LEGE Nr. 262
din 19 iulie 2007
pentru modificarea si
completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 510 din 30 iulie 2007
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
Art. I. - Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările ulterioare, se
modifică şi se completează după cum urmează:
1. Denumirea marginală a
articolului 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Subiectele de sesizare a instanţei"
2. La articolul 1,
alineatele (3)-(9) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(3) Avocatul Poporului, în urma controlului realizat,
potrivit legii sale organice, dacă apreciază că ilegalitatea actului sau
refuzul autorităţii administrative de a-şi realiza atribuţiile legale nu poate
fi înlăturat decât prin justiţie, poate sesiza instanţa competentă de
contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiţionarul dobândeşte
de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate. Dacă
petiţionarul nu îşi însuşeşte acţiunea formulată de Avocatul Poporului la
primul termen de judecată, instanţa de contencios administrativ anulează
cererea.
(4) Ministerul Public, atunci când, în urma
exercitării atribuţiilor prevăzute de legea sa organică, apreciază că
încălcările drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor
se datorează existenţei unor acte administrative unilaterale individuale ale
autorităţilor publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al
acestora, sesizează instanţa de contencios administrativ de la domiciliul
persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vătămate. Petiţionarul dobândeşte
de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate.
(5) Când Ministerul Public apreciază că prin emiterea
unui act administrativ normativ se vatămă un interes legitim public, sesizează
instanţa de contencios administrativ competentă de la sediul autorităţii
publice emitente.
(6) Autoritatea publică emitentă a unui act
administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia,
în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în
circuitul civil şi a produs efecte juridice. In cazul admiterii acţiunii,
instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată,
şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ
nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate
fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.
(7) Persoana vătămată în drepturile sau în interesele
sale legitime prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului
neconstituţionale se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în
condiţiile prezentei legi.
(8) Prefectul, Agenţia Naţională a Funcţionarilor
Publici şi orice subiect de drept public pot introduce acţiuni în contencios
administrativ, în condiţiile prezentei legi şi ale legilor speciale.
(9) La soluţionarea cererilor în contencios
administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, în orice
fază a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru apărarea
ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor."
3. La articolul 2, alineatul
(1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 2. - (1) In înţelesul prezentei legi, termenii şi
expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim,
vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt
asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate
juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private,
precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ
atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor
legitime ale unor persoane fizice determinate;
b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale
care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes
legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi,
persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de
utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim
de putere publică;
c) act administrativ-
actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate
publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii
sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge
raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei
legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect
punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de
interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi
speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse
competenţei instanţelor de contencios administrativ;
d) act
administrativ-jurisdicţional- actul emis de o
autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de
jurisdicţie administrativă specială;
e) jurisdicţie
administrativă specială - activitatea înfăptuită
de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în
materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act
administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialităţii,
asigurării dreptului la apărare şi independenţei activităţii
administrativ-jurisdicţionale;
f) contencios administrativ - activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios
administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin
una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din
emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul
prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul
nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes
legitim;
g) instanţă de contencios
administrativ, denumită în continuare instanţă -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel
şi tribunalele administrativ-fiscale;
h) nesoluţionare în termenul
legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde
solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin
lege nu se prevede alt termen;
i) refuz nejustificat de a
soluţiona o cerere - exprimarea explicită, cu
exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este
asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului
administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz,
a plângerii prealabile;
j) plângere prealabilă - cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau
celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu
caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia;
k) acte care privesc raporturile cu Parlamentul - actele emise de o autoritate publică, în realizarea atribuţiilor
sale, prevăzute de Constituţie sau de o lege organică, în raporturile de natură
politică cu Parlamentul;
l) act de comandament cu caracter militar - actul administrativ referitor la problemele strict militare ale
activităţii din cadrul forţelor armate, specifice organizării militare, care presupun
dreptul comandanţilor de a da ordine subordonaţilor în aspecte privitoare la
conducerea trupei, în timp de pace sau război ori, după caz, la îndeplinirea
serviciului militar;
m) serviciu public -
activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în
scopul satisfacerii unui interes legitim public;
n) exces de putere -
exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea
limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor;
o) drept vătămat - orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act
normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;
p) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării
unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat;
r) interes legitim public - interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia
constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor
fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea
competenţei autorităţilor publice;
s) organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi
altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor
diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor
publice administrative;
ş) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor
şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei
autorităţi publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de
natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului
administrativ;
ţ) instanţă de executare
- instanţa care a soluţionat fondul litigiului de
contencios administrativ."
4. La articolul 3,
alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 3. - (1) Prefectul poate ataca direct în faţa
instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei
publice locale, dacă le consideră nelegale; acţiunea se formulează în termenul
prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării
actului către prefect şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege. Acţiunea
introdusă de prefect este scutită de taxa de timbru."
5. La articolul 4,
alineatele (1)-(3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 4. - (1) Legalitatea unui act administrativ
unilateral cu caracter individual, indiferent de data
emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de
excepţie, din oficiu sau la
cererea părţii interesate. In acest caz, instanţa, constatând că de actul
administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin
încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă
cauza. Incheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este
supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de
sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în
ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate
este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze.
(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă,
după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a
emitentului. In cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act
administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi,
cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile
legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
(3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este
supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se
judecă de urgenţă şi cu precădere."
6. La articolul 6,
alineatele (2)-(4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Actele administrative susceptibile, potrivit legii
organice, să facă obiectul unei jurisdicţii speciale administrative pot fi
atacate la instanţa de contencios administrativ, cu respectarea dispoziţiilor
art. 7 alin. (1), dacă partea înţelege să nu exercite procedura
administrativ-jurisdicţională.
(3) Actul administrativ-jurisdicţional pentru care,
prin lege organică specială, se prevede o cale de atac în faţa unei alte
jurisdicţii administrative speciale poate fi atacat direct la instanţa de
contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea
înţelege să renunţe la calea administrativ-jurisdicţională de atac.
(4) Dacă partea care a optat pentru jurisdicţia administrativă
specială sau pentru calea de atac la un alt organ administrativ-jurisdicţional
înţelege să renunţe la aceasta în timpul soluţionării litigiului, este obligată
să notifice decizia de renunţare organului administrativ-jurisdicţional în
cauză. Partea sesizează instanţa de contencios administrativ în termen de 15
zile de la notificare. In această situaţie, procedura administrativă prealabilă
prevăzută de art. 7 nu se mai efectuează."
7. La articolul 7, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 7. - (1) Inainte de a se adresa instanţei de
contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată
într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ
individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii
ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data
comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
8. La articolul 7, după
alineatul (1) se introduce un nou alineat,
alineatul (11), cu următorul
cuprins:
„(11) In cazul
actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată
oricând."
9. La articolul 7,
alineatele (5) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(5) In cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul
Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau al
celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii
din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4
nu este obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca
obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul
litigiilor comerciale, dispoziţiile Codului de procedură civilă fiind
aplicabile în mod corespunzător. In acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la
alin. (7), care va începe să curgă:
a) de la data încheierii contractului, în cazul
litigiilor legate de încheierea lui;
b) de la data modificării contractului sau, după caz,
de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părţi, în
cazul litigiilor legate de modificarea contractului;
c) de la data încălcării obligaţiilor contractuale, în
cazul litigiilor legate de executarea contractului;
d) de la data expirării duratei contractului sau, după
caz, de la data apariţiei oricărei alte cauze care atrage stingerea
obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea
contractului;
e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor
legate de interpretarea contractului."
10. La articolul 8,
alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 8. - (1) Persoana vătămată într-un drept
recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ
unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu
a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate
sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea
în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual,
reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de
contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau
interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul
nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare
a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau
protejarea dreptului sau interesului legitim."
11. La articolul 8, după
alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (11) şi (12), cu următorul cuprins:
„(11) Persoanele
fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin
care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura
în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea
dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
(12) Prin derogare
de la dispoziţiile alin. (1), acţiunile întemeiate pe încălcarea unui interes
legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea
autorităţii pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o
anumită operaţiune administrativă, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere
sau a amenzii, prevăzute la art. 24 alin. (2)."
12. La articolul 8,
alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Instanţa de contencios administrativ este
competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare
încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de
încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului
administrativ.
(3) La soluţionarea litigiilor prevăzute la alin. (2)
se are în vedere regula după care principiul libertăţii contractuale este subordonat
principiului priorităţii interesului public."
13. La articolul 9,
alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa
de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea
părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată
neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar,
acţiunea se respinge ca inadmisibilă.
(4) In situaţia în care decizia de declarare a
neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct
la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de
decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii
Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I."
14. La articolul 9, după
alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
„(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea
ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe
ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum
şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act
administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
15. La articolul 10,
alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 10. - (1) Litigiile
privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice
locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii,
datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se
soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele
privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice
centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii
vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se
soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale
curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Completul de judecată este format din 2 judecători.
(2) Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de
tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios
administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva
sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale
curţilor de apel se judecă de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se
prevede altfel."
16. La articolul 11,
alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 11. - (1) Cererile prin
care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract
administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se
pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea
prealabilă;
b) data comunicării refuzului
nejustificat de soluţionare a cererii;
c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii
prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin.
(1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în
soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a
procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului
administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut
la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data
luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii
procesului-verbal de conciliere, după caz."
17. La articolul 11, după
alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:
„(21) In cazul
suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluţionare a plângerii
prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de
la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de
soluţionare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2)."
18. Articolul 12 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
„Documentele necesare
Art. 12. - Reclamantul anexează la acţiune copia
actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorităţii
publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. In situaţia în
care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar
copia cererii, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea
publică, precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii
prealabile, dacă acest demers era obligatoriu. In situaţia în care reclamantul
introduce acţiune împotriva autorităţii care refuză să pună în executare actul
administrativ emis în urma soluţionării favorabile a cererii ori a plângerii
prealabile, va depune la dosar şi copia certificată după acest act."
19. La articolul 13,
alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 13. - (1) La primirea cererii, instanţa dispune
citarea părţilor şi poate cere autorităţii al cărei act este atacat să îi
comunice de urgenţă acel' act, împreună cu întreaga documentaţie care a stat la
baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea
cauzei.
........................................................................................................................................................................ .........................................................
(3) In mod corespunzător situaţiilor prevăzute la alin.
(1) şi (2), după caz, se procedează şi în cazul acţiunilor care au ca obiect
refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un
interes legitim."
20. Articolul 14 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Suspendarea executării actului
Art. 14. - (1) In cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în
condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii
ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să
dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la
pronunţarea instanţei de fond. In cazul în care persoana vătămată nu introduce
acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de
drept şi fără nicio formalitate.
(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de
urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.
(3) Când în cauză este un interes public major, de
natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea
de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de
Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2)
aplicându-se în mod corespunzător.
(4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este
executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) In ipoteza în care se emite un nou act
administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta
este suspendat de drept. In acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare
succesive pentru aceleaşi motive.
(7) Suspendarea executării actului administrativ are
ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei
suspendării."
21. La articolul 15,
alineatele (1) şi (2) se modificaşi vor avea următorul cuprins:
„Art. 15. - (1) Suspendarea executării actului
administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele
prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru
anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, In acest caz, instanţa poate
dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea
definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula
odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la
soluţionarea acţiunii în fond.
(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod
corespunzător."
22. La articolul 15, după
alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
„(4) In ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura
suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la
soluţionarea definitivă si irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea
executării actului administrativ în temeiul alin.
(1)."
23. La articolul 16,
alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 16. - (1) Cererile în justiţie prevăzute de
prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a
contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care
se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept
subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri
pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. In cazul în care acţiunea se
admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar
cu autoritatea publică pârâtă."
24. După articolul 16 se
introduce un nou articol, articolul 16\ cu următorul cuprins:
„Introducerea în cauză a altor subiecte
de drept
Art. 161. - Instanţa
de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele
sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea
introducerii în cauză a acestora, precum si a altor subiecte de drept."
25. La articolul 17, alineatul (3) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(3) Hotărârile se redactează şi se motivează în cel
mult 30 de zile de la pronunţare."
26. La articolul 18,
alineatele (1), (2) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Alt 18. - (1) Instanţa, soluţionând cererea la care se
referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte,
actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act
administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită
operaţiune administrativă.
(2) Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara
situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor
administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.
........................................................................................................................................................................ .........................................................
(5) Soluţiile prevăzute la alin. (1) şi alin. (4) lit.
b) şi c) pot fi stabilite sub sancţiunea unei penalităţi aplicabile părţii
obligate, pentru fiecare zi de întârziere."
27. La articolul 18, după
alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:
„(6) In toate situaţiile, instanţa poate stabili, prin
dispozitiv, la cererea părţii interesate, un termen de executare, precum şi
amenda prevăzută la art. 24 alin. (2)."
28. La articolul 19, după
alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul
(21), cu următorul cuprins:
„(21) Dispoziţiile
alin. (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi contractelor
administrative."
29. La articolul 20,
alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 20. - (1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă
poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
........................................................................................................................................................................ .........................................................
(3) In cazul admiterii recursului, instanţa de recurs,
modificând sau casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt
motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată
fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la această
instanţă."
30. Articolul 21 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Căile extraordinare de
atac
Art. 21. - (1) Impotriva
soluţiilor definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de contencios administrativ se pot exercita căile de
atac prevăzute de Codul de procedură civilă.
(2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la
cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase
definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului
comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2)
din Constituţia României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în
termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula
consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părţii
interesate, în termen de 15 zile de la pronunţare. Cererea de revizuire se
soluţionează de urgenţă şi cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de
la înregistrare."
31. Articolul 22 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Titlul
executoriu
Art. 22. - Hotărârile judecătoreşti definitive şi
irevocabile prin care s-au respins
acţiunile formulate potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi s-au acordat
cheltuieli de judecată se învestesc cu formulă executorie şi se execută silit,
potrivit dreptului comun."
32. Articolul 23 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Obligaţia
publicării
Art. 23. - Hotărârile judecătoreşti definitive şi
irevocabile prin care s-a anulat
în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Acestea se
publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanţelor, în Monitorul
Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al
municipiului Bucureşti, fiind scutite de plata taxelor
de publicare."
33. Articolul 24 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Obligaţia executării
Art. 24. - (1) Dacă în urma admiterii acţiunii
autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să
elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative,
executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în
cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile
de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) In cazul în care termenul nu este respectat, se
aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o
amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar
reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
(3) Neexecutarea din motive imputabile sau
nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de
instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data
aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 lei la
10.000 lei."
34. La articolul 25,
alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) Hotărârea pronunţată de instanţa de executare
poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare."
35. Articolul 26 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Acţiunea în regres
Art. 26. - Conducătorul autorităţii publice se poate
îndrepta cu acţiune împotriva
celor vinovaţi de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun. In cazul în
care cei vinovaţi sunt demnitari sau funcţionari publici, se aplică
reglementările speciale."
36. Articolul 28 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Completarea cu dreptul comun
Art. 28. - (1) Dispoziţiile prezentei legi se
completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu
specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte,
şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă
parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabileşte de
instanţă, cu prilejul soluţionării cauzei.
(2) Instanţa de contencios administrativ nu poate
suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o
infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă
reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii.
(3) Acţiunile introduse de persoanele de drept public
şi de orice autoritate publică, în apărarea unui interes public, precum şi cele
introduse împotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase, cu
excepţia situaţiei în care sunt formulate şi pentru apărarea drepturilor sau
intereselor legitime de care pot dispune persoanele fizice sau juridice de
drept privat."
Art. II. - (1) Cauzele
aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004
vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării
instanţei. Prin excepţie, punerea în executare a hotărârilor definitive şi
irevocabile pronunţate în temeiul Legii nr. 29/1990 şi neexecutate la data
intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 se face în
conformitate cu prevederile acesteia.
(2) Dispoziţiile referitoare la excepţia de
nelegalitate şi la garanţiile procesuale prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu
modificările ulterioare, se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor la
data intrării în vigoare a prezentei legi. Excepţia de nelegalitate poate fi
invocată şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în
vigoare a Legii nr. 554/2004, în forma sa iniţială, cauzele de nelegalitate
urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la
momentul emiterii actului administrativ.
Art. III. - Hotărârile
judecătoreşti pronunţate în baza Legii nr. 554/2004, rămase definitive şi
irevocabile fără soluţionarea pe fond a excepţiei de nelegalitate, care a fost
respinsă ca inadmisibilă, pot
forma obiectul unei cereri de revizuire, care se poate introduce în termen de 3
luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Art. IV. - (1) In termen
de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi,
Guvernul va prezenta Parlamentului spre aprobare, în procedură de urgenţă,
proiectele de legi pentru reglementarea diferitelor jurisdicţii administrative
speciale.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se
abrogă dispoziţiile art. 26 şi 261 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia
prefectului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 21 iulie 2004, cu
modificările şi completările ulterioare.
Art.V. - Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările ulterioare, precum
şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, va fi republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din
Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU