Hotărârea Nr.39 din 19.05.2015

cu privire la Documentul comun de consultare al Comisiei Europene şi al Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate - Către o nouă politică europeană de vecinătate - JOIN (2015) 6 final
ACT EMIS DE: Senatul Romaniei
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 353 din 22 mai 2015

În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi Protocolului (nr. 1) anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, ratificat prin Legea nr. 13/2008,având în vedere Raportul comun al Comisiei pentru afaceri europene şi al Comisiei pentru politică externă nr. 204 din 15 mai 2015, respectiv nr. XXIV - 54 din 15 mai 2015,Senatul adoptă prezenta hotărâre. Articolul 1 (1) Senatul salută consultarea amplă „Către o nouă politică europeană de vecinătate“ propusă de Comisia Europeană şi de Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate; salută evaluarea asupra politicii de vecinătate pe care comisarul Johannes Hahn o realizează, consideră că o nouă abordare este mai mult decât necesară evaluând experienţele din ultimii 12 ani şi exprimă încrederea în rezultatele concrete şi mai pragmatice ale acestei consultări şi în etapele care urmează.(2) Susţine abordarea strategică a PEV, noua politică va trebui să depăşească cadrul conceptual, stabilind obiective concrete. Din aceeaşi perspectivă strategică, Senatul României a susţinut ratificarea acordurilor de asociere ale Georgiei, Republicii Moldova şi Ucrainei, Parlamentul României fiind primul dintre parlamentele statelor membre care a finalizat procesul de ratificare.(3) Felicită aceste ţări pentru eforturile intense depuse şi încurajează parcursul lor european mai departe, pe baza progreselor înregistrate de fiecare, către deschiderea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Totodată, încurajează eforturile Georgiei, Republicii Moldova şi Ucrainei în realizarea reformelor şi consolidarea statului de drept care să le permită, pe baza evoluţiilor proprii, calea spre integrarea în Uniunea Europeană.(4) Remarcă reformele extrem de profunde, extrem de ambiţioase cerute Republicii Moldova, Ucrainei şi Georgiei prin acordurile de asociere, chiar din această etapă de asociere, fără ca aceste ţări să aibă măcar statutul de ţări candidate. Remarcă faptul că, anterior, unele dintre aceste reforme au fost făcute de actuale state central-europene când erau deja state candidate în procesul de negociere. Însă statele membre au cerut reforme intense ţărilor din vecinătatea estică, înainte chiar de fi candidate la aderare sau, mai mult, chiar înainte de a fi parteneri asociaţi. Semnalează riscul aplicării unui dublu standard, astfel încât este corect ca pe măsura unor standarde ridicate ale cererii impuse celor trei state să se formuleze o ofertă corespunzătoare. Este necesar ca statele membre şi Uniunea Europeană să adopte o atitudine corespunzătoare, de a oferi perspectiva parcursului european; dacă îndeplinesc criteriile, acele ţări care au vocaţie europeană să poată adera, fiind necesare instrumente clare care să le susţină şi să le apropie cât mai mult de cauza aderării la UE.(5) Observă, cu o amplă asumare la nivel parlamentar, că obiectivele strategice ale PEV nu au fost atinse integral, că trebuie reconfigurată după un ciclu de 12 ani de la momentul lansării politicii de vecinătate. În baza multiplelor evoluţii care au avut loc, „astăzi“ înseamnă, în multe cazuri, mai puţină stabilitate la frontierele Uniunii Europene, înseamnă, pe de altă parte, pentru unii dintre vecini, reformă, progres, înseamnă acorduri de asociere, fără însă ca aceste acorduri, din păcate, să aibă ca destinaţie finală integrarea în Uniune Europeană, fiind nevoie de un pas înainte către perspectiva europeană; înseamnă totodată, în anumite situaţii, instabilitate şi riscuri de securitate. Mediul la graniţele de sud şi de est s-a schimbat şi, ţinând cont de interese distincte, pentru că acum sunt interese distincte, este necesară această reconfigurare între vecinătatea sudică şi vecinătatea estică. Reconfigurarea politicii de vecinătate, cu precădere pe dimensiunea estică, este şi trebuie considerată o prioritate de vârf nu numai de România, ci de toate statele membre şi Uniunea Europeană. Mai mult ca oricând, unitatea la nivelul Uniunii Europene este în acest moment esenţială. Reamintim că, prin politica de vecinătate, UE oferă o parte din beneficiile pe care le are la dispoziţia statelor membre, consolidând astfel stabilitatea, securitatea şi bunăstarea în regiune. Deşi politica de vecinătate este diferită de politica de extindere, dincolo de nuanţele pesimiste ale unor state membre sau doar de acelea conceptuale, reverberaţiile integrării europene rămân clare şi pozitive, acele ţări PEV care îndeplinesc criteriile şi condiţionalităţile stabilite de articolul 49 TUE pot aplica pentru a deveni state membre. UE şi-a reconfirmat întotdeauna valorile fundamentale şi trebuie evitate standardele duble. Acele ţări care fac progrese în implementarea reformelor şi urmăresc perspectiva europeană trebuie să primească sprijin substanţial, cu destinaţia finală a aderării la UE.

PEV ar trebui să fie păstrată? Ar trebui ca atât estul, cât şi sudul să fie cuprinse în continuare într-un cadru unic.

Susţinem cu fermitate stabilirea unui cadru unic pentru politica europeană de vecinătate, cu o abordare integrată, care să evite competiţia între grupuri de state membre UE în gestionarea dimensiunii sudice şi, respectiv, a celei estice, o politică integrată comună, cu acele diferenţieri de la caz la caz, de la stat la stat, în funcţie de evoluţia lor, de interesele UE, şi ale partenerilor sau de vocaţia europeană pe care o au. În aceeaşi logică, ne pronunţăm în favoarea structurării PEV - atât în est (PaE), cât şi în sud - ca un parteneriat real, în cadrul căruia UE respectă şi susţine aspiraţiile şi opţiunile statelor partenere. Salutăm stabilirea unor obiective clare pentru regiuni în cadrul unic al PEV, dar trebuie evitată abordarea comună generală cu statele partenere. În ceea ce priveşte politica de vecinătate estică, prioritatea este de a recompensa acele state care progresează şi care sunt asociate, cărora trebuie să le confirmăm destinaţia europeană finală, de integrare în Uniunea Europeană. Avem un tratat, articolul 49 şi criteriile obiective, valabile pentru toţi, în funcţie de care statele membre iau deciziile politice legate de lărgirea Uniunii Europene. Dacă avem criterii obiective, este corect ca Uniunea Europeană, cu o singură voce, să reconfirme vocaţia europeană şi să spună clar că acele state asociate care îndeplinesc criteriile pot aspira la un moment dat la integrarea europeană, inclusiv pentru a stimula şi a-şi susţine proiectul de reforme interne care trebuie să continue cel puţin în statele asociate care doresc să devină state membre. Poate nu imediat, dar trebuie să o spunem foarte clar, trebuie să fim consecvenţi în Uniunea Europeană cu noi înşine, cu atât mai mult cu cât vorbim despre un proces de individualizare a noilor obiective PEV adaptate la cadrul geopolitic actual. În contextul unui echilibru general al celor două dimensiuni PEV - sud şi est, subliniem necesitatea unui accent specific pe dimensiunea estică, având în vedere evoluţiile din regiune. O nouă politică de vecinătate poate fi adaptată realităţilor la graniţa de est, care să ofere Georgiei, Republicii Moldova şi Ucrainei noi perspective către Uniunea Europeană, cu o integrare mai profundă, ca ţări candidate, cu o poziţie geografică strategică. Susţinem necesitatea consolidării profilului strategic al Politicii Europene de Vecinătate. În acelaşi timp, susţinem ideea de concentrare a cooperării cu statele partenere PEV cu obiectivele concrete susţinute în acest document, în măsură să aducă rezultate vizibile şi o valoare adăugată concretă în beneficiul acestor ţări. Este necesar să devenim cu adevărat „Statele Unite ale Europei“, reconfigurarea relaţiilor dintre state impunându-se cu privire la toate politicile UE, cu atât mai mult în cazul politicii de vecinătate. Uniunea trebuie să vorbească cu o voce unică, fără state favorabile procesului de integrare şi state care îşi exprimă rezerva, atât timp cât prevederile Tratatului Uniunii Europene sunt îndeplinite şi există interese comune atât ale statelor membre, cât şi ale partenerilor. Suntem susţinătorii ideii „o unitate în diversitate“.

Ce s-ar putea face mai bine pentru a se asigura o coerenţă sporită între PEV şi relaţiile UE cu Rusia?

Este necesară o coordonare adecvată între politica de vecinătate şi PESC şi, totodată, o consolidare a cooperării dintre UE şi ţările Parteneriatului Estic din punctul de vedere al relaţiilor cu „vecinii vecinilor săi“. Noua politică de vecinătate trebuie să integreze, corect şi realist, situaţia de securitate din zonă, într-o viziune mult mai ambiţioasă şi mai articulată din perspectiva securităţii şi apărării. Conflictul din Ucraina, situaţia din Georgia din 2008 au marcat o anumită segregare a relaţiilor UE-Rusia. Securitatea Uniunii şi întărirea cooperării cu partenerii de vecinătate se pot realiza printr-o abordare comună, unitară a statelor membre, în coordonarea Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate. Mai mult ca oricând, o coordonare cu statele care au relaţii de cooperare sau se găsesc în vecinătatea Eurasiei este necesară nu numai pentru securitatea graniţei de est, ci chiar pentru securitatea cetăţenilor întregii Europe. Acceptăm dialogul cu „vecinii vecinilor săi“ de la caz la caz. Dar remarcăm că este dreptul suveran al statelor din vecinătatea estică, state care doresc să se angajeze într-o cooperare aprofundată pentru a deveni state asociate la Uniunea Europeană, sau chiar al celor care fac progrese către o integrare în Uniunea Europeană, în funcţie de decizia statelor membre, de propriile interese şi de respectarea articolul 49 din TUE, fără să fie nevoie de alt acord, ci doar pe baza unei analize de la caz la caz. Deşi există o anumită coerenţă, din perspectiva viitoarei politici de vecinătate trebuie depăşită dificultatea generării la nivelul UE şi al statelor membre a unei poziţii unitare raportate la Rusia. Acest dialog bilateral UE-Rusia se va menţine ca obiectiv generic, în funcţie de evoluţiile de vecinătate din bazinul Mării Negre, ceea ce va avea un impact semnificativ în arhitectura noii politici de vecinătate estică, dar trebuie acordată atenţia corespunzătoare noilor influenţe în Eurasia şi conflictelor îngheţate din regiunea menţionată. Susţinem cu fermitate că este necesară o politică de vecinătate mai integrată, care să preia elementele politicii de securitate şi care să asigurare stabilitatea la graniţa de est. Siguranţa frontierelor UE este primordială şi, totodată, un mediu de securitate sigur şi stabil permite promovarea valorilor democratice în vecinătate, a statului de drept şi dezvoltarea economică în statele partenere. Având în vedere evoluţia situaţiei de securitate în vecinătatea estică, Uniunea trebuie să aibă o viziune mai ambiţioasă şi mai bine articulată faţă de acest spaţiu, aspect esenţial pentru securitatea şi dezvoltarea în regiune. Susţinem o puternică concentrare a parteneriatelor pe obiective şi interese comune UE-state partenere, cu asumarea acestora de ambele părţi. În contextul geostrategic din regiunea Mării Negre şi al Parteneriatului Estic, stabilitatea şi securitatea devin esenţiale, noua PEV trebuie să reglementeze modalităţile de cooperare şi nivelul de angajament al UE în relaţie cu celelalte organizaţii internaţionale, regionale; tocmai de aceea, este momentul oportun să revalorizăm întreaga politică de vecinătate şi toate celelalte politici conexe ei. Reiterăm importanţa abordării strategice a noii politici de vecinătate, în sensul că trebuie să urmărească cu mai mult pragmatism obiectivul viitor de reducere a dependenţei energetice a statelor membre UE de Rusia şi interconectarea cu statele partenere PEV.

Ar trebui UE să exploreze progresiv noi modele de relaţii pentru a satisface aspiraţiile şi opţiunile celor care nu consideră acordurile de asociere drept ultima etapă de asociere politică şi de integrare economică? Există posibilitatea de a include în PEV un anumit tip de geometrie variabilă, cu tipuri diferite de relaţii pentru partenerii care optează pentru niveluri diferite de cooperare? Cum ar putea o abordare mai cuprinzătoare, cu o implicare mai activă a statelor membre, să confere politicii mai multă greutate? Ar prefera partenerii o asumare comună mai puternică a politicii? Sunt acordurile de asociere şi zonele de liber schimb aprofundate şi cuprinzătoare obiectivul potrivit pentru toţi sau ar trebui să fie dezvoltate alternative personalizate, care să reflecte interesele şi ambiţiile diferite ale anumitor parteneri?

Ne exprimăm acordul pentru principiul flexibilităţii, al diferenţierii relaţiei UE cu statele partenere PEV în raport cu voinţa politică şi progresele efective. Acordurile de asociere şi zonele de liber schimb sunt un real progres pentru partenerii de la graniţa de est care preiau elemente esenţiale ale acquis-ului comunitar şi care se bazează pe două componente esenţiale: asocierea politică şi integrarea pe piaţa internă. Reiterăm însă poziţia strategică a celor trei ţări, care le poate permite statutul de ţări candidate şi, pe baza meritelor proprii în domeniul reformelor, deschiderea negocierilor de aderare la UE. Personalizarea relaţiilor partenerilor din vecinătate şi UE trebuie să reflecte întocmai interesele şi ambiţiile diferite ale acestor parteneri, cu atât mai mult cu cât sprijinul financiar pe care aceste state îl obţin ca urmare a semnării acordurilor de asociere urmăreşte susţinerea reformelor pentru crearea statului de drept, integrarea economică, securizarea frontierelor externe, cooperarea interregională şi transfrontalieră. România susţine ideea de regândire şi de flexibilizare a formatului „parteneriatelor“ UE - statele PEV şi explorarea graduală a unor „noi formate“ de cooperare, care ar putea avea în vedere inclusiv ideea de geometrie variabilă în definirea şi implementarea acestora, în funcţie dimensiunea regională a PEV, ca şi de specificul, aspiraţiile concrete şi nivelul de angajament al partenerilor PEV în relaţia cu UE; acestea ar fi în măsură să satisfacă aspiraţiile şi opţiunile acelor state partenere „care nu consideră acordurile de asociere şi acordurile de tip «Deep and Comprehensive Free Trade Areas» drept obiectivul final al asocierii politice şi integrării lor economice“ cu UE. Avem în vedere, totodată, promovarea susţinută, în continuare, a principiilor diferenţierii şi responsabilizării (ownership) în raporturile UE cu statele partenere PEV, concepte relaţionate care induc un pragmatism sporit în cooperarea bilaterală şi care reflectă, în acelaşi timp, gradul de angajament, voinţa politică şi progresele efective înregistrate de ţările PEV pe calea reformelor. Avem în vedere aplicarea principiului diferenţierii atât între statele vizate de PEV, cât şi între regiuni. Nu putem ignora, în acest proces, faptul că statele aparţinând dimensiunii estice a PEV au, din punct de vedere geografic, conform Tratatului UE, o vocaţie europeană, putând să aspire în timp la mai mult în relaţia lor cu UE. Promovăm constant, pe aceleaşi coordonate fundamentale de sprijin, dezvoltarea politicii europene de vecinătate de o manieră diferenţiată care să ţină seama într-o măsură mult mai ridicată de aspiraţiile fiecăruia dintre parteneri. PEV şi dimensiunea sa estică reprezintă un cadru unitar în care Uniunea acţionează. Pe de altă parte, punctul final, destinaţia către care se îndreaptă fiecare dintre parteneri în funcţie de ambiţiile, de performanţa concretă în aplicarea acestor reforme care sunt aşteptate din partea lor trebuie dublate de un sprijin pe măsură, autentic din partea UE pentru aceştia şi recunoaşterea că partenerii din dimensiunea estică au, conform Tratatului UE, o vocaţie europeană. Este datoria UE şi a statelor membre să sprijine Republica Moldova, Georgia şi Ucraina în acest sens. Aplicarea prevederilor acordurilor de asociere sunt aspecte esenţiale, dar nu trebuie să fie obiective finale ale cooperării partenerilor ambiţioşi în cooperarea cu Uniunea Europeană. Pornim de la angajamentele asumate de Uniune şi ne exprimăm încrederea unui sprijin al partenerilor faţă de acest reper, în funcţie de ceea ce îşi propune fiecare, precum şi de angajamentele asumate de statele cu vocaţie europeană în sensul sprijinirii reformelor în plan intern. Mai mult, dacă statele din est şi-au asumat curajul implicării în progrese semnificative, este tema pe care statele membre trebuie să o ducă la capăt prin finalizarea ratificării acordurilor de asociere, ca factor care să stimuleze eforturile partenerilor cu vocaţie europeană pe calea reformelor. În acest cadru strategic regional, România şi-a asumat în plan extern susţinerea Georgiei, Republicii Moldova şi Ucrainei în ceea ce priveşte perspectiva europeană, în primul rând la nivel politic şi, totodată, cu toată expertiza dobândită pe parcursul drumului nu foarte îndepărtat pe care l-a parcurs către aderarea la Uniunea Europeană. Unitatea forurilor decizionale ale României referitoare la perspectiva europeană a acestor state s-a manifestat la nivelul tuturor eşaloanelor politice şi se va sprijini pe o abordare unitară, comună la nivelul Uniunii Europene şi al statelor membre. Susţinem intensificarea cooperării parlamentare şi o nouă abordare la acest nivel care să promoveze perspectiva europeană a Moldovei, Ucrainei şi Georgiei, dar şi relaţia în cadrul PEV cu alţi parteneri din est; transferul de expertiză pragmatic şi permanent al Parlamentului României pentru Republica Moldova, faţă de care şi-a manifestat constant un puternic interes strategic, se realizează în permanenţă în cadrul Comisiei comune de integrare europeană România - Republica Moldova. Salutăm completarea actualului instrumentar de cooperare al PEV - asocierea politică şi integrarea economică cu instrumente alternative de cooperare. Salutăm iniţiativele de cooperare interparlamentară dintre Georgia, Republica Moldova şi Ucraina conform declaraţiei comune semnate de cele trei ţări în perspectiva summitului cu privire la Parteneriatul Estic care va avea loc în luna mai la Riga, având ca subiecte transpunerea acquis-ului comunitar, cooperarea în domeniul economic şi al zonelor de liber schimb, energiei şi securităţii. Subliniem însă necesitatea unor răspunsuri mai clare pentru parteneri în noua politică de vecinătate, cu oferirea unor perspective clare de liberalizare a vizelor; acordurile de asociere semnate cu Georgia, Republica Moldova şi Ucraina oferă stabilitate în regiune, însă acest stadiu nu poate rămâne obiectul final al aspiraţiilor europene fără perspectiva integrării.

Ar trebui UE să exploreze progresiv noi modele de relaţii pentru a satisface aspiraţiile şi opţiunile celor care nu consideră acordurile de asociere drept ultima etapă de asociere politică şi de integrare economică? Ce caută partenerii în PEV? Cum poate PEV răspunde cel mai bine intereselor şi aspiraţiilor acestora?

Reconfigurarea politicii de vecinătate, cu precădere pe dimensiunea estică, este şi trebuie considerată o prioritate de vârf pentru România. Unele state sunt extrem de interesate de relaţia cu Uniunea Europeană din punct de vedere politic şi economic, materializate, între altele, în acorduri de asociere, altele sunt interesate de o formă de cooperare cu UE. Trebuie respectat principiul individualizării solicitărilor şi recompenselor în funcţie de prestaţia individuală şi de interesele exprimate de parteneri. Trebuie consolidat acest principiu şi, totodată, aşa cum chiar documentul de consultare subliniază, trebuie să ne consultăm partenerii în procesul de reconfigurare a noii politici de vecinătate, existând o diferenţă între unele state din sud şi unele state din est. Nu toate statele din Parteneriatul Estic urmăresc destinaţia europeană finală, ci doar o anumită formă de cooperare cu UE. Remarcăm necesitatea reconfigurării din această perspectivă a politicii de vecinătate şi cu celelalte state din Parteneriatul Estic, într-o formulă adecvată, cu privire la Belarus, Azerbaidjan şi Armenia.

Cum ar trebui UE să asigure realizarea obiectivului pe termen lung, stabilit la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius din 2013, referitor la un spaţiu comun mai extins de prosperitate economică, bazat pe normele OMC şi pe opţiunile suverane ale statelor, pe întreg teritoriul Europei şi dincolo de graniţele acesteia?

În contextul evoluţiilor cel puţin preocupante din ultimul an din regiunea estică, apreciem că summitul de la Riga va trebui să reconfirme impactul pozitiv real pe care PaE l-a avut asupra partenerilor estici, prin consolidarea rolului şi importanţei acestuia ca instrument relevant de reformă, modernizare şi apropiere de valorile şi principiile UE a ţărilor partenere din vecinătatea estică. Ne pronunţăm în favoarea asigurării complementarităţii instrumentelor PEV, cu referire expresă la Parteneriatului Estic, cu cele ale altor iniţiative regionale, precum Sinergia Mării Negre. Din această perspectivă, apreciem că declaraţia summitului va trebui să reafirme în mod clar angajamentul UE faţă de vecinătatea estică şi să ofere o perspectivă de aprofundare, în continuare, a relaţiilor lor de cooperare cu UE, în conformitate cu opţiunea proeuropeană clară a statelor partenere cele mai avansate. Republica Moldova este un exemplu în acest sens. Susţinem eforturile statelor membre pentru o dezvoltare economică şi socială durabilă, susţinem o cooperare intensă între parteneri, UE şi statele membre în interes comun şi încurajăm cooperarea prin instrumente adaptate, în cadrul programelor de cooperare teritorială europeană: Programul operaţional comun România-Republica Moldova 2014-2020, Programul operaţional comun România-Ucraina 2014-2020, Programul operaţional comun „Bazinul Mării Negre“ 2014-2020, Programul Ungaria-Slovacia-România-Ucraina 2014-2020. Analiza rezultatelor programelor de cooperare în perioada 2007-2013 arată că, deşi sumele au fost mult inferioare solicitărilor statelor partenere la programe, acestea nefiind instrumente economice puternice, din punct de vedere politic a fost un exerciţiu foarte util, obligând statele partenere la dialog, negocieri şi implementări de proiecte comune. Articolul 2Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar punctul de vedere rezultat din prezenta hotărâre se transmite instituţiilor europene. Această hotărâre a fost adoptată de Senatul României în şedinţa din 19 mai 2015, în conformitate cu prevederile art. 77¹ din Regulamentul Senatului şi ale art. 5 lit. f) şi art. 30 lit. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare. p. PREŞEDINTELE SENATULUI, Cristian-Sorin Dumitrescu