HOTARARE Nr. 7
din 7 noiembrie 2007
asupra contestatiei
referitoare la organizarea si desfasurarea referendumului national privind
introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului
Romaniei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 759 din 8 noiembrie 2007
Curtea Constituţională a fost sesizată cu contestaţia
formulată de Partidul România Mare referitoare la organizarea şi desfăşurarea
referendumului naţional privind introducerea votului uninominal pentru alegerea
membrilor Parlamentului României, astfel cum a fost convocat de Preşedintele
României prin Decretul nr. 909 din 23 octombrie 2007, contestaţie întemeiată pe
dispoziţiile art. 146 lit. i) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 10
alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale.
Contestaţia a fost înregistrată la Curtea
Constituţională la data de 25 octombrie 2007, formează obiectul Dosarului nr.
15021/2007 şi se întemeiază, în esenţă, pe următoarele susţineri:
Cu privire la competenţa Curţii Constituţionale,
invocând prevederile art. 146 lit. i) din Constituţie, potrivit cărora Curtea
Constituţională „veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi
desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia", precum
şi cele ale art. 3, art. 1 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) lit. B.c) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în care
se arată că aceasta trebuie să ia în dezbatere orice contestaţie privind
constituţionalitatea procedurilor pentru organizarea şi desfăşurarea
referendumului şi să pronunţe o hotărâre pentru a-şi îndeplini rolul
constituţional de a veghea la respectarea procedurilor. Aşa fiind, se
precizează că obiectul contestaţiei „îl constituie procedurile pentru organizarea şi desfăşurarea
referendumului constând în convocarea sa, stabilirea obiectului şi a datei de
desfăşurare", neconstituţionalitatea Decretului Preşedintelui României nr.
909 din 23 octombrie 2007 fiind invocată „numai pe cale incidenţă". Se
consideră că aceste aspecte sunt în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale, astfel cum aceasta s-a pronunţat prin hotărârile nr. 1 din 15
octombrie 2003 şi nr. 2 din 22 octombrie 2003. In continuare, se arată că din
punct de vedere normativ, adică potrivit art. 90 din Constituţie, precum şi
potrivit art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
3/2000, primul act care reglementează desfăşurarea referendumului cu privire la
probleme de interes naţional este actul de convocare a acestuia, al cărui
conţinut „constituţional şi legal" „condiţionează constituţionalitatea şi
legalitatea desfăşurării tuturor procedurilor ulterioare". Or, Decretul
nr. 909/2007 emis de Preşedintele României pentru convocarea referendumului
încalcă prevederile constituţionale şi legale menţionate. Astfel, în
„scrisoarea Preşedintelui României din 15 februarie 2007 prin care solicită
consultarea Parlamentului cu privire la organizarea şi desfăşurarea
referendumului" „se specifică în mod expres" dorinţa de a cere „poporului
să-şi exprime, prin referendum, voinţa suverană cu privire la introducerea
votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului, începând cu
următoarele alegeri". „In limitele cererii de
consultare", articolul unic al Hotărârii
Parlamentului nr. 42 din 30 mai 2007 prevede că „Parlamentul României avizează favorabil iniţierea de către Preşedintele
României a unui referendum naţional consultativ cu privire la introducerea
votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului, începând cu
următoarele alegeri". Decretul nr. 909/2007 „nu se mai referă la referendumul pentru care s-a pronunţat
Parlamentul", ci prevede că, „începând cu primele alegeri care vor fi
organizate pentru Parlamentul României, toţi deputaţii şi senatorii să fie
aleşi în circumscripţii uninominale, pe baza unui scrutin majoritar în două
tururi". Aşa fiind, se consideră că „în acest mod au fost eludate
procedurile constituţionale privind convocarea referendumului, deturnându-se în
mod inadmisibil obiectul consultării populare prin stabilirea unui obiect cu
privire la care Parlamentul nu s-a pronunţat. Chiar dacă „pronunţarea
Parlamentului are numai un rol consultativ", fiind o condiţie
constituţională formală pentru convocarea referendumului, care „permite - în
cadrul raporturilor dintre instituţiile statului - să se exprime un punct de
vedere al organului reprezentativ suprem cu privire la acţiunile executive ale
Preşedintelui", „convocarea unui referendum având un obiect cu privire la
care Parlamentul nu a fost consultat este un act neconstituţional, care
afectează procedurile de organizare a referendumului referitoare la stabilirea
obiectului său ce se va reflecta în întrebarea ce se pune pe buletinele de
vot".
Contrar prevederilor art. 15 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 3/2000 care prevede că data referendumului se stabileşte prin decret
al Preşedintelui României, art. 3 din Decretul nr. 909/2007 „nu stabileşte o
dată, ci un termen". Se consideră că „necesitatea stabilirii unei date şi
nu a unui termen derivă din aceea că data scrutinului devine în economia
procedurilor electorale «data de referinţă» în raport de care se calculează
datele desfăşurării tuturor actelor care compun aceste proceduri". „Nu
numai că substituirea unei date cu un termen este nelegală, dar aceasta
afectează întreaga desfăşurare a scrutinului, făcând practic imposibilă normala
sa derulare."
CURTEA,
luând în dezbatere contestaţia formulată de Partidul
România Mare, referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului
naţional privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor
Parlamentului României, astfel cum a fost convocat de Preşedintele României
prin Decretul nr. 909 din 23 octombrie 2007, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze
contestaţia cu care a fost sesizată de către Partidul România Mare la data de
25 octombrie 2007 referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului
naţional privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor
Parlamentului României.
Potrivit art. 146 lit. i) din Constituţie, Curtea are
atribuţia de a veghea la respectarea procedurii pentru organizarea şi
desfăşurarea referendumului şi de a confirma rezultatele acestuia. In înţelesul
prevederii constituţionale menţionate, soluţionarea contestaţiilor care îi sunt
adresate cu privire la respectarea procedurii pentru organizarea şi
desfăşurarea referendumului naţional, inclusiv cele referitoare la legile şi
ordonanţele prin care se stabilesc norme cu caracter procedural de organizare
şi desfăşurare a acestuia, aparţine sferei sale de competenţă, în măsura în
care soluţionarea contestaţiilor nu intră în atribuţiile birourilor electorale
sau ale instanţelor judecătoreşti.
In esenţă, autorul contestaţiei susţine că Decretul
Preşedintelui României nr. 909 din 23 octombrie 2007 pentru organizarea unui
referendum naţional privind introducerea votului
uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din
24 octombrie 2007, este neconstituţional, întrucât obiectul referendumului
diferă de cel cu privire la care Parlamentul a fost consultat, precum şi pentru
că „nu stabileşte o dată, ci un termen" la care referendumul va avea loc.
Decretul nr. 909/2007 prevede:
- Art. 1: „Poporul român
este chemat să îşi exprime voinţa cu privire la introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului
României, începând cu primele alegeri parlamentare ce vor fi organizate.
-Art. 2: „Pentru realizarea
celor prevăzute la art. 1, cetăţenii sunt chemaţi să se pronunţe prin «DA» sau
«NU» la următoarea întrebare: «Sunteţi de acord ca, începând cu primele alegeri
care vor fi organizate pentru Parlamentul României, toţi deputaţii şi senatorii
să fie aleşi în circumscripţii uninominale, pe baza unui scrutin majoritar în
două tururi?"
- Art. 3: „Data
referendumului va fi data desfăşurării alegerilor pentru Parlamentul European,
ce vor fi organizate în anul 2007."
Prevederile constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt următoarele:
- Art. 90: „Preşedintele
României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime,
prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.";
- Art. 146 lit. i): „Curtea
Constituţională are următoarele atribuţii: [...] i) veghează la respectarea
procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă
rezultatele acestuia;".
Art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 15 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările ulterioare, prevăd:
- Art. 11 alin. (1) şi (2): „(1) Preşedintele
României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să îşi exprime
voinţa prin referendum cu privire la probleme de interes naţional.
(2) Problemele care se supun referendumului şi data
desfăşurării acestuia se stabilesc de Preşedintele României, prin
decret.";
- Art. 15 alin. (1) lit. c):„(1)
Obiectul şi data referendumului naţional se stabilesc după cum urmează: [...]
c) prin decret al Preşedintelui României, în cazul referendumului cu privire la
probleme de interes naţional."
Examinând argumentele invocate în susţinerea
contestaţiei, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru cele ce se
vor arăta în continuare:
Pe baza atribuţiilor ce-i sunt conferite prin
Constituţie, prin Legea nr. 47/1992 şi Legea nr. 3/2000, Curtea Constituţională,
în afară de confirmarea rezultatelor referendumului, este chemată să vegheze şi
la organizarea şi desfăşurarea acestuia, soluţionând acele contestaţii ce au
temei constituţional şi legal.
In ceea ce priveşte procedura de organizare a
referendumului, aceasta este reglementată prin Legea nr. 3/2000, unicul act
normativ, cu caracter general, aplicabil tuturor tipurilor de referendum
naţional.
Art. 90 din Constituţie stabileşte competenţa exclusivă
a Preşedintelui României în materia referendumului cu privire la probleme de
interes naţional, chiar dacă consultarea Parlamentului este obligatorie, în
sensul că ea trebuie realizată, dar Preşedintele are libertatea deciziei. Numai
Preşedintele României are dreptul de a decide care sunt problemele de
interes naţional şi, în cadrul acestora, de a
stabili, prin decret, problema ce constituie
obiectul referendumului şi data desfăşurării acestuia, aşa cum prevăd
dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 3/2000
privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.
Curtea constată că prin scrisoarea adresată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, în care Preşedintele
României îşi exprima intenţia de a iniţia un referendum naţional consultativ cu
privire la „introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor
Parlamentului, începând cu următoarele alegeri", a fost declanşată
procedura de consultare a Parlamentului cerută de art. 90 din Constituţie şi
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 3/2000.
Acest demers al Preşedintelui s-a concretizat în
Hotărârea Parlamentului nr. 42/2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 374 din 1 iunie 2007.
In temeiul prerogativelor sale constituţionale şi având
în vedere hotărârea Parlamentului, Preşedintele României a emis Decretul nr.
909/2007 pentru organizarea unui referendum naţional privind introducerea
votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României. Chiar dacă
unele formulări din Hotărârea Parlamentului au fost redate, în Decretul nr.
909/2007, într-o formă explicită sub aspect tehnic - „scrutin majoritar în două
tururi" -, iar redactarea lor a fost pusă de acord cu normele de tehnică
legislativă, această operaţiune, în ansamblul său, nu se îndepărtează de la
ideea centrală - „votul uninominal" - şi nu se poate constitui într-un
impediment în calea desfăşurării referendumului. Nu se poate reţine că este
vorba de un „alt referendum" şi că, în acest caz, ar fi necesară
consultarea din nou a Parlamentului.
De altfel, în cererea adresată Parlamentului,
Preşedintele se referă la un referendum prin care se solicită poporului „să-şi
exprime, prin referendum, voinţa suverană cu privire la introducerea votului
uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului, începând cu următoarele
alegeri", iar prin articolul unic al Hotărârii Parlamentului nr. 42 din 30
mai 2007 se arată că „Parlamentul avizează favorabil iniţierea de către
Preşedintele României a unui referendum naţional consultativ cu privire la
introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului,
începând cu următoarele alegeri." Intre aceste formulări şi precizarea din
art. 2 al Decretului nr. 909/2007 potrivit căruia „toţi deputaţii şi senatorii
să fie aleşi în circumscripţii uninominale" nu există deosebire de conţinut,
iar includerea în întrebarea adresată corpului electoral a precizării „pe baza
unui scrutin majoritar în două tururi" constituie una dintre modalităţile
de desfăşurare a scrutinului uninominal.
Preşedintele putea opta şi pentru un scrutin majoritar cu un singur tur, dar
acesta nu este aplicabil decât în sisteme bipartidiste.
O altă problemă ridicată prin contestaţie se referă la
data la care se va desfăşura referendumul, care nu este menţionată în decret
prin „ziua, luna, anul", ca dată de referinţă la care se raportează
celelalte evenimente din cadrul procedurii referendumului, ci este determinată
în funcţie de data la care va avea loc un alt eveniment electoral - „data
desfăşurării alegerilor pentru Parlamentul European, ce vor fi organizate în
anul 2007" -şi care a fost stabilită anterior. Curtea observă că, un
asemenea procedeu, a mai fost utilizat în legislaţia noastră. Astfel, potrivit
art. 30 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României,
„Alegerile din anul 2004 pentru Preşedintele României vor avea loc o dată cu
cele pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului".
Curtea observă, totodată, că legea fundamentală nu
cuprinde nicio dispoziţie cu privire la obligaţia stabilirii de către
Preşedintele României a datei referendumului, problema, de ordin tehnic, fiind
reglementată prin lege. Fără îndoială, Preşedintele României, ca oricare altă
autoritate publică, are datoria constituţională de a respecta legea. Având însă
în vedere că formularea din decretul analizat permite stabilirea cu certitudine
a datei referendumului, care va fi aceeaşi cu data desfăşurării alegerilor
pentru Parlamentul European - stabilită anterior pentru 25 noiembrie 2007 -,
Curtea Constituţională nu poate primi susţinerea din contestaţie, în sensul că
s-ar fi încălcat prevederile art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 3/2000 şi,
prin aceasta, Constituţia României.
De altfel, Curtea
Constituţională, prin Decizia nr. 147 din 21 februarie 2007 (publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007), a stabilit că „referendumul se poate
desfăşura oricând în cursul anului, dacă Parlamentul a fost consultat sau a
aprobat propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. Aşadar,
potrivit Constituţiei, nu există nicio altă condiţie care să interzică
organizarea şi desfăşurarea referendumului simultan cu alegerile prezidenţiale,
parlamentare, locale sau alegerile pentru Parlamentul European ori într-un
anumit interval de timp, anterior sau posterior alegerilor menţionate".
Faţa de
considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 146 lit. i) din
Constituţie, ale art. 11 alin. (1) lit. B.c)şi ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
HOTĂRĂŞTE:
Respinge contestaţia referitoare la organizarea şi desfăşurarea
referendumului naţional privind introducerea votului uninominal pentru alegerea
membrilor Parlamentului României, formulată de Partidul România Mare.
Hotărârea este definitivă şi se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 7 noiembrie 2007 şi la
aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia
Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan,
Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu