HOTARARE Nr.
39 din 14 decembrie 2009
privind cererea de anulare a
alegerilor desfasurate în turul doi de scrutin la data de 6 decembrie 2009,
pentru functia de Presedinte al Romaniei, formulata de Partidul Social Democrat
si Partidul Conservator
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 924 din 30 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
La data de 8 decembrie 2009, Partidul Social Democrat,
prin secretar general, domnul Liviu Dragnea, şi Partidul Conservator, prin
preşedinte, doamna Daniela Popa, au înaintat Curţii Constituţionale, în vederea
soluţionării, cererea de anulare a alegerilor desfăşurate în turul doi de
scrutin la data de 6 decembrie 2009, pentru funcţia de Preşedinte al României.
Cererea a fost înregistrată cu nr. J 6.325 din 8
decembrie 2009 şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 8.206
F/2009.
Cu Adresa înregistrată la Curtea Constituţională sub
nr. J 6.333 din 9 decembrie 2009 au fost depuse „probele în dovedirea cererii
formulate [...] privind anularea turului al doilea al alegerilor pentru
Preşedintele României", iar cu adresa înregistrată la Curtea
Constituţională sub nr. J 6.358 din 10 decembrie 2009 s-au transmis „note de
explicitare a probatoriului administrat în vederea susţinerii contestaţiei
formulate de Partidul Social Democrat şi Partidul Conservator".
La data de 11 decembrie 2009 s-a înregistrat la Curtea
Constituţională cererea formulată de domnul Mircea-Dan Geoană, candidat la
alegerile prezidenţiale din 6 decembrie 2009 şi Preşedinte al Partidului Social
Democrat, prin care solicită formularea de către Curtea Constituţională a unor
cereri către Autoritatea Electorală Permanentă şi către Biroul Electoral
Central, pentru a pune la dispoziţia Curţii unele documente legate de
desfăşurarea procesului electoral, precum şi efectuarea unei expertize care să
verifice votul dublu sau multiplu şi orice alte nereguli efectuate de către o
parte din votanţii din secţiile speciale ori de către preşedinţii de secţii.
In temeiul dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 30 alin.
(1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, cererea de
anulare a alegerilor se soluţionează pe baza sesizării şi a celorlalte
documente aflate la dosar, fără înştiinţarea părţilor, cu participarea
reprezentantului Ministerului Public.
In motivarea cererii formulate, se arată că „votarea şi
stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice
atribuirea mandatului de Preşedinte al României". Se susţine că au fost
fraudate un număr total de 263.170 de voturi, prin următoarele acte şi fapte:
1. Fraudarea prin anularea de buletine de vot
valabile în raport cu prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 370/2004
In turul al doilea al alegerilor pentru Preşedintele
României s-a înregistrat un număr dublu de buletine de vot anulate, respectiv
138.476 voturi nule, faţă de turul unu al alegerilor, în condiţiile în care
procedura a fost mult mai simplă; având în vedere că motivele de anulare a
buletinelor de vot, reglementate de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 370/2004
sunt limitate la câteva situaţii restrânse, situaţia relevată „conduce la
concluzia evidentă a săvârşirii, la nivelul secţiilor de vot, a numeroase
fraude prin anularea unor buletine de vot valabile."
2. Fraudarea prin vot nelegal, ce rezultă din
numărul extrem de mare de voturi exprimate în secţiile de votare speciale şi în
secţiile de vot din străinătate, rezultând din practici de tipul: vot dublu,
utilizare de date de identificare nereale sau utilizare de date de identificare
ale unor persoane care nu au participat la vot
In cadrul secţiilor speciale de votare s-a înregistrat
un număr de 600.000 de voturi (aproximativ 5% din numărul persoanelor care s-au
prezentat la urne, „echivalent populaţiei cu drept de vot a 20 de oraşe din
România"), număr superior celui al alegătorilor care au votat pe liste
speciale în orice alt proces electoral anterior. Se apreciază că la secţiile
speciale „au fost exercitate un număr de voturi care depăşeşte mult
posibilităţile fizice reale de exercitare a unui vot corect într-o perioadă
normală de vot în cursul unei zile", fiind prezentat un calcul care ia în
considerare timpul apreciat de autorii cererii ca fiind necesar operaţiunilor
pe care le presupune exercitarea dreptului de vot de către fiecare persoană. Pe
baza acestui calcul, se conchide că numărul de votanţi, pe parcursul unei zile
de vot, nu poate depăşi 1056 şi, prin urmare, „orice vot peste numărul de 1056
face parte din categoria voturilor imposibil de exercitat, deci voturi
fraudate", rezultând un număr de 27.197 de voturi imposibil de exercitat,
corespunzător unui număr de 72 de secţii speciale de votare.
In plus, la secţiile de votare din străinătate s-a
înregistrat o disproporţie evidentă între procentele obţinute de cei doi
candidaţi, respectiv 21,14% pentru domnul Dan-Mircea Geoană şi 78,86% pentru
domnul Traian Băsescu, comparativ cu cele obţinute pe teritoriul naţional, unde
domnul Dan-Mircea Geoană a câştigat scrutinul cu o diferenţă de 24.000 de
voturi, ceea ce determină a se discuta, „practic, de două Românii, una în ţară,
alta în diaspora". Se arată că punctul de vedere al unui „recunoscut
institut de sondaje", consultat în acest scop, este acela că diferenţa
menţionată „nu este posibilă şi că cei doi candidaţi ar fi trebuit să obţină
aceleaşi scoruri cu cele din interiorul ţării."
Imposibilitatea de supraveghere a procesului de vot la
nivelul secţiilor de vot din străinătate, având în vedere faptul că
autorităţile din ţările respective nu au competenţă în această privinţă, a
determinat desfăşurarea nestingherită a unor practici de tipul „turism
electoral" şi „mită electorală", cu consecinţa unei fraude masive,
capabilă să modifice atribuirea mandatului de Preşedinte al României, „fraudă
legată atât de cazuri de vot dublu, cât şi de utilizarea datelor de
identificare ale unor persoane care nu s-au prezentat efectiv la vot sau chiar
înscrierea unor date de identificare fictive în tabelele utilizate în cadrul
secţiilor de votare din străinătate." De exemplu, la Secţia nr. 229 din
Spania s-a înregistrat un număr de 68 de CNP-uri inexistente, „fapt care atestă
în mod evident că presupuşii alegători din spatele acestor CNP-uri nu s-au
prezentat, de fapt, la vot, fiind vorba de voturi inventate şi băgate în
urnă", aceeaşi situaţie fiind constatată şi la Secţiile nr. 83, 84, 99,
101, 109, 113, 114 şi 131 din Italia, unde au fost identificate 93 de CNP-uri
inexistente, precum şi la Secţia nr. 175 din Republica Moldova, unde au fost
identificate un număr de 17 CNP-uri inexistente.
Diversele asemenea situaţii au fost sesizate organelor
competente, existând un număr mare de plângeri, contestaţii, „însă procesul de
soluţionare a acestora este de durată, depăşind termenul de validare a
rezultatelor alegerilor." Se face referire şi la „autodenunţul Federaţiei
Asociaţiilor Românilor din Italia" privind implicarea în fraudarea
alegerilor, la declaraţia unei persoane care sesizează că persoane aflate în
Germania la data alegerilor au figurat ca votând în România, la circulara
transmisă de Ministerul Afacerilor Externe prin care s-a solicitat „în mod
ilegal, în data de 8 decembrie 2009, misiunilor şi oficiilor consulare din
străinătate să amâne pe termen nedeterminat transmiterea în ţară" a
documentelor referitoare la alegeri, precum şi la o altă circulară a aceluiaşi
minister prin care „a dat posibilitatea să se voteze în secţiile din
străinătate cu titluri de călătorie", ceea ce a facilitat exercitarea
votului multiplu.
In cadrul notelor de explicitare a probatoriului se
detaliază susţinerea referitoare la fraudarea voturilor prin falsificarea
codurilor numerice personale şi prin votul multiplu. Astfel, pe baza constatărilor
realizate la 31 de secţii de votare stabilite aleatoriu, după criterii
sociologice, şi a unui calcul matematic statistic, rezultă, potrivit
susţinerilor contestatorilor, un număr de 91.864 de CNP-uri invalide. De
asemenea, pe baza constatărilor Autorităţii Electorale Permanente cu privire la
desfăşurarea alegerilor europarlamentare din 7 iunie 2009, referitoare la
identificarea unor persoane care au votat multiplu, şi a unor argumente „logice
şi tehnice neîndoielnice", denunţuri şi autodenunţuri, înregistrări audio
şi video, rezultă, în aceeaşi opinie, un număr de 29.160 de voturi duble
exercitate în secţiile speciale. Se oferă o serie de exemple în acest sens, cu
precizarea că timpul nu a permis verificarea şi identificarea tuturor CNP-urilor
alegătorilor, respectiv a situaţiilor de vot multiplu.
3. Fraudarea masivă a rezultatelor la nivelul
secţiilor de vot, probată de numeroasele modificări scriptice, efectuate în
absenţa unor verificări reale, ale datelor înscrise în procesele-verbale întocmite
de birourile electorale ale secţiilor de votare, ale secţiilor de votare din
străinătate, ale secţiilor de votare speciale, de birourile electorale
judeţene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti,
respectiv de biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate
Au fost înregistrate numeroase cazuri de modificare
ulterioară a acestor procese-verbale de către preşedinţii secţiilor de votare,
„în lipsa unor verificări reale, exclusiv în scopul creării unei concordanţe
scriptice a datelor din acestea", precum şi cazuri în care, „fără o
verificare efectivă, a fost modificat în mod ilegal numărul total al voturilor
valabil exprimate pentru unul sau altul sau pentru ambii candidaţi". Or,
potrivit art. 6 alin. (6) din Decizia Biroului Electoral Central nr. 86/D din
13 noiembrie 2009, este interzisă efectuarea de corecturi asupra rubricilor
dedicate voturilor valabil exprimate pentru competitorii electorali altfel
decât dacă aceste corecturi sunt rezultatul admiterii unor contestaţii de către
biroul electoral judeţean, biroul electoral al sectorului municipiului
Bucureşti sau de către biroul electoral pentru secţiile de votare din
străinătate, după caz.
Modificarea ulterioară a proceselor-verbale „s-a
datorat fraudelor electorale săvârşite la nivelul secţiilor de votare, o parte
din voturile valide pentru unul dintre candidaţi fiind transformate în voturi
nule, respectiv o parte din voturile neîntrebuinţate şi care ar fi trebuit
anulate fiind transformate în voturi valide." De asemenea, „într-un număr
considerabil de procese-verbale privind consemnarea rezultatelor votării există
diferenţe notabile între datele înscrise în acestea la momentul întocmirii la
nivelul secţiei de votare şi datele înscrise în procesele-verbale depuse la
birourile electorale judeţene."
4. Fraudarea rezultatelor la nivelul secţiilor de
vot, prin determinarea semnării în alb a proceselor-verbale privind consemnarea
rezultatelor votării pentru alegerea Preşedintelui României
Aceasta reprezintă „o încălcare gravă a procedurii
prevăzută de art. 20 din Legea nr. 370/2004, care a dat posibilitate
preşedinţilor birourilor electorale ale secţiilor de votare să completeze după
bunul plac procesele-verbale privind consemnarea rezultatului alegerilor,
situaţie de natură să denatureze rezultatul alegerilor, respectiv atribuirea
mandatului de Preşedinte al României."
Se concluzionează că situaţiile prezentate, „raportate
la diferenţa minoră dintre cei doi candidaţi la funcţia de Preşedinte al
României, sunt de natură a modifica atribuirea mandatului de Preşedinte al
României".
Probele depuse în susţinerea contestaţiei compun 12
bibliorafturi, respectiv:
- 9 bibliorafturi cuprinzând copii ale unor
procese-verbale întocmite la secţii de votare, numărul acestor procese-verbale,
corespunzător fiecărui judeţ fiind, după cum urmează: Brăila (16), Botoşani
(16), Bistriţa-Năsăud (33), Alba (7), Arad (12), Argeş (41), Bihor (35), Braşov
(17), Gorj (8), Galaţi (2), Dâmboviţa (8), Călăraşi (10), Caraş-Severin (40),
Sălaj (4), Neamţ (23), Hunedoara (8), Mehedinţi (22), Mureş (29), Satu-Mare
(16), Vaslui (24), Vâlcea (17), Vrancea (40), Teleorman (8), Tulcea (23), Dolj
(1), Giurgiu (25), Harghita (10), Ialomiţa (24), Ilfov (6), municipiul
Bucureşti, sectoarele 1-6 (129), Prahova (32), Sibiu (17), Suceava (3), Timiş
(20), Bacău (15), Covasna (7), laşi (57), Olt (39).
- biblioraftul nr. 10 - rapoarte juridice generale
privind centralizarea principalelor nereguli/încălcări ale legii semnalate la
nivelul birourilor electorale ale secţiilor de votare;
- biblioraftul nr. 11 - „declaraţii primire mită
electorală pentru exercitarea votului în favoarea lui Traian Băsescu,
declaraţii martori mită electorală, declaraţie martor influenţare vot în
favoarea lui Traian Băsescu şi turism electoral, declaraţii tentativă de mită
electorală în favoarea lui Traian Băsescu si împiedicarea exercitării dreptului
la vot, imagini foto mită electorală şi turism electoral, înregistrări video
turism electoral";
- biblioraftul nr. 12 - „sinteza rezultatului
alegerilor turul II, 6 decembrie 2009, situaţie vot multiplu la alegerile
europarlamentare 7 iunie 2008, răspuns Companiei de Cercetare Sociologică şi
Branding nr. 216/SG/8.12.2009, tabele cu numărul de voturi potenţial
frauduloase, declaraţii martori, autodenunţul Federaţiei Asociaţiei Românilor
din Italia, Infograma Ministerului Afacerilor Externe, Direcţia Generală
Afaceri Consulare, nr. G5-1/27109/9.11.2009, tabel CNP-uri invalide în secţii
speciale judeţul Timiş."
Reprezentantul Ministerului Public, punând concluzii, solicită
respingerea cererii de anulare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al
României ca neîntemeiată. Cât priveşte prima dintre susţinerile autorilor
cererii, se face referire la concluziile cuprinse în Procesul-verbal din 14
decembrie 2009 încheiat de Biroul Electoral Central, întocmit ca urmare a
reexaminării buletinelor de vot nule de la al doilea tur de scrutin. Referitor
la susţinerea privind fraudarea prin vot nelegal ce rezultă din numărul extrem
de mare de voturi exprimate în secţiile de votare speciale şi în cele din
străinătate, se arată că „argumentele aduse [...] sunt total nefondate şi
ireale." Faptul că unul dintre candidaţi a obţinut un procent mai mare în
străinătate nu reprezintă un argument solid privind fraudarea alegerilor, ci ţine
mai mult de opţiunea alegătorului, „opţiune care nu poate să fie controlată în
vreun fel, dar nici nu atrage nelegalitatea." In plus, „în toate cazurile
în care au fost semnalate ilegalităţi au fost sesizate autorităţile publice în
drept în vederea aplicării tratamentului stabilit de lege. Dar toate aceste
indicii nu pot conduce în mod automat la fraudarea alegerilor de natură să
modifice atribuirea mandatului de preşedinte în lipsa unor dovezi concludente
şi pertinente." Cât priveşte modificările cuprinse în procesele-verbale de
consemnare a rezultatelor votării, se arată că „toate aceste incidente sunt
prevăzute de lege şi au fost înlăturate în conformitate cu dispoziţiile legale
în materie, neconducând la existenţa unei fraude de natură să modifice atribuirea
mandatului de preşedinte". In sfârşit, susţinerea referitoare la fraudarea
rezultatului la nivelul secţiilor de vot, prin determinarea semnării în alb a
proceselor-verbale cu privire la consemnarea rezultatelor votării, „nu a fost
dovedită prin niciun mijloc de probă, iar în situaţia în care ar fi reală,
organele statului de drept au la îndemână toate mijloacele necesare pentru
combaterea elementelor infracţionale şi stabilirea ordinii de drept."
Reprezentantul Ministerului Public depune concluzii scrise
în sensul celor arătate, precum şi un material întocmit de Ministerul
Administraţiei şi Internelor privind incidentele electorale sesizate în
procesul electoral pentru alegerea Preşedintelui României şi măsurile dispuse.
CURTEA,
analizând cererea în raport cu prevederile Constituţiei
şi ale Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, cu
modificările şi completările ulterioare, concluziile reprezentantului
Ministerului Public, precum şi documentele aflate la dosar, reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. f) din
Constituţie, ale art. 37 şi art. 38 din Legea nr. 47/1992, precum şi ale art. 2
alin. (2) şi ale art. 24 din Legea nr. 370/2004, Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă să soluţioneze cererea de anulare a
alegerilor desfăşurate în turul doi de scrutin la data de 6 decembrie 2009
pentru funcţia de Preşedinte al României.
Curtea Constituţională reţine că în cursul unei
campanii electorale sunt posibile anumite neregularităţi, dar valabilitatea
alegerilor depinde de dimensiunile şi de amploarea neregularităţilor constatate
de autorităţile statului.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2)
din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României:
„Art- 24. - (1)
Curtea Constituţională anulează alegerile în cazul în care votarea şi
stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice
atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaţilor care pot participa la
al doilea tur de scrutin. In această situaţie Curtea va dispune repetarea
turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor.
(2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de
partidele şi candidaţii care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3
zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată şi însoţită de dovezile
pe care se întemeiază."
Conform dispoziţiilor art. 2 pct. 30 din Legea nr.
35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.
215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008, frauda
electorală reprezintă „orice acţiune ilegală care are loc înaintea,
în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor şi
încheierii proceselor-verbale şi care are ca rezultat denaturarea voinţei
alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin voturi şi mandate în plus
pentru un partid politic, o alianţă politică, o alianţă electorală sau un
candidat independent".
In temeiul prevederilor legale citate, Curtea reţine
că:
- anularea alegerilor poate să intervină numai în
cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă;
- nu orice fraudă din procesul electoral este
echivalentă cu fraudarea alegerilor, ci numai frauda care este de natură să
modifice atribuirea mandatului (sau, după caz, ordinea candidaţilor care pot
participa la al doilea tur de scrutin);
- cererea de anulare a alegerilor trebuie motivată
şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază.
Examinând susţinerile autorilor cererii de anulare a
alegerilor şi probele pe care acestea se fundamentează, în raport cu
dispoziţiile legale mai sus menţionate, Curtea constată următoarele:
1. Prima dintre aceste susţineri, referitoare la fraudarea
prin anularea de buletine de vot valabile, a fost infirmată de datele
transmise de Biroul Electoral Central care, ca urmare a hotărârii din 11
decembrie 2009 a Plenului Curţii Constituţionale, a procedat la reexaminarea şi
renumărarea buletinelor de vot nule, pentru a se stabili dacă există diferenţe
între datele consemnate în procesul-verbal şi realitatea constatată.
Cu Adresa înregistrată la Curtea Constituţională sub
nr. J 6.502 din 14 decembrie 2009, Biroul Electoral Central a transmis
procesul-verbal privind finalizarea reexaminării buletinelor de vot nule de la
al doilea tur de scrutin pentru Preşedintele României din 6 decembrie 2009 şi a
renumărării acestora, încheiat în data de 14 decembrie 2009. In urma
operaţiunii de reexaminare şi renumărare a buletinelor de vot nule primite de
la birourile electorale judeţene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti şi biroul electoral pentru secţiile de votare din
străinătate, Biroul Electoral Central a identificat un număr de 2.247 voturi
valabil exprimate, repartizate după cum urmează:
- domnul Traian Băsescu -1.260 voturi valabil
exprimate;
- domnul Mircea Geoană - 987 voturi valabil exprimate.
Curtea reţine că numărul voturilor valabil exprimate identificate
nu este de natură, pe de o parte, să probeze existenţa unei fraude, ci mai
degrabă a unor erori umane inerente unui proces de o astfel de amploare şi
complexitate, iar, pe de altă parte, nu este de natură să afecteze în vreun fel
atribuirea mandatului.
2. O altă susţinere vizează fraudarea alegerilor
prin vot nelegal, ce rezultă din numărul extrem de mare de voturi exprimate în
secţiile de votare speciale şi în secţiile de vot din străinătate, rezultând
din practici de tipul: vot dublu, utilizare de date de identificare nereale sau
utilizare de date de identificare ale unor persoane care nu au participat la
vot, votarea pe baza titlurilor de călătorie, în corelaţie cu practici de tipul
„mită electorală" şi „turism electoral".
Analizând argumentele prezentate, Curtea constată că
niciunul dintre acestea nu este de natură să conducă la concluzia fraudării
alegerilor.
Astfel, existenţa unui număr mare de alegători care
s-au prezentat la vot în străinătate sau care au votat la secţiile speciale,
precum şi disproporţia între procentele obţinute de cei doi candidaţi în
străinătate, comparativ cu cele obţinute pe teritoriul naţional, nu sunt de
natură să determine, în sine, o astfel de concluzie. De altfel, chiar în
punctul de vedere invocat de autori, institutul de sondaje consultat în acest
scop nu se exprimă în sensul că diferenţele constatate nu ar fi posibile, ci că
„sunt puţin probabile şi dificil de explicat." In esenţă, aceste diferenţe
pun în discuţie opţiunea politică a alegătorilor, iar nu nelegalitatea votului
exprimat de aceştia.
In ceea ce priveşte premisa de la care se porneşte în
demonstrarea afirmaţiei potrivit căreia la secţiile speciale „au fost
exercitate un număr de voturi care depăşeşte mult posibilităţile fizice reale
de exercitare a unui vot corect într-o perioadă normală de vot în cursul unei
zile", şi anume aceea că numărul de votanţi, pe parcursul unei zile de vot,
nu poate depăşi 1056 într-o secţie de votare, se constată că este lipsită de
fundamentare. Astfel, nu se precizează condiţiile concrete de exercitare a
dreptului de vot în secţiile de votare respective (câte cabine, câte ştampile,
câţi operatori ai procesului de votare) şi nu există dovezi privind timpul real
de exprimare a votului la fiecare secţie. In plus, chiar reglementarea
organizării secţiilor de votare, prin dispoziţiile Legii nr. 370/2004, ia în
calcul un număr mai mare de posibili alegători decât cel stabilit în mod
arbitrar de autorii cererii de anulare a alegerilor, dispoziţiile art. 71
lit. a) din actul normativ menţionat reglementând că secţiile de votare se
organizează după cum urmează: „în localităţile cu o populaţie de peste 1.000
de locuitori, câte o secţie de votare la 1.000-2.000 de alegători".
Se mai susţine că au existat practici de tipul „turism
electoral" şi „mită electorală", cu consecinţa unei fraude masive,
capabilă să modifice atribuirea mandatului de Preşedinte al României, „fraudă
legată atât de cazuri de vot dublu, cât şi de utilizarea datelor de
identificare ale unor persoane care nu s-au prezentat efectiv la vot sau chiar
înscrierea unor date de identificare fictive în tabelele utilizate în cadrul
secţiilor de votare din străinătate."
Examinând probele prezentate în acest sens, Curtea
constată că acestea privesc: declaraţii olografe ale unor persoane care susţin
că au fost înregistrate la vot deşi nu s-au prezentat, au primit mită pentru a
vota cu un anumit candidat, au fost martori la influenţarea altor persoane de
către reprezentanţi ai unui partid sau au fost martori la practici de tipul
„turism electoral", autodenunţul Federaţiei Asociaţiilor Române din Italia
cu privire la influenţarea votului, CD-uri şi fotografii cu privire la care se
susţine că prezintă diferite fapte ce au influenţat votul. Din înscrisurile
depuse nu rezultă autoritatea în faţa căreia au fost făcute aceste declaraţii
sau dacă au fost înregistrate la vreo autoritate.
Curtea nu îşi poate fundamenta însă concluziile pe
astfel de documente sau probe video, în absenţa unor procese-verbale de
constatare a contravenţiilor, întocmite în temeiul Legii nr. 370/2004,
respectiv a unor hotărâri de condamnare pentru săvârşirea de infracţiuni
prevăzute de acelaşi act normativ. A decide altfel ar însemna substituirea de
către Curtea Constituţională a autorităţilor statului, a căror competenţă este
stabilită prin lege. In acest sens, Capitolul III1 din Legea nr.
370/2004 reglementează faptele care constituie contravenţii şi infracţiuni,
procedura constatării contravenţiilor şi aplicării sancţiunilor, inclusiv în
ceea ce priveşte autorităţile competente. De altfel, în multe cazuri în care
s-au semnalat ilegalităţi au fost sesizate autorităţile publice în vederea
aplicării sancţiunilor prevăzute de lege.
Tot astfel, Curtea nu poate proceda la examinarea
datelor de identificare a persoanelor înscrise în copiile de pe listele
electorale permanente, respectiv a codurilor numerice personale ale
alegătorilor, aceste operaţiuni fiind de competenţa Ministerului Administraţiei
şi Internelor, prin structurile sale, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.
370/2004 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind
evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 20 iulie
2005. Nu a fost prezentat niciun document emis de structurile competente din
cadrul acestui minister din care să rezulte că au fost solicitate şi efectuate
verificări în bazele de date aflate în administrarea sa, cu privire la coduri
numerice personale sau alte date de identificare ale persoanelor înscrise în
listele electorale permanente, listele suplimentare sau tabelele electorale de
la nivelul secţiilor de votare speciale. Nu se precizează motivul pentru care
s-a apreciat că CNP-urile în discuţie sunt „false" sau „inexistente",
făcându-se trimitere la „programe informatice care validează sau, dimpotrivă,
invalidează CNP-ul" disponibile şi pe internet. O asemenea verificare,
care nu se fundamentează pe concluziile unei autorităţi publice având
competenţe stabilite de lege în administrarea şi verificarea datelor în cauză,
nu poate fi luată însă în considerare.
In ceea ce priveşte suspiciunea referitoare la existenţa
unor cazuri de vot multiplu, Curtea reţine că probatoriul depus nu relevă un
număr semnificativ de asemenea situaţii, de natură să determine o modificare a
atribuirii mandatului. Soluţia legislativă pentru identificarea şi sancţionarea
acestor fapte este consacrată de dispoziţiile art. 23 alin. (5) din Legea nr.
370/2004, potrivit cărora „Biroul Electoral Central predă Autorităţii
Electorale Permanente dosarele cuprinzând copiile de pe listele electorale
permanente şi tabelele utilizate în cadrul secţiilor de votare la ambele tururi
de scrutin, precum şi declaraţiile pe propria răspundere prevăzute de art. 195
alin. (4). La sesizarea partidelor politice, organizaţiilor cetăţenilor
aparţinând minorităţilor naţionale, alianţelor politice, alianţelor electorale
şi a candidaţilor independenţi care participă la alegeri, făcută în cel
mult 15 zile de la data validării rezultatului fiecărui tur de scrutin şi
însoţită de probele pe care se întemeiază, Autoritatea Electorală Permanentă
verifică copiile de pe listele electorale permanente şi tabelele utilizate în
cadrul secţiilor de votare la care se referă sesizarea, în vederea descoperirii
cazurilor în care o persoană a votat fără a avea drept de vot sau a votat de
mai multe ori la acelaşi tur de scrutin. Termenul de verificare a listelor
electorale utilizate în cadrul secţiilor de votare este de 6 luni de la
primirea acestora. In situaţia în care Autoritatea Electorală Permanentă
descoperă indicii privind săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 265
alin. (1) lit. a) şi b), sesizează organele de urmărire penală
competente."
De altfel, concluzia referitoare la fraudarea voturilor
prin falsificarea codurilor numerice personale şi prin votul multiplu se
fundamentează, în mare măsură, pe un calcul matematic statistic, pornind de la
constatările realizate de autorii cererii la 31 de secţii de votare din judeţul
Timiş, precum şi pe aplicare, prin analogie, a constatărilor Autorităţii
Electorale Permanente cu privire la desfăşurarea alegerilor europarlamentare
din 7 iunie 2009, când au fost identificate cazuri de persoane care au votat
multiplu. Frauda nu poate fi stabilită însă prin analogie, iar diversele
deducţii, calcule statistice şi probabilistice bazate pe simplele aprecieri ale
autorilor cererii nu constituie dovezi în sensul art. 24 alin. (2) din Legea
nr. 370/2004.
Se mai face referire la o circulară a Ministerului
Afacerilor Externe, cu privire la care se arată că „a dat posibilitatea să se
voteze în secţiile din străinătate cu titluri de călătorie", ceea ce a facilitat
exercitarea votului multiplu. Posibilitatea folosirii titlului de călătorie
pentru exercitarea dreptului de vot este prevăzută însă chiar de dispoziţiile
Legii nr. 370/2004 care, în art. 11 alin. (2) prevede că „Paşaportul
simplu, paşaportul simplu electronic, paşaportul simplu temporar şi titlul
de călătorie pot fi folosite pentru exercitarea dreptului de vot numai de
cetăţenii români care votează în străinătate sau de cetăţenii români cu
domiciliul în străinătate care votează în România".
In concluzie, împrejurările semnalate nu sunt de natură
să ducă la anularea alegerilor, întrucât nu demonstrează o fraudă de natură să
modifice atribuirea mandatului.
3. Susţinerea referitoare la fraudarea rezultatelor
la nivelul secţiilor de vot, prin modificarea datelor înscrise în
procesele-verbale întocmite de birourile electorale ale secţiilor de votare
este nefondată.
Ca urmare a examinării tuturor probelor depuse în
fundamentarea acestei susţineri (alcătuind cele 9 bibliorafturi anterior
menţionate), inclusiv prin compararea copiilor prezentate de autorii cererii de
anulare a alegerilor cu exemplarele originale transmise de Biroul Electoral
Central, s-a constatat că există corecturi operate în interiorul rubricilor
proceselor-verbale întocmite de birourile electorale ale secţiilor de votare.
Aceste corecturi vizează fie simpla îndreptare a unor erori materiale, fie sunt
determinate de refacerea calculelor ca urmare a constatării valabilităţii unor
voturi declarate iniţial nule, şi a atribuirii acestora, în mod corespunzător,
unuia sau altuia dintre candidaţi.
Toate modificările sunt atestate prin semnătură şi
aplicarea ştampilei secţiei de votare, în conformitate cu dispoziţiile art. 21
alin. (7) din Legea nr. 370/2004, potrivit cărora „In cazul în care constată
neconcordanţe între datele conţinute de un proces-verbal primit de la un birou
electoral al unei secţii de votare, biroul electoral judeţean sau al sectorului
municipiului Bucureşti trebuie să solicite preşedintelui biroului electoral al
secţiei de votare respectiv să efectueze corecturile necesare. Acestea sunt
considerate valabile numai dacă au fost atestate prin semnătură şi prin
aplicarea ştampilei de control a secţiei de votare", iar în
majoritatea cazurilor, nu au fost formulate obiecţiuni cu privire la conţinutul
proceselor-verbale, acestea fiind semnate de toţi membrii biroului electoral al
secţiei de votare.
In unele situaţii, modificarea rubricilor dedicate
voturilor valabil exprimate pentru competitorii electorali nu este justificată
de existenţa unor contestaţii soluţionate de Biroul Electoral Judeţean; există
doar menţiunea că, la renumărarea voturilor, s-a constatat că unele buletine de
vot declarate nule erau, de fapt, valabile, sau modificările sunt operate fără
vreo menţiune, ceea ce a determinat invocarea, în susţinerea cererii de anulare
a alegerilor, a încălcării art. 6 alin. (6) din Decizia nr. 86/2009 a Biroului
Electoral Central, al cărui conţinut a fost redat anterior. Curtea constată
însă că acest fapt nu este de natură să conducă la concluzia fraudării
alegerilor, întrucât toate procesele-verbale cuprind corecturi certificate prin
semnătură şi aplicarea ştampilei biroului secţiei de votare, iar modificarea
numărului voturilor valabil exprimate a fost operată fie în favoarea unuia dintre
candidaţi, fie în favoarea celuilalt, neexistând indicii în sensul favorizării
vreunuia dintre aceştia. In plus, modificarea minoră a numărului voturilor
valabil exprimate cu privire la unul sau altul dintre candidaţi nu este de
natură să afecteze atribuirea mandatului.
In ceea ce priveşte procesele-verbale cu privire la
care se susţine că ar avea un alt conţinut decât cele transmise birourilor
electorale judeţene, se constată că acestea sunt prezentate în copie, de cele
mai multe ori fără a avea ataşată fila care cuprinde semnăturile membrilor
biroului electoral al secţiei de votare. Faţă de dispoziţiile Legii nr.
370/2004, Curtea reţine că produc efecte juridice doar procesele-verbale
întocmite de biroul electoral al secţiei de votare, semnate de membrii acestui
birou, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) din actul normativ
menţionat, şi transmise biroului electoral judeţean, biroului electoral al
sectorului municipiului Bucureşti sau, după caz, biroului electoral pentru
secţiile de votare din străinătate. Or, aceste procese-verbale, pe care Biroul
Electoral Central Ie-a transmis Curţii Constituţionale, în original, sunt
semnate de membrii biroului secţiei de votare.
In concluzie, examinarea proceselor-verbale întocmite
de birourile electorale ale secţiilor de votare nu a relevat existenţa unei
fraude în sensul textelor de lege anterior citate, ci a unor erori materiale,
respectiv, în unele cazuri, a unor erori aritmetice, care au fost corectate şi
atestate potrivit legii. De altfel, chiar Decizia nr. 86/2009 a Biroului
Electoral Central impune efectuarea de verificări în acest sens, aşadar
implicit şi a efectuării de corecturi, stabilind în art. 3 lit. b) că, după
completarea procesului-verbal, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare
verifică „dacă sunt respectate condiţiile de control aritmetice şi
logice".
4. In ceea ce priveşte susţinerea referitoare la fraudarea
rezultatelor la nivelul secţiilor de vot, prin determinarea semnării în alb a
proceselor-verbale privind consemnarea rezultatelor votării pentru alegerea
Preşedintelui României, aceasta nu a fost probată.
Cu privire la cererea formulată de domnul Mircea-Dan
Geoană, în calitate de candidat la alegerile prezidenţiale desfăşurate în turul
doi de scrutin la data de 6 decembrie 2009, Curtea constată că aspectele
semnalate au fost examinate în cuprinsul hotărârii, în strânsă legătură cu
probele depuse la dosar. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2)
din Legea nr. 370/2004, cererea de anulare a alegerilor trebuie însoţită de
dovezile pe care se întemeiază.
In motivarea cererii de anulare a alegerilor se mai
arată şi faptul că „instituţia contestării unui scrutin naţional, pe lângă
probele concrete indubitabile care trebuie puse la dispoziţia magistraţilor
pentru a forma convingerea instanţei în legătură cu existenţa reală a unei
fraude, presupune din partea judecătorilor constituţionali şi o apreciere
generală a condiţiilor concrete de desfăşurare a procesului alegerilor, o
observaţie nu doar în temeiul probelor administrate, ci şi ex propriis
sensibus al situaţiei de ansamblu, al stării de spirit a populaţiei, al
impresiei generale a corpului electoral în legătură cu rezultatul
alegerilor."
Curtea constată că cele două tururi de scrutin pentru
alegerea Preşedintelui României din anul 2009 s-au organizat şi s-au desfăşurat
pe fondul unei crize politice, economice şi sociale, agravată de instabilitatea
guvernamentală a ţării.
De asemenea, Curtea constată că la alegerile pentru
Preşedintele României din anul 2009, atât în turul întâi, cât şi în turul al
doilea de scrutin, au fost semnalate un număr mai mare de incidente, precum şi
o exprimare mai accentuată decât cu alte prilejuri, a unei lipse de încredere a
cetăţenilor în corectitudinea procesului electoral.
Acest fapt nu poate fi ignorat, fenomenele arătate
fiind generate, în principal, de deficienţele legislaţiei electorale, de natură
să genereze insecuritate juridică. Curtea observă în acest sens că Legea nr.
370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României a fost modificată şi completată
în mod substanţial cu câteva luni înainte de data organizării alegerilor, prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2009, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 608 din 3 septembrie 2009. Această modificare ridică
o serie de probleme, dintre care cea mai evidentă vizează respectarea bunelor
practici în materie electorală. Potrivit Codului bunelor practici în materie
electorală - Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia
Europeană pentru Democraţie prin Drept - Comisia de la Veneţia, în cadrul celei
de-a 52-a Sesiuni Plenare (Veneţia, 18- 19 octombrie 2002) „stabilitatea
dreptului este un element important al credibilităţii procesului electoral şi
este esenţială pentru consolidarea democraţiei. Prin urmare, modificarea
frecventă a normelor sau caracterul lor complex pot dezorienta alegătorul.
Alegătorul poate conchide, în mod corect sau incorect, că dreptul electoral
este doar un instrument cu care operează cei care sunt la putere şi că votul
alegătorului nu mai este un element esenţial care decide rezultatul
scrutinului.[...] Ar fi necesar a se evita, nu atât modificarea sistemelor
de scrutin - ele pot fi întotdeauna îmbunătăţite -, ci
modificarea lor frecventă sau cu puţin timp (cel puţin un an) înainte de
alegeri. Chiar în absenţa unei intenţii de manipulare, modificările
vor fi dictate de interesele iminente ale partidului politic."
Se constată, de asemenea, o serie de imperfecţiuni ale
legii astfel cum a fost modificată, de exemplu în ceea ce priveşte organizarea
votării în secţiile speciale (care a generat suspiciuni referitoare la
exercitarea unor practici de tipul „turism electoral") sau în ceea ce
priveşte modul de reglementare a intervalului orar în care are loc votarea,
fără a se distinge cu privire la străinătate, ceea ce a permis votarea în afara
graniţelor ţării după ce, în ţară, acest proces se încheiase şi fuseseră
anunţate primele rezultate.
In acest context, Curtea Constituţională subliniază
necesitatea ca întreaga legislaţie electorală referitoare la alegerea Camerei
Deputaţilor şi a Senatului, a Preşedintelui României, alegerile pentru
Parlamentul European, precum şi la alegerea autorităţilor administraţiei
publice locale să fie reexaminată, urmând a fi concentrată într-un Cod
electoral ale cărui dispoziţii comune şi speciale să asigure, în concordanţă cu
principiile constituţionale, organizarea unui scrutin democratic, corect şi
transparent.
Observaţiile expuse nu sunt însă de natură să determine
o altă concluzie decât aceea la care a condus examinarea susţinerilor formulate
şi a probelor prezentate de autorii cererii pentru anularea alegerilor. Frauda
invocată constituie, în realitate, aşa cum rezultă din aceste probe, o serie de
elemente secvenţiale care nu au format un fenomen cu vocaţia de a schimba
voinţa alegătorilor, în sensul unei modificări a atribuirii mandatului. Cu
privire la aceste eventuale încălcări ale legii, rămâne în sarcina
autorităţilor competente cercetarea faptelor şi aplicarea sancţiunilor
prevăzute de lege.
Faţă de cele arătate, nefiind întrunite condiţiile
dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004, cererea de
anulare a alegerilor desfăşurate în turul doi de scrutin la data de 6 decembrie
2009, pentru funcţia de Preşedinte al României, urmează să fie respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
f) din Constituţie, al art. 37 şi art. 38 din Legea nr. 47/1992, republicată,
precum şi al art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 370/2004,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
HOTĂRĂŞTE:
Respinge cererea de anulare a alegerilor desfăşurate în
turul doi de scrutin la data de 6 decembrie 2009 pentru funcţia de Preşedinte
al României, formulată de Partidul Social Democrat şi Partidul Conservator.
Hotărârea este definitivă şi se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta