Hotărârea Nr.4 din 18.02.2014

privind aprobarea opiniei referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme uniforme şi a unei proceduri uniforme de rezoluţie a instituţiilor de credit şi a anumitor întreprinderi de investiţii în cadrul unui mecanism unic de rezoluţie şi al unui fond unic de rezoluţie bancară şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului COM (2013) 520
ACT EMIS DE: Camera Deputatilor
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 124 din 19 februarie 2014

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 40 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 11/2011 privind procedura de lucru şi mecanismul decizional pentru exercitarea controlului parlamentar asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene, în temeiul prevederilor Tratatului de la Lisabona privind rolul parlamentelor naţionale,Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.ARTICOL UNICLuând în considerare Proiectul de opinie nr. 4c-19/60 adoptat de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 12 februarie 2014, 1. Camera Deputaţilor aminteşte că perioada anterioară declanşării crizei s-a caracterizat prin nivele foarte mari ale datoriei private determinate de integrarea pieţelor financiare, fapt care a permis împrumuturi masive, investiţii şi consum pe datorie, în timp ce construcţia instituţională minimalistă a guvernanţei economice în UE nu a oferit instrumentele necesare pentru a descuraja dezechilibre majore, iar acele dezechilibre au condus la criza datoriilor suverane şi criza băncilor. 2. Camera Deputaţilor ia act de avizul Serviciului juridic al Consiliului, potrivit căruia temeiul juridic al mecanismului unic de rezoluţie, respectiv art. 114 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, nu permite afectarea suveranităţii fiscale a statelor membre, în măsura în care nu poate impune decizii care să oblige la mobilizarea de fonduri publice, ceea ce implică imposibilitatea introducerii unor prevederi asupra sprijinului fiscal în regulamentul mecanismului unic de rezoluţie. 3. Camera Deputaţilor reaminteşte concluziile Consiliului European potrivit cărora mecanismul unic de rezoluţie trebuie să fie creat în interiorul cadrului juridic şi instituţional al UE, cu precizarea că, deşi o revizuire a tratatelor UE ar fi fost utilă pentru o fundamentare juridică inatacabilă a acţiunii Uniunii Europene, motivul folosirii cadrului juridic al actualelor tratate este protejarea ordinii democratice şi instituţionale a UE, care ar putea fi din nou pusă în pericol prin destabilizare financiară. 4. Camera Deputaţilor recunoaşte că progresul accelerat către o uniune bancară este indispensabil pentru a asigura stabilitatea financiară şi creşterea economică în zona euro şi în întreaga piaţă internă. 5. Camera Deputaţilor salută viziunea unei uniuni bancare care să contribuie la anihilarea cercului vicios între datoriile suverane şi datoriile băncilor şi crede că absorbţia pierderilor printr-un mecanism care depăşeşte frontierele naţionale va reuşi să elimine interdependenţa între criza bancară dintr-un anumit stat şi poziţia bugetară a statului respectiv. 6. Camera Deputaţilor salută opţiunea incluzivă a autorului propunerii şi larga acceptare de către toţi actorii implicaţi în procesul decizional de a susţine tratamentul egal între statele noneuro şi statele europarticipante la mecanism. 7. În contextul în care una dintre raţiunile uniunii bancare este prevenirea dezechilibrelor financiare, care conduc la mari dezechilibre externe şi macroeconomice, iar sistemul bancar oficial reprezintă doar un segment al pieţelor financiare, Camera Deputaţilor atrage atenţia că anumite segmente din pieţele financiare au rămas puternic dereglementate. 8. Camera Deputaţilor semnalează că reglementarea asimetrică a diferitelor segmente ale pieţei financiare poate conduce la o schimbare a sursei împrumuturilor pentru întreprinderi dinspre bănci spre acele segmente ale pieţei de capital, mai puţin reglementate. 9. Camera Deputaţilor regretă, în acelaşi timp, tendinţa unor instituţii financiare reglementate de a conserva sau de a perpetua, în forme asemănătoare, sistemul de dereglementare care a favorizat producerea crizei financiare şi a amplificat gravitatea ei şi subliniază că băncile nu ar trebui să prevaleze în faţa interesului public; reaminteşte că acţiunile finanţate de stat pentru salvarea băncilor au condus la o creştere masivă a datoriei publice în statele membre. 10. Camera Deputaţilor recunoaşte necesitatea ca mecanismul unic de rezoluţie să se aplice indiferent de mărimea instituţiilor financiare, dar semnalează că riscurile şi dificultăţile aplicării mecanismului sunt direct proporţionale cu mărimea acestor instituţii; băncile internaţionale, având operaţiuni transfrontaliere complexe, reprezintă, în caz de incapacitate de plată, un risc la adresa altor bănci şi a economiei reale, iar aceste riscuri nu se limitează la cadrul naţional. 11. Camera Deputaţilor încurajează adoptarea măsurilor dedicate instaurării disciplinei pieţelor financiare, în condiţiile în care ajutorul statelor pentru sectorul bancar continuă să se manifeste explicit sau implicit, iar opţiunea de a lăsa băncile să intre în faliment, inclusiv în cazul băncilor mici, încă nu are suficientă susţinere. 12. Camera Deputaţilor semnalează că regulile Basel III, transpuse în UE prin Directiva privind cerinţele de capital şi Regulamentul privind cerinţele de capital, care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014, impun nivele de lichiditate mai mari şi capitalizări mai mari ale băncilor, ceea ce, combinat şi cu mecanismul de rezoluţie bancară, poate duce la fuziuni şi achiziţii bancare care vor concentra şi mai mult capitalul bancar, agravând problema „too big to fail“. 13. Camera Deputaţilor salută recursul la recapitalizarea internă (bail-in) ca principiu fundamental la baza rezoluţiei, întrucât limitează impactul bugetar şi, implicit, implicaţiile asupra suveranităţii fiscale şi încurajează băncile să îşi asume riscurile cu mai multă responsabilitate. 14. Camera Deputaţilor semnalează totuşi posibile riscuri legate de activarea instrumentului de bail-in, în situaţiile în care trebuie evitate anumite efecte de destabilizare cauzate de abordări inflexibile. 15. Camera Deputaţilor salută recursul la principiul că orice pierderi, costuri sau alte cheltuieli ocazionate de utilizarea instrumentelor de rezoluţie să fie suportate în primul rând de acţionarii şi creditorii instituţiei care fac obiectul rezoluţiei şi în al doilea rând de către sistemul financiar prin contribuţii ex ante şi ex post. 16. Camera Deputaţilor consideră că este corect ca statul să garanteze numai servicii esenţiale ce asigură funcţionarea corectă a economiei reale şi agreează soluţia de a se acoperi costul rezoluţiei prin recapitalizare internă şi prin contribuţii din partea sectorului bancar, astfel încât utilizarea de sprijin public cu caracter extraordinar să fie redusă la minimum. 17. În legătură cu domeniul de cuprindere al mecanismului unic de rezoluţie, Camera Deputaţilor susţine includerea băncilor mici în sfera acestuia, dar în condiţiile stabilirii unui raport corespunzător între beneficiile lor şi contribuţiile lor la fond, pentru a se evita anumite efecte negative ale concurenţei cu băncile mari. 18. Camera Deputaţilor consideră că mecanismul unic de rezoluţie trebuie dotat cu o procedură de decizie eficientă şi rapidă, care să poată opera într-o perioadă foarte scurtă de timp, de ordinul zilelor, uneori peste un sfârşit de săptămână. 19. Camera Deputaţilor consideră că eficienţa şi rapiditatea procedurii de decizie privind declanşarea rezoluţiei şi adoptarea schemelor de rezoluţie depind esenţial de numărul organismelor implicate, tipurile de decizie luate de sesiunile executive şi plenare şi modalităţile de vot. 20. Camera Deputaţilor consideră că soluţia optimă pentru asigurarea eficienţei şi rapidităţii presupune un proces de rezoluţie cât mai independent şi mai puţin politizat. Legitimitatea procesului trebuie asigurată printr-o mai mare implicare politică ex ante şi ex post, dar nu în timpul scurt în care se ia decizia de rezoluţie. 21. Camera Deputaţilor semnalează că însăşi credibilitatea uniunii bancare depinde esenţial de mutualizarea finanţării rezoluţiei bancare la nivel european. Soluţia de compromis, adoptată de Consiliu în data de 18 decembrie 2013, propune o perioadă de tranziţie de 10 ani până la mutualizarea completă. Consideră că mutualizarea completă a finanţării rezoluţiei bancare la nivel european trebuie realizată cât mai rapid pentru a îndeplini unul dintre obiectivele majore ale uniunii bancare: ruperea cercului vicios între datoriile suverane şi datoriile bancare. 22. Camera Deputaţilor susţine acordarea dreptului autorităţilor naţionale de rezoluţie din statele membre neparticipante de a participa în calitate de observatori în cadrul mecanismului decizional din mecanismul unic de rezoluţie, atât în cadrul sesiunii executive, cât şi în cadrul sesiunii plenare. 23. Camera Deputaţilor consideră că procesul de adoptare a deciziilor de rezoluţie în cadrul sesiunii plenare trebuie să includă eliminarea pragului minim aferent utilizării resurselor fondului unic de rezoluţie. 24. Camera Deputaţilor apreciază opţiunea ca obiectivul principal al fondului unic de rezoluţie să fie garantarea stabilităţii financiare, şi nu absorbirea pierderilor sau furnizarea capitalurilor necesare unităţilor de credit aflate în procedură de rezoluţie. 25. Camera Deputaţilor salută opţiunea ca fondul unic de rezoluţie să fie finanţat în mod direct de bănci şi consideră corectă modalitatea de stabilire a contribuţiei individuale a fiecărei instituţii în funcţie de parametri precum valoarea totală a pasivelor sau profilul de risc al fiecărei instituţii. 26. Camera Deputaţilor observă că pentru contribuţiile fixe reglementate de Regulamentul mecanismului unic de rezoluţie nu există un cadru vizând principiile ce le sunt aplicabile şi că nu există certitudine că cele două componente ale contribuţiei băncilor, respectiv contribuţia fixă şi contribuţia ajustată la risc, ar fi similare din punctul de vedere al conţinutului, cu subcomponentele contribuţiei ajustate la risc reglementate de Directiva privind redresarea şi rezoluţia bancară. 27. Camera Deputaţilor apreciază că un element fundamental al credibilităţii mecanismului unic de rezoluţie este stabilirea clară a unui împrumutător de ultimă instanţă („financial backstop“). Chestiunea hazardului moral poate fi atenuată prin alte metode, de exemplu reforme structurale ale sistemului bancar care să abordeze problema „too big to fail“, dar nu prin eliminarea „financial backstop“. 28. Camera Deputaţilor apreciază că există suficiente garanţii pentru asigurarea legitimităţii democratice a mecanismului unic de rezoluţie, prin obligaţia Comitetului de rezoluţie de a răspunde în faţa Parlamentului European şi a Consiliului, prin obligaţia Comitetului de rezoluţie de a informa parlamentele naţionale ale statelor membre participante cu privire la activităţile sale şi de a răspunde la toate observaţiile sau întrebările care îi sunt adresate. Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 februarie 2014, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA