HOTARARE Nr.
945 din 19 iulie 2006
pentru aprobarea Normelor
privind determinarea valorii in vama pentru bunurile apartinand calatorilor si
altor persoane fizice
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 665 din 2 august 2006
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată, şi al art. 47 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 59/2003
privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 545/2003, cu modificările şi completările
ulterioare,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se aprobă Normele privind determinarea
valorii în vamă pentru bunurile aparţinând călătorilor şi altor persoane
fizice, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. - Pe data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 428/2004 pentru aprobarea Normelor privind determinarea
valorii în vamă pentru bunurile aparţinând călătorilor şi altor persoane
fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 aprilie 2004.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gherghe Vlădescu
ANEXĂ
NORME
privind determinarea valorii în vamă pentru bunurile aparţinând ălătorilor şi altor persoane fizice
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
1. Valorile în vamă pentru bunurile introduse sau
scoase din ţară de călători ori de alte persoane fizice se stabilesc pe baza
„valorii de tranzacţie", potrivit art. VII paragraful 1 din Acordul
general pentru tarife şi comerţ din 1994, acceptat prin Decretul nr. 183/1980,
sau prin ordin al ministrului finanţelor publice sub forma unei liste de valori
în vamă, la propunerea Autorităţii Naţionale a Vămilor.
2. Valorile în vamă pentru bunurile introduse sau
scoase în/din ţară, pe orice cale, de către persoanele fizice sunt cele în
vigoare la momentul plăţii drepturilor vamale.
3. Pentru determinarea valorilor în vamă se folosesc
cataloage, documentaţii de preţuri interne şi externe sau facturi, conform
prezentelor norme.
4. Valorile în vamă din lista
de valori în vamă, pentru bunurile aparţinând călătorilor sau altor persoane
fizice, care nu fac obiectul unor operaţiuni comerciale, se stabilesc în euro.
5. Transformarea în lei a valorilor în vamă se face
potrivit dispoziţiilor art. 70-72 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal
al României, adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, care se aplică în
mod corespunzător.
6. Atunci când pentru bunul prezentat la vămuire nu
există suficiente date necesare determinării valorii în vamă, acesta se va
elibera titularului, la cerere, cu obligaţia constituirii unei garanţii
suficiente care să asigure plata datoriei vamale, în conformitate cu
prevederile art. 211 -222 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al
României, pe o perioadă de maximum 30 de zile. La expirarea acestei perioade,
dacă titularul nu a depus documente probatorii necesare determinării valorii în
vamă, autoritatea vamală execută garanţia constituită, prin emiterea din oficiu
a documentului necesar pentru regularizarea situaţiei, prevăzut la art. 100
alin. (4) din Legea nr. 86/2006. In cazuri temeinic justificate, termenul de 30
de zile poate fi prelungit cu încă 30 de zile, dacă cererea este depusă la
autoritatea vamală în cadrul acestui termen. Cuantumul garanţiei vamale se
stabileşte de autoritatea vamală şi se determină luându-se în considerare suma
cea mai ridicată a datoriei vamale ce ar rezulta din operaţiunea de vămuire.
CAPITOLUL II
Procedura de determinare a valorii în vamă a bunurilor introduse sau scoase din ţară de către călători ori de alte persoane fizice
7. Criteriul prioritar utilizat la determinarea
valorii în vamă a oricăror bunuri introduse sau scoase în/din ţară de către
călători ori de alte persoane fizice îl constituie recunoaşterea preţului
efectiv plătit pentru achiziţionarea acestora, care rezultă din preţurile
înscrise în facturi sau în alte documente fiscale echivalente. Acest criteriu
nu se ia în considerare în situaţiile în care autoritatea vamală are suspiciuni
cu privire la subevaluarea bunurilor, devalorizarea monedei de tranzacţie sau
perioada care s-a scurs de la achiziţie şi până la vămuirea bunurilor.
8. In situaţiile în care nu poate fi aplicat criteriul
prioritar de la pct. 7, valorile în vamă sunt cele stabilite în lista de valori
în vamă, care se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
In cazul vehiculelor rutiere, valorile prevăzute în
lista de valori în vamă se aplică în orice situaţie în care valorile înscrise
în facturi sau în alte documente fiscale echivalente sunt inferioare celor
stabilite în lista de valori în vamă.
9. Când bunurile nu pot fi identificate în lista de
valori în vamă, biroul vamal este autorizat să determine valoarea în vamă luând
în considerare valoarea stabilită pentru bunuri cu caracteristici asemănătoare,
regăsite în lista de valori în vamă.
10. In situaţii de excepţie, pentru bunurile la care
valorile în vamă nu pot fi determinate conform prezentelor norme de către
birourile vamale, valorile în vamă se stabilesc de Autoritatea Naţională a
Vămilor. Aceasta, în baza solicitării de stabilire a valorii în vamă adresate
în scris de biroul vamal care are în evidenţă operaţiunea, poate lua în
considerare valorile din cataloage, preţurile unor bunuri cu caracteristici,
utilizări sau funcţiuni asemănătoare, preţuri rezultate din facturi externe sau
care sunt practicate de societăţi comerciale producătoare de profil ori
valorile înscrise în avizul unei instituţii specializate, inclusiv valoarea
declarată de persoana fizică ce are dreptul de dispoziţie asupra bunului.
11. Pentru bijuteriile din metale preţioase care
depăşesc uzul personal, astfel cum acesta este definit prin reglementările
vamale, valoarea în vamă se stabileşte pe baza preţului gramului de aur,
comunicat de Banca Naţională a României, precum şi a expertizelor privind
manopera efectuate, la cererea şi pe cheltuiala persoanei fizice solicitante,
de persoanele juridice sau fizice autorizate, potrivit reglementărilor în
vigoare, pentru efectuarea unor astfel de activităţi.
12. Pentru bunurile culturale de colecţie sau cu
valoare numismatică ori pentru trofeele de vânătoare şi utilajele agricole,
valoarea în vamă se poate determina luându-se în considerare valoarea
comunicată de o instituţie abilitată sau de o societate comercială de profil
ori cea stabilită în urma unei expertize efectuate de persoane autorizate.
13. Valorile în vamă determinate pe baza preţurilor
interne se exprimă în lei.
14. Pentru mărfurile primite sau expediate prin
trimiteri poştale de o persoană fizică, valorile în vamă se determină luându-se
în considerare, în principal, valorile înscrise în documentele puse la
dispoziţie autorităţii vamale de către expeditor, inclusiv în facturi sau în
alte documente fiscale echivalente. Când nu există această posibilitate de
determinare a valorii în vamă sau există suspiciuni cu privire la subevaluarea
bunurilor, valoarea în vamă a bunurilor se stabileşte conform procedurii
prevăzute la pct. 8, 9 şi 10.
15. Valoarea în vamă poate fi stabilită şi în baza
valorii declarate de persoana fizică. Acest criteriu se ia în considerare în
cazul în care procedurile enumerate mai sus nu pot fi aplicate şi poate fi
operabil când nu există suspiciuni de subevaluare, fiind utilizat şi în cazul
bunurilor uzate, al tipăriturilor, medicamentelor, animalelor şi păsărilor de
companie, precum şi al altora asemenea.
16. In cazul în care se ia în considerare valoarea
declarată de persoana fizică deţinătoare a bunului, aceasta va depune la
autoritatea vamală o declaraţie pe propria răspundere, completată olograf, din
care să rezulte valoarea bunurilor în cauză. Această declaraţie va conţine în
mod obligatoriu angajamentul persoanei de a plăti eventualele diferenţe, în
cazul în care la verificări ulterioare se constată că acestea se datorează.
CAPITOLUL III
Reguli utilizate la determinarea valorilor în vamă
A. Reguli utilizate la determinarea valorilor în
vamă pe produse şi grupe de produse
17. Valorile în vamă se stabilesc luându-se în
considerare nivelul preţurilor practicate pe piaţă la momentul determinării
acestor valori.
18. La determinarea valorilor în vamă, precum şi la
stabilirea valorilor din lista de valori în vamă se folosesc caracteristicile
tehnice înscrise pe produs sau care se pot determina prin observare.
19. Pentru produsele care se
prezintă într-o gamă sortimentală restrânsă, iar preţurile nu prezintă abateri
semnificative, se stabileşte o singură valoare în vamă.
20. In cazul produselor la care, pentru aceleaşi
caracteristici, preţurile prezintă abateri mari între ele, în funcţie de marca
de fabricaţie, numărul de exemplare fabricate (de exemplu: produsele
electrotehnice profesionale sau cele fabricate în serie mică), valorile în vamă
se determină de autoritatea vamală distinct, ţinându-se cont de criteriile generale.
21. Pentru produsele care constituie sortimente ce se
deosebesc între ele în raport de variaţia unei singure caracteristici de bază,
valoarea în vamă se determină pe grupe stabilite între anumite limite ale
acelei caracteristici.
22. In cazul bunurilor
compacte pentru care nu sunt stabilite preţuri interne şi al căror preţ nu se
regăseşte în cataloagele sau documentaţiile de preţuri externe, care sunt
formate din mai multe componente inseparabile, valoarea în vamă se stabileşte prin însumarea
valorilor fiecărei componente.
B. Reguli utilizate la
determinarea valorilor în vamă pentru vehicule rutiere, în cazul în care se
utilizează lista de valori în vamă
23. In vederea stabilirii valorii în vamă a
vehiculelor rutiere, se determină încadrarea acestora în una dintre categoriile
de vehicule prevăzute în anexele sub formă de tabel din lista de valori în
vamă. Determinarea încadrării unui vehicul în una dintre categoriile de
vehicule prevăzute în lista de valori în vamă se face ţinându-se seama de
Regulile generale de interpretare cuprinse în Convenţia internaţională privind
Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, inclusiv în anexa
acesteia, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România a aderat
prin Legea nr. 98/1996.
24. La stabilirea valorilor în vamă ale vehiculelor
rutiere se ţine cont de două elemente principale, respectiv caracteristicile
tehnice esenţiale şi vechimea acestora.
Caracteristicile tehnice esenţiale avute în vedere sunt
diferenţiate pe fiecare categorie de vehicul, după cum urmează:
a) numărul de persoane şi lungimea mijlocului de
transport - în cazul autovehiculelor destinate transportului a minimum 10
persoane, inclusiv şoferul;
b) capacitatea cilindrică a motorului - în cazul
autoturismelor, precum şi al motocicletelor, motoretelor, scuterelor şi
mopedelor;
c) greutatea totală maximă autorizată (greutate în
sarcină maximă) - în cazul autovehiculelor de transport de marfă, precum şi al
remorcilor şi semiremorcilor de transport de marfă.
Vechimea vehiculelor rutiere
este înscrisă în coloanele anexelor corespunzătoare listei de valori în vamă,
pentru toate categoriile de vehicule, sub forma unei perioade care începe de la
„an bază" ajungând până la „după 5 ani", valorile vehiculelor fiind
în descreştere pe măsură ce vechimea bunului este mai mare.
25. Incadrarea vehiculului rutier prezentat la vămuire
în caracteristicile tehnice esenţiale prevăzute sub formă de intervale în prima
coloană a anexei, identificate potrivit pct. 23, se efectuează pe baza
caracteristicilor tehnice înscrise în documentele însoţitoare emise de
autorităţile din ţara de unde provine bunul şi în „Nota de constatare
vamală", respectiv „Atestatul preliminar", emise de Regia Autonomă
„Registrul Auto Român".
26. După încadrarea vehiculului rutier în prima
coloană a anexei, conform pct. 25, se determină al doilea element în funcţie de
care se stabileşte valoarea în vamă, respectiv vechimea acestuia.
27. Vechimea unui vehicul rutier se exprimă în ani şi
se determină prin calculul perioadei cuprinse între anul efectuării
formalităţilor vamale la biroul vamal de destinaţie şi anul fabricaţiei
acestuia, înscris în documentele menţionate la pct. 25.