HOTARARE Nr.
846 din 11 august 2010
pentru aprobarea Strategiei
nationale de management al riscului la inundatii pe termen mediu si lung
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 626 din 6 septembrie 2010
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată, şi al art. 67 alin. (4) din Legea apelor nr. 107/1996, cu
modificările şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Articol unic. - Se aprobă Strategia naţională de
management al riscului la inundaţii pe termen mediu şi lung, prevăzută în anexa
care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul mediului şi pădurilor,
Laszlo Borbely
Ministrul administraţiei şi internelor,
Vasile Blaga
Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,
Mihail Dumitru
Ministrul transporturilor şi infrastructurii,
Radu Mircea Berceanu
p. Ministrul economiei, comerţului şi mediului de
afaceri,
Constantin Claudiu Stafie,
secretar de stat
Ministrul dezvoltării regionale şi turismului,
Elena Gabriela Udrea
Ministrul sănătăţii,
Cseke Attila
Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului,
Daniel Petru Funeriu
Ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale,
Gabriel Sandu
p. Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe Gherghina,
secretar de stat
ANEXĂ
STRATEGIA NAŢIONALĂ
de management al riscului la inundaţii pe termen
mediu şi lung
Propunerea unei noi strategii a apărut ca necesară,
deoarece, după elaborarea în anul 2005 a Strategiei naţionale de management al
riscului la inundaţii, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.854/2005 pentru
aprobarea Strategiei naţionale de management al riscului la inundaţii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 26 ianuarie
2006, a fost adoptată Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscurilor
la inundaţii.
Ca urmare, România ca stat membru al Uniunii Europene
are obligativitatea de a implementa în legislaţia sa directiva menţionată mai
sus şi trebuie să se conformeze prevederilor acesteia.
1. Necesitatea strategiei
Luându-se în considerare evoluţia şi tendinţele în producerea
fenomenului de inundaţii şi, mai ales, consecinţele acestui fenomen, a rezultat
clar că se impun schimbări în modul de abordare a problemei apărării împotriva
inundaţiilor, trecând de la formele defensive de acţiune la cele de gestionare,
de management al riscului la inundaţii. Experienţa a numeroase lucrări cu rol
de apărare, inclusiv a unora executate în România, al căror scop a fost acela
al unei protecţii garantate împotriva inundaţiilor, arată că ele au avut şi au
efecte negative asupra zonelor din aval, cât şi a celor din amonte şi din
zonele adiacente. Coridoarele cursurilor de apă au fost adesea fragmentate,
zonele ripariene, dar şi zonele umede au fost despărţite de cursurile de apă.
Efectele nu au întârziat să apară. Undele de viitură sunt dezatenuate, creşte
cantitatea de nutrienţi şi substanţe organice în apa râului, creşte temperatura
apei, echilibrul cursului de apă este rupt, numărul habitatelor este redus şi,
ca urmare, are loc reducerea numărului de specii şi a biodiversităţii.
Astăzi se cunoaşte cu precizie faptul că activităţile
umane, cu intervenţiile antropice în procesele naturale, au modificat
considerabil situaţia în aproape toate bazinele hidrografice. Deşi inundaţiile
constituie un fenomen natural, ele pot fi intensificate ca urmare a
deteriorării mediului înconjurător, ca, de exemplu, modificarea sistemelor de
colectare a apelor prin urbanizare, practici agricole inadecvate, despăduriri.
Este una dintre cauzele pentru care, în multe situaţii, impactul inundaţiilor,
exprimat în termeni de viaţă, şi sănătate umană, dar şi în pierderi economice,
a crescut. In ultimii ani, s-a impus tot mai mult un nou mod de abordare a
problemei apărării împotriva inundaţiilor.
Această abordare implică nu numai luarea în considerare
a întregului bazin hidrografic al râului, ci şi o planificare interdisciplinară
(intersectorială) a întregului bazin hidrografic, cooperarea
interinstituţională, iar în cazul râurilor transfrontieră, cooperarea
internaţională. In această abordare, determinarea pericolului potenţial la
inundaţii şi prevenirea inundaţiilor nu se mai pot limita doar la acele
inundaţii cu frecvenţă mare de apariţie, ci trebuie avute în vedere în special
inundaţiile cu frecvenţă medie de apariţie, având o probabilitate de depăşire
de 1% şi evenimentele rare, acestea fiind cele mai periculoase pentru viaţa
umană.
Această abordare se impune cu atât mai mult cu cât, în
ultimii 30-40 de ani, au avut loc o serie de schimbări dramatice în mediul
înconjurător. Aceste schimbări nu pot să nu influenţeze soluţiile inginereşti,
care trebuie să ia în considerare şi să înţeleagă relaţia dintre procesele
fizice şi biologice şi măsurile care afectează cursurile de apă. Printre
factorii de comandă şi presiune majori care au modificat regimul pluviometric
şi hidrologic şi, respectiv, au determinat creşterea riscului la inundaţii ca
urmare a creşterii frecvenţei şi amplitudinii pulsurilor hidrologice extreme se
situează modificarea configuraţiei structurale a sistemelor lotice (cursuri de
apă şi luncile inundabile) şi a bazinelor hidrogeografice ale acestora şi
modificările climei.
Oamenii vor trebui să înveţe să convieţuiască cu
râurile, fără a pierde din vedere scopul nostru principal, de a proteja viaţa
şi proprietatea de impactul devastator al inundaţiilor. Acest deziderat
implică realizarea unui echilibru, astfel încât să se obţină beneficii de
mediu, iar acolo unde nu este posibilă o altă soluţie, mediul să fie cât mai
puţin afectat.
Aceasta nu înseamnă a renunţa la a construi, nici că
zonele urbane sau terenurile cultivate din văile cursurilor de apă să revină la
statutul de mlaştini. Dar trebuie definite corect restricţiile ce se impun
pentru ca obiectivul de restaurare sau reconfigurare structurală a sistemelor
lotice în vederea recuperării integrităţii multifuncţionale a acestora să nu
fie periclitat. De aceea se impune realizarea unui echilibru adecvat între
dezvoltare şi protecţia mediului. De aici nu este greu de ajuns la conceptul de
dezvoltare durabilă a cărei definiţie este astăzi foarte cunoscută şi, mai
departe, la protecţia durabilă împotriva inundaţiilor, adică includerea
managementului riscului la inundaţii într-un cadru mai larg, arhicunoscut, al
conceptului de gestiune integrată a apelor la nivel de bazin hidrografic.
Un bun management al riscului la inundaţii trebuie să
fie rezultatul unor activităţi intersectoriale şi interdisciplinare care
cuprind managementul apelor, amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbană,
protecţia naturii, dezvoltarea agricolă şi silvică, protecţia infrastructurii
de transport, protecţia construcţiilor şi protecţia zonelor turistice,
protecţia comunitară şi individuală, fiecărui sector revenindu-i atribuţii în
realizarea unor activităţi specifice. In acest context, trebuie avută în vedere
asigurarea unui echilibru între măsurile structurale şi cele de protecţie a
mediului lotic, de reorganizare a infrastructurii biofizice a capitalului
natural din bazinele hidrografice, în vederea refacerii capacităţii de control
a fluxurilor hidrologice la nivelul acestora.
2. Scopul strategiei
Având în vedere consecinţele inundaţiilor, multitudinea
de factori care le influenţează, prezenta strategie are ca scop definirea
cadrului pentru orientarea coordonată, intersectorială a tuturor acţiunilor, în
vederea prevenirii şi reducerii consecinţelor inundaţiilor asupra activităţilor
socioeconomice, a vieţii şi sănătăţii oamenilor şi a mediului. Ea vizează o
gestionare integrată a apei şi a resurselor adiacente: amenajarea teritoriului
şi dezvoltarea urbană, protecţia naturii, dezvoltarea agricolă şi silvică,
protecţia infrastructurii de transport, a construcţiilor şi a zonelor
turistice, protecţia individuală etc.
Pentru gestionarea riscului la inundaţii prezenta
strategie stabileşte aplicarea unor politici, proceduri şi practici având ca
obiective identificarea riscurilor, analiza şi evaluarea lor, tratarea,
monitorizarea şi reevaluarea riscurilor în vederea reducerii acestora, astfel
încât comunităţile umane şi toţi cetăţenii să poată trăi, munci şi să îşi
satisfacă nevoile şi aspiraţiile într-un mediu fizic şi social durabil.
In cadrul prezentei strategii, riscul la inundaţii este
caracterizat prin natura şi probabilitatea sa de producere, gradul de expunere
a receptorilor (numărul populaţiei şi al bunurilor), susceptibilitatea la
inundaţii a receptorilor şi valoarea acestora. Pentru reducerea riscului,
prezenta strategie propune o serie de acţiuni care să modifice aceste
caracteristici ale sale, în sensul obţinerii unei reduceri a riscului la
inundaţii. Problema esenţială la care managementul riscului la inundaţii s-a
adresat este aceea a riscului acceptat de populaţie şi decidenţi, ştiut fiind
că nu există o protecţie totală împotriva inundaţiilor (risc zero), după cum nu
există niciun consens asupra riscului acceptabil. In consecinţă, riscul
acceptabil adoptat în prezenta strategie este rezultatul unui echilibru între
riscul şi beneficiile atribuite unei activităţi ca urmare a reducerii riscului
la inundaţii sau a unei reglementări guvernamentale. Pentru localităţi se
adoptă conceptul că, pe termen lung, acestea vor fi apărate la viituri cu o
perioadă medie de revenire de cel puţin 1 la 100 de ani, în funcţie de rangul
localităţilor (definite conform Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului
de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a - Reţeaua de
localităţi, cu modificările şi completările ulterioare) pentru a asigura o
dezvoltare durabilă.
Diminuarea pagubelor şi a pierderilor de vieţi omeneşti
ca urmare a inundaţiilor nu depinde numai de acţiunile de răspuns întreprinse
în timpul inundaţiilor, acţiuni abordate uneori separat, sub denumirea de managementul
situaţiilor de urgenţă. Diminuarea consecinţelor inundaţiilor propusă prin
prezenta strategie este rezultatul unei combinaţii ample dintre măsurile şi
acţiunile premergătoare producerii fenomenului, cele de management din timpul
desfăşurării inundaţiilor şi cele întreprinse după inundaţii (de reconstrucţie
şi învăţăminte deprinse ca urmare a producerii fenomenului).
In concluzie, prezenta strategie cuprinde un ansamblu
de acţiuni la nivel naţional şi bazinal, care include: planificare, programe,
politici-cadru, coordonare, facilitare, sporirea conştientizării şi
consolidarea socială, rezilienţa. Se propun, de asemenea, acţiuni locale, cum
ar fi: educarea populaţiei din zonele cu risc, formarea, reglementarea prin
planuri de protecţie împotriva inundaţiilor locale (la nivelul localităţilor şi
unităţilor), raportarea, prognoza, alarmarea-avertizarea şi informarea
populaţiei din zonele cu risc la inundaţii. Se adaugă la acestea asigurarea,
evaluarea, finanţarea şi reabilitarea.
Intr-o abordare comprehensivă, principalele activităţi
ale gestionării riscului la inundaţii constau din:
a) Activităţi preventive (de prevenire, de protecţie
şi de pregătire)
Aceste acţiuni sunt concentrate spre
prevenirea/diminuarea pagubelor potenţiale generate de inundaţii la nivelul
bazinelor hidrografice în vederea creşterii rezilienţei1 prin măsuri
integrate:
1. evitarea construcţiei de locuinţe şi de obiective
sociale, culturale şi/sau economice în zonele potenţial inundabile, cu
prezentarea în documentaţiile de urbanism a datelor privind efectele
inundaţiilor anterioare; adaptarea dezvoltărilor viitoare la condiţiile de risc
la inundaţii;
2. realizarea de măsuri structurale de protecţie
(baraje, diguri, derivaţii de ape mari, consolidări de maluri, zone umede etc);
3. realizarea de măsuri nestructurale (controlul
utilizării albiilor minore, elaborarea planurilor bazinale de reducere a
riscului la inundaţii şi a programelor de măsuri; introducerea sistemelor de
asigurări, sisteme de avertizare/alarmare, informarea publicului etc);
4. identificarea de detaliu, delimitarea geografică a
zonelor de risc natural la inundaţii de pe teritoriul unităţii
administrativ-teritoriale, înscrierea acestor zone în planurile de urbanism
general şi prevederea în regulamentele locale de urbanism a măsurilor specifice
privind prevenirea şi atenuarea riscului la inundaţii, realizarea
construcţiilor şi utilizarea terenurilor;
5. promovarea unor practici adecvate de utilizare a
terenurilor cu referire la terenurile agricole şi silvice, respectiv prin
evitarea dezgolirii solurilor şi, în mod special, a versanţilor; creşterea
suprafeţei de pădure în bazinele hidrografice torenţiale; împădurirea terenurilor
degradate; înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie, corectarea
torenţilor, precum şi aplicarea celor mai bune practici agricole;
6. implementarea sistemelor de prognoză, avertizare
şi alarmare pentru cazuri de inundaţii;
7. întreţinerea infrastructurilor existente de
protecţie împotriva inundaţiilor şi a albiilor cursurilor de apă;
8. execuţia lucrărilor de protecţie împotriva
afuirilor albiilor râurilor în zona podurilor şi podeţelor existente;
9. comunicarea cu populaţia şi educarea ei în privinţa
riscului la inundaţii şi a modului ei de a acţiona în situaţii de urgenţă.
b) Activităţi de management operativ (managementul
situaţiilor de urgenţă) ce se întreprind în timpul desfăşurării fenomenului de
inundaţii:
1. colectarea datelor în timp real, validarea
şi crearea sistemelor de back-up pentru informare operativă;
2. detectarea posibilităţii formării viiturilor şi a
inundaţiilor probabile;
3. prognozarea evoluţiei şi propagării viiturilor în
lungul cursurilor de apă;
4. avertizarea autorităţilor şi a populaţiei asupra
întinderii, severităţii şi a timpului de apariţie a inundaţiilor;
5. organizarea şi acţiuni de răspuns ale autorităţilor
şi ale populaţiei pentru situaţii de urgenţă;
6. asigurarea de resurse (materiale, financiare,
umane) la nivel judeţean pentru intervenţia operativă;
7. activarea instituţiilor operaţionale, mobilizarea
resurselor etc;
8. adaptarea exploatării coordonate a acumulărilor şi a
altor lucrări hidrotehnice, indiferent de deţinător, la caracteristicile
estimate ale evenimentelor hidrologice, respectându-se regulamentele de
exploatare.
c) Activităţi ce se întreprind după trecerea
fenomenului de inundaţii:
1. ajutorarea pentru satisfacerea necesităţilor
imediate ale populaţiei afectate de dezastru şi revenirea la viaţa normală;
2. reconstrucţia clădirilor avariate, a
infrastructurilor şi a celor din sistemul de protecţie împotriva inundaţiilor;
3. revizuirea activităţilor de management al
inundaţiilor în vederea îmbunătăţirii procesului de planificare a intervenţiei
pentru a face faţă unor evenimente viitoare în zona afectată, precum şi în alte
zone;
4. reconsiderarea zonelor de vulnerabilitate şi de
risc după fiecare viitură istorică.
Prezenta strategie defineşte, de asemenea, responsabilităţile
specifice autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, ale
populaţiei şi modul lor de cooperare, care să permită un acord comun,
concentrat asupra complexelor probleme asociate inundaţiilor şi o implicare
autentică a tuturor în cadrul responsabilităţilor ce le revin.
Prezenta strategie este elaborată în spiritul
prevederilor Directivei 2007/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.
3. Principiile şi conceptele de bază ale strategiei
3.1. Principiile strategiei
Prezentarea strategiei are la bază următoarele
principii:
A. principiul dezvoltării durabile, semnificând faptul
că trebuie adoptate astfel de acţiuni încât impactul inundaţiilor să fie
suportabil din punct de vedere economic, ecologic şi social:
1. acceptabilitatea economică presupune eficienţa,
respectiv abordarea costurilor, ţinându-se cont de riscul asumat ce trebuie
definit de către Guvern şi optimizarea acţiunilor;
2. acceptabilitatea socială presupune realizarea unei
protecţii corespunzătoare, respectarea legii, echitate şi prosperitate, aspecte
ce asigură echilibrul şi coeziunea socială;
3. acceptabilitatea ecologică este măsurată prin
gradul de autoreglare, dinamică şi diversitatea ecosistemelor afectate de
inundaţii;
B. abordarea strategică pentru o perioadă de timp,
astfel încât să poată fi luate în considerare eventualele schimbări posibile în
frecvenţa şi vulnerabilitatea la inundaţii, precum şi alte aspecte posibile;
1 Rezilienţa este
definită ca fiind capacitatea de revenire la o stare de echilibru a unui sistem
(grup sau individ) care a fost afectat de un dezastru (inundaţie).
C. abordarea bazinală a problemei inundaţiilor prin
potenţarea conceptului de planuri de gestionare a riscului la inundaţii la
nivel de bazin hidrografic şi a unor programe de măsuri elaborate în
concordanţă cu prevederile Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică
comunitară în domeniul apei (Directiva-cadru privind apa) şi ale
Directivei 2007/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului;
D. abordarea interdisciplinară a problemei
inundaţiilor; toate aspectele relevante ale gestionării apelor, amenajării
teritoriului, utilizării terenurilor, agriculturii, transporturilor şi
dezvoltării urbane, conservarea naturii trebuie abordate împreună atât la nivel
naţional, cât şi la cel regional şi local;
E. principiul precauţiei, potrivit căruia măsurile de
protecţie împotriva inundaţiilor adoptate de anumiţi riverani nu trebuie să
compromită capacitatea celorlalţi, situaţi în amonte sau în aval, de a-şi
adopta propriile măsuri;
F. principiul solidarităţii, potrivit căruia măsurile
din amonte nu trebuie să crească riscul pentru zona din aval şi pentru
diminuarea riscului zonelor din aval; trebuie acceptate unele măsuri ce se
impun în zonele din amonte;
G. menţinerea unui echilibru între măsurile şi
acţiunile preventive, cele de răspuns şi cele de reconstrucţie după trecerea
fenomenului de inundaţii, prin utilizarea planurilor de amenajare a teritoriului,
a măsurilor structurale şi nestructurale, a celor de reducere a efectelor
adverse ale inundaţiilor asupra ecosistemelor acvatice şi terestre, poluării
apelor şi solului, precum şi a planurilor de intervenţie pentru situaţii de
urgenţă;
H. aplicarea celor mai bune practici propuse de Uniunea
Europeană şi de Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa privind
măsurile preventive împotriva inundaţiilor, de protecţie şi diminuare a
efectelor lor, având ca principii:
1. „apa este parte a unui întreg", sintagmă care
exprimă faptul că ea este parte a ciclului hidrologic natural şi că circulaţia
apei pe suprafaţa scoarţei terestre este la originea unei mari diversităţi a
ecosistemelor şi a utilizării terenurilor şi, ca urmare, ea trebuie luată în
considerare în toate politicile sectoriale;
2. „acumulaţi apa", exprimând faptul că apa
trebuie stocată dinamic cât mai mult posibil în bazinele hidrografice în care
se formează şi în lungul cursului de apă din bazin;
3. „mai mult spaţiu pentru râuri" (lăsaţi râurile
să curgă neîncorsetate), exprimând faptul că râul trebuie lăsat să curgă astfel
încât viiturile să se poată propaga încet spre aval, fără a prezenta niciun
pericol;
4. „convieţuirea cu viiturile": locuirea într-o
zonă inundabilă prezintă anumite riscuri; în pofida oricăror măsuri de
protecţie împotriva inundaţiilor, un risc remanent se menţine şi, ca urmare,
acesta trebuie diminuat prin luarea unor măsuri individuale de protecţie,
respectiv trebuie „învăţat a trăi cu acest risc" (diminuarea riscului prin
luarea unor măsuri individuale de protecţie);
I. acţiuni concertate şi integrate care să asigure
atingerea unei eficiente economice şi ecologice pe termen lung pe întreaga
suprafaţă a bazinului hidrografic constituie o condiţie prealabilă pentru succesul
oricărei strategii şi oricărui plan de reducere a riscului la inundaţii;
J. cooperarea în reducerea riscului la inundaţii în
condiţiile reglementărilor internaţionale privind râurile transfrontieră, în
concordanţă cu geomorfologia teritoriului României şi cu poziţia sa geografică;
K. simplitatea şi transparenţa: strategia de gestionare
a riscului la inundaţii va conduce la diminuarea riscului producerii de victime
omeneşti şi a pagubelor generate de inundaţii numai printr-o acţiune comună a
administraţiei publice centrale şi locale, a comunităţilor locale, printr-o mai
bună înţelegere a riscului la inundaţii, prin implicarea populaţiei, a şcolii,
a bisericii, precum şi a mass-mediei.
3.2. Conceptele de bază ale strategiei
Strategia are la bază următoarele concepte de
gestionare a riscului la inundaţii, printre care:
I. inundaţiile constituie fenomene naturale care au
existat dintotdeauna şi vor continua să existe. Ele sunt consecinţa unor
fenomene climatologice aflate sub influenţa condiţiilor geologice,
geomorfologice, de relief, de sol şi de vegetaţie; pe cât posibil, intervenţia
omului în procesele naturale trebuie să fie limitată, compensată, iar în viitor
evitată;
II. societatea umană este tot mai vulnerabilă la
dezastre naturale, activităţile antropice şi influenţa omului asupra proceselor
naturale producând puternice modificări în toate bazinele hidrografice;
III. convieţuirea cu inundaţiile ţine seama de faptul
că prevenirea inundaţiilor nu se poate limita doar la evenimentele cu frecvenţă
medie şi mare de apariţie, că trebuie avute în vedere şi evenimentele rare;
IV. este necesară abordarea holistică a fenomenului
de inundaţii, luându-se în considerare întregul bazin hidrografic; strategia în
domeniul inundaţiilor trebuie să promoveze o dezvoltare coordonată şi o
gestionare integrată a activităţilor privind apa, terenurile şi resursele
adiacente. Măsurile nestructurale (zonarea teritoriului, prognoza viiturilor şi
avertizarea în caz de inundaţii, managementul situaţiilor de urgenţă şi măsurile
postinundaţie) prin atenuarea efectului inundaţiilor tind a fi potenţial mai
eficiente ca soluţii durabile pe termen lung pentru problemele apei şi cele
adiacente ei şi ele trebuie intensificate în special în vederea reducerii
vulnerabilităţii vieţilor umane, a bunurilor şi a proprietăţii;
V. măsurile structurale (lucrări de apărare) rămân
elemente importante în prevenirea şi protecţia inundaţiilor, dar cu luarea în
considerare a aspectelor privind conservarea naturii şi amenajarea
teritoriului; trebuie să se reţină că aceste măsuri trebuie orientate prioritar
spre protecţia vieţii şi sănătăţii umane şi a siguranţei, a proprietăţii şi a
bunurilor;
VI. deoarece „riscul zero costă infinit" nu
există protecţie absolută împotriva inundaţiilor; ca urmare, se poate asigura
doar un anumit grad de apărare împotriva inundaţiilor; problema care se pune
este aceea a gradului de protecţie posibil şi a costurilor pe care le implică
realizarea acestui grad de protecţie, respectiv cât de mare este riscul
acceptat de societate;
VII. toţi cei care ar putea avea de suferit de pe
urma inundaţiilor trebuie să completeze măsurile generale, luându-şi propriile
precauţii;
VIII. restaurarea zonelor naturale inundabile în
scopul reactivării capacităţii zonelor umede şi a luncilor inundabile de a
reţine apa şi de a diminua impactul inundaţiilor, respectiv păstrarea zonelor
inundabile actuale, cu vulnerabilitate scăzută, pentru atenuarea naturală a
undelor de viitură, cu respectarea principiilor prevăzute la lit. D, E, F şi G
din secţiunea 3.1 „Principiile strategiei";
IX. adaptarea utilizării luncilor inundabile la
riscurile la care sunt expuse; trebuie să se adopte acţiuni şi măsuri pentru a
reduce riscul la toate problemele adiacente inundaţiilor: ridicarea pânzei
freatice, distrugerea reţelelor de canalizare, eroziune, depuneri masive de
sedimente, alunecări de teren, scurgere a gheţurilor, poluare etc;
X. în zonele expuse riscului la inundaţii trebuie
adoptate asemenea măsuri care să conducă la reducerea posibilelor efecte adverse
ale inundaţiilor asupra ecosistemelor terestre şi acvatice, precum şi la
reducerea poluării apelor şi a solului;
XI. creşterea eficacităţii prognozelor şi
avertizărilor hidrologice în caz de inundaţii constituie una dintre măsurile
nestructurale care asigură diminuarea eficace a pagubelor produse de inundaţii
prin îmbunătăţirea preciziei şi creşterea timpului de anticipare. Măsurile
premergătoare specifice de alarmare, salvare şi de securitate trebuie
planificate şi implementate la toate nivelurile, inclusiv la nivelul
populaţiei, prin realizarea unor acţiuni de informare regulată şi acţiuni
continue de educaţie;
XII. solidaritatea umană şi precauţia sunt esenţiale
pentru a nu transfera problemele de gestionare a apelor dintr-o regiune în
alta. Strategiile corespunzătoare conţin 3 etape: reţinerea, acumularea şi
evacuarea (trebuie mai întâi făcut orice efort pentru a reţine apa din
precipitaţii la locul în care au căzut, acumularea locală a apei în exces şi
numai după aceea apa să fie evacuată în cursul de apă). Prevenirea efectelor
inundaţiilor trebuie să se bazeze pe principiile precauţiei;
XIII. este obligatorie existenţa unui sistem de
compensare, care să ajute victimele dezastrelor provocate de inundaţii să îşi
refacă baza economică şi condiţiile de viaţă într-un timp cât mai scurt;
trebuie implementate sisteme de asigurări la nivel public combinate cu
subvenţii guvernamentale, care să conducă la consolidarea solidarităţii
populaţiei;
XIV. este necesară diferenţierea dintre diferitele
tipuri de inundaţii şi condiţiile de mediu, care condiţionează fenomenul. Ca
urmare, există diferenţe semnificative, pe de o parte între o viitură rapidă
produsă în zona din amonte, pe cursul superior al râului, unde măsurile de
reducere a riscului implică un ansamblu de soluţii inovative, dar la scară
mică, şi inundaţiile de pe cursul inferior, unde timpul de avertizare şi durata
fenomenului sunt mai mari şi unde măsurile necesare sunt altele şi evident la o
altă scară;
XV. vor fi luate în consideraţie şi fenomenele de
inundaţii din zonele antropizate, precum şi cele produse în zonele cu drenaj
natural redus sau prin creşterea nivelului apelor subterane.
4. Obiectivele strategiei
4.1. Obiectivele generale
Obiectivele prezentei strategii sunt obiective
economice, sociale şi de mediu.
Obiectivele economice urmăresc protecţia
infrastructurii economice existente împotriva inundaţiilor şi garantarea
satisfacerii oportunităţilor economice ale generaţiilor viitoare.
Obiectivele sociale au în vedere protecţia populaţiei şi
a comunităţilor umane împotriva inundaţiilor prin asigurarea unui nivel
acceptabil de protecţie a populaţiei şi creşterea capacităţii societăţii de a
se dezvolta în condiţiile riscului asumat de producere a viiturilor (creşterea
rezilienţei).
Obiectivele de mediu urmăresc ca prin realizarea
prezentei strategii să se atingă obiectivele socioeconomice cu păstrarea unui
echilibru între dezvoltarea economico-socială şi obiectivele de mediu.
Sintetic, obiectivele generale ale prezentei strategii
sunt:
1. creşterea calităţii vieţii prin reducerea pagubelor
produse ca urmare a inundaţiilor, dar fiind pregătiţi pentru producerea unor
fenomene similare în viitor;
2. diminuarea impactului măsurilor de gestionare a
riscului (la scară temporală şi spaţială) asupra sistemelor ecologice;
3. restaurarea configuraţiei structurale a sistemelor
lotice până la asigurarea integrităţii funcţionale (inclusiv a capacităţii de
atenuare şi control a pulsurilor hidrologice) corelat cu reconfigurarea
structurii bazinelor hidrografice şi măsurile complementare de protecţie;
4. utilizarea adecvată a resurselor pentru
realizarea, întreţinerea şi exploatarea infrastructurilor şi a măsurilor de
reducere a riscului la inundaţii;
5. menţinerea unor activităţi economice
corespunzătoare (agricole, industriale, comerciale, de locuit şi agrement) în
zonele inundabile;
6. reducerea impactului inundaţiilor prin reducerea
numărului victimelor din rândul populaţiei şi colectivităţilor de animale,
expuse riscului la inundaţii;
7. reducerea semnificativă a pierderilor economice
provocate de inundaţii:
a) prin reducerea pagubelor directe provocate
clădirilor, infrastructurii şi terenurilor agricole;
b) prin diminuarea pierderilor economice indirecte,
prin reluarea rapidă a activităţii după inundaţii;
8. un control eficient al utilizărilor terenurilor,
prin interzicerea amplasării de noi construcţii şi a desfăşurării activităţilor
în zonele expuse frecvent la inundaţii şi identificarea altor activităţi
susceptibile să conducă la creşterea riscului la inundaţii;
9. o îmbunătăţire a răspunsului colectiv în cazul
producerii unei inundaţii şi întărirea capacităţii de adaptare şi revenire la
nivel funcţional în cel mai scurt timp după producerea evenimentului
(rezilienţa colectivă la inundaţii);
10. o organizare a acţiunilor regionale şi locale, în
special pentru:
a) întărirea capacităţii instituţionale la nivel
regional şi local cu mandate clare suplimentare privind managementul la
inundaţii;
b) implicarea părţilor interesate, la nivel regional
şi local, în procesul consultativ şi decizional şi asigurarea medierii în
chestiuni regionale privind gestionarea riscului la inundaţii;
c) consolidarea cadrului existent pentru autorităţile
regionale şi locale, dintr-o perspectivă a bazinului hidrografic;
11. crearea unui cadru stimulativ pentru participarea
sectorului privat la managementul riscului la inundaţii, cu includerea de
grupuri profesionale şi a populaţiei (informare prin sistemul de asigurări
împotriva inundaţiilor sau alte facilitaţi economice identificabile);
12. o reducere a impactului inundaţiilor sau a
poluărilor generate de inundaţii asupra ecosistemelor.
4.2. Obiective specifice
Obiectivele economice ale strategiei cuprind:
1. prevenirea sau minimizarea pierderilor economice
prin reducerea riscului la inundaţii pentru zonele populate, obiectivele
economice şi bunuri - obiectivul pe termen lung este asigurarea protecţiei
localităţilor pentru viituri cu probabilităţi de depăşire cuprinse între 1% şi
0,01%, diferenţiat în funcţie de rangul localităţilor, în condiţiile aplicării
unor criterii tehnico-economice, sociale şi de mediu;
2. prevenirea sau minimizarea pierderilor economice
prin reducerea riscului la inundaţii pentru infrastructurile existente;
3. prevenirea sau minimizarea pierderilor economice
prin reducerea riscului la inundaţii pentru terenurile agricole cultivate;
4. prevenirea sau minimizarea pierderilor economice
prin reducerea riscului la inundaţii şi măsuri de protecţie locală în zonele
populate;
5. prevenirea sau minimizarea pierderilor economice
prin intermediul unor metode de proiectare şi sisteme de protecţie adaptate
pentru infrastructura existentă şi viitoare;
6. prevenirea sau minimizarea pierderilor economice
prin controlarea utilizării terenurilor, promovarea agriculturii cu
vulnerabilitate scăzută în zonele expuse la inundaţii şi sisteme de protecţie,
acolo unde sunt pe deplin justificate, în zonele agricole.
Obiectivele sociale ale prezentei strategii sunt:
1. informarea, consultarea şi participarea populaţiei
expuse cu privire la strategia şi planul de gestionare a riscului la inundaţii,
precum şi la planul de acţiune aferent;
2. prevenirea şi minimizarea riscului la inundaţii
pentru populaţie şi comunităţile umane; asigurarea securităţii populaţiei
localităţilor aflate în zonele inundabile/cu risc ridicat la inundaţii, la
evenimente cu o perioadă de revenire de cel puţin o dată la o sută de ani;
3. reducerea riscului la inundaţii pentru comunităţile
umane, prin intermediul unei mai bune pregătiri, prognozării şi avertizării mai
bune a inundaţiilor, asistenţei în timpul producerii situaţiilor de urgenţă şi
pentru revenirea la condiţii sigure şi normale, strămutării, dacă este necesar
etc;
4. prevenirea şi diminuarea riscului la inundaţii
pentru bunurile publice (spitale, şcoli etc), infrastructura vitală (reţele de
alimentare cu apă, gaze, energie electrică etc), utilităţile publice,
amenajările publice şi zonele de agrement;
5. prevenirea apariţiei bolilor infecţioase (cazuri izolate
de epidemii) datorate ingestiei sau contactului cu apa nepotabilă (boala
diareică acută, dizenteria, febra tifoidă, HAV tip A etc.) sau cu alimente
contaminate, precum şi prevenirea îmbolnăvirilor populaţiei ca urmare a
expunerii la poluări datorate inundaţiilor;
6. prevenirea epizootiilor la animale;
7. asigurarea accesului la infrastructura importantă
(drumuri, căi ferate) şi către zone sigure în timpul inundaţiilor;
8. asigurarea accesului la infrastructurile critice
(sursele şi sistemele de alimentare cu apă, gaze, energie, poduri, podeţe,
punţi, aeroporturi, spitale, şcoli, lucrările de protecţie a populaţiei etc.)
în timpul desfăşurării fenomenului de inundaţii;
9. evacuarea şi asigurarea condiţiilor necesare
supravieţuirii.
Obiectivele de mediu ale prezentei strategii:
1. reducerea alterării şi influenţei antropice
asupra geomorfologiei bazinelor hidrografice, în special a albiei minore
(analiză pentru fiecare caz în parte a oportunităţii lucrărilor de
regularizare) şi a luncilor inundabile;
2. luarea în considerare a funcţiilor ecologice ale
inundaţiilor, prin reîncărcarea acviferelor, asigurarea conectivităţii
laterale, necesară pentru reproducerea speciilor acvatice;
3. crearea şi/sau conservarea spaţiului pentru râuri,
evitându-se lucrările de apărare şi rectificarea cursurilor de apă pe distanţe
mari (local şi cumulat);
4. aplicarea tehnicilor durabile care asociază
eficacitatea sub aspectul de mediu cu eficienţa sub raportul costurilor
(aplicarea celor mai bune practici);
5. satisfacerea cerinţelor Legii apelor nr. 107/1996,
cu modificările şi completările ulterioare, prin care s-a transpus
Directiva-cadru privind apa;
6. prevenirea poluării cursurilor de apă şi a apelor
subterane ca urmare a inundaţiilor (prin protecţia zonelor urbane şi
industriale) şi a efectelor asociate lor asupra calităţii ecologice a
cursurilor de apă;
7. protecţia şi îmbunătăţirea calităţii terenurilor,
iar acolo unde este posibil, încurajarea schimbărilor în practica agricolă
pentru a preveni sau a minimiza scurgerea şi inundaţiile asociate ei ca urmare
a unor lucrări agricole intensive;
8. conservarea şi restaurarea zonelor naturale, precum
pădurile aluviale, zonele umede şi albiile vechi cu funcţii ecologice, precum
şi reducerea eroziunii solului prin intermediul practicilor agricole
corespunzătoare şi al managementului forestier;
9. protecţia şi conservarea bunurilor istorice, a
monumentelor, a ariilor protejate şi a ecosistemelor;
10. protecţia şi îmbunătăţirea specificului mediului
înconjurător şi a aspectului său estetic;
11. minimizarea sau prevenirea impactului
schimbărilor climatice asupra producerii fenomenului de inundaţii;
12. protecţia şi restaurarea vegetaţiei riverane de-a
lungul râurilor, pentru îmbunătăţirea calităţii apei şi evitarea eroziunii
malurilor;
13. gestionarea durabilă a pădurilor, reconstrucţia
ecologică prin împădurire a terenurilor care şi-au pierdut capacitatea de
producţie, fiind afectate de diverse forme de degradare, înfiinţarea perdelelor
forestiere de protecţie şi amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale;
14. promovarea monitorizării integrate a zonelor
amenajate de pe sectoarele de râuri identificate cu risc ridicat la inundaţii,
în vederea conservării regimului natural de curgere şi pentru păstrarea
biodiversităţii;
15. aducerea la cunoştinţa publicului a lucrărilor
ameliorative de mediu rezultate din lucrări de apărare împotriva inundaţiilor
(conectivitate laterală, zone umede, poldere etc.) compensatorii amenajărilor
de pe tronsoanele de râu puternic modificate din bazinele hidrografice.
5. Prevederi ale strategiei şi principalele acţiuni
pentru implementarea acesteia
5.1.Ţinte cuantificabile ale strategiei
Unele ţinte până în 2035 ale prezentei strategii pot fi
cuantificate, altele însă nu. Ca ţinte cuantificabile, strategia îşi propune:
1. reducerea graduală a suprafeţelor potenţial
inundabile la viituri cu debite având probabilitatea de depăşire de 1% cu 61%
faţă de 2006, însoţită obligatoriu de măsuri compensatorii pentru reţinerea
volumelor corespunzătoare de apă, încurajând:
a) buna întreţinere a construcţiilor hidrotehnice cu
rol de apărare împotriva inundaţiilor, în special a digurilor;
b) dezvoltarea de lucrări de protecţie locale inelare,
în jurul localităţilor;
c) identificarea zonelor optime pentru a fi inundate
controlat, care să permită acumularea de volume importante fără producerea de
pagube majore şi obţinerea unei atenuări maximum posibile;
d) refacerea capacităţii naturale de evacuare a
albiilor;
e) reamplasarea lucrărilor de apărare pentru asigurarea
unei capacităţi mai mari de transport al viiturii prin albie;
f) finalizarea lacurilor de acumulare la parametrii
de funcţionare rezultaţi din proiectare, pentru asigurarea unei tranşe optime
de atenuare;
g) finalizarea şi reabilitarea polderelor pentru a
asigura capacitatea optimă de funcţionare;
h) realizarea lucrărilor de regularizare/recalibrare a
albiilor (decolmatarea lucrărilor şi a albiilor) numai în corelare cu lucrările
antierozionale de pe versanţi, pentru asigurarea unei capacităţi optime de
transport;
i) protejarea malurilor râurilor împotriva eroziunii
prin lucrări ecologice;
j) amenajarea antierozională a formaţiunilor
torenţiale, cu prioritate a celor ce afectează localităţile şi infrastructura
de transport;
k) încurajarea construirii căilor de comunicaţii
(drumuri, căi ferate) cu ramblee consolidate la cote adecvate, care pot
constitui linii de localizare a inundaţiilor, dispunând şi de poduri corect
dimensionate;
2. reducerea numărului de persoane expuse riscului potenţial
de inundaţii la viituri cu debite având probabilitatea de depăşire de 1% cu
circa 62% faţă de 2006;
3. reducerea vulnerabilităţii sociale a comunităţilor
expuse la inundaţii - 50% în termen de 10 ani şi până la 75% pe termen lung, în
30 de ani. Pentru această ţintă, este necesară revizuirea normelor de
proiectare a structurilor de apărare, cu o valoare implicită a probabilităţii
anuale de depăşire de minimum 0,2% pentru zonele urbane dezvoltate, în funcţie
de rezultatele analizelor tehnico-economice, 0,5% pentru zonele urbane cu
dezvoltare medie, 1% pentru zonele rurale şi 10% pentru zonele agricole (fără
locuinţe sau bunuri sociale şi economice importante). Această ţintă va fi
atinsă prin amenajarea integrată a bazinului hidrografic;
4. reducerea graduală a pagubelor produse de inundaţii
infrastructurilor de traversare a cursurilor de apă faţă de anul 2006 cu circa
80% până în anul 2035;
5. reabilitarea în zone cu vulnerabilitate
ridicată/relocare anuală a cel puţin 400 km de diguri de protecţie împotriva
inundaţiilor;
6. creşterea capacităţii de transport a albiilor
minore ale principalelor cursuri de apă cu cel puţin 30% până în anul 2035,
prin măsuri de întreţinere a zonelor colmatate şi readucerea râului la starea
iniţială;
7. corelarea lucrărilor de amenajare din albie cu cele
de amenajare a versanţilor în toate bazinele şi subbazinele hidrografice;
8. modificarea regulamentelor de exploatare a
lacurilor de acumulare cu folosinţe multiple, stabilindu-se o corelare mai bună
între volumele de apă necesare folosinţelor şi cele destinate atenuării
viiturilor, contribuind la creşterea capacităţii de atenuare a acestora cu până
la 20%;
9. reabilitarea anuală a cel puţin 20 km de derivaţii
de ape mari;
10. reabilitarea conform Planului de acţiune, până în
anul 2035, a cel puţin 80% din barajele şi lacurile de acumulare cu rol
important în atenuarea viiturilor;
11. reducerea cu 50% a zonelor cu eroziune foarte
puternică şi excesivă până în 2035 - măsurile de reîmpădurire în bazinele
hidrografice vor fi executate atât pentru reducerea scurgerilor, cât şi pentru
conservarea solului, până la 50.000 ha împădurite.
Prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor
inundaţiilor reprezintă un concept şi un proces ce se derulează pe termen lung,
care începe anterior apariţiei dezastrului şi este directionat spre reducerea
pagubelor produse de inundaţiile viitoare. Tehnic vorbind, nu există risc la
inundaţii care să nu poată fi diminuat prin măsuri inginereşti (măsuri
structurale), costul fiind însă elementul hotărâtor. Acest proces furnizează
informaţii utile şi populaţiei cum anume să convieţuiască raţional cu
inundaţiile.
Măsurile de prevenire a efectelor se referă mai ales la
măsurile nestructurale şi ele sunt alcătuite din planuri de măsuri pregătitoare
(planuri de apărare), măsuri de răspuns, măsuri legislative, de finanţare, de
evaluare a impactului asupra mediului, de reconstrucţie şi reabilitare şi a
componentei lor tehnice; aceste măsuri contribuie direct la reducerea
pierderilor de vieţi omeneşti şi a pagubelor.
Ordinea în care sunt aplicate măsurile de prevenire a
efectelor inundaţiilor este de primă importanţă. O succesiune ideală începe cu
dezvoltarea conştientizării populaţiei, care conduce către crearea voinţei
politice, urmată de elaborarea şi promovarea legilor şi reglementărilor, iar
apoi pe locul al doilea ar fi propunerile de măsuri de reducere a riscului şi,
în final, educaţia şi instruirea. Ultima acţiune ar fi crearea sistemului de
asigurări în scopul de a împărţi costul pagubelor potenţiale ale marilor
inundaţii pe o perioadă lungă de timp, la un număr mare de proprietăţi şi
persoane asigurate.
Alte acţiuni de diminuare includ reducerea
vulnerabilităţii fizice, reducerea vulnerabilităţii economiei şi consolidarea
structurii sociale a comunităţii. Aceste acţiuni pot fi luate la nivel
individual, comunitar sau la nivel de stat. Organizaţiile neguvernamentale,
voluntarii şi organizaţiile socioculturale pot juca, de asemenea, un rol
important.
Rolul, atribuţiile şi responsabilităţile autorităţilor
publice centrale, judeţene şi locale, precum şi ale altor organizaţii cu rol
determinant în Planul de măsuri pentru diminuarea riscului la inundaţii sunt
prezentate în anexa nr. 1.
5.2. Principalele acţiuni pentru aplicarea
strategiei
Principalele acţiuni care sunt prezentate în Planul de
acţiune sunt sintetizate în cele ce urmează.
5.2.1. Creşterea capacităţii instituţionale prin
responsabilizarea factorilor de decizie de la diverse niveluri
1. Coordonarea şi îmbunătăţirea comunicării şi cooperării
între ministerele vizate în scopul implementării prezentei strategii în
domeniul amenajării pentru protecţia împotriva inundaţiilor, amenajarea
teritoriului, conservarea naturii şi a biodiversităţii, practicile agricole
etc.
2. Redefinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor
(la nivel naţional, bazinal şi regional/local) în ceea ce priveşte protecţia
împotriva inundaţiilor, astfel încât reducerea riscului la inundaţii pentru
proprietatea statului să cadă în sarcina Guvernului, apărarea proprietăţii municipiilor,
oraşelor şi comunelor să fie în sarcina atât a Guvernului, cât şi a
autorităţilor locale, în funcţie de importanţa şi amploarea lucrărilor de
apărare, iar apărarea proprietăţilor izolate ale populaţiei şi operatorilor
economici să cadă în sarcina acestora, prin intermediul sistemului de asigurare
şi al ajutorului financiar al statului, precum şi prin crearea unui mecanism de
acordare de credite avantajoase. Optimizarea deciziei în vederea integrării
măsurilor şi pentru asigurarea protecţiei mediului se va face prin organisme
create la nivel naţional, bazinal şi local:
a) crearea în cadrul Consiliului interministerial al
apelor a funcţiei de secretar pentru prevenirea riscului la inundaţii şi a unui
secretariat tehnic responsabil cu urmărirea integrării investiţiilor mari,
naţionale, la nivelul bazinelor hidrografice cu strategia şi planurile de
management al bazinelor hidrografice, precum şi cu schemele directoare pentru
amenajarea bazinelor hidrografice;
b) întărirea rolului comitetelor de bazin, prin
atribuirea de responsabilităţi clare legate de amenajarea bazinului hidrografic
în contextul adoptării măsurilor preventive pentru asigurarea restaurării şi
reconfigurării structurale a sistemelor lotice, precum şi prin numirea de
reprezentanţi de la nivelul tuturor consiliilor judeţene, pentru a creşte
capacitatea de coordonare a programelor regionale privind prevenirea riscului
la inundaţii şi pentru atragerea de fonduri pentru soluţiile prietenoase
mediului;
c) crearea agentului de inundaţii. Acest corp
profesional va fi format din serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă şi
din agenţi hidrotehnici. Pentru fiecare comunitate locală (U.A.T) se vor
instrui aproximativ 3.000 de agenţi de inundaţii, pentru întreaga ţară, care
vor juca rolul unor operatori locali pentru pregătirea populaţiei, cunoaşterea
locală a hazardului şi a riscului la inundaţii, a planului de apărare şi a
celui de evacuare. Aceştia vor furniza sprijin pentru inventarierea pagubelor
la nivel de localitate. Agenţii hidrotehnici ai Administraţiei Naţionale „Apele
Române" şi ai Administraţiei Naţionale a Imbunătăţirilor Funciare - R.A.
completează corpul agenţilor la inundaţii, având rolul de a urmări şi de a
întreţine lucrările din administrarea proprie şi de a asigura atât acţiunile de
avertizare în cazul deteriorării/afectării acestora în timpul viiturilor, cât
şi intervenţia pentru consolidarea/supraînălţarea acestora. Agenţii
hidrotehnici colaborează la acţiunea de reconstituire a inundaţiilor, de
marcare a evenimentelor istorice pe clădiri, la poduri şi pe mirele de ape
mari.
3. Elaborarea şi publicarea de către Ministerul
Mediului şi Pădurilor a unui raport naţional după fiecare inundaţie majoră şi a
unui raport anual privind inundaţiile produse, efectele lor, lecţiile deprinse
4. Elaborarea şi publicarea de către Ministerul
Mediului si Pădurilor de rapoarte anuale privind starea tehnică şi funcţională
a sistemului naţional de protecţie împotriva inundaţiilor
5. Elaborarea şi publicarea de către Ministerul
Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General pentru Situaţii de
Urgenţă, de rapoarte anuale privind pagubele rezultate în urma inundaţiilor
6. Implicarea în mai mare măsură a populaţiei şi a
societăţii în reducerea riscului la inundaţii, prin intermediul unui plan
coordonat la nivel local între autorităţile publice şi private locale,
organizaţiile cetăţeneşti şi autorităţile centrale privind atribuţiile clare
ale acestora, în funcţie de capacitatea lor de intervenţie.
5.2.2. Imbunătăţirea cadrului legislativ:
a) modificarea legislaţiei româneşti şi a actelor
normative necesare pentru conformarea cu Directiva 2007/60/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului;
b) elaborarea şi aprobarea actului normativ privind
Strategia naţională de management al riscului la inundaţii pe termen mediu şi
lung;
c) aprobarea planurilor de management al bazinului
hidrografic, în conformitate cu cerinţele Directivei-cadru 2000/60/CE privind
apa, şi a planurilor de management al riscului la inundaţii, în conformitate cu
necesităţile legate de implementarea Directivei 2007/60/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului; corelarea celor două categorii de planuri la nivelul
schemelor directoare de amenajare şi management al bazinelor hidrografice;
d) elaborarea unui standard unitar pentru dimensionarea
şi verificarea hidraulică a infrastructurilor de protecţie împotriva
inundaţiilor în condiţiile bazinelor hidrografice amenajate;
e) elaborarea unui act legislativ şi administrativ
privind utilizarea albiilor minore ale râurilor şi a terenurilor limitrofe;
f) elaborarea unui act normativ privind normele şi
regulile utilizării terenurilor în zonele inundabile; codificarea
construcţiilor din aceste zone şi reguli de adaptare a acestora pentru a
diminua pagubele produse de inundaţii;
g) elaborarea unui act normativ de reglementare
juridică şi tehnică a ocupării terenurilor din zonele-tampon destinate
inundării dirijate şi a situaţiei lucrărilor de amenajare din bazinele
hidrografice torenţiale aflate în patrimoniul forestier şi agricol din domeniul
privat şi public privat. Reglementările vor viza: terenurile agricole
cultivate, terenurile agricole prevăzute cu amenajări pentru irigaţii,
desecare-drenaj, combaterea eroziunii solului, digurile de apărare, căile de
comunicaţii terestre, terenurile împădurite, terenurile în care se află sau se
intenţionează realizarea de instalaţii de extracţie a resurselor de petrol şi
gaze, terenurile pe care se află sau se vor realiza fronturi de captare a apei
subterane;
h) adaptarea legislaţiei pentru creşterea capacităţii
decizionale şi de răspuns legat de măsurile pentru managementul riscului la
inundaţii;
i) elaborarea unui act normativ pentru definirea
proiectelor de interes naţional şi de interes local şi a modului lor de
elaborare şi de finanţare;
j) elaborarea unui act normativ pentru clasificarea
obiectivelor din punctul de vedere al gradului de protecţie la inundaţii ce
trebuie asigurat sau al riscului social acceptat;
k) elaborarea unui act normativ care să cuprindă lista
comunelor aflate în zone vulnerabile la inundaţii, eligibile din punct de
vedere geografic pentru sprijin prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR).
5.3. Activităţi-suport pentru implementarea
Strategiei naţionale de management al riscului la inundaţii pe termen mediu şi
lung
5.3.1. Activitatea de planificare
Activitatea de planificare implică:
1. elaborarea planurilor de gestionare a riscului la
inundaţii pentru fiecare dintre cele 11 bazine hidrografice, în conformitate cu
prevederile Directivei 2007/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului;
2. elaborarea hărţilor de hazard la inundaţii;
3. elaborarea hărţilor de risc la inundaţii;
4. evaluarea preliminară a riscului la inundaţii în
bazinele hidrografice;
5. identificarea în cadrul planurilor bazinale de
gestionare a riscului la inundaţii a zonelor cu potenţial de retentie parţială
a viiturilor ce pot fi supuse unor procese de reconstrucţie/ reabilitare
ecologică;
6. elaborarea şi implementarea de planuri de
gestionare a zonelor inundabile prin luarea în considerare a funcţiilor
ecologice ale inundaţiilor şi a dezvoltării durabile a acestor zone;
7. evitarea implementării unor măsuri structurale cu
impact major asupra mediului şi a biodiversităţii (de tipul barajelor şi
îndiguirilor) în interiorul ariilor protejate, fără măsuri compensatorii
adecvate;
8. elaborarea şi implementarea Programului naţional -
Planul pentru prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor;
9. elaborarea pentru fiecare localitate urbană expusă
riscului la inundaţii a unui program conceptual unic privind colectarea şi
evacuarea apelor provenite din precipitaţii, în vederea reducerii viitoare a
pagubelor printr-o reducere anuală sistematică, compensarea creşterii gradului
de impermeabilizare prin măsuri de creştere a infiltraţiei (de exemplu:
creşterea spaţiilor şi a clădirilor verzi) şi prin crearea de rezervoare
temporare de stocare a viiturilor;
10. elaborarea şi implementarea unui program naţional
de reabilitare şi refacere a podurilor şi podeţelor în vederea creşterii capacităţii
de debuşare la valoarea din regimul iniţial, anterior realizării lucrărilor de
traversare, şi verificarea capacităţii de evacuare a apelor în noile condiţii
de amenajare a bazinului hidrografic (debite asigurate în regimul actual);
11. dezvoltarea fondului forestier şi extinderea
suprafeţelor de pădure, în vederea asigurării echilibrului ecologic la nivel
local, naţional şi global, prin realizarea Programul naţional de împădurire.
Realizarea Programului naţional de împădurire se va face prin lucrări de
împădurire a terenurilor din afara fondului forestier naţional şi a terenurilor
cu destinaţie agricolă, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de mediu şi a
optimizării peisajului, a asigurării şi creşterii recoltelor agricole, a
prevenirii şi combaterii eroziunii solului, a protejării căilor de comunicaţie,
a digurilor şi a malurilor, a localităţilor şi a obiectivelor economice,
sociale şi strategice, urmărindu-se împădurirea unor terenuri cu altă
destinaţie decât cea silvică, în suprafaţă de 2 milioane ha, până în anul 2035;
12. promovarea celor mai bune practici agricole în
zonele expuse riscului la inundaţii;
13. introducerea zonelor de protecţie sanitară în
cadrul planurilor bazinale de gestionare a riscurilor la inundaţii (alimentare
cu apă, gestionarea apelor uzate atât pentru obiectivele publice, cât şi pentru
cele private), aşa cum sunt ele identificate în planurile de urbanism şi
amenajare a teritoriului; identificarea unor soluţii caz cu caz, pentru fiecare
dintre obiectivele plasate în zone cu risc la inundaţii;
14. integrarea aspectelor privind conservarea naturii
şi a biodiversităţii în planurile de gestionare a riscurilor la inundaţii;
15. analiza critică a planurilor de apărare împotriva
inundaţiilor, completarea şi revizuirea lor periodică;
16. integrarea informaţiilor asupra evaluării
preliminare a riscului la inundaţii în bazinele râurilor care trec peste
frontieră sau constituie frontieră de stat;
17. semnarea unui memorandum privind implementarea unui
program de prevenire şi combatere a tăierilor ilegale ale pădurilor;
18. semnarea unui memorandum privind implementarea unui
program de combatere a eroziunii solului prin amenajarea complexă a bazinului
hidrografic în zonele critice cu risc la inundaţii;
19. inventarierea surselor potenţiale de poluare în
caz de inundaţii, cu accent pe zonele miniere unde există depozite de reziduuri
periculoase, realizarea şi implementarea unor planuri prealabile de reducere a
riscului de poluare.
5.3.2. Dezvoltarea de metodologii/studii/rapoarte
necesare implementării Strategiei naţionale de management al riscului la
inundaţii pe termen mediu şi lung:
1. dezvoltarea, promovarea şi întreţinerea unei
platforme GIS comune dedicate apei şi gestionării riscurilor la inundaţii;
2. elaborarea de studii şi metodologii pentru
determinarea vulnerabilităţii la inundaţii;
3. studii pentru evaluarea permanentă a pagubelor
produse de inundaţii;
4. elaborarea de studii pentru realizarea hărţilor de
hazard şi de risc la inundaţii în zonele vulnerabile identificate în analiza
preliminară a riscului la inundaţii;
5. elaborarea de studii şi cercetări
interdisciplinare în domeniul gestionării riscului la inundaţii pe baza unor
termeni de referinţă elaboraţi de Ministerul Mediului şi Pădurilor;
6. elaborarea de studii şi cercetări pentru
diminuarea efectelor inundaţiilor în zonele urbane;
7. studii şi cercetări pentru identificarea
influenţei schimbărilor climatice asupra producerii inundaţiilor şi măsuri de
diminuare a acestor efecte;
8. introducerea ca primă opţiune tehnică în studiile
de fezabilitate a soluţiei de utilizare a capacităţii naturale de retentie a
zonelor inundabile (reconstrucţia ecologică a zonelor inundabile), cu
respectarea principiilor prevăzute la lit. D, E, F şi G din secţiunea 3.1
„Principiile strategiei";
9. realizarea unor studii detaliate privind impactul
lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor asupra ariilor protejate, pentru
oricare intervenţie structurală ce se desfăşoară la o distanţă de 20 km în
amonte şi în aval de limitele ariilor protejate. Aceste studii vor include
modelări hidrologice/hidraulice pentru cel puţin două alternative de realizare
şi evaluarea impactului la nivelul fiecărei specii/fiecărui habitat de interes
conservativ;
10. studii şi cercetări pentru identificarea
bazinelor hidrografice cu potenţial de producere a viiturilor rapide;
ierarhizarea acestora; elaborarea unui ghid de comportament al populaţiei în
caz de apariţie a viiturilor rapide;
11. modernizarea sistemului hidrologic de avertizare
a viiturilor rapide (Proiect DESWAT);
12. urmărirea evoluţiei geomorfologice a albiilor şi
asigurarea protecţiei lor, prin autorizarea exploatării balastierelor doar în
zonele cu depuneri semnificative de aluviuni, în vederea protecţiei lucrărilor
de artă;
13. identificarea de soluţii pentru fiecare dintre
depozitele neconforme de deşeuri amplasate în zone de risc la inundaţii.
Soluţiile vor trebui să ia în consideraţie impermeabilizarea bazei/taluzului
depozitului şi chiar transferul deşeurilor într-un depozit conform;
14. raportarea asupra evaluării preliminare a riscului
la inundaţii pe districtele hidrografice ale bazinului Dunării;
15. elaborarea şi publicarea unui raport naţional după
fiecare inundaţie majoră şi a unui raport anual privind inundaţiile produse,
efectele lor şi lecţiile învăţate.
5.3.3. Măsuri privind formarea/pregătirea
profesională:
1. introducerea în curricula universitară a unei
discipline privind gestionarea riscului la inundaţii;
2. proiectarea şi implementarea unui sistem unitar de
informare şi educare a populaţiei referitor la riscul potenţial la inundaţii;
3. realizarea de programe de pregătire şi formare
continuă a specialiştilor încadraţi în instituţiile cu atribuţii în
managementul riscului la inundaţii;
4. realizarea unei biblioteci sau arhive electronice
cu fondul de cărţi, studii şi proiecte la nivel naţional.
Cadrul legislativ care stă la baza prezentei strategii
este prezentat în anexa nr. 2.
6. Planul de acţiune pentru implementarea strategiei
Managementul riscului la inundaţii este o componentă
majoră a planurilor de amenajare a bazinelor hidrografice, implicând numeroşi
actori la toate nivelurile. In acest sens, principalele acţiuni necesare pentru
punerea în aplicare a prezentei strategii, implicând numeroase părţi interesate
şi privind mai multe ministere şi instituţii ori autorităţi naţionale,
regionale, judeţene sau locale, sunt incluse sintetic în tabelul următor, unde
se prezintă în detaliu subacţiunile, perioadele de desfăşurare, responsabilii pentru
implementare şi sumele detaliate pe perioadele de implementare:
Măsuri şi acţiuni, aspecte sau ţinte abordate,
perioada de desfăşurare, costuri
|
Măsuri şi acţiuni
|
Aspecte sau ţinte
abordate
|
Perioada
|
Costuri estimative
- 106 euro -
|
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
Măsura A: Punerea în aplicare a unor politici naţionale clare şi
consecvente pentru managementul riscului la inundaţii
|
|
Acţiunea A1: Punerea în aplicare a strategiei de management al
riscului la inundaţii la nivel naţional
|
Un management comun şi cuprinzător al riscului la inundaţii
pentru toate părţile interesate din ţară
|
2010-2035
|
30,00
|
|
Acţiunea A2: Coordonarea şi îmbunătăţirea comunicării şi
cooperării între ministerele cu atribuţii în domeniu prin Autoritatea
pentru Inundaţii şi Managementul Apelor, înfiinţată în cadrul Ministerului
Mediului şi Pădurilor, şi prin atribuirea de responsabilităţi în
domeniu Consiliului interministerial al apelor
|
Integrarea aspectelor legate de managementul riscului la
inundaţii în toate politicile naţionale şi implicarea tuturor părţilor
interesate
|
|
|
|
Acţiunea A3: Promovarea unei platforme GIS comune dedicate
apei şi managementului riscului la inundaţii
|
Difuzarea şi partajarea informaţiilor, câştiguri
economice şi de timp datorate partajării
|
|
|
|
Acţiunea A4: Colectarea periodică a necesităţilor şi obiectivelor
de la părţile interesate naţionale
|
Management integrat al riscului la inundaţii la nivel naţional
|
|
|
|
Acţiunea A5: Coordonarea acţiunilor principale în bazinele
hidrografice
|
Un management coerent şi eficient al riscului la inundaţii
şi al apelor la nivelul bazinelor hidrografice; implicarea
tuturor părţilor interesate
|
|
|
|
Măsura B: Aranjamente
instituţionale şi legături corespunzătoare
|
|
Acţiunea B1: Crearea funcţiei de secretar pentru inundaţii în
Consiliul interministerial al apelor
|
Acţiuni operative şi eficiente implicând mai multe ministere şi
instituţii
|
2010-2015
|
18,00
|
|
Acţiunea B2: Intărirea comitetelor de bazin (hidrografic)
pentru o implicare mai mare în managementul riscului la inundaţii
|
Participă la gestionarea proiectelor, părţilor
interesate, bugetelor şi programelor la nivel de bazin hidrografic (pe termen
lung).
|
|
|
|
Acţiunea B3: Intărirea rolului judeţelor în punerea în aplicare a
strategiei de management al riscului la inundaţii
|
Coerenţa şi eficienţa managementului riscului la inundaţii în
bazine şi subbazine hidrografice, precum şi la nivel local
|
|
|
|
Acţiunea B4: Organizarea şi gestionarea unei reţele de agenţi
locali de inundaţii
|
Consolidarea competenţelor, sarcinilor şi programelor
de acţiune ale agenţilor locali implicaţi în situaţiile de urgenţă
|
|
|
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
Măsura C: Dispoziţii legale
|
|
Acţiunea C1: Nou corpus legislativ pentru transpunerea
Directivei 2007/60/CE şi aprobarea strategiei
|
Legalitatea strategiei naţionale de management al riscului la
inundaţii
|
2010-2014
|
0,25
|
|
Acţiunea C2: Adaptarea legislativă la cerinţele instituţionale şi
la unele metodologii noi
|
Cadru legal pentru punerea în aplicare a strategiei
|
|
Acţiunea C3: Omogenizarea legislaţiei în domeniul
situaţiilor de urgenţă în vederea realizării unui cadru legal unic şi
instrucţiuni comune pentru toate instituţiile implicate în managementul
situaţiilor de urgenţă
|
|
Măsura D: Evaluarea preliminară şi
îmbunătăţirea cunoaşterii riscului la inundaţii
|
|
Acţiunea D1: Evaluarea primară şi îmbunătăţirea riscului la
inundaţii
|
|
2010-2011
|
3,00
|
|
Acţiunea D2: Actualizarea şi completarea hărţilor de hazard la
inundaţii şi a bazei de date cartografice privind obiectivele
afectate de inundaţii
|
Imbunătăţirea cunoaşterii riscului actual la inundaţii la nivel
naţional
|
|
Acţiunea D3: Inventarierea şi analiza
vulnerabilităţilor specifice şi a bunurilor expuse riscului la inundaţii
(mediu, sănătate etc.)
|
Imbunătăţirea cunoaşterii situaţiei actuale pentru evaluarea
riscului la inundaţii
|
|
Acţiunea D4: Creşterea informării asupra vulnerabilităţii
sociale şi economice a bunurilor
|
|
Acţiunea D5: Finalizarea şi difuzarea evaluării preliminare a
riscului la inundaţii la nivel naţional
|
Conformitatea cu Directiva 2007/60/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007
privind evaluarea şi gestionarea riscurilor la inundaţii şi punerea în
aplicare a strategiei
|
|
Acţiunea D6: Elaborarea listei ierarhice de tronsoane de
râu, bazine şi subbazine pentru cartografierea riscului la inundaţii şi
redactarea planurilor de management al riscului la inundaţii
|
|
Măsura E: Elaborarea şi punerea în
aplicare a planurilor de management al riscului la inundaţii sau a schemelor
directoare
|
|
Acţiunea E1: Studii pentru realizarea hărţilor de hazard şi a
hărţilor de risc la inundaţii în zonele vulnerabile identificate prin analiza
preliminară
|
Conformitatea cu Directiva 2007/60/CE şi Legea apelor nr.
107/1996, cu modificările si completările ulterioare
|
2010-2011 2010-2015
|
70,30
|
|
Acţiunea E2: Elaborarea planurilor de management
al riscului la inundaţii în bazinele sau subbazinele cu risc semnificativ la
inundaţii
|
|
Acţiunea E3: Asigurarea consultării publicului asupra măsurilor
propuse prin planurile de management al riscului la inundaţii
|
|
Acţiunea E4: Punerea în aplicare a planurilor de management al
riscului la inundaţii, inclusiv monitorizare, comunicare şi actualizare
|
|
Acţiunea E5: Validarea planurilor de management
al riscului la inundaţii la nivel naţional
|
Controlul investiţiilor şi metodologiilor, asigurând coerenţa la
nivel naţional
|
|
Acţiunea E6: Actualizarea şi difuzarea bazei de date naţionale
privind inundaţiile, prin marcarea zonei inundate şi a obiectivelor afectate
(după fiecare inundaţie)
|
Partajarea şi actualizarea sistemului GIS naţional dedicat
managementului riscului la inundaţii, feedback din studiile de caz
|
|
Acţiunea E7: Organizarea de exerciţii pentru ridicarea
viabilităţii planurilor de management al riscului la inundaţii cu deţinătorii
lucrărilor cu rol de apărare
|
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
Măsura F: Consultarea şi pregătirea
populaţiei, feedback şi construirea rezilientei colective la inundaţii
|
|
Acţiunea F1: Definirea cadrului naţional şi a programului pentru
pregătirea publicului
|
Stabilirea acţiunilor ce trebuie întreprinse şi
identificarea tuturor actorilor
|
2010-2035
|
15,00
|
|
Acţiunea F2: Organizarea unei campanii naţionale
de sensibilizare şi difuzarea informaţiilor privind riscul la
inundaţii
|
Informarea, consultarea şi educarea populaţiei expuse riscului
la inundaţii pentru a-i reduce vulnerabilitatea şi pentru a construi o
rezilienţă colectivă la inundaţii
|
|
Acţiunea F3: Organizarea şi monitorizarea campaniilor
locale de consultare şi sensibilizare
|
|
Acţiunea F4: Programe de informare, educare şi pregătire
|
|
Acţiunea F5: Organizarea exerciţiilor de apărare şi de evacuare
|
Pregătirea publicului pentru situaţii de urgenţă, în vederea
evitării victimelor
|
|
Acţiunea F6: Inventarul urmelor viiturilor, marcarea
celor istorice şi analiza feedbackului local
|
Cunoaşterea globală a riscului la inundaţii la toate nivelurile,
pregătirea populaţiei
|
|
Acţiunea F7: Monitorizarea acţiunilor de pregătire a
publicului
|
Punerea în aplicare eficientă, actualizarea periodică
şi ajustarea programelor şi a strategiei
|
|
Măsura G: Imbunătăţirea
monitorizării, prognozarii şi avertizării-alarmării inundaţiilor
|
|
Acţiunea G1: Modernizarea periodică a sistemelor
pentru prognoza inundaţiilor, întreţinerea sistemului DESWAT şi
dezvoltarea unui sistem de monitoring-comandă (SCADA) şi decizional pentru
managementul râurilor bine echipate cu lucrări hidrotehnice
(proiect WATMAN)
|
Imbunătăţire pentru o prognozare fiabilă, cu timp mare de
anticipare şi la timp, necesară pentru managementul situaţiilor de urgenţă şi
reducerea vulnerabilităţii sociale
|
2010-2015 2010-2035
|
880,00
|
|
Acţiunea G2: Extinderea şi automatizarea reţelei de staţii
hidrometrice şi pluviometrice prin adăugarea de platforme
nivometrice şi evaporimetrice pentru îmbunătăţirea calibrării şi
fiabilităţii instrumentelor de prognoză, precum şi pentru monitoringul
echipamentelor la baraje şi acumulări, derivaţii (proiect WATMAN - Faza
monitoring lucrări hidrotehnice şi utilizatori majori)
|
|
Acţiunea G3: Imbunătăţirea monitorizării, prognozarii şi
avertizării-alarmării inundaţiilor
|
|
Acţiunea G4: Imbunătăţirea sistemului de avertizare şi
alarmare a autorităţilor locale şi a populaţiei (proiect WATMAN, faza studii
de audibilitate şi instalarea de sirene electronice cu prioritate în aval de
marile baraje)
|
Creşterea încrederii în autorităţi şi eficienţa
planurilor de evacuare
|
|
Măsura H: Planificarea şi
managementul situaţiilor de urgenţă
|
|
Acţiunea H1: Reactualizarea Ordinului ministrului
administraţiei şi internelor şi al ministrului mediului şi
gospodăririi apelor nr. 638/420/2005 pentru aprobarea Regulamentului
privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene
meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări
accidentale pentru planurile de apărare bazinale, judeţene şi locale pentru
apărarea în cazul inundaţiilor şi pentru managementul situaţiilor de urgenţă
|
Pregătirea publicului şi îmbunătăţirea eficienţei
managementului situaţiilor de urgenţă pentru reducerea drastică a numărului
de victime, a vulnerabilităţii sociale şi a vulnerabilităţii personale
intangibile a populaţiei
|
2010-2035
|
60,00
|
|
Acţiunea H2: Elaborarea planurilor de apărare împotriva
inundaţiilor, inclusiv planuri de evacuare şi de limitare a pierderilor
|
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
Acţiunea H3: Exerciţii periodice pentru managementul
riscului la inundaţii
|
|
|
|
|
Acţiunea H4: Imbunătăţirea managementului situaţiilor de urgenţă
în caz de inundaţii prin înfiinţarea centrelor de intervenţie
(proiect WATMAN, faza CIR) ale Administraţiei Naţionale „Apele
Române" cu dotările tehnice şi echipamentele necesare
intervenţiei la lucrările hidrotehnice
|
|
Acţiunea H5: Coroborarea planurilor judeţene şi locale pentru
managementul situaţiilor de urgenţă în caz de inundaţii cu planurile
elaborate pentru celelalte tipuri de risc
|
|
Măsura I: Formare, educare şi
cercetare
|
|
Acţiunea 11: Formarea formatorilor pentru toţi agenţii locali de
inundaţii
|
Agenţii locali de inundaţii ca actori-cheie pentru diminuarea
riscului la inundaţii şi avertizarea la nivel local
|
2010-2035
|
100,00
|
|
Acţiunea 12: Formarea agenţilor locali de inundaţii
|
|
Acţiunea 13: Programe academice în domeniul managementului
riscului la inundaţii
|
Consolidarea echipelor existente implicate în managementul
resurselor de apă şi al riscului la inundaţii
|
|
Acţiunea 14: Creşterea ponderii direcţiilor şi obiectivelor
legate de contracararea riscului la inundaţii în cadrul programelor naţionale
de cercetare-dezvoltare-inovare
|
Imbunătăţirea instrumentelor şi know-how-ului la nivel
naţional cu privire la toate aspectele managementului riscului la
inundaţii
|
|
Măsura J: Autorizaţiile de
utilizare a terenurilor şi de construire, controlul acestora
|
|
Acţiunea J1: Inspecţia şi controlul proiectelor privind
utilizarea terenurilor, managementul riscului la inundaţii şi impactul
asupra corpurilor de apă
|
Limitarea, iar apoi reducerea riscului la inundaţii, prin
controlul vulnerabilităţii bunurilor pentru construcţiile şi
activităţile viitoare din zonele expuse la inundaţii
|
2010-2035
|
82,00
|
|
Acţiunea J2: Definirea normelor şi regulilor de construcţie
în zonele expuse la inundaţii, controlul autorizaţiilor
|
|
Acţiunea J3: Intărirea inspecţiei şi monitorizării apelor
|
Imbunătăţirea managementului şi a calităţii resurselor de
apă
|
|
Măsura K: Strămutare, achiziţie de
terenuri şi schimbări culturale
|
|
Acţiunea K1: Achiziţii de terenuri, pentru a preveni
activităţile vulnerabile în zonele de inundaţii şi pentru a conserva mediul
(inclusiv pentru reconstituirea fondului forestier)
|
Limitarea, iar apoi reducerea riscului la inundaţii, prin
controlul vulnerabilităţii bunurilor pentru construcţiile şi
activităţile viitoare din zonele expuse la inundaţii
|
2010-2029
|
150,00
|
|
Acţiunea K2: Strămutarea caselor expuse din zonele cu risc
crescut la inundaţii, atunci când acest fapt se justifică
|
Reducerea riscului la inundaţii pe termen lung, în special atunci
când sunt în joc vieţile oamenilor
|
|
Acţiunea K3: Promovarea unei atitudini de respect faţă de
râuri, în direcţia schimbărilor culturale („râul nu este pentru
gunoaie")
|
Imbunătăţirea calităţii apei şi reducerea riscurilor la adresa
sănătăţii în caz de inundaţii
|
|
Măsura L: Imbunătăţirea
instrumentelor, metodelor şi standardelor corespunzătoare de evaluare
|
|
Acţiunea L1: Dezvoltarea şi punerea în aplicare de
instrumente şi know-how în evaluarea hazardului de inundaţii
|
Imbunătăţirea cunoştinţelor privind riscul la
inundaţii şi difuzarea informaţiilor, precum şi reducerea costurilor
studiilor viitoare la minimul necesar
|
2010-2013
|
2,10
|
|
Acţiunea L2: Dezvoltarea şi punerea în aplicare de instrumente şi
know-how pentru evaluarea pagubelor şi evaluarea riscului la inundaţii
|
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
Acţiunea L3: Dezvoltarea şi punerea în aplicare de instrumente şi
know-how pentru prelucrarea datelor în GIS şi pentru difuzare, în special în
ceea ce priveşte topografia
|
|
|
|
|
Acţiunea L4: Dezvoltarea şi punerea în aplicare de metode şi
standarde pentru structurile de apărare împotriva inundaţiilor,
măsurile nestructurale şi managementul şi întreţinerea corpurilor de apă
|
Reducerea riscului la inundaţii prin norme de proiectare
îmbunătăţite pentru structurile de apărare, ţinându-se cont de
vulnerabilitatea reală a bunurilor
|
|
Acţiunea L5: Dezvoltarea şi punerea în aplicare de instrumente
şi metode pentru controlul utilizării terenurilor/prin imaginile
satelitare şi GIS
|
Reducerea riscului la inundaţii pe termen mediu, prin limitarea
numărului de bunuri vulnerabile în zonele expuse la inundaţii
|
|
Măsura M: Imbunătăţirea controlului
viiturilor torenţiale
|
|
Acţiunea M1: Promovarea programelor de reîmpădurire şi
controlul despăduririlor
|
Reducerea riscului la inundaţii prin reducerea debitelor de vârf,
a transportului solid, a eroziunii solului şi a alunecărilor de teren
|
2010-2035
|
3.300,00
|
|
Acţiunea M2: Promovarea măsurilor vizând controlul
scurgerilor pe versanţi şi al eroziunii solului, prin programe de combatere a
eroziunii solului, corectare a torenţilor, reconstrucţie ecologică şi
înfiinţarea de perdele forestiere de protecţie în zone agricole, forestiere
şi zone naturale
|
|
Acţiunea M3: Promovarea programelor privind controlul
scurgerilor în zonele urbane, prin intermediul acumulărilor nepermanente
şi al reţelelor de canalizare
|
Reducerea riscului la inundaţii în zonele urbane
|
|
Măsura N: Imbunătăţirea
managementului debitelor şi cursurilor de apă
|
|
Acţiunea N1: Promovarea unei întreţineri mai bune a albiilor şi a
gestionării acestora, precum şi a malurilor
|
Reducerea eroziunii malurilor şi a riscului la
inundaţii, îmbunătăţirea managementului resurselor de apă
|
2010 2035
|
3.000,00
|
|
Acţiunea N2: Promovarea unei mai bune utilizări a capacităţii
naturale de stocare a albiilor majore şi a luncilor râurilor
|
Reducerea riscului la inundaţii şi îmbunătăţirea managementului
resurselor de apă (reîncărcarea apelor subterane)
|
|
Acţiunea N3: Promovarea unei mai bune gestionări a
debitului solid natural din râuri
|
Reducerea riscului la inundaţii şi îmbunătăţirea funcţiilor
naturale şi ecologice ale râurilor
|
|
Acţiunea N4: Soluţii pentru realizarea
conectivităţii laterale a cursurilor de apă, crearea unor zone umede,
atenuarea undelor de viitură prin poldere
|
|
Măsura O: Intărirea capacităţii de
apărare împotriva inundaţiilor
|
|
Acţiunea 01: Refacerea şi întreţinerea lucrărilor de apărare în
zonele vulnerabile afectate în urma viiturilor. Abandonarea lucrărilor
afectate în zonele cu vulnerabilitate redusă sau
reamplasarea lor
|
Reducerea riscului la inundaţii
|
2010-2035
|
7.110,00
|
|
Acţiunea 02: Continuarea şi finalizarea activităţii de delimitare
a albiilor minore ale cursurilor de apă
|
Reducerea riscului la inundaţii
|
|
Acţiunea 03: Dezvoltarea infrastructurii de apărare a
localităţilor în zonele vulnerabile
|
|
Acţiunea 04: Crearea de zone umede
|
Reducerea riscului la inundaţii şi îmbunătăţirea funcţiilor
naturale şi ecologice ale râurilor
|
|
Acţiunea 05: Realizarea de noi lucrări
hidrotehnice pentru protecţia împotriva inundaţiilor în zonele
localităţilor cu risc ridicat la inundaţii
|
Reducerea riscului la inundaţii
|
2010-2035
|
|
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
Măsura P: Reducerea
vulnerabilităţii la inundaţii a infrastructurii de transport şi a celei
tehnico-edilitare
|
|
Acţiunea P1: Program naţional de reabilitare a podurilor rutiere
şi feroviare
|
Reducerea pagubelor asupra infrastructurilor şi podurilor,
provocate de inundaţii
|
2010-2014
|
663,40
|
|
Acţiunea P2: Program de modernizare a reţelei naţionale rutiere
şi feroviare supuse riscului la inundaţii
|
|
Acţiunea P3: Realizarea de studii şi proiecte privind proiectarea
podurilor, în funcţie de mediul aflat în continuă schimbare
|
|
Măsura Q: Reducerea
vulnerabilităţii la inundaţii a terenurilor agricole
|
|
Acţiunea Q1: Promovarea şi planificarea practicilor
agricole cu vulnerabilitate redusă la inundaţii
|
Reducerea pagubelor provocate agriculturii prin inundaţii
|
2010-2035
|
30,00
|
|
Acţiunea Q2: Promovarea practicilor agricole care reduc
scurgerile în bazinele hidrografice
|
Reducerea debitelor de vârf de-a lungul râurilor
|
|
Acţiunea Q3: Punerea în aplicare a unor metode de proiectare
revizuite pentru sistemele de apărare împotriva inundaţiilor în zonele
rurale
|
|
Acţiunea Q4: Finanţarea lucrărilor de refacere şi conservare a
infrastructurii de prevenire şi de protecţie împotriva inundaţiilor
(acţiune pe termen mediu PNDR)
|
|
Măsura R: Reducerea
vulnerabilităţii la inundaţii a infrastructurii de mediu
|
|
Acţiunea R1: Inventarul surselor de poluanţi şi al zonelor
naturale vulnerabile de-a lungul râurilor
|
Imbunătăţirea cunoştinţelor privind zonele naturale remarcabile
şi funcţiile ecologice ale acestora
|
2010-2015
|
3,50
|
|
Acţiunea R2: Promovarea controlului poluării prin intermediul
unor planuri specifice de management al riscului la inundaţii în
zonele urbane şi industriale şi al riscului la poluările accidentale
|
Reducerea riscului la inundaţii al mediului
|
|
Acţiunea R3: Integrarea aspectelor privind conservarea
naturii şi a biodiversităţii în planurile de management al riscului la
inundaţii, în special la proiectarea structurilor de apărare
|
Protecţia mediului şi a biodiversităţii
|
|
Măsura S: Reducerea
vulnerabilităţii sociale la inundaţii
|
|
Acţiunea S1: Identificarea vulnerabilităţii sociale a tuturor
comunităţilor expuse riscului la inundaţii prin realizarea hărţilor de
risc, a planurilor bazinale pentru managementul riscului la
inundaţii şi consultarea publicului asupra măsurilor ce vor fi
adoptate prin acestea
|
Reducerea riscului la inundaţii, în ceea ce priveşte pagubele
potenţiale intangibile, şi a vulnerabilităţii sociale la inundaţii,
construirea unei rezilienţe colective la inundaţii
|
2010-2015
|
7,00
|
|
Acţiunea S2: Identificarea şi caracterizarea obiectivelor
sociale expuse riscului la inundaţii
|
|
Acţiunea S3: Integrarea atenuării vulnerabilităţii sociale ca
obiectiv în planurile de management al riscului la inundaţii
|
|
Acţiunea S4: Promovarea atenuării riscului la inundaţii sau a
tehnicilor de protecţie locală la inundaţii pentru reţelele de apă,
canalizare şi electricitate, pentru o redresare rapidă după inundaţii şi
pentru a evita poluarea apelor şi a zonelor umede
|
Revenire mai uşoară şi mai rapidă la condiţii de siguranţă,
reducerea poluării pentru a proteja sănătatea umană şi mediul
|
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
Măsura T: Imbunătăţirea şi
întreţinerea structurilor de apărare
|
|
Acţiunea T1: Imbunătăţirea cunoştinţelor cu privire la starea
actuală a structurilor de apărare împotriva inundaţiilor şi eficienţa
acestora
|
Reducerea riscului rezidual şi a riscului tehnologic care
afectează zonele vulnerabile în caz de inundaţii
|
2010-2035
|
900,00
|
|
Acţiunea T2: O mai bună întreţinere a digurilor, în funcţie de
priorităţi
|
|
Acţiunea T3: Revizuirea normelor şi metodelor de proiectare
pentru structurile de apărare împotriva inundaţiilor şi adaptarea celor
existente
|
|
Măsura U: Reducerea
vulnerabilităţii individuale
|
|
Acţiunea U1: Atenuarea vulnerabilităţii personale a populaţiei
|
Atenuarea riscului la inundaţii prin acţiuni
individuale
|
2010-2035
|
24,00
|
|
Acţiunea U2: Atenuarea vulnerabilităţii pentru fermieri, în ceea
ce priveşte echipamentele, recoltele şi animalele acestora
|
|
Acţiunea U3: Atenuarea vulnerabilităţii pentru grupurile
profesionale şi pentru industrie
|
|
Măsura V: Finanţare şi despăgubiri
|
|
Acţiunea V1: Finanţarea punerii în aplicare a strategiei
naţionale de management al riscului la inundaţii
|
Punerea în aplicare a strategiei de atenuare şi management al
riscului la inundaţii la toate nivelurile
|
2010-2035
|
1.000,00
|
|
Acţiunea V2: Finanţarea elaborării şi punerii în aplicare a
planurilor de management al riscului la inundaţii în bazine sau subbazine
hidrografice
|
|
Acţiunea V3: Asigurări împotriva inundaţiilor şi sisteme de
despăgubire
|
Reducerea riscului la inundaţii pentru persoanele expuse şi
stimularea reducerii vulnerabilităţii acestora
|
|
Măsura W: Cooperare internaţională
|
|
Acţiunea W1: Definirea unei abordări comune pentru managementul
riscului la inundaţii în bazinul râurilor transfrontaliere
|
Conformitatea cu Directiva 2007/60/CE a Parlamentului
European si a Consiliului si punerea în aplicare a strategiei;
instrumente pentru elaborarea schemelor directoare
|
2010-2035
|
15,00
|
|
Acţiunea W2: Partajarea datelor în sisteme de unităţi şi
proiecţii internaţionale, precum şi a informaţiilor privind hidrologia şi
programele de cercetare
|
Total costuri de implementare (2010-2035): 17.463,55
milioane euro
Principalii actori finanţatori ai acţiunilor pentru
managementul riscului la inundaţii sunt Ministerul Mediului şi Pădurilor,
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Transporturilor şi
Infrastructurii, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin
unităţile aflate sub autoritate (Hidroelectrica - S.A.), aducând o contribuţie
de la bugetul de stat şi una de la fondurile de dezvoltare regională - POR, al
Programului operaţional sectorial pentru acţiunile de protecţia mediului - POS
şi al Programului Naţional de Dezvoltare Rurală - PNDR. Un rol important îl au
şi administraţia regională/judeţeană şi locală care poate contribui cu fonduri
proprii, precum şi unii actori, cum ar fi Hidroelectrica - S.A. sau
administraţii ca: Administraţia Naţională „Apele Române", Administraţia
Naţională a Imbunătăţirilor Funciare, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva,
Administraţia Naţională a Drumurilor, Compania Naţională de Autostrăzi şi
Drumuri Naţionale din România - S.A., Compania Naţională de Căi Ferate -
„C.F.R." - S.A. etc. (anexa nr. 1).
Cadrul legislativ care stă la baza Strategiei naţionale
de management al riscului la inundaţii pe termen mediu şi lung este prezentat
în anexa nr. 2.
Anexele la strategie şi planul de acţiune detaliat
pentru punerea în aplicare a Strategiei naţionale de management al riscului la
inundaţii pe termen mediu şi lung se adoptă prin ordin comun al miniştrilor
responsabili pentru aplicare, la propunerea Comitetului interministerial al
apelor şi a secretarului de stat pentru apă şi inundaţii.
6.1. Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din
prezenta strategie.
ANEXA Nr. 1 la strategie
ROLUL, ATRIBUŢIILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE
autorităţilor publice centrale, judeţene şi locale,
precum şi ale altor organizaţii cu rol determinant în Planul de măsuri pentru
diminuarea riscului la inundaţii
I. AUTORITĂŢI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL MEDIULUI Şl PĂDURILOR (MMP)
Măsurile şi activităţile ce trebuie adoptate în
sectorul de activitate al MMP sunt de cea mai mare importanţă în reducerea
riscului şi a pagubelor produse de inundaţii. Ele se diferenţiază în funcţie de
etapa în care se realizează: înainte, în timpul sau după producerea fenomenului
de inundaţii.
Adaptarea acţiunilor, măsurilor şi soluţiilor de
prevenire, de protecţie şi de pregătire preconizate trebuie să fie adecvate
condiţiilor climatice actuale şi viitoare, precum şi altor schimbări ce s-ar
produce.
Conform organizării şi cadrului juridic actual, MMP are
următoarele responsabilităţi specifice în domeniul managementului riscului la
inundaţii:
a) Măsuri şi acţiuni preventive:
1. elaborarea Strategiei naţionale de gestionare a
riscului la inundaţii;
2. coordonarea elaborării schemelor directoare de
amenajare şi management al bazinului hidrografic şi urmărirea respectării
acestora de către toate structurile implicate în managementul riscului la
inundaţii;
3. coordonarea elaborării planurilor bazinale de
prevenire, protecţie şi diminuare a efectelor inundaţiilor, incluzând şi
acţiunile şi măsurile pentru înlăturarea efectelor distructive apărute în
albiile cursurilor de apă în zonele critice (poduri, podeţe, îngustări de
albii);
4. participarea la implementarea de noi sisteme
informaţionale de colectare a datelor şi de avertizare-alarmare pentru cazuri
de inundaţii;
5. participarea la introducerea unor sisteme de
alarmare-avertizare a autorităţilor şi populaţiei pentru cazuri de incidente şi
accidente la baraje aflate în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele
Române";
6. controlul şi reglementarea utilizării albiilor şi a
malurilor cursurilor de apă;
7. coordonarea elaborării hărţilor de hazard şi a
hărţilor de risc la inundaţii la nivelul bazinelor sau grupurilor de bazine
hidrografice;
8. participarea la analiza şi evaluarea permanentă a
pagubelor potenţiale pe care le-ar putea produce inundaţiile infrastructurilor
inginereşti de protecţie, infrastructurilor de transport, construcţii,
turistice;
9. participarea la elaborarea unui sistem de
comunicare şi educare a populaţiei în vederea cunoaşterii riscului la
inundaţii, a consecinţelor acestuia şi a modului de comportare înainte, în
timpul şi după trecerea fenomenului de inundaţii;
10. sprijinirea introducerii unui sistem de asigurări
de bunuri şi persoane pentru cazuri de inundaţii, care poate contribui activ la
reducerea pagubelor potenţiale prin excluderea sau limitarea expunerii la
riscuri excesive, constituind totodată un mijloc de a face suportabilă
convieţuirea cu inundaţiile;
11. elaborarea/reactualizarea regulamentului
privind gestionarea situaţiilor de urgenţă în caz de inundaţii, fenomene meteo
periculoase, poluări accidentale şi accidente la construcţii hidrotehnice;
12. coordonarea elaborării planurilor de apărare
împotriva inundaţiilor la nivel naţional;
13. elaborarea periodică de analize privind gradul de
protecţie asigurat de sistemele de protecţie existente şi sporirea acestuia;
14. elaborarea de propuneri de acte normative privind
gradul de risc acceptabil la inundaţii, pentru populaţie, obiective
social-economice şi de mediu;
15. responsabilitatea realizării şi implementării
în conformitate cu legislaţia în vigoare a studiilor de fezabilitate şi a
proiectelor de interes naţional pentru infrastructura hidrotehnică, din
administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române", destinate reducerii
vârfurilor hidrografelor undelor de viitură, şi a celorlalte proiecte de
protecţie a populaţiei şi a bunurilor împotriva inundaţiilor şi de amenajare a
cursurilor de apă;
16. avizarea regulamentelor de exploatare în perioada
de ape mari de către alţi deţinători de mari lacuri de acumulare, precum şi
verificarea aplicării acestora în caz de viituri;
17. asigurarea finanţării lucrărilor de apărare
împotriva inundaţiilor de interes naţional din administrarea Administraţiei
Naţionale „Apele Române";
18. responsabilitatea elaborării unor metodologii şi
a conţinutului-cadru al unor proiecte directive privind amenajarea cursurilor
de apă pe care se produc viituri rapide;
19. reglementarea extragerii materialelor de
construcţii din albiile cursurilor de apă prin menţinerea unui echilibru
dinamic în timp şi spaţiu al hidrosistemului cursului de apă şi prin
delimitarea unor spaţii de mobilitate ale albiilor cursurilor de apă;
20. introducerea de noi concepte de amenajare a
cursurilor de apă, de renaturare a râurilor şi reconstruire a unor zone
inundabile;
21. elaborarea actelor normative şi asigurarea
fondurilor pentru împădurirea terenurilor degradate, înfiinţarea perdelelor
forestiere de protecţie, amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale/gestionarea
despăduririlor;
22. analiza stării actuale şi funcţionalitatea
lucrărilor de amenajare a torenţilor în sectoarele silvice şi stabilirea
necesarului de lucrări pentru amenajarea torenţilor;
23. amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale şi
reducerea eroziunii solului din patrimoniul silvic pe baza unui plan de
amenajare concordat cu planurile bazinale de gestionare a riscului la
inundaţii;
24. înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie a
digurilor şi lacurilor de acumulare;
25. acţiuni de împădurire a zonelor de formare a
viiturilor;
26. asigurarea exploatării judicioase a pădurilor
existente şi realizarea de noi suprafeţe împădurite pentru reducerea debitelor
maxime;
27. elaborarea unor ghiduri privind modul de utilizare
a terenurilor din zonele silvice pentru prevenirea producerii unor viituri
rapide.
b) Măsuri şi acţiuni operative:
1. asigurarea condiţiilor de funcţionare a
Comitetului Ministerial pentru Situaţii de Urgenţă şi a Centrului Operativ
pentru Situaţii de Urgenţă cu activitate permanentă;
2. asigurarea coordonării tehnice de specialitate a
acţiunilor operative de intervenţie la nivel naţional;
3. avertizarea autorităţilor competente şi a populaţiei
asupra întinderii, severităţii şi duratei inundaţiilor;
4. alarmarea în cazul poluărilor accidentale produse
pe cursurile de apă, prin intermediul Sistemului de alarmare în caz de poluări
accidentale ale apelor din România (SAPA-ROM);
5. activarea structurilor proprii implicate în
gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice.
c) Măsuri şi acţiuni după inundaţii:
1. participarea la analiza stării fizice şi
funcţionale a infrastructurilor hidrotehnice de protecţie împotriva
inundaţiilor şi adoptarea de măsuri pentru refacerea celor distruse sau
avariate;
2. responsabilitatea elaborării de tehnici, metode
şi metodologii pentru evaluarea impactului economic, social şi de mediu produs
de inundaţii;
3. revizuirea periodică a planurilor bazinale şi
judeţene de gestionare a riscului la inundaţii;
4. participarea cu expertiză calificată la activităţile
de reconstrucţie şi de înlăturare a efectelor dăunătoare mediului, produse de
inundaţii.
MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTĂRII RURALE (MADR)
MADR are următoarele responsabilităţi specifice în
domeniul managementului riscului la inundaţii: elaborarea actelor normative şi
asigurarea fondurilor pentru zonarea terenurilor agricole, introducerea
practicilor agricole durabile, identificarea zonelor afectate de eroziunea
solului şi acţiuni de combatere a acesteia, menţinerea în bună stare de funcţionare
a amenajărilor de desecare şi pentru protecţia împotriva inundaţiilor.
a) Măsuri şi acţiuni preventive:
1. zonarea teritoriului agricol şi introducerea
practicilor unei agriculturi durabile;
2. analiza stării actuale şi a funcţionalităţii
infrastructurii din amenajările antierozionale şi de amenajare a torenţilor în
terenul agricol, ţinându-se cont de influenţa tuturor factorilor existenţi în
bazinul hidrografic; stabilirea necesarului de resurse financiare în
conformitate cu fişele tehnice;
3. asigurarea fondurilor pentru menţinerea în stare
de funcţionare a infrastructurilor de protecţie împotriva inundaţiilor din
administrare;
4. identificarea zonelor de risc la eroziune şi
degradare a solului şi ierarhizarea lor în vederea promovării de noi lucrări
antierozionale şi de combatere a degradării terenurilor;
5. realizarea de lucrări de ameliorare a terenurilor
degradate în bazinele hidrografice torenţiale;
6. elaborarea unor ghiduri privind modul de utilizare
a terenurilor din zonele agricole pentru prevenirea producerii unor viituri
rapide;
7. elaborarea unui ghid de utilizare şi management al
terenurilor din zonele inundabile;
8. participarea la implementarea unui sistem de
asigurări de bunuri şi persoane pentru cazuri de inundaţii;
9. stimularea deţinătorilor de terenuri agricole
pentru a practica o agricultură durabilă;
10. asigurarea fondurilor pentru realizarea unor
lucrări noi cu rol de prevenire şi de apărare împotriva inundaţiilor.
b) Măsuri şi acţiuni operative:
1. supravegherea şi asigurarea funcţionării
infrastructurilor de protecţie împotriva inundaţiilor din administrare;
2. coordonarea acţiunilor operative de intervenţie în
zonele amenajate cu lucrări din administrare.
c) Măsuri şi acţiuni după inundaţii:
1. asigurarea fondurilor necesare pentru refacerea
amenajărilor cu rol de apărare împotriva inundaţiilor şi a celorlalte obiective
din administrare, afectate de viituri;
2. analiza stării tehnice şi funcţionale a lucrărilor
de amenajare a torenţilor şi de combatere a eroziunii solului şi adoptarea
măsurilor de reabilitare, refacere sau reconstrucţie;
3. reanalizarea şi amendarea planurilor de amenajare a
terenurilor agricole din bazinele hidrografice cu potenţial erozional ridicat
şi înaintarea de propuneri autorităţii de gospodărire a apelor cu privire la
amendarea planurilor de amenajare a bazinelor hidrografice cu componenta
combaterii eroziunii solului, în vederea prevenirii, diminuării şi combaterii
efectelor inundaţiilor.
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR (MAI)
MAI are următoarele responsabilităţi:
1. asigură conducerea Comitetului Naţional pentru
Situaţii de Urgenţă;
2. coordonează activitatea instituţiilor prefectului
care asigură managementul riscului la inundaţii la nivel de judeţ;
3. promovarea actelor normative pentru finanţarea în
regim de urgenţă a lucrărilor de refacere a obiectivelor socioeconomice aflate
în administrarea unităţilor administrativ-teritoriale afectate de inundaţii;
4. comunicarea către populaţie a pagubelor produse de
inundaţii şi a măsurilor necesare pentru diminuarea acestora.
MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII (MTI)
MTI elaborează şi supune spre aprobare cadrul
legislativ din domeniul transporturilor, administrează şi utilizează
infrastructura de transport şi pune această infrastructură la dispoziţia
utilizatorilor.
MTI se implică în managementul riscului la inundaţii
prin:
1. furnizarea de informaţii privind infrastructura
necesară pentru realizarea Masterplanului bazinului hidrografic şi/sau a
Planului pentru managementul riscului la inundaţii;
2. avizarea Masterplanului bazinului hidrografic şi a
Planului pentru managementul riscului la inundaţii în cadrul Comitetului
interministerial al apelor;
3. realizarea demersurilor în vederea asigurării
fondurilor necesare pentru execuţia lucrărilor cu rol de apărare a
infrastructurii de transport împotriva inundaţiilor şi pentru refacerea celei
afectate de viituri, în condiţiile prevăzute de Masterplanul bazinului
hidrografic şi, ulterior, de Planul pentru managementul riscului la inundaţii.
a) Măsuri şi acţiuni preventive:
1. reanalizarea stării podurilor şi podeţelor aflate
în administrarea proprie şi măsuri de reparare a infrastructurilor şi
suprastructurilor acestora, în conformitate cu bugetele aprobate, potrivit
legii;
2. realizarea de studii şi proiecte privind
inundabilitatea drumurilor naţionale, a căilor ferate prin intermediul
companiilor din subordinea sau sub autoritatea MTI şi care au în administrare
tipurile de infrastructuri de transport nominalizate, în vederea adoptării de
acţiuni şi măsuri de reducere a riscului la inundaţii şi ierarhizarea acestora
în funcţie de gravitatea situaţiei;
3. realizarea demersurilor necesare în vederea
alocării de fonduri pentru elaborarea de studii şi proiecte privind
inundabilitatea infrastructurii de transport sau pentru reconstrucţia acestora;
4. asigurarea execuţiei terasamentelor drumurilor
naţionale şi a căilor ferate astfel încât acestea să se poată constitui în
linii de apărare împotriva inundaţiilor, în cazurile identificate cu risc mare
la inundaţii şi când condiţiile geografice o impun ca singura soluţie locală de
amenajare pentru apărarea localităţilor împotriva inundaţiilor; aceste cazuri
specifice vor fi cuprinse în Masterplanul bazinului hidrografic şi, ulterior,
în Planul pentru managementul riscului la inundaţii şi vor fi executate în
conformitate cu bugetele aprobate în condiţiile legii.
b) Măsuri şi acţiuni operative:
1. adoptarea de acţiuni şi măsuri şi mobilizarea
resurselor pentru protecţia infrastructurii de transport critice;
2. adoptarea de acţiuni şi măsuri şi mobilizarea
resurselor pentru asigurarea circulaţiei pe drumurile naţionale şi pe calea
ferată;
3. alte acţiuni şi măsuri din sectorul său de
activitate ce îi revin din planurile operative de intervenţie, conform
legislaţiei existente privind managementul situaţiilor de urgenţă generate de
inundaţii.
c) Măsuri şi acţiuni după inundaţii:
- analiza stării fizice şi funcţionale a
infrastructurii de transport aflate în administrarea MTI şi adoptarea de măsuri
pentru repararea, reabilitarea şi reconstrucţia acestora.
MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI TURISMULUI (MDRT)
Principala responsabilitate a MDRT în privinţa
managementului riscului la inundaţii este elaborarea şi omogenizarea normelor
privind aşezările umane, incluzând zonele expuse la inundaţii.
1. MDRT elaborează şi supune spre aprobare împreună cu
MMP cadrul legislativ privind amenajarea teritoriului, urbanismul şi controlul
calităţii în domeniul siguranţei construcţiilor.
2. MDRT organizează elaborarea, avizarea şi aprobarea
reglementărilor tehnice, împreună cu MMP, privind utilizarea terenurilor,
amplasarea şi realizarea construcţiilor în zonele inundabile în vederea
stabilirii prin documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism a
modalităţilor de reducere a vulnerabilităţii acestor zone.
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII (MS)
MS este implicat în managementul riscului la inundaţii
prin direcţiile din minister, Centrul Operativ pentru Situaţii de Urgenţă al
MS, unităţile sanitare din subordine, după cum urmează:
1. educarea populaţiei prin compartimentele de
promovare a sănătăţii referitor la pericolele de îmbolnăvire în timpul
inundaţiilor şi măsuri de prevenire;
2. formarea profesională specifică pentru personalul
sanitar implicat în managementul riscului;
3. pregătirea rezervei antiepidemice a MS şi a
unităţilor descentralizate din teritoriu cu vaccinări, medicamente şi materiale
sanitare necesare în zonele inundate;
4. monitorizarea zilnică, 24 de ore din 24, timp de 7
zile, a situaţiei din zonele inundate;
5. acordarea de asistenţă tehnică de specialitate
pentru amplasarea şi dotarea adăposturilor temporare (amplasarea magaziei de
alimente, a bucătăriei, a toaletei etc), pentru asanarea şi dezinfecţia
fântânilor şi closetelor inundate, pentru acţiuni DDD in gospodăriile inundate,
rezolvarea cu operativitate a diverselor probleme de sănătate publică care pot
apărea în zonele inundate;
6. verificarea prin laboratoarele proprii a
potabilităţii surselor de apă potabilă după retragerea apelor de inundaţie;
7. asigurarea asistenţei medicale şi a transportului
sanitar pentru populaţia din zonele afectate de inundaţii.
a) Măsuri şi acţiuni preventive:
1. transmiterea către populaţie, de către autorităţile
locale de sănătate publică, prin mass-media la dispoziţie, a informaţiilor
legate de bolile care pot apărea în zonele inundate şi a modului în care
acestea pot fi prevenite;
2. identificarea grupelor populaţionale la risc şi
comunicarea măsurilor speciale care trebuie luate pentru prevenirea
îmbolnăvirii acestora;
3. constituirea punctelor de prim ajutor, unde
persoanele sinistrate se pot adresa pentru asistenţă medicală calificată
preventivă şi curativă.
b) Măsuri şi acţiuni operative:
1. îndeplinirea atribuţiilor ce decurg din legislaţie
şi care revin MS privind managementul situaţiilor de urgenţă generate de
inundaţii;
2. adoptarea de măsuri antiepidemice;
3. controlul calităţii apei potabile.
c) Măsuri şi acţiuni după inundaţii:
1. monitorizarea calităţii apei, cu efectuarea de
analize şi consultaţii de specialitate privind dezinfecţia fântânilor şi altor
surse de apă;
2. acordarea de asistenţă medicală persoanelor afectate
de inundaţii;
3. evaluarea stării de sănătate a colectivităţilor
afectate şi adoptarea de măsuri de reabilitare şi refacere.
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI
SPORTULUI (MECTS)
In aplicarea Strategiei naţionale de management al
riscului la inundaţii pe termen mediu şi lung, MECTS are următoarele atribuţii:
1. realizarea de proiecte de cercetare-dezvoltare
care urmăresc direcţii şi obiective legate de combaterea riscului la inundaţii;
2. promovarea şi susţinerea implementării de proiecte
şi programe care urmăresc formarea şi dezvoltarea, la copii şi tineri, a unei
atitudini responsabile privind riscul la inundaţii.
a) Măsuri şi acţiuni preventive:
1. lansarea de programe de cercetare-dezvoltare
destinate managementului riscului la inundaţii, soluţionării unor aspecte
privind influenţa schimbărilor climatice asupra ciclului hidrologic şi a
măsurilor adecvate de adaptare la aceste schimbări;
2. monitorizarea calităţii activităţilor educative care
urmăresc formarea şi dezvoltarea de atitudini şi comportamente responsabile în
situaţii de inundaţii;
3. elaborarea unor cărţi şi jocuri pentru copii şi
tineret, destinate înţelegerii fenomenului de inundaţii, a riscului asociat
acestora şi a modului de comportare înainte, în timpul şi după producerea
fenomenului;
4. lansarea unor proiecte şcolare cu premii, cu tema
destinată perceperii corecte a cursului de apă ca pe un eco-hidro-sistem
complex de mare importanţă pentru viaţa şi sănătatea omului.
MINISTERUL ECONOMIEI, COMERŢULUI Şl MEDIULUI DE AFACERI
(MECMA)
MECMA urmăreşte asigurarea finanţării programelor de
investiţii pentru realizarea amenajărilor hidroenergetice care au şi rol de
atenuare a undelor de viitură.
MINISTERUL COMUNICAŢIILOR Şl SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE (MCSI)
MCSI asigură funcţionarea legăturilor de comunicaţii
necesare în situaţii de urgenţă generate de inundaţii.
MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE (MFP)
MFP are următoarele responsabilităţi:
1. avizarea indicatorilor tehnico-economici ai
studiilor de fezabilitate pentru investiţiile care se supun aprobării
Guvernului, având ca obiect managementul riscului la inundaţii şi care se
realizează din fonduri publice, potrivit competenţei stabilite prin lege sau
din creditele externe contractate sau garantate de stat, indiferent de valoarea
acestora;
2. elaborarea de mecanisme economice având ca obiectiv
asigurarea fondurilor necesare pentru creşterea gradului de siguranţă a
lucrărilor de management al riscului la inundaţii, precum şi pentru dezvoltarea
de noi lucrări.
II. ALTE INSTITUŢII, AUTORITĂŢI Şl SOCIETĂŢI
COMERCIALE
ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ „APELE ROMÂNE" (ANAR)
a) Măsuri şi acţiuni preventive:
In principal prin direcţiile de bazin hidrografic, ANAR
are următoarele atribuţii principale în privinţa pregătirii pentru inundaţii:
1. crearea de sisteme informaţionale pentru
avertizarea şi prognozarea inundaţiilor;
2. elaborarea planurilor de apărare împotriva
inundaţiilor pe bazine hidrografice, care includ regulamentele de exploatare
coordonată la ape mari a tuturor amenajărilor existente în bazin, indiferent de
deţinător;
3. asistenţa tehnică pentru elaborarea planurilor locale
de apărare împotriva inundaţiilor;
4. asigurarea conducerii grupului de suport tehnic al
comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă;
5. întreţinerea corespunzătoare a cursurilor de apă,
potrivit prevederilor legale;
6. menţinerea integrităţii şi funcţionalităţii
infrastructurilor de protecţie împotriva inundaţiilor din administrare;
7. constituirea stocurilor de materiale şi mijloace de
apărare împotriva inundaţiilor pentru construcţiile hidrotehnice din
administrare.
b) Măsuri şi acţiuni operative:
1. supravegherea permanentă a cursurilor de apă pe
timpul inundaţiilor;
2. asigurarea unei exploatări corelate a tuturor
amenajărilor din bazinul hidrografic, indiferent de deţinător, pentru
diminuarea efectelor inundaţiilor;
3. participarea la avertizarea populaţiei;
4. concentrarea mijloacelor de intervenţie în zonele
critice ale construcţiilor hidrotehnice din administrare;
5. coordonarea tehnică de specialitate a acţiunilor
de intervenţie operativă la nivel bazinal;
6. asigurarea transmiterii informaţiilor necesare
către Comitetul Ministerial pentru Situaţii de Urgenţă.
c) Măsuri şi acţiuni după inundaţii:
1. pregătirea rapoartelor de sinteză privind
efectele inundaţiilor, bazate pe informaţiile transmise de către comitetele
locale pentru situaţii de urgenţă şi de ceilalţi deţinători de lucrări;
2. analiza critică a modulului de exploatare a
lucrărilor hidrotehnice (lecţii învăţate);
3. identificarea secţiunilor critice (poduri, podeţe,
coturi etc.) şi propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea curgerii în perioadele
de viitură;
4. refacerea lucrărilor din administrare afectate de
inundaţii;
5. propuneri de noi lucrări cu rol de apărare
împotriva inundaţiilor şi optimizarea celor existente;
6. organizarea verificării periodice a evoluţiei albiei
râului, a lucrărilor hidrotehnice şi a podurilor;
7. îmbunătăţiri ale prognozei, avertizării şi
informării privind inundaţiile din bazinul hidrografic.
INSTITUTUL NAŢIONAL DE HIDROLOGIE ŞI GOSPODĂRIRE A
APELOR (INHGA)
INHGA are următoarele responsabilităţi în domeniul
gestionării riscului la inundaţii:
1. elaborarea de prognoze hidrologice şi emiterea de
avertizări hidrologice;
2. participarea la elaborarea hărţilor de hazard şi a
hărţilor de risc la inundaţii;
3. elaborarea schemelor directoare de amenajare şi
management al bazinelor hidrografice.
ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ DE METEOROLOGIE (ANM)
In ceea ce priveşte gestionarea riscului la inundaţii,
ANM are următoarele responsabilităţi:
1. asigurarea veghii meteorologice;
2. elaborarea de prognoze şi emiterea de avertizări
meteorologice pe diverse intervale de timp;
3. întreţinerea unor aplicaţii web pentru diseminarea
datelor meteorologice şi a avertizărilor, care să cuprindă produsele
cartografice privind temperaturile şi precipitaţiile, imagini radar pentru
zonele afectate de fenomene periculoase, date din modele etc.
ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A ÎMBUNĂTĂŢIRILOR FUNCIARE (ANIF)
ANIF, ca principal deţinător al lucrărilor cu rol de
apărare împotriva inundaţiilor de la Dunăre şi al amenajărilor de desecare,
întreprinde următoarele:
a) Măsuri şi acţiuni preventive:
1. menţinerea în stare de funcţionare a amenajărilor
pentru evacuarea apelor interne, a celor pentru apărare împotriva inundaţiilor,
precum şi a celor de combatere a eroziunii solului din administrare;
2. dotarea cu motopompe de mare capacitate pentru
evacuarea apei acumulate în incintele agricole inundate;
3. elaborarea planurilor de apărare împotriva
inundaţiilor a sistemelor hidroameliorative de la Dunăre şi a lucrărilor de
apărare din administrare de pe râurile interioare, ca secţiune distinctă a
planurilor judeţene de apărare;
4. elaborarea regulamentelor de exploatare la ape mari
pentru amenajările din administrare cu rol de apărare împotriva inundaţiilor;
5. constituirea stocurilor de materiale şi mijloace de
apărare împotriva inundaţiilor pentru construcţiile hidrotehnice din
administrare;
6. participarea în grupul de suport tehnic pentru
gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii al comitetului
judeţean pentru situaţii de urgenţă;
7. asigurarea funcţionării sistemului informaţional
hidrometeorologic propriu amenajărilor de îmbunătăţiri funciare.
b) Măsuri şi acţiuni operative:
1. asigurarea intervenţiei operative la
construcţiile hidrotehnice cu rol de apărare din administrare;
2. asigurarea evacuării apelor interne din incintele
îndiguite prin amenajările de desecare sau prin surse suplimentare.
c) Măsuri şi acţiuni după inundaţii:
1. inventarierea lucrărilor afectate de viituri şi
refacerea acestora;
2. propuneri de realizare a unor noi lucrări cu rol de
apărare împotriva inundaţiilor şi optimizarea celor existente.
SOCIETATEA COMERCIALĂ HIDROELECTRICA - S.A. (HIDROELECTRICA
- S.A.)
Ca deţinător al amenajărilor hidroenergetice care au şi
rol de atenuare a viiturilor, HIDROELECTRICA- S.A. întreprinde următoarele
acţiuni:
a) Măsuri şi acţiuni preventive:
1. asigurarea funcţionării în siguranţă a
infrastructurii hidroenergetice care are şi rol de atenuare a undelor de
viitură;
2. implementarea sistemelor de avertizare-alarmare din
aval de barajele din administrare pentru cazuri de accidente sau incidente la
acestea;
3. elaborarea de studii privind capacitatea de
transport a albiilor cursurilor de apă din aval de barajele din administrare şi
adoptarea de acţiuni şi măsuri pentru corelarea acestor capacităţi cu debitele
evacuate din lacurile de acumulare;
4. elaborarea regulamentelor de exploatare la ape mari
şi a planurilor de apărare împotriva inundaţiilor, pentru fiecare amenajare
hidroenergetică din administrare.
b) Măsuri şi acţiuni operative:
1. aplicarea prevederilor regulamentelor de exploatare
a barajelor şi lacurilor de acumulare în condiţii de viitură, în conformitate
cu regulamentele bazinale de exploatare corelată a lacurilor de acumulare din
bazinul hidrografic în diverse scenarii de formare şi apariţie a viiturilor;
2. supravegherea funcţionării în siguranţă a barajelor
şi lacurilor de acumulare din administrare şi controlul respectării
regulamentelor privind evacuarea debitelor maxime.
c) Măsuri şi acţiuni după inundaţii:
- analiza modului de comportare şi a stării fizice şi
funcţionale a infrastructurilor hidrotehnice din administrare şi adoptarea de
măsuri de reparaţii, reabilitare sau reconstrucţie.
COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE
DIN ROMÂNIA -S.A. (C.N.A.D.N.R.)
In domeniul gestionării riscului la inundaţii,
C.N.A.D.N.R. are următoarele responsabilităţi:
1. asigură organizarea intervenţiilor necesare în
scopul eliminării operative a avariilor, restricţiilor sau a altor situaţii
provocate de inundaţii pe drumurile naţionale şi autostrăzi şi pe podurile
aferente acestora;
2. proiectarea, construirea, modernizarea,
reabilitarea, repararea, întreţinerea şi exploatarea drumurilor de interes
naţional, în scopul desfăşurării traficului rutier în condiţii de siguranţă a
circulaţiei în situaţii de urgenţă generate de inundaţii; 3. în cazul unor
situaţii de urgenţă generate de inundaţii, C.N.A.D.N.R. va acţiona în cel mai
scurt timp pentru repunerea în funcţiune a infrastructurii rutiere de drumuri
naţionale afectate.
INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ (IGSU)
IGSU în cadrul căruia funcţionează Centrul Operaţional
Naţional pentru Situaţii de Urgenţă şi care asigură Secretariatul tehnic
permanent al Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă întreprinde
următoarele acţiuni:
a) Măsuri şi acţiuni preventive:
1. monitorizarea pericolelor şi riscurilor specifice,
precum şi a efectelor negative ale acestora;
2. primirea şi diseminarea avertizărilor privind
posibilitatea producerii inundaţiilor către autorităţile administraţiei publice
locale şi populaţia posibil afectată;
3. planificarea şi pregătirea resurselor şi
serviciilor pentru intervenţia operativă;
4. participarea la elaborarea unorghiduri/manuale
conţinând activităţile, responsabilităţile autorităţilor locale în domeniul
gestionării inundaţiilor şi a modului de acţionare înainte, în timpul şi după
producerea inundaţiilor;
5. participarea la elaborarea unui sistem de
comunicare şi de educare a populaţiei asupra riscului la inundaţii, a modului
de acţionare înainte, în timpul şi după trecerea fenomenului de inundaţii şi
asupra rolului protecţiei individuale în caz de inundaţii;
6. sprijinirea autorităţilor locale în vederea
elaborării propriilor strategii de protecţie împotriva inundaţiilor;
7. editarea unor pliante personalizate pentru zonele
inundabile, conţinând un minim de informaţii privind riscul la inundaţii care
să fie difuzate locuitorilor din aceste zone, inclusiv cu ocazia serviciilor
curente asigurate de autorităţile locale şi de poliţie;
8. elaborarea planurilor de evacuare a populaţiei,
animalelor şi bunurilor în timpul inundaţiilor.
b) Măsuri şi acţiuni operative:
1. diseminarea către autorităţile publice locale a
mesajelor de avertizare în caz de inundaţii şi avertizarea populaţiei prin
sisteme şi mijloace tehnice de avertizare şi alarmare publică;
2. căutarea, descarcerarea şi salvarea persoanelor;
3. asigurarea împreună cu autorităţile administraţiei
publice locale a măsurilor pentru evacuarea persoanelor şi animalelor sau
bunurilor periclitate, potrivit planurilor întocmite, şi instalarea taberelor
de sinistraţi;
4. participarea, conform legislaţiei, la asigurarea
transportului forţelor şi mijloacelor de intervenţie şi al persoanelor
evacuate;
5. centralizarea pagubelor produse de inundaţii şi
transmiterea situaţiei acestora în vederea adoptării măsurilor de reconstrucţie
necesare după inundaţii, precum şi pentru realizarea/verificarea hărţilor de
risc (ca o măsură posteveniment).
c) Măsuri şi acţiuni după inundaţii:
- participarea alături de autorităţile publice centrale
la:
1. transportul şi furnizarea ajutoarelor umanitare de
primă necesitate pentru populaţia afectată;
2. evaluarea pagubelor produse de inundaţii în zonele
calamitate;
3. elaborarea unor studii de evaluare a impactului
economic, social şi de mediu ca urmare a inundaţiilor.
INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII (ISC)
In ceea ce priveşte gestionarea riscului la inundaţii,
ISC are următoarele responsabilităţi:
1. exercită controlul statului privind realizarea
cerinţelor esenţiale ale construcţiilor care se execută în zonele inundabile,
respectiv rezistenţa mecanică şi stabilitatea, securitatea în exploatare, sănătatea
oamenilor, refacerea şi protecţia mediului, izolaţia, hidrofuga, în toate
etapele de concepţie, proiectare, execuţie, exploatare şi postutilizare, în
conformitate cu reglementările tehnice în vigoare;
2. exercită controlul statului privind respectarea
prevederilor actelor normative în vigoare în domeniul disciplinei în urbanism
şi al amenajării teritoriului;
3. avizează din punct de vedere tehnic documentaţiile
tehnico-economice aferente obiectivelor de investiţii noi pentru protecţia
împotriva inundaţiilor, care se finanţează, potrivit legii, din fonduri publice
sau din credite externe, contractate ori garantate de stat, ai căror indicatori
tehnico-economici se aprobă de Guvern în condiţiile prevăzute la art. 42 din
Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi documentaţiile tehnico-economice aferente lucrărilor de
intervenţii la construcţii existente - reparaţii, modificări, reabilitări,
consolidări, restaurări, finanţate din fonduri publice sau din credite externe,
contractate ori garantate de stat, pentru care, potrivit valorii determinate
conform devizului general, exclusiv TVA, legislaţia în vigoare prevede
organizarea de licitaţii deschise;
4. participă în comisiile mixte numite de prefecţi,
pentru evaluarea pagubelor produse la construcţiile afectate de inundaţii;
5. pentru punerea în siguranţă a vieţii oamenilor,
dispune proprietarilor, administratorilor sau utilizatorilor, după caz:
(i) efectuarea de expertize tehnice la construcţii
situate în zone inundabile, indiferent de forma de proprietate şi de destinaţia
acestora, atunci când, în urma inspecţiei, se concluzionează astfel;
(ii) încetarea utilizării construcţiilor situate în
zone inundabile după producerea unor accidente tehnice sau dezastre, când în
urma unei expertize se concluzionează că este pusă în pericol viaţa
cetăţenilor.
III. ALŢI FACTORI DIN SISTEMUL PENTRU SITUAŢII DE
URGENŢĂ
Cadrul general
In conformitate cu art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor
de Urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 15/2005, a fost
înfiinţat Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.
Componentele sale sunt:
A. comitetele pentru situaţii de urgenţă;
B. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;
C. serviciile publice comunitare profesioniste pentru
situaţii de urgenţă;
D. centrele operative pentru situaţii de urgenţă;
E. comandantul acţiunii.
Acest sistem are rolul de prevenire şi management al
situaţiilor de urgenţă, asigurarea şi coordonarea resurselor umane, materiale,
financiare şi de alt tip necesare pentru restabilirea stării de normalitate.
COMITETUL NAŢIONAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ (CNSU)
CNSU funcţionează sub conducerea ministrului
administraţiei şi internelor şi sub coordonarea primului-ministru.
CNSU are competenţe legate de managementul situaţiilor
de urgenţă create de calamităţile naturale, inclusiv de viituri şi de cele ale
accidentelor la infrastructura critică naţională, precum şi în cazul unor
dezastre regionale produse ca urmare a inundării unor localităţi sau obiective
economice.
CNSU are responsabilitatea elaborării Strategiei de
management al riscurilor integrate şi creării unei platforme naţionale de
management al riscurilor naturale şi antropice. De asemenea, CNSU participă la
acţiuni internaţionale în domeniul riscurilor.
COMITETUL MINISTERIAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ (CMSU)
DIN MINISTERUL MEDIULUI Şl PĂDURILOR
CMSU a fost înfiinţat în conformitate cu prevederile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 15/2005, şi funcţionează în cadrul Ministerului
Mediului şi Pădurilor.
CMSU are următoarele competenţe principale:
(i) elaborarea Strategiei naţionale de gestionare a
riscului la inundaţii;
(ii) coordonarea elaborării planurilor de
apărare împotriva inundaţiilor;
(iii) acţiuni la nivel internaţional în domeniul
riscului la inundaţii.
IV. FACTORI LA NIVEL REGIONAL
A. La nivel judeţean
COMITETUL JUDEŢEAN PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ (CJSU)
CJSU are următoarele atribuţii:
a) declară, cu acordul ministrului administraţiei şi
internelor, starea de alertă la nivelul judeţului sau în mai multe localităţi
din judeţ, în zonele periclitate, şi verifică asigurarea permanenţei la
comitetele locale (CLSU);
b) asigură, prin centrul operaţional al inspectoratului
judeţean pentru situaţii de urgenţă, transmiterea avertizărilor şi prognozelor
la toate localităţile şi obiectivele din zonele susceptibile de a fi afectate
şi urmăreşte măsurile luate de comitetele locale, deţinătorii de lucrări cu rol
de apărare împotriva inundaţiilor, operatorii economici specializaţi, unităţile
poluatoare etc;
c) dispune urmărirea permanentă a evoluţiei factorilor
de risc specifici şi informează prin rapoarte operative CMSU prin grupul de
suport tehnic şi CNSU asupra situaţiei concrete din teren;
d) concentrează, la recomandarea CMSU şi/sau la
solicitarea ANAR, mijloacele şi forţele de intervenţie în zonele critice pentru
consolidarea sau supraînălţarea lucrărilor hidrotehnice, îndepărtarea
blocajelor de gheţuri de pe cursurile de apă, combaterea poluărilor
accidentale, pentru ajutorarea CLSU în acţiunile de limitare a efectelor
inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase, accidentelor la
construcţii hidrotehnice şi poluărilor accidentale;
e) asigură coordonarea tehnică, prin intermediul
grupurilor de suport tehnic, a acţiunilor de intervenţie operativă;
f) asigură cazarea, aprovizionarea cu alimente, apă şi
asistenţă medicală pentru populaţia sinistrată;
g) asigură adăpostirea, hrănirea şi asistenţa
veterinară a animalelor evacuate, în cazul depăşirii capacităţii de intervenţie
a CLSU;
h) elaborează planurile judeţene operative de apărare
împotriva inundaţiilor în conformitate cu legislaţia specifică existentă
privind managementul situaţiilor de urgenţă;
i) organizează evacuarea persoanelor din zona
inundabilă şi asigurarea necesităţilor de hrană, medicamente şi asistenţă
sanitară;
j) coordonează asigurarea ordinii publice, protecţia
vieţii şi a proprietăţii;
k) asigură coordonarea acţiunilor de ajutorare a
populaţiei din zonele afectate.
CONSILIILE JUDEŢENE
a) Măsuri şi acţiuni preventive:
1. elaborarea şi implementarea planurilor de
amenajare a teritoriului în corelare cu prevederile prezentei strategii;
2. conducerea şi deciderea procedurilor de
reglementare a utilizării terenurilor din zonele inundabile şi aplicarea
legislaţiei naţionale în domeniul utilizării terenurilor din zonele inundabile;
3. elaborarea strategică de protecţie împotriva
inundaţiilor la nivel judeţean pe baza cunoaşterii vulnerabilităţii fizice,
economice, culturale si a sistemului de valori;
4. coordonarea activităţilor de elaborare a hărţilor
de vulnerabilitate la inundaţii (vulnerabilitate fizică, economică, culturală
şi a sistemului de valori) la nivel de judeţ, precum şi coordonarea elaborării
acestor documentaţii la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale
componente;
5. înfiinţarea, în condiţiile legii şi cu avizul IGSU,
de centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile voluntare de
urgenţă;
6. organizarea consultării populaţiei în ceea ce
priveşte strategia de dezvoltare regională, ţinându-se seama de strategia
naţională de gestionare a inundaţiilor şi a anchetelor corespunzătoare;
7. organizarea consultării, înainte de adoptarea
oricărei decizii a structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei
publice locale prevăzute de lege, în toate problemele care le privesc în mod
direct, potrivit legii, şi preluarea punctelor de vedere oportune în conţinutul
proiectelor actelor normative;
8. aprobarea planurilor anuale şi de perspectivă
pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare destinate
prevenirii şi gestionării situaţiilor de urgenţă;
9. întreprinderea de acţiuni pentru informarea,
educarea şi pregătirea populaţiei privind modul de comportare înainte, în
timpul şi după producerea fenomenului şi rolul protecţiei individuale;
10. asigurarea fondurilor necesare pentru execuţia
construcţiilor hidrotehnice cu rol de apărare împotriva inundaţiilor de interes
local, pentru constituirea şi completarea stocurilor de materiale şi mijloace
de apărare la nivelul primăriilor, pentru acţiuni operative de apărare
împotriva inundaţiilor, precum şi pentru întreţinerea şi repararea podurilor şi
podeţelor aferente drumurilor judeţene şi comunale, a construcţiilor
hidrotehnice de interes local, precum şi întreţinerea albiilor cursurilor de
apă în zona localităţilor;
11. urmărirea elaborării hărţilor de risc la inundaţii
pentru localităţi atât din revărsări de cursuri de apă, cât şi din scurgeri de
pe versanţi şi introducerea lor în planurile de urbanism general şi respectarea
regimului de construcţii în zonele inundabile, conform prevederilor Legii nr.
575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
Secţiunea a V-a - Zone de risc natural.
b) Măsuri şi acţiuni operative:
- asigurarea fondurilor necesare pentru acţiuni
operative de intervenţie la nivel judeţean şi local.
c) Măsuri şi acţiuni după inundaţii:
1. coordonarea acţiunilor pentru asigurarea hranei,
îmbrăcămintei şi a locuirii temporare pentru persoanele afectate de inundaţii;
2. restabilirea serviciilor esenţiale de utilitate
publică;
3. implementarea sistemului de acordare a ajutoarelor
financiare;
4. revizuirea şi actualizarea planului de amenajare a
teritoriului;
5. coordonarea activităţii de reconstrucţie şi
revenirea la viaţa normală;
6. elaborarea de studii de evaluare a pagubelor
economice, sociale şi de mediu produse de inundaţii.
B. La nivel local
COMITETUL LOCAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ (CLSU)
Comitetele locale pentru situaţii de urgenţă au
următoarele atribuţii generale principale:
a) evaluează situaţiile de urgenţă apărute pe
teritoriul administrativ al acestora, stabilesc măsurile şi acţiunile specifice
care trebuie luate şi urmăresc punerea în aplicare a acestor măsuri;
b) analizează şi aprobă planul local pentru
asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare necesare pentru
managementul situaţiilor de urgenţă;
c) informează comitetul judeţean şi consiliul local cu
privire la activităţile desfăşurate;
d) îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini
stabilite prin lege sau de organisme ori alte instituţii superioare;
e) organizează permanenţa la sediul primăriei în
vederea primirii prognozelor şi avertizărilor hidrometeorologice, a deciziilor
comitetului judeţean şi pentru transmiterea informaţiilor privind evoluţia
fenomenelor periculoase, efectelor lor, măsurilor luate şi măsurilor
suplimentare necesare;
f) folosesc toate mijloacele existente pentru
avertizarea cu prioritate a populaţiei şi obiectivelor aflate în zonele de risc
la inundaţii din revărsări de cursuri de apă, scurgeri de pe versanţi şi accidente
la construcţii hidrotehnice, aşa cum sunt ele delimitate în planurile locale de
apărare, precum şi a populaţiei aflate în zonele de risc pentru producerea
fenomenelor meteorologice periculoase şi a poluărilor accidentale;
g) declanşează acţiunile operative de apărare în
zonele periclitate, în conformitate cu prevederile planurilor de apărare
aprobate, constând în principal din:
(i) supravegherea permanentă a zonelor de risc;
(ii) dirijarea forţelor şi mijloacelor de
intervenţie;
(iii) supraînălţarea şi consolidarea digurilor şi a
malurilor, în funcţie de cotele maxime prognozate;
(iv) evacuarea preventivă a oamenilor şi animalelor
şi punerea în siguranţă a bunurilor importante, în special a celor care nu pot
fi ridicate la cote superioare sau ancorate;
h) iau măsuri de evitare sau de eliminare a blocajelor
cu plutitori şi gheţuri, în special în zonele podurilor rutiere şi de cale
ferată, prizelor de apă, de evacuare a apei din incinte;
i) asigură participarea forţelor de intervenţie
alcătuite din localnici la acţiunile operative desfăşurate de specialiştii
unităţilor deţinătoare de lucrări cu rol de apărare împotriva inundaţiilor;
j) localizează apele revărsate, precum şi pe cele
provenite din infiltraţii şi scurgeri de pe versanţi şi le dirijează în albiile
cursurilor de apă, gravitaţional sau prin pompare;
k) asigură surse suplimentare pentru alimentarea cu apă
a populaţiei în cursul unor asemenea evenimente etc;
l) creează/asigură stocuri suficiente de materiale la
nivelul autorităţilor administraţiei publice locale.
CONSILIILE LOCALE (MUNICIPALE, ORĂŞENEŞTI Şl COMUNALE)
a) Măsuri şi acţiuni preventive
Protecţia împotriva inundaţiilor constituie o
responsabilitate comună a autorităţilor centrale şi locale, a populaţiei şi a
operatorilor economici.
Autorităţile locale şi populaţia oricărei comunităţi
umane expusă riscului la inundaţii trebuie să fie pregătite să facă faţă
fenomenului de inundaţii, ele fiind primele care iau contact cu fenomenul, şi
să adopte propriile măsuri până la intervenţia autorităţilor centrale.
Autorităţile locale:
1. organizează consultarea, înainte de adoptarea
oricărei decizii a structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei
publice locale prevăzute de lege, în toate problemele care le privesc în mod
direct potrivit legii, şi preluarea punctelor de vedere oportune în conţinutul
proiectelor actelor normative;
2. aprobă planurile anuale şi de perspectivă pentru
asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare destinate prevenirii şi
gestionării situaţiilor de urgenţă;
3. se îngrijesc de elaborarea planurilor urbanistice
generale ale localităţii, corelate cu prevederile hărţilor de hazard şi de risc
natural, şi asigură respectarea prevederilor acestor documentaţii;
4. se îngrijesc de elaborarea hărţilor de
vulnerabilitate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale;
5. stabilesc propriile obiective de protecţie a
populaţiei împotriva inundaţiilor şi măsurile de prevenire şi intervenţie în
cazul producerii acestora;
6. asigură controlul utilizării albiilor şi malurilor
cursurilor de apă necadastrate;
7. asigură întreţinerea corespunzătoare a
infrastructurilor hidrotehnice aflate în administraţia autorităţilor locale şi
funcţionarea lor în siguranţă;
8. au responsabilităţi în ceea ce priveşte informarea
şi educarea populaţiei pentru situaţii de inundaţii, precum şi în implicarea
acesteia în realizarea de proiecte de protecţie împotriva inundaţiilor,
protecţia naturii, gestionarea resurselor de apă etc;
9. sunt responsabile pentru asigurarea scurgerii
apelor provenite din precipitaţii de pe micile cursuri de apă sau canale,
şanţuri, de pe raza lor de acţiune administrative şi întreţinerea şi
îmbunătăţirea capacităţilor de transport ale albiilor micilor cursuri de apă ce
traversează localităţile din jurisdicţia lor;
10. sunt responsabile pentru respectarea legislaţiei în
ceea ce priveşte utilizarea terenurilor în zonele inundabile;
11. asigură implementarea prevederilor planurilor de
amenajare a teritoriului şi iau decizii privind utilizarea terenurilor din
zonele inundabile;
12. asigură reabilitarea capacităţii de evacuare a
podurilor şi podeţelor de pe căile de comunicaţii aflate în jurisdicţia lor;
13. asigură încheierea de convenţii de întrajutorare în
caz de inundaţii cu operatorii economici de pe raza localităţii.
b) Măsuri şi acţiuni operative:
1. activităţile cuprinse în legislaţia în vigoare
privind managementul situaţiilor de urgenţă;
2. menţinerea în stare de funcţionare a drumurilor
judeţene şi a drumurilor de acces în zonele inundate;
3. asigurarea ordinii publice şi a protecţiei vieţii şi
a bunurilor;
4. coordonarea acţiunilor de ajutor;
5. asigurarea condiţiilor necesare acordării
asistenţei medicale;
6. coordonarea acţiunilor pentru asigurarea
necesităţilor esenţiale ale persoanelor sau comunităţilor izolate;
7. asigurarea condiţiilor necesare pentru menţinerea
stării de sănătate a animalelor afectate de inundaţii;
8. organizarea şi instruirea grupurilor de voluntari în
vederea participării la acţiunile de salvare-evacuare a populaţiei afectate de
inundaţii.
c) Măsuri şi acţiuni după inundaţii:
1. mobilizarea comunităţii la acţiunile privind
activităţile de înlăturare a efectelor inundaţiilor, de refacere a locuinţelor
şi gospodăriilor afectate de inundaţii;
2. mobilizarea comunităţii la acţiunile de
aprovizionare cu hrană, îmbrăcăminte şi distribuirea acestora, precum şi pentru
cazarea în locuinţe temporare;
3. acţiuni pentru restabilirea serviciilor de bază
şi aprovizionarea cu hrană, îmbrăcăminte, asigurarea de locuinţe temporare şi a
igienei;
4. asigurarea condiţiilor pentru asistenţă sanitară;
5. coordonarea activităţilor de reconstrucţie şi
restaurare a activităţii normale;
6. organizarea activităţii de ajutor financiar;
7. gestionarea răspunsurilor la apelurile populaţiei;
8. revizuirea planurilor operative de apărare pentru
situaţii de urgenţă;
9. elaborarea unor studii privind pagubele economice,
sociale şi de mediu provocate de inundaţii.
CETĂŢENII
Cetăţenii trebuie:
a) să cunoască şi să accepte faptul că locuirea într-o
zonă inundabilă comportă riscuri;
b) să adopte măsuri proprii pentru reducerea riscului
la inundaţii la locuinţe şi anexe gospodăreşti, cu respectarea cadrului legal
privind construirea şi locuirea;
c) să participe la acţiuni pentru menţinerea
capacităţii de transport a albiei în localităţi;
d) să cunoască, să respecte şi să aplice deciziile
organelor cu atribuţii şi responsabilităţi în gestionarea situaţiilor de
urgenţă privind protecţia, intervenţia, evacuarea şi refacerea în cazul
producerii inundaţiilor;
e) să participe ca voluntari la acţiunile de
salvare-evacuare a populaţiei afectate de inundaţii, precum şi la acţiunile de
refacere;
f) să încheie asigurări pentru cazuri de inundaţii;
g) să cunoască modul de comportare înainte, în timpul
şi după trecerea inundaţiilor.
V. INFORMAREA ŞI EDUCAREA POPULAŢIEI
In această acţiune trebuie să se implice toate
autorităţile, societatea civilă şi cetăţenii.
a) In vederea informării şi educării populaţiei în
problemele inundaţiilor, autorităţile cu atribuţii şi responsabilităţi în
gestionarea situaţiilor de urgenţă provocate de inundaţii vor elabora ghiduri,
îndrumare, pliante, afişe ce vor cuprinde informaţii asupra cauzelor producerii
inundaţiilor, a modalităţilor de prevenire a acestora, precum şi a acţiunilor
de protecţie şi intervenţie individuală şi de grup.
b) Distribuţia materialelor informative referitoare
la prevenirea şi protecţia populaţiei în caz de inundaţii se face prin grija
autorităţilor administraţiei publice locale, cu participarea activă a
instituţiilor de cult şi de învăţământ.
c) In zonele expuse riscului la inundaţii trebuie
utilizate forme speciale de comunicare cu populaţia, de educare a acesteia, în
care trebuie să se implice toate instituţiile statului şi ale comunităţii.
d) Populaţia trebuie învăţată cum să se comporte
înainte de inundaţii, în timpul acestora, în timpul evacuării şi după trecerea
fenomenului.
e) Ideea de bază trebuie să fie aceea că fiecare
comunitate situată într-o zonă inundabilă trebuie să fie adaptată inundaţiilor,
pornind de la ideea că vieţuirea într-o zonă inundabilă atrage în mod
inevitabil consecinţe.
f) In vederea adaptării la inundaţii a comunităţii
trebuie realizate campanii de informare adaptate la nevoile comunităţii.
ANEXA Nr. 2 la strategie
CADRUL LEGISLATIV
care stă la baza Strategiei naţionale de management
al riscului la inundaţii pe termen mediu si lung
1. Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscului la
inundaţii
2. Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi
completările ulterioare
3. Hotărârea Guvernului nr. 1.212/2000 privind
aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a comitetelor de bazin
4. Legea nr. 575/2001 privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a V-a - Zone de risc natural
5. Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă,
republicată, cu modificările ulterioare
6. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004
privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 15/2005
7. Ordonanţa Guvernului nr. 88/2001 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru
situaţii de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
363/2002, cu modificările şi completările ulterioare
8. Hotărârea Guvernului nr. 1.492/2004 privind
principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă
profesioniste
9. Hotărârea Guvernului nr. 1.491/2004 pentru
aprobarea Regulamentului-cadru privind structura organizatorică, atribuţiile,
funcţionarea şi dotarea comitetelor şi centrelor operative pentru situaţii de
urgenţă
10. Hotărârea Guvernului nr. 1.490/2004 pentru
aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a organigramei
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, cu modificările ulterioare
11. Hotărârea Guvernului nr. 1.489/2004 privind
organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, cu
modificările şi completările ulterioare
12. Hotărârea Guvernului nr. 2.288/2004 pentru
aprobarea repartizării principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură
ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale
privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă
13. Ordinul ministrului administraţiei şi internelor
şi al ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 638/420/2005 pentru
aprobarea Regulamentului privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de
inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii
hidrotehnice şi poluări accidentale
14. Ordinul ministrului mediului si gospodăririi
apelor si al ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.240/2005/1.178/2006
privind aprobarea Manualului prefectului pentru managementul situaţiilor de
urgenţă în caz de inundaţii şi a Manualului primarului pentru managementul situaţiilor
de urgenţă în caz de inundaţii
15. Hotărârea Guvernului nr. 1.854/2005 pentru
aprobarea Strategiei naţionale de management al riscului la inundaţii
16. Hotărârea Guvernului nr. 1.309/2005 privind
aprobarea Programului de realizare a Planului naţional pentru prevenirea,
protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor şi finanţării acestuia, cu
modificările ulterioare
17. Legea nr. 20/2006 pentru modificarea Legii nr.
171/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
Secţiunea a II-a -Apa
18. Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările
şi completările ulterioare
19. Legea îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004,
republicată, cu completările ulterioare
20. Legea voluntariatului nr. 195/2001, republicată
21. Hotărârea Guvernului nr. 382/2003 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind exigenţele minime de conţinut ale documentaţiilor
de amenajare a teritoriului şi de urbanism pentru zonele de riscuri naturale
22. Ordinul ministrului administraţiei şi internelor
nr. 718/2005 pentru aprobarea Criteriilor de performanţă privind structura
organizatorică şi dotarea serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă, cu
modificările şi completările ulterioare
23. Ordonanţa Guvernului nr. 21/2002 privind
gospodărirea localităţilor urbane şi rurale, cu modificările şi completările
ulterioare
24. Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi
instituţia prefectului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
25. Hotărârea Guvernului nr. 447/2003 pentru aprobarea
normelor metodologice privind modul de elaborare şi conţinutul hărţilor de risc
natural la alunecări de teren şi inundaţii
26. Hotărârea Guvernului nr. 1.286/2004 privind
aprobarea Planului general de măsuri preventive pentru evitarea şi reducerea
efectelor inundaţiilor
27. Hotărârea Guvernului nr. 1.635/2009 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Pădurilor, cu modificările
şi completările ulterioare
28. Legea nr. 404/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale
„Apele Române"
29. Hotărârea Guvernului nr. 316/2007 privind
aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului
interministerial al apelor
30. Hotărârea Guvernului nr. 112/2009 privind
organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu, cu modificările
ulterioare
31. Ordinul ministrului mediului şi pădurilor privind
aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comitetului ministerial
pentru situaţii de urgenţă şi a Centrului operativ pentru situaţii de urgenţă
32. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005
privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
265/2006, cu modificările şi completările ulterioare
33. Hotărârea Guvernului nr. 1.076/2004 privind
stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi
programe
34. Legea nr. 216/2004 privind înfiinţarea
Administraţiei Naţionale de Meteorologie, cu modificările ulterioare
35. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi
apelor nr. 1.258/2006 privind aprobarea Metodologiei şi a Instrucţiunilor
tehnice pentru elaborarea schemelor directoare
36. Legea nr. 10/1995 privind calitatea în
construcţii, cu modificările ulterioare
37. Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare
38. Ordonanţa Guvernului nr. 63/2001 privind
înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C., aprobată cu
modificări prin Legea nr. 707/2001, cu modificările ulterioare
39. Hotărârea Guvernului nr. 1.378/2009 privind
aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspectoratului de Stat
în Construcţii - I.S.C., cu modificările şi completările ulterioare
40. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007
privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a
florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare
41. Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării
durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală
protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei
ecologice europene NATURA 2000 în România
42. Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2007 privind
declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a
reţelei ecologice europene NATURA 2000 în România