HOTARARE Nr.
400 din 9 aprilie 2008
privind recunoasterea
Statutului Bisericii Evanghelice-Lutherane din Romania
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 296 din 16 aprilie 2008
In temeiul art. 29 alin. (3) şi al art. 108 din
Constituţia României, republicată, precum şi al art. 49 alin. (2) şi (3) din
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al
cultelor,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se recunoaşte Statutul Bisericii
Evanghelice-Lutherane din România, prevăzut în anexa care face parte integrantă
din prezenta hotărâre.
Art. 2. - Pe data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri se abrogă Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale nr. 588/1949
pentru aprobarea Statutului Bisericii Evanghelice Luterane Sinodo-Presbiteriale
din Republica Populară Română, nepublicat.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul culturii şi cultelor,
Adrian Iorgulescu
ANEXĂ
STATUTUL
Bisericii Evanghelice-Lutherane din România
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Denumirea bisericii este Biserica
Evanghelica-Lutherana din România.
(2) Biserica Evanghelica-Lutherana din România este
comunitatea organizată cu scopul practicării religiei de către credincioşii
evanghelici, parte a Bisericii lui Isus Cristos.
Art. 2. - (1) Invăţăturile şi slujirea Bisericii
Evanghelice-Lutherane din România se bazează pe Sfânta Scriptură, în spiritul
simbolurilor curentului lutheran al Reformei.
(2) Documentele de credinţă ale Bisericii
Evanghelice-Lutherane din România sunt Confesiunea Augustană Invariata şi
Catehismul Mic al lui Martin Luther.
(3) Simbolurile ecumenice ale credinţei ce aparţin
Bisericii Evanghelice-Lutherane din România sunt: Crezul Apostolic,
Niceo-Constantinopolitan şi cel Athanasian.
Art. 3. - (1) Pe baza identităţii confesionale,
Biserica Evanghelica-Lutherana din România funcţionează în comunitate de amvon
şi sacramente cu Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană, respectiv
Biserica Evanghelică Săsească din Transilvania, cu Biserica
Evanghelica-Lutherana din Ungaria şi cu toate bisericile evanghelice-lutherane
din alte ţări.
(2) Biserica Evanghelica-Lutherana din România
funcţionează în comunitate de amvon şi sacramente cu Biserica Reformată din
România, această legătură fiind bazată pe tradiţiile istorice seculare, precum
şi cu bisericile care acceptă Concordatul de la Leuenberg.
(3) Biserica Evanghelica-Lutherana din România
întreţine legături frăţeşti cu celelalte biserici creştine şi are contacte
ecumenice cu bisericile din România şi din străinătate, mai ales cu acele biserici care aparţin Consiliului
Mondial al Bisericilor şi Conferinţei Bisericilor Europene.
Art. 4. - (1) Biserica Evanghelica-Lutherana din
România consideră ca misiune a sa, primită de la Isus Cristos, propovăduirea
corectă şi din convingere a Evangheliei către fiecare suflet, împărtăşirea
sacramentelor după învăţăturile date de către Mântuitor şi practicarea faptelor
dragostei, ca rod al credinţei.
(2) Biserica Evanghelica-Lutherana din România
organizează, în spiritul evanghelic-lutheran, serviciile divine, munca
misionară, diaconală şi educarea enoriaşilor săi. Pregătirea personalului său
bisericesc se face cu respectarea libertăţii de gândire şi de conştiinţă.
(3) Biserica Evanghelica-Lutherana din România
respectă Constituţia şi legile României.
(4) Biserica Evanghelica-Lutherana din România este
independentă şi suverană în privinţa organizării interne, a legilor şi
regulamentelor proprii, precum şi a conducerii şi a organizării disciplinei
sale interne.
CAPITOLUL II
Membrii şi organizarea bisericii
Art. 5. - Sunt membri ai Bisericii
Evanghelice-Lutherane din România acele persoane de etnie maghiară, slovacă,
germană, română şi de altă naţionalitate care:
a) au primit taina botezului;
b) îşi manifestă personal apartenenţa la Biserica
Evanghelica-Lutherana din România prin intermediul confirmării sau prin
declaraţia de adeziune;
c) acceptă, mărturisesc şi respectă învăţăturile
Bisericii Evanghelice-Lutherane din România.
Art. 6. -Apartenenţa la Biserica Evanghelică-Lutherană
din România încetează prin deces, prin părăsirea bisericii sau prin excludere
disciplinară.
Art. 7. - (1) Apartenenţa la Biserica Evanghelică-Lutherană
din România se materializează prin apartenenţa la o parohie.
(2) Este membră a unei parohii din cadrul Bisericii
Evanghelice-Lutherane din România acea persoană care locuieşte pe teritoriul
acelei parohiei şi participă în mod activ, spiritual şi material, la susţinerea
vieţii şi activităţii comunităţii bisericeşti.
(3) Membrii comunităţii bisericeşti îşi exercită
dreptul de vot doar într-o singură parohie, respectiv pe teritoriul acelei
parohii sau al diasporei unde îşi au domiciliul stabil.
Art. 8. - (1) Membrii Bisericii se organizează în
parohii. Parohiile alcătuiesc protopopiile, iar protopopiile alcătuiesc eparhia.
(2) Organizarea credincioşilor în parohii sau filii,
împărţirea circumscripţiilor de diaspora între parohii, respectiv repartizarea
parohiilor în protopopiate sunt stabilite de prezbiteriul eparhial.
(3) Parohiile, protopopiatele şi eparhia, respectiv
instituţiile legal înfiinţate de acestea sunt persoane juridice, conform
dispoziţiilor legale în vigoare.
Art. 9. - (1) In comunităţile bisericeşti din cadrul
Bisericii Evanghelice-Lutherane din România limba de oficiere a slujbei este
limba maghiară, slovacă, germană, respectiv română, în funcţie de limba maternă
şi de tradiţiile membrilor parohiei.
(2) Decizia privind limba în care se oficiază slujba
unei comunităţi bisericeşti, respectiv într-o parohie, filie sau diaspora,
aparţine adunării generale parohiale, iar la cererea comunităţii de diaspora şi
pe baza referinţei prezidiului protopopial aparţine prezbiteriului eparhial.
CAPITOLUL III
Autoguvernarea bisericii
Art. 10. - Biserica Evanghelică-Lutherană din România
este o organizaţie autonomă care gestionează toate problemele proprii şi îşi
alcătuieşte Canonul, legile şi regulamentele interne specifice.
Art. 11. - (1) In cadrul Bisericii
Evanghelice-Lutherane din România guvernarea bisericii se realizează pe baza
principiului sinodo-prezbiterial, conform căruia, în condiţiile formulate în
Canon, fiecare membru al comunităţii bisericeşti are dreptul de a participa la
conducerea bisericii în mod direct sau prin reprezentanţii săi legali.
(2) Organizarea şi funcţionarea Bisericii
Evanghelice-Lutherane din România respectă principiul parităţii, respectiv
influenţa egală a elementului clerical şi laic.
Art. 12. - (1) Sinodul este organul decizional suprem,
cu rol de reprezentare şi administrare, legislativ şi electoral.
(2) Adunarea generală este organul electoral suprem al
parohiei şi al protopopiatului, cu rol de reprezentare şi administrare.
Art. 13. - Prezbiteriul este organul de guvernare şi
executiv al Bisericii Evanghelice-Lutherane din România, la toate nivelele.
Art. 14. - (1) Biserica Evanghelică-Lutherană din
România are la toate nivelele prezidii alese, formate din funcţionari clerici
şi laici.
(2) La nivelul parohiilor, acestea se compun din preot
şi curatorul parohial, la nivelul protopopiatelor, din protopop şi curatorul
protopopial, la nivelul eparhiei, din episcop şi curatorul eparhial, precum şi
din suplinitorii legali ai acestora.
(3) Copreşedinţii sunt membrii prezidiului cu drepturi
egale, care reprezintă comunitatea ce i-a ales şi organele legale ale acesteia
în faţa autorităţilor, ei fiind competenţi de a le convoca, de a le prezida pe
bază de înţelegere, de a semna împreună, în numele acestora, documente oficiale
şi de a administra toate problemele bisericii, pe bază consensuală.
Art. 15. - Oficiile de administrare ale Bisericii
Evanghelice-Lutherane din România sunt:
a) la nivel parohial: Oficiul parohial;
b) la nivel protopopial: Oficiul protopopial;
c) la nivel eparhial: Oficiul episcopal.
Art. 16. - (1) Parohiile, protopopiatele şi eparhiile
au dreptul de a înfiinţa şi susţine instituţii caritative, de misiune internă
şi externă, sau alte instituţii cu scop religios, instituţii de învăţământ
public şi de formare a personalului propriu, case de pensii, edituri de carte
şi reviste, ateliere media, respectiv unităţi economice.
(2) Funcţionarea instituţiilor şi organizaţiilor
enumerate este reglementată prin lege separată, adoptată de Sinod, conform
legislaţiei din România, şi, ca atare, aparţine de organizarea bisericii şi se
află sub conducerea, guvernarea şi supravegherea autorităţilor bisericeşti.
Art. 17. -In interesul serviciului bisericesc şi al
conducerii, Biserica Evanghelică-Lutherană din România organizează comisii
consultative.
Art. 18. - (1) La nivelul parohiilor, judecata şi
disciplina bisericească revin Comisiei de disciplină parohială care este
formată din membri aleşi din cadrul prezbiterilor.
(2) La nivelul protopopiatelor, judecata şi disciplina bisericească
aparţin Comisiei de disciplină protopopială, la nivelul eparhiei acestea sunt
competenţe ale Comisiei de disciplină generală eparhială, iar la cel mai înalt
nivel, ale Comisiei de disciplină extraordinară.
Art. 19. - (1) La fiecare adunare generală, adunare
prezbiterială şi la fiecare adunare regulamentară a comisiilor este obligatorie
încheierea unui proces-verbal care va trebui să cuprindă, obligatoriu, lista
celor prezenţi cu drept de vot, prezidiul, secretarii, cei care semnează pentru
conformitate, respectiv propunerile şi hotărârile luate.
(2) Câte un exemplar al procesului-verbal va fi trimis
autorităţilor bisericeşti superioare.
Art. 20. - (1) La adunările bisericeşti, voinţa legal
manifestată a majorităţii celor cu drept de vot este decisivă.
(2) Au drept de vot şi pot fi aleşi doar acei membri
majori (care au împlinit vârsta de 18 ani) ai bisericii care contribuie
material la susţinerea bisericii în mod sistematic.
(3) La adunările bisericii votul este, de regulă,
deschis.
(4) In probleme materiale sau principiale importante,
prezidiul poate dispune votul nominal.
(5) In probleme legate de alegeri şi probleme
personale, la cererea celor interesaţi sau pe baza deciziei prezidiului, se
poate dispune votul secret, cu aprobarea adunării generale.
Art. 21. - (1) Adunarea generală sau Sinodul poate lua
hotărâri valabile doar în problemele care se află pe ordinea de zi.
(2) Hotărârea Adunării generale, respectiv a Sinodului
poate fi modificată doar de o nouă adunare generală sau de un nou sinod.
(3) Hotărârile privind alegerile pot fi desfiinţate de
organele competente doar pe cale disciplinară.
Art. 22. - (1) Hotărârile Adunării generale, respectiv
ale Sinodului intră în vigoare prin pronunţare în cadrul adunării.
(2) Hotărârile şi dispoziţiile administrative ale
altor autorităţi bisericeşti intră în vigoare prin comunicarea hotărârii sau a
dispoziţiei (pronunţare, respectiv înmânare).
(3) Rezultatul votului intră în vigoare doar după
împlinirea termenului de apel de 15 zile de la pronunţarea rezultatului
votului, iar în caz de apel se va aştepta decizia autorităţii competente
pentru investigarea validităţii votului.
CAPITOLUL IV
Serviciul preoţesc
Art. 23. - (1) Isus Cristos a orânduit un serviciu
special pentru propovăduirea Evangheliei şi împărtăşirea sacramentelor. Conform
ordinii bisericeşti, acest serviciu este efectuat de preotul regulamentar
hirotonit în acest sens.
(2) Hirotonirea este dreptul şi sarcina exclusivă a
episcopului.
(3) Poate fi hirotonit doar acel membru cu moralitate
ireproşabilă al bisericii care dispune de pregătire teologică corespunzătoare,
după cel puţin un an de serviciu practic în cadrul candidaturii la preoţie şi
după susţinerea examenului bisericesc. Comisia teologică analizează şi
aptitudinea candidatului pentru serviciul preoţesc şi face propuneri
episcopului cu privire la hirotonirea candidatului.
(4) Candidatul dobândeşte statutul şi diploma de preot
cu ocazia hirotonirii.
(5) Caracterul de vocaţie al serviciului preoţilor şi
dreptul împărtăşirii sacramentelor sunt identice, indiferent de locul angajării
preoţeşti şi de competenţa de guvernare a bisericii.
(6) Dreptul şi sarcina specifică a preotului aflat în
slujba bisericii este îndeplinirea atribuţiilor bisericeşti: propovaduirea
publică a învăţăturii lui Dumnezeu, împărtăşirea sacramentelor, dezlegarea de
păcate, binecuvântarea căsniciilor bisericeşti, oficierea înmormântărilor
bisericeşti şi pastoraţia credincioşilor.
Art. 24. - In caz de nevoie, episcopul poate hirotoni
în funcţia de levit, pe bază de examen, un membru al bisericii cu pregătire
teologică parţială, apt pentru aceasta şi cu moralitate ireproşabilă, şi îl
poate numi pentru serviciu preoţesc în calitate de capelan.
Art. 25. - In interesul edificării comunităţii
bisericeşti, episcopul poate împuternici studenţi la teologie, iar la cererea
parohului, laici din rândul membrilor devotaţi şi competenţi ai comunităţii,
pentru serviciul divin auxiliar (propovaduirea Cuvântului şi împărtăşirea
sacramentelor).
Art. 26. - Episcopul exercită drept de supraveghere
asupra învăţăturilor, asupra efectuării serviciului divin şi asupra
comportamentului etic al preotului, respectiv teologului, levitului sau
laicului împuternicit pentru oficierea serviciului divin auxiliar.
Art. 27. - (1) Preotul, preotul suplinitor, capelanul,
levitul şi candidatul la preoţie sunt de obicei salariaţi ai bisericii.
(2) Aceştia au dreptul la locuinţă de serviciu, ale
cărei cheltuieli de întreţinere vor fi suportate de către biserică, pe baza
hotărârii prezbiteriale.
Art. 28. - Preoţii îşi păstrează calitatea de preot şi
după pensionare. La cerere, cu acordul preotului competent, pot oficia orice
serviciu preoţesc sau divin.
Art. 29. - Preotul care a renunţat la serviciul
bisericesc sau care este caterisit ca urmare a unei proceduri disciplinare îşi
pierde statutul de preot, nu poate oficia serviciul preoţesc, nu poate purta
ţinuta liturgică şi nu poate folosi titlul de preot.
Art. 30. -In cazul în care titularul diplomei de preot
nu a fost angajat al bisericii timp de 5 ani fără întrerupere este necesară
expertiza Consiliului teologic şi aprobarea episcopului pentru reluarea
funcţiei de preot.
CAPITOLUL V
Personalul parohiei
Art. 31. - (1) Pot îndeplini funcţii bisericeşti doar
acei membri majori ai bisericii, de moralitate ireproşabilă, care corespund
condiţiilor cerute de funcţie, participă regulat la viaţa bisericii de cel
puţin 3 ani şi contribuie material la susţinerea bisericii.
(2) Alegerea în funcţii bisericeşti este valabilă pe o
perioadă de 6 ani, cu excepţia cazurilor în care Canonul prevede altfel.
(3) Realegerea este permisă.
(4) Funcţionarul care lipseşte nemotivat de la 3
adunări consecutive convocate regulat îşi pierde funcţia dobândită în urma
alegerilor.
Art. 32. - (1) Biserica poate angaja în serviciul ei
personal plătit, de preferinţă din rândul membrilor comunităţii.
(2) Pot fi angajate doar persoane majore, de moralitate
ireproşabilă, care corespund condiţiilor cerute de serviciu.
(3) Biserica pretinde angajaţilor săi să participe
activ la viaţa comunităţii parohiale în care îşi efectuează serviciul sau pe al
cărei teritoriu îsi au domiciliul stabil, după puterile si capacităţile lor.
Art. 33. - Funcţionarii şi angajaţii trebuie informaţi
într-un mod care poate fi dovedit asupra drepturilor şi obligaţiilor lor cu
ocazia instalării în funcţie.
Art. 34. - Fiecare funcţionar
şi angajat al bisericii este răspunzător pentru pagubele cauzate în mod
intenţionat sau din neglijenţă bisericii.
CAPITOLUL VI
Parohia
Art. 35. - (1) Parohia este comunitatea religioasă
organizată legal pentru practicarea în comun a religiei de către credincioşii
evanghelici-lutherani care locuiesc pe un teritoriu determinat.
(2) Parohia evanghelică-lutherană poate să îşi asume
îngrijirea spirituală a tuturor creştinilor care solicită acest lucru.
Art. 36. - (1) Orice persoană botezată după ritul
evanghelic-lutheran, respectiv care şi-a manifestat intenţia de aderare şi care
nu s-a mutat din localitate sau nu şi-a manifestat intenţia de părăsire a
cultului este considerată membră a parohiei bisericeşti.
(2) Sunt consideraţi membri cu drept de vot ai parohiei
doar acei membrii botezaţi şi confirmaţi ai bisericii care contribuie material
la susţinerea parohiei în mod regulat.
Art. 37. - (1) Drepturile membrilor parohiilor sunt: pot
participa la serviciile divine, pot folosi mijloacele harului, pot face uz de serviciile oficiale ale preotului şi ale
funcţionarilor bisericii, se pot folosi de instituţiile bisericeşti, pot
exercita în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare dreptul de a alege
şi de a fi ales, după confirmare pot deveni naşi, în caz de prejudicii
religioase pot cere protecţia autorităţilor bisericeşti competente.
(2) Obligaţiile membrilor parohiilor sunt: să ducă o
viaţă religioasă şi morală adecvată, să participe la serviciile divine, să se
folosească de mijloacele harului, să se îngrijească de botezul şi educarea
religioasă a copiilor, să promoveze interesele bisericii, să respecte normele,
regulamentele şi dispoziţiile legale emise de autorităţile bisericeşti.
Art. 38. - Oficiul administrativ al parohiei este
oficiul parohial.
Art. 39. -Conducătorul responsabil al oficiului
parohial este preotul paroh, respectiv suplinitorul legal al acestuia.
CAPITOLUL VII
Protopopiatul
Art. 40. - Pentru o mai bună organizare şi supraveghere
a activităţii misionare şi administrative, unirea mai multor comunităţi
bisericeşti într-o autoritate superioară în vederea conducerii, administrării
şi menţinerii ordinii bisericeşti formează protopopiatul.
Art. 41. - Organul suprem de reprezentare, administrare
şi electoral al protopopiatului este adunarea generală protopopială.
Art. 42. - Membrii cu drept de vot ai adunării generale
protopopiale sunt:
a) prezidiul protopopiatului: protopopul şi curatorul
protopopial, iar în cazul imposibilităţii exercitării atribuţiilor legale şi
statutare, suplinitorii legali ai acestora;
b) preoţii aleşi aparţinând protopopiatului şi
curatorii parohiilor, iar în cazul imposibilităţii exercitării atribuţiilor legale
şi statutare, suplinitorii legali ai acestora;
c) reprezentanţii parohiilor, pe bază de alegeri;
fiecare parohie trimite de două ori atâţia reprezentanţi câte posturi de preot
paroh susţine.
Art. 43. - (1) Organul executiv şi de guvernare al
protopopiatului este prezbiteriul protopopiatului.
(2) Membrii prezbiteriului protopopial sunt: toţi
demnitarii protopopiatului, cu excepţia celor 2 cenzori şi a membrilor
comisiilor de disciplină.
Art. 44. - (1) Prezidiul prezbiteriului protopopial
sunt: protopopul şi curatorul protopopial, iar în cazul imposibilităţii
exercitării atribuţiilor legale şi statutare,
suplinitorii legali ai acestora.
(2) Prezbiteriul protopopial este convocat de
prezidiul protopopiatului prin invitaţie care trebuie să conţină locul, data şi
ordinea de zi exactă a adunării.
(3) Şedinţele prezbiteriului protopopial se ţin în
general o dată pe an, dar în caz de nevoie pot fi convocate oricând.
Art. 45. - (1) Reprezentantul şi conducătorul
ecleziastic suprem al protopopiatului este protopopul.
(2) Protopopul este ales cu majoritate simplă (jumătate
+ unu) de către adunările generale ale parohiilor, din rândul preoţilor
protopopiatului aleşi şi aflaţi de cel puţin 10 ani în serviciul bisericii.
Art. 46. - (1) Curatorul protopopial este
reprezentantul, conducătorul laic suprem al protopopiatului.
(2) Curatorul protopopial este ales cu majoritate simplă (jumătate + unu) de adunările generale ale
parohiilor din rândul funcţionarilor laici ai parohiilor.
CAPITOLUL VIII
Eparhia
Art. 47. - Eparhia este alcătuită din unirea parohiilor
organizate în protopopiate spre alcătuirea autorităţii supreme de conducere şi
administrare a bisericii.
Art. 48. - Sinodul este organul reprezentativ şi
administrativ, legislativ şi electoral, respectiv de luare a deciziilor
teologice supreme.
Art. 49. - Sinodul este convocat de prezidiul eparhial,
care trimite fiecărui membru o invitaţie în scris cu
cel puţin 3 luni înainte, specificând locul, data şi odinea de zi exactă.
Art. 50. - (1) Sinodul se întruneşte de regulă din 3 în
3 ani, în caz de nevoie poate fi convocat oricând, în caz excepţional se
trimite invitaţie în scris cu o lună înainte, specificând locul, data şi
ordinea de zi exactă.
(2) La cererea în scris a unei treimi din membrii
sinodului, prezidiul este obligat să convoace Sinodul în termen de 3 luni.
Art. 51. - (1) Sinodul este legal întrunit:
a) dacă a fost convocat conform
regulamentului;
b) dacă este prezentă majoritatea simplă a membrilor
cu drept de vot şi fiecare protopopiat este reprezentat.
(2) Componenţa şi funcţionarea Sinodului sunt stipulate
într-un regulament separat.
Art. 52. - Prezbiteriul
eparhial este organul suprem de guvernare şi executiv al eparhiei.
Art. 53. - (1) Prezidiul prezbiteriului eparhial este
compus din episcop şi curatorul eparhial, iar în cazul imposibilităţii
exercitării atribuţiilor legale şi statutare, din suplinitorii
legali ai acestora.
(2) Prezbiteriul eparhial este convocat de prezidiu cu
cel puţin 30 de zile înainte, prin invitaţie, care va indica data, locul şi
ordinea de zi a şedinţei.
(3) Prezbiteriul eparhial se întruneşte anual şi ori de
câte ori problemele o impun.
Art. 54. - Prezbiteriul eparhial este legal întrunit:
a) dacă a fost convocat regulamentar;
b) dacă este prezentă majoritatea simplă a membrilor
săi.
Art. 55. - Prezidiul este organul
reprezentativ şi administrativ al eparhiei.
Art. 56. - Membrii prezidiului sunt episcopul şi
curatorul eparhial.
Art. 57. - Episcopul este păstorul credincioşilor şi al
preoţilor eparhiei, reprezentantul ecleziastic al eparhiei cu demnitate supremă
în relaţiile cu autorităţile, alte confesiuni, instituţii şi organizaţii
interne şi străine, ecleziastice şi laice, respectiv conducătorul suprem al
administraţiei bisericeşti şi al Oficiului episcopal.
Art. 58. - Curatorul eparhial este reprezentantul şi
conducătorul laic cu demnitate supremă al Bisericii Evanghelice-Lutherane din
România în relaţiile cu autorităţile, instituţiile şi organizaţiile interne şi
străine, ecleziastice şi laice.
Art. 59. - (1) Consiliul de conducere al eparhiei este
consiliul consultativ al episcopului şi ia măsuri în toate problemele care nu
ţin de competenţa exclusivă a prezbiteriului eparhial şi a Sinodului, respectiv
pentru care primeşte împuternicire de la prezbiteriul eparhial, iar urgenţa
acestor probleme nu permite ca biserica să aştepte dispoziţiile prezbiteriului
competent.
(2) Consiliul de conducere ia decizii privind
distribuirea ajutoarelor.
CAPITOLUL IX
Disciplina bisericească
Art. 60. - Competenţa Bisericii.
Comisiile disciplinare bisericeşti sunt competente să
judece:
a) delictele de disciplină bisericească;
b) plângerile privind valabilitatea alegerilor;
c) plângerile şi problemele controversate privind
administrarea şi patrimoniul bisericii;
d) cazurile de încălcare a credinţei în biserică şi a
altor obligaţii.
Art. 61. - (1) Biserica îşi exercită competenţa
disciplinară prin comisiile de disciplină ale Bisericii.
(2) Comisiile de disciplină ale Bisericii sunt:
a) Comisia de disciplină parohială;
b) Comisia de disciplină protopopială;
c) Comisia de disciplină generală;
d) Comisia de disciplină extraordinară - are competenţa
de a aplica procedura disciplinară în cazul membrilor Prezidiului Bisericii şi
ai Comisiei de disciplină generale.
(3) Disciplinarea şi procedura disciplinară
bisericească sunt reglementate prin regulament separat.
CAPITOLUL X
Dispoziţii finale
Art. 62. - Biserica Evanghelică-Lutherană din România
este identică cu Biserica Evanghelică Sinodo-Prezbiterială de Confesiune
Augustană din România, fiind succesoarea legală a acesteia.
Art. 63. - (1) Bunurile mobile şi imobile ale
protopopiatelor, parohiilor şi ale instituţiilor Bisericii
Evanghelice-Lutherane din România intră în proprietatea eparhiei în cazul
desfiinţării instituţiilor mai sus amintite, iar prezbiteriul eparhial dispune
cu privire la acestea.
(2) In situaţia desfiinţării Bisericii
Evanghelice-Lutherane din România, succesoarea legală a acesteia este Federaţia
Mondială Lutherană, World Lutheran Federation, iar bunurile mobile şi imobile
ale bisericii trec în proprietatea federaţiei.
Art. 64. - In conformitate cu prezentul statut, Biserica Evanghelică-Lutherană se autoguvernează independent prin
legile şi regulamentele adoptate de Sinod, precum şi prin regulile adoptate de
alte organe cu drept de autoguvernare ale Bisericii.
Art. 65. - Prezentul statut poate fi modificat printr-o
decizie a Sinodului Bisericii Evanghelice-Lutherane din România.