederi, care nu vor fi direct aplicabile, lasa statelor
interesate o anumita masura discretionara in implementarea obiectivelor pe care
acestea s-au angajat sa le atinga, permitandu-le astfel sa ia in considerare
conditiile specifice.
12. Trebuie, deopotriva, semnalat faptul ca nici o definitie a notiunii de
minoritate nationala nu este continuta in conventia-cadru. S-a decis sa se
adopte o abordare pragmatica, bazata pe recunoasterea faptului ca, in acest
stadiu, este imposibil sa se ajunga la o definitie apta sa intruneasca
sprijinul general al tuturor statelor membre ale Consiliului Europei.
13. Implementarea principiilor enuntate in prezenta conventie-cadru se va
face prin legislatia nationala si politici guvernamentale corespunzatoare. Ea
nu implica recunoasterea drepturilor colective. Accentul este pus pe protectia
persoanelor apartinand minoritatilor nationale, care isi pot exercita
drepturile in mod individual si in comun cu altii (vezi art. 3 paragraful 2).
In aceasta privinta, conventia-cadru urmeaza abordarea textelor adoptate de
alte organizatii internationale.
Structura conventiei-cadru
14. In afara preambulului, conventia-cadru contine o parte operativa,
impartita in cinci titluri.
15. Titlul I contine prevederi care stipuleaza, de o maniera generala,
anumite principii fundamentale, care pot servi la elucidarea celorlalte
dispozitii substantiale din conventia-cadru.
16. Titlul II contine un catalog de principii specifice.
17. Titlul III contine prevederi referitoare la monitorizarea implementarii
conventiei-cadru.
18. Titlul IV contine diverse prevederi referitoare la interpretarea si
aplicarea conventiei-cadru.
19. Titlul V contine clauzele finale, bazate pe clauzele finale-model
pentru conventiile si acordurile incheiate in cadrul Consiliului Europei.
Comentariu asupra prevederilor conventiei-cadru
Preambul
20. Preambulul enunta ratiunile pentru elaborarea prezentei conventii-cadru
si explica unele preocupari de baza ale autorilor sai. Cuvintele introductive
indica deja ca acest instrument poate fi semnat si ratificat de statele care nu
sunt membre ale Consiliului Europei (vezi art. 27).
21. Preambulul se refera la obiectivul statutar al Consiliului Europei si
la una dintre metodele prin care acest obiectiv trebuie urmarit: salvgardarea
si dezvoltarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
22. Se face, de asemenea, referire la Declaratia de la Viena a sefilor de
stat si de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei, document care a
pus bazele prezentei conventii-cadru (vezi si paragraful 5 de mai sus). In
fapt, textul preambulului se inspira, intr-o larga masura, din declaratie, in
special in anexa nr. II. Acelasi lucru este valabil si in privinta optiunii
privind angajamentele incluse in titlurile I si II ale conventiei-cadru.
23. Preambulul mentioneaza, de o maniera neexhaustiva, trei alte surse de
inspiratie pentru continutul conventiei-cadru: Conventia europeana a
drepturilor omului (C.E.D.O.) si instrumentele Natiunilor Unite si ale
C.S.C.E., care contin angajamente referitoare la protectia minoritatilor
nationale.
24. Preambulul reflecta preocuparea Consiliului Europei si a statelor
membre ale acestuia fata de punerea in pericol a existentei minoritatilor
nationale si se inspira din art. 1 paragraful 1 al Declaratiei Natiunilor Unite
asupra drepturilor persoanelor apartinand minoritatilor nationale sau etnice,
religioase si lingvistice (Rezolutia nr. 47/135 adoptata de Adunarea Generala
la 18 decembrie 1992).
25. Deoarece conventia-cadru este deopotriva deschisa statelor care nu sunt
membre ale Consiliului Europei si in vederea asigurarii unei abordari complete,
s-a decis includerea anumitor principii din care decurg drepturi si libertati
deja garantate in C.E.D.O. si in protocoalele sale aditionale (vezi, de
asemenea, in legatura cu aceasta, art. 23 din conventia-cadru).
26. Referirea la conventiile si declaratiile Natiunilor Unite reaminteste
lucrarile intreprinse pe plan universal, de pilda in cadrul Pactului referitor
la drepturile civile si politice (art. 27) si in Declaratia asupra drepturilor
persoanelor apartinand minoritatilor nationale sau etnice, religioase si
lingvistice. Cu toate acestea, respectiva referinta nu se extinde cu privire la
vreo definitie a unei minoritati nationale, care ar putea fi continuta in
aceste texte.
27. Referirea la angajamentele C.S.C.E. pertinente reflecta dorinta
exprimata in anexa nr. II la Declaratia de la Viena de a determina Consiliul
Europei sa se angajeze sa transforme, in masura cea mai larga posibila, aceste
angajamente politice in obligatii juridice. Documentul de la Copenhaga, in
special, a furnizat orientari pentru redactarea conventiei-cadru.
28. Penultimul paragraf din preambul enunta principalul obiectiv al
conventiei-cadru: asigurarea protectiei efective a minoritatilor nationale si a
drepturilor persoanelor apartinand acestor minoritati. El subliniaza, de
asemenea, faptul ca protectia efectiva trebuie asigurata in cadrul statului de
drept, respectandu-se integritatea teritoriala si suveranitatea nationala a
statelor.
29. Scopul paragrafului ultim este de a indica faptul ca dispozitiile
prezentei conventii-cadru nu sunt direct aplicabile. Acesta nu vizeaza dreptul
si practica partilor in materie de incorporare a tratatelor internationale in
ordinea juridica interna.
TITLUL I
Art. 1
30. Scopul principal al art. 1 este acela de a specifica ca protectia
minoritatilor nationale, care formeaza o parte integranta a protectiei
drepturilor omului, nu intra in domeniul rezervat al statelor. Precizarea ca
aceasta protectie "face parte integranta din protectia internationala a
drepturilor omului" nu confera in nici un fel vreo competenta de
interpretare a prezentei conventii-cadru organelor instituite prin C.E.D.O.
31. Articolul se refera la protectia minoritatilor nationale ca atare si la
drepturile si libertatile persoanelor apartinand unor astfel de minoritati.
Aceasta distinctie si diferenta in formulare indica in mod clar faptul ca nu se
are in vedere recunoasterea de drepturi colective minoritatilor nationale
(vezi, de asemenea, comentariul la art. 3). Partile recunosc, totusi, faptul ca
protectia unei minoritati nationale poate fi obtinuta prin protectia
drepturilor persoanelor apartinand unei astfel de minoritati.
Art. 2
32. Acest articol enunta un set de principii guvernand aplicarea
conventiei-cadru. El se inspira, intre altele, din Declaratia Natiunilor Unite
asupra principiilor de drept international privind relatiile amicale si
cooperarea dintre state, conform Cartei Natiunilor Unite (Rezolutia Adunarii
Generale nr. 2625 (XXV) din 24 octombrie 1970). Principiile mentionate in
aceasta prevedere au o natura generala, dar au relevanta aparte pentru domeniul
acoperit de conventia-cadru.
Art. 3
33. Acest articol contine doua principii distincte, dar legate intre ele,
prevazute in doua paragrafe distincte.
Paragraful 1
34. Paragraful 1 garanteaza, in primul rand, oricarei persoane apartinand
unei minoritati nationale libertatea sa aleaga daca sa fie tratata sau nu ca
atare. Aceasta dispozitie lasa fiecarei asemenea persoane optiunea de a decide
daca doreste sau nu sa beneficieze de protectia decurgand din principiile
conventiei-cadru.
35. Acest paragraf nu implica dreptul vreunui individ de a alege arbitrar
sa apartina oricarei minoritati nationale. Alegerea subiectiva a individului
este inseparabil legata de criterii obiective, relevante pentru identitatea
persoanei.
36. Paragraful 1 prevede, in plus, ca nici un dezavantaj nu trebuie sa
rezulte din libera optiune pe care o garanteaza, ori din exercitiul drepturilor
legate de aceasta. Aceasta prevedere are drept obiectiv sa asigure ca
beneficiul libertatii de alegere nu va face nici obiectul unor atingeri indirecte.
Paragraful 2
37. Paragraful 2 prevede ca drepturile si libertatile decurgand din
principiile conventiei-cadru pot fi exercitate individual sau in comun cu
altii. El recunoaste, astfel, posibilitatea exercitarii in comun a acestor
drepturi si libertati, ceea ce este distinct de notiunea drepturi colective.
Termenul altii trebuie inteles in cel mai larg sens posibil, incluzand persoane
apartinand aceleiasi minoritati nationale, altei minoritati nationale ori
majoritatii.
TITLUL II
Art. 4
38. Scopul acestui articol este sa asigure aplicabilitatea principiilor
egalitatii si nediscriminarii pentru persoanele apartinad minoritatilor
nationale. Dispozitiile acestui articol trebuie interpretate in contextul
prezentei conventii-cadru.
Paragrafele 1 si 2
39. Paragraful 1 exprima de maniera clasica cele doua principii. Paragraful
2 subliniaza ca promovarea egalitatii depline si efective intre persoanele
apartinand unei minoritati nationale si cele apartinand majoritatii poate
impune adoptarea, de catre parti, de masuri speciale, care tin seama de
conditiile specifice persoanelor respective. Astfel de masuri trebuie sa fie
adecvate, adica sa fie in conformitatea cu principiul proportionalitatii,
pentru a evita incalcarea drepturilor altora, precum si discriminarea altora.
Acest principiu impune, printre alte lucruri, ca aceste masuri sa nu fie
extinse, in timp si sfera de aplicare, dincolo de ceea ce este necesar in
vederea realizarii obiectivului egalitatii depline si efective.
40. Nici o prevedere distincta, care sa trateze in mod special principiul
sanselor egale, nu a fost inclusa in conventia-cadru. O astfel de includere nu
a fost considerata necesara, din moment ce principiul este deja implicat in
paragraful 2 al acestui articol. Dat fiind principiul nediscriminarii enuntat
in paragraful 1, aceeasi abordare a fost considerata valabila si pentru
libertatea de miscare.
Paragraful 3
41. Scopul paragrafului 3 este acela de a exprima clar faptul ca masurile
la care se face referire in paragraful 2 nu trebuie considerate ca aducand
atingere principiilor egalitatii si nediscriminarii. Obiectivul sau este de a
asigura persoanelor apartinand minoritatilor nationale egalitatea efectiva cu
persoanele apartinand majoritatii.
Art. 5
42. Acest articol vizeaza, in esenta, sa asigure ca persoanele apartinand
minoritatilor nationale pot sa-si mentina si sa-si dezvolte cultura lor si pot
sa-si pastreze identitatea.
Paragraful 1
43. Paragraful 1 contine o obligatie de a promova conditiile necesare in
aceasta privinta. El enumera elemente esentiale pentru identitatea unei
minoritati nationale. Aceasta dispozitie nu implica faptul ca orice diferenta
etnica, culturala, lingvistica ori religioasa conduce in mod necesar la crearea
de minoritati nationale (vezi, sub acest aspect, Raportul intalnirii la nivel
de experti de la Geneva, din 1991, sectiunea a II-a, paragraful 4).
44. Referinta la traditii nu implica aprobarea ori acceptarea unor practici
contrare dreptului national sau standardelor internationale. Practicile
traditionale isi gasesc limitele in exigentele ordinii publice.
Paragraful 2
45. Scopul paragrafului 2 este acela de a proteja persoanele apartinand
minoritatilor nationale impotriva asimilarii contrare vointei lor. Acesta nu
interzice asimilarea voluntara.
46. Paragraful 2 nu impiedica partile sa adopte masuri in cadrul politicii
lor generale de integrare. El recunoaste, astfel, importanta coeziunii sociale
si reflecta dorinta, exprimata in preambul, de a vedea in diversitatea
culturala o sursa, ca si un factor, nu de divizare, ci de imbogatire a fiecarei
societati.
Art. 6
47. Acest articol este expresia preocuparilor afirmate in anexa nr. III la
Declaratia de la Viena (Declaratia si Planul de actiune asupra combaterii
rasismului, xenofobiei, antisemitismului si intolerantei).
Paragraful 1
48. Paragraful 1 subliniaza spiritul de toleranta si dialogul intercultural
si indica importanta promovarii, de catre parti, a respectului reciproc,
intelegerii si cooperarii intre toti cei care traiesc pe teritoriul lor.
Domeniile educatiei, culturii si mediilor de informare sunt mentionate in mod
special, intrucat sunt relevante, in mod particular, pentru atingerea acestor
obiective.
49. In vederea intaririi coeziunii sociale, obiectivul acestui paragraf
consta, intre altele, in promovarea tolerantei si a dialogului intercultural,
prin eliminarea barierelor dintre persoanele apartinand grupurilor etnice,
culturale, lingvistice si religioase, incurajandu-se organizatiile si miscarile
interculturale, care cauta sa promoveze respectul si intelegerea reciproca si
sa integreze aceste persoane in societate, in conditiile pastrarii identitatii
lor.
Paragraful 2
50. Aceasta dispozitie se inspira din paragraful 40.2 al Documentului
C.S.C.E. de la Copenhaga. Obligatia respectiva vizeaza protejarea tuturor
persoanelor care pot fi victime ale amenintarilor ori actelor de discriminare,
ale ostilitatii sau violentei, indiferent de sursa unor astfel de amenintari
sau acte.
Art. 7
51. Scopul acestui articol este sa garanteze respectul pentru dreptul
oricarei persoane apartinand unei minoritati nationale la libertatile
fundamentale acolo mentionate. Aceste libertati au, desigur, natura universala,
adica ele se aplica tuturor persoanelor, indiferent daca apartin unei
minoritati nationale sau nu (vezi, de exemplu, dispozitiile corespondente ale
art. 9, 10 si 11 din C.E.D.O.), dar ele sunt in mod particular pertinente
protectiei minoritatilor nationale. Pentru notiunile mai sus mentionate in
comentariul asupra preambulului, s-a decis includerea anumitor angajamente care
figureaza deja in C.E.D.O.
52. Aceasta prevedere poate implica pentru parti anumite obligatii pozitive
pentru protejarea libertatilor mentionate impotriva unor incalcari care nu
rezulta din actiuni ale statului. Posibilitatea ca astfel de obligatii pozitive
sa decurga din C.E.D.O. a fost recunoscuta de Curtea Europeana a Drepturilor
Omului.
53. Anumite libertati consacrate in art. 7 sunt dezvoltate in art. 8 si 9.
Art. 8
54. Acest articol contine reguli mai detaliate pentru protectia libertatii
religioase decat art. 7. El combina mai multe elemente din paragrafele 32.2,
32.3 si 32.6 ale Documentului C.S.C.E. de la Copenhaga intr-o singura
dispozitie. Desigur, aceasta libertate se aplica tuturor persoanelor si de care
trebuie sa beneficieze si persoanele apartinand unei minoritati nationale,
conform art. 4. Data fiind importanta acestei libertati in prezentul context, a
parut in mod special oportun sa i se dea o atentie aparte.
Art. 9
55. Acest articol contine reguli mai detaliate pentru protectia libertatii
de expresie decat art. 7.
Paragraful 1
56. Prima propozitie a acestui paragraf are drept model cea de-a doua propozitie
a art. 10 paragraful 1 din C.E.D.O. Desi propozitia se refera in special la
libertatea de a primi si a comunica informatii si idei in limba minoritara, ea
implica totodata libertatea de a primi si comunica informatii si idei in limba
majoritatii sau altele.
57. A doua propozitie a acestui paragraf contine aranjamentul de a asigura
ca, in accesul la mijloacele de informare, nu se vor produce discriminari.
Expresia in cadrul sistemului lor legal a fost inserata in vederea respectarii
dispozitiilor constitutionale care pot limita masura in care o parte poate
reglementa accesul la mijloacele de informare.
Paragraful 2
58. Acest paragraf are drept model cea de-a treia propozitie a art. 10
paragraful 1 din C.E.D.O.
59. Regimul de autorizare a intreprinderilor de radio sonor, televiziune
sau cinema trebuie sa fie nediscriminatoriu si sa fie bazat pe criterii
obiective. Includerea acestor conditii, care nu sunt expres mentionate in cea
de-a treia propozitie a art. 10 paragraful 1 din C.E.D.O., a fost considerata
importanta pentru un instrument destinat sa protejeze persoanele apartinand
minoritatilor nationale.
60. Cuvintele radio sonor, care apar deopotriva in paragraful 3 al acestui
articol, nu figureaza in fraza corespondenta din art. 10 paragraful 1 din
C.E.D.O. Acestea nu fac decat sa reflecte terminologia moderna si nu implica
nici o diferenta de substanta fata de art. 10 din C.E.D.O.
Paragraful 3
61. Prima fraza a acestui paragraf, care trateaza infiintarea si utilizarea
mijloacelor de informare scrisa, contine un angajament esentialmente negativ,
in timp ce fraza a doua, formulata de o maniera mai flexibila, pune accentul
asupra unei obligatii pozitive in domeniul radioului sonor si al televiziunii
(de exemplu, atribuirea de frecvente). Aceasta distinctie tine de relativa
penurie a frecventelor disponibile si de necesitatea reglementarii in domeniul
radiodifuziunii. Nu a fost operata o referinta explicita la dreptul persoanelor
apartinand unei minoritati nationale de a cauta fonduri pentru crearea de
mijloace de informare, intrucat acest drept a fost considerat de la sine
inteles.
Paragraful 4
62. Acest paragraf subliniaza necesitatea masurilor speciale, destinate
atat facilitarii accesului persoanelor apartinand minoritatilor nationale la
mijloacele de informare, cat si promovarii tolerantei si pluralismului
cultural. Expresia masuri adecvate a fost utilizata pentru ratiunile indicate
in comentariul art. 4 paragraful 2 (vezi paragraful 39), unde aceasta este, de
asemenea, intrebuintata. Acest paragraf completeaza angajamentul care figureaza
in ultima fraza a art. 9 paragraful 1. Masurile vizate prin acest paragraf ar
putea consta, de pilda, in alocarea de fonduri pentru difuzarea de emisiuni sau
producerea de programe tratand probleme care intereseaza minoritatile si/sau de
natura sa permita dialogul intre grupuri, ori sa incurajeze, sub rezerva
principiului independentei editoriale, editorii si radiodifuzorii sa permita
minoritatilor nationale accesul la mijloacele lor de informare.
Art. 10
Paragraful 1
63. Recunoasterea dreptului oricarei persoane apartinand unei minoritati
nationale de a folosi liber si fara ingerinta limba sa minoritara este deosebit
de importanta. Intr-adevar, folosirea limbii minoritare constituie pentru
aceste persoane unul dintre mijloacele principale pentru afirmarea si pastrarea
identitatii. Ea este deopotriva un mijloc de exercitare a libertatii de
expresie pentru aceste persoane. In public semnifica, de exemplu, intr-un loc
public, in exterior, in prezenta altor persoane, dar nu vizeaza, in nici un
caz, relatiile cu autoritatile publice, care fac obiectul paragrafului 2 al
acestei prevederi.
Paragraful 2
64. Aceasta prevedere nu reglementeaza toate relatiile dintre indivizii
apartinand unei minoritati nationale si autoritatile publice. Intr-adevar, nu
sunt vizate decat autoritatile administrative. Acest din urma termen trebuie
totusi inteles in sens larg, ca ingloband, de pilda, institutia ombudsman-ului.
Tinand seama de posibilele dificultati de ordin financiar, administrativ,
indeosebi in domeniul militar si tehnic, legate de folosirea limbii minoritare
in raporturile dintre persoanele apartinand minoritatilor nationale si
autoritatile administrative, aceasta prevedere a fost formulata de o maniera
foarte flexibila, lasand partilor o importanta marja de apreciere.
65. O data intrunite cele doua conditii din paragraful 2, partile vor
depune eforturi pentru asigurarea, in masura posibilului, a folosirii unei
limbi minoritare in raporturile cu autoritatile administrative. Existenta unei
"nevoi reale" se evalueaza de catre respectivul stat, pe baza unor
criterii obiective. Desi statele contractante trebuie sa depuna toate
eforturile in vederea aplicarii acestui principiu, formularea in masura
posibilului indica faptul ca diversi factori, indeosebi resursele financiare
ale partii respective, pot fi luati in considerare.
66. Obligatiile partilor referitoare la folosirea limbii minoritare nu
afecteaza, in nici un fel, statutul limbii sau limbilor oficiale ale tarii
respective. Mai mult, conventia-cadru, in mod deliberat, nu defineste ariile
locuite traditional sau in numar substantial de persoanele apartinand
minoritatilor nationale. S-a considerat preferabila adoptarea unei formulari
mai flexibile, care sa ingaduie luarea in considerare a conditiilor particulare
fiecarei parti. Termenul locuite... traditional nu se refera la minoritati
istorice, ci numai la acelea care inca traiesc in aceeasi arie geografica
(vezi, de asemenea, art. 11 paragraful 3 si art. 14 paragraful 2).
Paragraful 3
67. Acest paragraf se bazeaza pe anumite prevederi continute in art. 5 si 6
ale C.E.D.O. El nu depaseste garantiile continute in aceste articole.
Art. 11
Paragraful 1
68. Tinand seama de implicatiile practice ale acestei obligatii, prevederea
este formulata in asa fel incat sa permita partilor sa o aplice in lumina
propriilor circumstante particulare. De exemplu, partile pot folosi alfabetul
limbii lor oficiale pentru scrierea numelui lor unei persoane apartinand unei
minoritati nationale in forma sa fonetica. Persoanele care au fost fortate sa
renunte la numele lor originar (e) ori al (e) caror nume a (au) fost schimbat
(e) prin forta ar trebui sa aiba posibilitatea de a reveni la acesta (acestea),
desigur sub rezerva abuzului de drept si schimbarilor de nume in scopuri
frauduloase. Se intelege ca sistemele juridice ale partilor vor respecta, in
aceasta privinta, principiile internationale referitoare la protectia
minoritatilor nationale.
Paragraful 2
69. Obligatia din acest paragraf priveste dreptul individului de a expune
"in limba sa minoritara insemne, inscriptii si alte informatii cu caracter
privat, vizibile pentru public". Aceasta nu exclude, desigur,
posibilitatea de a se cere persoanelor apartinand minoritatilor nationale sa
utilizeze deopotriva limba oficiala si/sau alte limbi minoritare. Expresia cu
caracter privat se refera la tot ceea ce nu are caracter oficial.
Paragraful 3
70. Acest articol vizeaza sa incurajeze posibilitatea utilizarii si a
limbii minoritare pentru denumirile locale, pentru denumirile strazilor si alte
indicatii topografice destinate publicului. Statele vor putea aplica aceasta
dispozitie tinand seama de conditiile lor specifice si de sistemul lor juridic,
inclusiv, atunci cand este cazul, de acordurile cu alte state. In domeniul
acoperit de aceasta prevedere, se intelege faptul ca partile nu sunt supuse
nici unui fel de obligatie de a incheia acorduri cu alte state. Pe de alta
parte, posibilitatea incheierii unor astfel de acorduri nu este exclusa. Este,
de asemenea, inteles ca natura juridica obligatorie a acordurilor existente
ramane neschimbata. Aceasta prevedere nu implica nici o recunoastere oficiala a
denumirilor locale in limbile minoritare.
Art. 12
71. Acest angajament vizeaza sa promoveze, intr-o perspectiva
interculturala (vezi art. 6 paragraful 1), cunoasterea culturii, a istoriei, a
limbii si a religiei, deopotriva ale minoritatilor nationale si ale
majoritatii. Obiectivul este acela de a crea un climat de toleranta si de
dialog, astfel dupa cum se mentioneaza in preambulul conventiei-cadru si in
anexa nr. II la Declaratia de la Viena a sefilor de stat si de guvern. Lista
continuta in cel de-al doilea paragraf nu este exhaustiva, iar cuvintele acces
la manualele scolare includ publicarea de manuale scolare si achizitionarea lor
din alte tari. Angajamentul de promovare a egalitatii de sanse in accesul la
educatie, la toate nivelurile, pentru persoanele apartinand minoritatilor
nationale reflecta o preocupare exprimata in Declaratia de la Viena.
Art. 13
Paragraful 1
72. Angajamentul partilor de a recunoaste persoanelor apartinand
minoritatilor nationale dreptul de a crea si de a administra propriile
institutii private de invatamant si de formare este formulat sub rezerva
sistemului lor educativ, in special a reglementarii din materia invatamantului
obligatoriu. Institutiile vizate in acest paragraf vor putea fi supuse
acelorasi controale ca si celelalte institutii, in special in ceea ce priveste
calitatea invatamantului. Conditiile de invatamant o data indeplinite, este
important ca diplomele acordate sa fie recunoscute oficial. Legislatia
nationala relevanta trebuie sa se bazeze pe criterii obiective si sa respecte
principiul nediscriminarii.
Paragraful 2
73. Exercitiul dreptului vizat prin paragraful 1 nu implica nici o
obligatie financiara in sarcina partii respective, dar nici nu exclude
posibilitatea unei astfel de contributii.
Art. 14
Paragraful 1
74. Angajamentele partilor de a recunoaste oricarei persoane apartinand
unei minoritati nationale dreptul de a invata limba sa minoritara priveste unul
dintre principalele mijloace prin care aceste persoane isi pot afirma si pastra
identitatea. Acest drept nu comporta nici un fel de exceptie. Fara a se aduce
atingere principiilor mentionate in paragraful 2, acest paragraf nu implica
nici o obligatie pozitiva, in special de natura financiara, pentru stat.
Paragraful 2
75. Aceasta dispozitie se refera la invatarea limbii minoritare si la
invatamantul in aceasta limba. Recunoscand posibilele dificultati financiare,
administrative si tehnice, legate de invatarea ori educatia in limbile
minoritare, aceasta prevedere a fost formulata foarte flexibil, lasand partilor
o marja importanta de apreciere. Obligatia de a face eforturi pentru a asigura
invatarea ori educatia in limbile minoritare este supusa mai multor conditii;
in special, trebuie sa existe o "cerere suficienta" din partea persoanelor
apartinand respectivelor minoritati nationale. Formularea in masura posibilului
indica faptul ca o astfel de educatie depinde de resursele de care dispune
partea interesata.
76. Textul evita in mod deliberat sa defineasca termenul de cerere
suficienta, ceea ce reprezinta formularea flexibila, permitand partilor sa tina
seama de conditiile particulare ale tarilor lor. Partile au latitudinea de a
alege mijloacele si aranjamentele pentru asigurarea unei astfel de educatii,
tinand seama de particularitatile sistemului lor educational.
77. Alternativele la care se refera acest paragraf "... posibilitati
corespunzatoare de invatare a limbii lor minoritare ori de a primi o educatie
in aceasta limba" nu se exclud reciproc. Chiar daca art. 14 paragraful 2
nu obliga statele sa le infaptuiasca pe ambele, formularea nu impiedica statele
parti sa asigure atat invatarea limbii minoritare, cat si educatia in limba
minoritara. Educatia bilingva poate reprezenta unul dintre mijloacele de
realizare a obiectivului urmarit prin aceasta prevedere. Obligatia decurgand
din aceasta dispozitie ar putea fi extinsa la educatia prescolara.
Paragraful 3
78. Posibilitatile de predare a limbii minoritare sau de primire a unei
educatii in aceasta limba nu aduc atingere invatarii limbii oficiale, ori
educatiei in aceasta limba. Intr-adevar, cunoasterea limbii oficiale constituie
un factor al coeziunii si integrarii sociale.
79. Statele in care exista mai mult decat o limba oficiala vor reglementa
problemele specifice pe care aplicarea acestei dispozitii le va antrena.
Art. 15
80. Acest articol solicita partilor sa creeze conditiile necesare efectivei
participari a persoanelor apartinand minoritatilor nationale la viata
culturala, sociala si economica si la treburile publice, in special la acelea
care le privesc direct. El are drept obiectiv primordial sa incurajeze
egalitatea reala intre persoanele apartinand minoritatilor nationale si cele
care fac parte din majoritate. In vederea crearii conditiilor necesare unei
astfel de participari a persoanelor apartinand minoritatilor nationale, partile
ar putea promova - in cadrul sistemului lor constitutional -, intre altele,
urmatoarele masuri:
- consultarea cu aceste persoane, prin intermediul unor proceduri
corespunzatoare, si, in special, prin intermediul institutiilor reprezentative
ale acestora, atunci cand partile au in vedere adoptarea de masuri legislative
ori administrative care le-ar putea afecta direct;
- implicarea acestor persoane in pregatirea, aplicarea si evaluarea
planurilor si a programelor de dezvoltare nationale si regionale, care le-ar
putea afecta direct;
- elaborarea de studii, in cooperare cu aceste persoane, pentru evaluarea
posibilului impact al activitatilor de dezvoltare proiectate asupra lor;
- participarea efectiva a persoanelor apartinand minoritatilor nationale la
procesele de luare a deciziilor si la organele alese, la nivel national si
local;
- forme descentralizate si locale de administratie.
Art. 16
81. Scopul acestui articol este acela de a oferi o protectie impotriva
masurilor care modifica proportiile populatiei din ariile locuite de persoane
apartinand minoritatilor nationale si care vizeaza restrangerea drepturilor si
libertatilor decurgand din prezenta conventie-cadru. Exemple de astfel de
masuri ar putea fi exproprierea, evacuarea si expluzarile, ori redesenarea
delimitarilor administrative in vederea restrangerii unor astfel de drepturi si
libertati ("gerrymandering").
82. Articolul interzice numai masurile care vizeaza restrangerea
drepturilor si libertatilor decurgand din prezenta conventie-cadru. S-a
considerat imposibila extinderea interdictiei pentru masuri care au drept efect
restrangerea unor astfel de drepturi si libertati, din moment ce, uneori,
astfel de masuri pot fi pe deplin justificate si legitime. Un exemplu il poate
constitui mutarea locuitorilor unei asezari in vederea construirii unui baraj.
Art. 17
83. Acest articol cuprinde doua angajamente importante pentru mentinerea si
dezvoltarea culturii persoanelor apartinand unei minoritati nationale si pentru
pastrarea identitatii lor (vezi, de asemenea, art. 5 paragraful 1). Primul
paragraf trateaza dreptul de a stabili si a mentine contacte libere si pasnice
peste frontiere, in timp ce al doilea paragraf protejeaza dreptul de a
participa la activitatile organizatiilor neguvernamentale (vezi, de asemenea,
in aceasta privinta, prevederile referitoare la libertatea de intrunire si
asociere din art. 7).
84. Prevederile acestui articol se bazeaza, in buna masura, pe paragrafele
32.4 si 32.6 din Documentul C.S.C.E. de la Copenhaga. Nu a fost considerata
necesara includerea unei prevederi explicite asupra dreptului de a stabili si
mentine contacte inauntrul teritoriului unui stat, apreciindu-se ca aspectul
este corespunzator acoperit prin alte dispozitii din conventia-cadru, indeosebi
de art. 7, in ceea ce priveste libertatea de intrunire si de asociere.
Art. 18
85. Acest articol incurajeaza partile sa incheie, in afara de instrumentele
internationale deja existente, acolo unde conditiile specifice o justifica,
acorduri bilaterale si multilaterale pentru protectia minoritatilor nationale.
Articolul stimuleaza, de asemenea, cooperarea transfrontaliera. Dupa cum se
subliniaza in Declaratia de la Viena si in anexa nr. II la aceasta, astfel de
acorduri si cooperarea respectiva sunt importante pentru promovarea tolerantei,
prosperitatii, stabilitatii si pacii.
Paragraful 1
86. Acordurile bilaterale si multilaterale vizate prin acest paragraf ar
putea fi incheiate, de exemplu, in domeniile culturii, educatiei si
informatiei.
Paragraful 2
87. Acest paragraf indica importanta cooperarii transfrontaliere. Schimbul
de informatii si de experienta intre state constituie un important instrument
pentru promovarea intelegerii si increderii reciproce. In special, cooperarea
transfrontaliera prezinta avantajul de a permite adaptarea aranjamentelor la
dorintele si trebuintele respectivelor persoane.
Art. 19
88. Acest articol prevede posibilitatea limitarilor, restrictiilor sau a
derogarilor. Atunci cand angajamentele incluse in prezenta conventie-cadru au
un echivalent in alte instrumente juridice internationale, indeosebi in
C.E.D.O., sunt permise numai limitarile, restrictiile ori derogarile prevazute
in acele instrumente. Atunci cand angajamentele enuntate in prezenta
conventie-cadru nu au un echivalent in alte instrumente juridice internationale
(cum ar fi C.E.D.O.), sunt pertinente respectivelor angajamente.
TITLUL III
Art. 20
89. Persoanele apartinand minoritatilor nationale li se cere sa respecte
Constitutia nationala si legislatia nationala. Cu toate acestea, in mod cert,
respectiva referire la legislatia nationala nu indreptateste partile sa ignore
prevederile conventiei-cadru. Persoanele apartinand minoritatilor nationale
trebuie, de asemenea, sa respecte drepturile altora. In aceasta privinta, se
poate face referire la situatiile in care persoanele apartinand minoritatilor
nationale reprezinta o minoritate la nivel national, dar alcatuiesc majoritatea
intr-o anumita zona a statului.
Art. 21
90. Aceasta dispozitie subliniaza importanta principiilor fundamentale ale
dreptului international si specifica faptul ca protectia persoanelor apartinand
minoritatilor nationale trebuie sa fie conforma acestor principii.
Art. 22
91. Aceasta prevedere, bazata pe art. 60 din C.E.D.O., enunta un principiu
bine cunoscut. Obiectivul consta in a asigura persoanelor apartinand
minoritatilor nationale beneficiul oricarei legislatii relevante din domeniul
drepturilor omului, nationale ori internationale, care le este mai favorabila.
Art. 23
92. Aceasta dispozitie trateaza despre raportul dintre conventia-cadru si
conventia europeana a drepturilor omului, la care se face referire si in
preambul. Conventia-cadru nu poate, in nici o circumstanta, sa modifice
drepturile si libertatile garantate prin Conventia europeana a drepturilor
omului. Pe de alta parte, drepturile si libertatile enuntate in
conventia-cadru, care fac obiectul unei prevederi corespondente din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, trebuie
interpretate in conformitate cu aceasta din urma.
TITLUL IV
Art. 24 - 26
93. In vederea urmarii aplicarii conventiei-cadru, Comitetul Ministrilor
este insarcinat sa vegheze la transpunerea in practica a acesteia de catre
partile contractante. Comitetul Ministrilor va fixa modalitatea de participare
la mecanismul de supraveghere a aplicarii de catre partile care nu sunt membre
ale Consiliului Europei.
94. Fiecare parte va transmite secretarului general, pe o baza periodica si
ori de cate ori Comitetul Ministrilor o solicita, informatii relevante pentru
aplicarea prezentei conventii-cadru. Secretarul general va transmite aceste
informatii Comitetului Ministrilor. Totusi, primul raport, al carui scop este
de a furniza informatii complete asupra masurilor legislative si de alta natura
adoptate de catre parti pentru a pune in aplicare angajamentele enuntate in
conventia-cadru, trebuie depus intr-un interval de un an de la data intrarii in
vigoare a conventiei-cadru in privinta respectivei parti. Scopul rapoartelor
ulterioare va fi acela de completare a informatiilor cuprinse in primul raport.
95. In vederea asigurarii eficientei urmaririi aplicarii conventiei-cadru,
se prevede crearea unui comitet consultativ. Sarcina acestui comitet
consultativ va fi aceea de a asista Comitetul Ministrilor in evaluarea
adecvarii masurilor adoptate de catre o parte pentru a pune in aplicare principiile
enuntate in conventia-cadru.
96. Comitetul Ministrilor este cel care va fixa, intr-un interval de un an
de la intrarea in vigoare a conventiei-cadru, compunerea si procedurile
comitetului consultativ, ai carui membri trebuie sa aiba o experienta
recunoscuta in domeniul protectiei minoritatilor nationale.
97. Urmarirea aplicarii prezentei conventii-cadru se va face, in masura
posibilului, in conditii de transparenta. In aceasta privinta, ar fi
recomandabila luarea in considerare a posibilitatii de publicare a rapoartelor
si a altor texte rezultate din aceasta monitorizare.
TITLUL V
98. Dispozitiile finale continute in art. 27 - 32 sunt fondate pe clauzele
finale-model pentru conventiile si acordurile incheiate in cadrul Consiliului
Europei. Nu a fost inclus nici un articol privind rezervele; rezerve pot fi
formulate in masura in care acestea sunt permise de dreptul international. Cu
exceptia art. 27 si 29, articolele din acest titlu nu necesita vreun comentariu
deosebit.
Art. 27 si 29
99. Conventia cadru este deschisa pentru semnare de catre statele membre
ale Consiliului Europei si, la initiativa Comitetului Ministrilor, de catre
alte state. Aceste prevederi tin seama de Declaratia de la Viena, potrivit
careia conventia cadru trebuie sa fie deschisa spre semnare deopotriva statelor
care nu sunt membre (vezi anexa nr. II la Declaratia de la Viena a Intalnirii
la nivel inalt a Consiliului Europei).