Hotărârea Nr.24 din 04.04.2018

În temeiul art. 67 din Constituţia României, republicată,potrivit dispoziţiilor art. 9 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, republicat, ale art. 77 şi 78 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 81 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat, cu modificările ulterioare,având în vedere dispoziţiile art. 10 din Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017 privind constituirea Comisiei parlamentare de anchetă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru a clarifica aspectele ce ţin de desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie, cu modificările şi completările ulterioare,Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre. Articolul 1
(1) Parlamentul României aprobă raportul final al Comisiei parlamentare de anchetă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru a clarifica aspectele ce ţin de desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie, cu concluziile adoptate de Comisie şi propunerile formulate.
(2) Raportul final al Comisiei parlamentare de anchetă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru a clarifica aspectele ce ţin de desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie este anexă la prezenta hotărâre. Articolul 2 Parlamentul României transmite prezenta hotărâre, raportul final anexat şi dosarele cu materialele documentare care au stat la baza elaborării raportului către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Serviciul Român de Informaţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Justiţiei, care au competenţe în domeniul analizat de Comisia parlamentară de anchetă, pentru ca acestea să îşi poată exercita atribuţiile legale. Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 4 iulie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,FLORIN IORDACHEp. PREŞEDINTELE SENATULUI,ADRIAN ŢUŢUIANUANEXĂRAPORT FINAL al Comisiei parlamentare de anchetă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru a clarifica aspectele ce ţin de desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie În temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (4) din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 9 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Parlamentul României a adoptat Hotărârea nr. 67/2017 privind constituirea Comisiei parlamentare de anchetă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru a clarifica aspectele ce ţin de desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie. Având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din hotărârea menţionată mai sus, Comisia parlamentară de anchetă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru a clarifica aspectele ce ţin de desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie, denumită în continuare Comisia, a adoptat, în şedinţa din 5.06.2018, prezentul raport final. I. Consideraţii de ordin general I.1. Temeiul legal – Constituţia României, republicată;

– Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, republicat;

– Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat, cu modificările ulterioare;

– Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;

– Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017 privind constituirea Comisiei parlamentare de anchetă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru a clarifica aspectele ce ţin de desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie, cu modificările şi completările ulterioare;

– Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei parlamentare de anchetă.I.2. Constituirea Comisiei parlamentare de anchetă Având în vedere informaţiile apărute în spaţiul public cu privire la accesul unor persoane neautorizate în arhiva Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie (D.G.P.A.) şi eventuala folosire a informaţiilor obţinute din studierea documentelor în afara cadrului normativ instituit de Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea elucidării circumstanţelor producerii acestor evenimente şi pentru stabilirea măsurilor ce ar putea fi dispuse, prin Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017, cu modificările şi completările ulterioare, a fost constituită prezenta comisie. În vederea ducerii la îndeplinire a obiectivelor stabilite de către forul legislativ, Comisia a desfăşurat 19 şedinţe, datele de desfăşurare ale acestora fiind cuprinse în anexa nr. 1. Raportat la volumul foarte mare de muncă, ca urmare a perioadei îndelungate de timp supuse verificărilor (2006-2018), a numărului mare de persoane invitate la audieri (57 de persoane, nominalizate în anexa nr. 2), precum şi a vastei corespondenţe purtate cu diverse instituţii pentru a se solicita date şi informaţii în legătură cu obiectivele stabilite de Parlamentul României (71 de adrese, enumerate în anexa nr. 3), în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de depunere a raportului a fost prelungit prin două hotărâri ale birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, respectiv hotărârile nr. 188/2018 şi nr. 523/2018. I.3. Componenţa nominală a Comisiei parlamentare de anchetă Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia are în componenţă deputaţi şi senatori desemnaţi de către grupurile parlamentare ale celor două Camere, conform configuraţiei politice a Parlamentului României. Comisia a fost condusă de un birou de conducere, ales conform dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017, după cum urmează: – preşedinte - domnul senator Nicolae Şerban (funcţie îndeplinită în perioada 27 septembrie 2017 - 7 februarie 2018); domnul senator Viorel Sălan (funcţie îndeplinită în perioada 7 februarie - 15 iunie 2018);

– vicepreşedinte - doamna deputat Cristina Trăilă;

– secretar - domnul deputat Marius Gheorghe Surgent. Întrucât Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale a refuzat să nominalizeze un reprezentant în Comisia parlamentară de anchetă, Comisia şi-a desfăşurat activitatea cu 14 membri, nominalizaţi în anexa nr. 4. Conform Hotărârii Parlamentului României nr. 6/2018 privind modificarea şi completarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017 pentru constituirea Comisiei parlamentare de anchetă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru a clarifica aspectele ce ţin de desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie, domnul senator Sălan Viorel, aparţinând Grupului parlamentar al PSD, a fost desemnat în calitate de membru al Comisiei în locul domnului senator Nicolae Şerban. În acelaşi timp, domnul senator Sălan Viorel a fost desemnat să ocupe funcţia de preşedinte al Comisiei. I.4. Obiectivele Comisiei parlamentare de anchetă Obiectivele Comisiei au fost stabilite prin art. 1 din Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017, cu modificările şi completările ulterioare, acestea fiind următoarele: a)stabilirea rolului activ al ministrului de resort la adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 127/2006 privind desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie din subordinea Ministerului Justiţiei, precum şi ce acte au fost întocmite în intervalul celor 3 luni prevăzut în Hotărârea Guvernului nr. 127/2006, de ce nu s-au finalizat procedurile de desfiinţare prevăzute în art. 3 şi 4 din Hotărârea Guvernului nr. 127/2006 şi de ce nu s-a emis o nouă hotărâre pentru prelungirea termenului; b)identificarea procedurilor stabilite pentru inventariere, preluare de către comisia numită prin ordin, predare, depozitare şi păstrare a arhivei (ce acte au fost întocmite, cine le-a preluat şi sub ce formă, unde au fost depozitate), precum şi procedura stabilită pentru accesul la documentele din arhiva S.I.P.A.; c)solicitarea de la Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Afacerilor Interne, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Ministerul Justiţiei, Parchetul General, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Administraţia Prezidenţială, precum şi de la alte instituţii publice care au emis informări din anul 2004 până în prezent privitoare la arhiva Serviciului Independent pentru Protecţie şi Anticorupţie (S.I.P.A.) sau incidentele de securitate care au legătură cu arhiva S.I.P.A.; d)identificarea măsurilor dispuse începând din anul 2006 până în prezent de fiecare ministru de resort în vederea desfiinţării Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie (ce acte s-au efectuat, dacă s-au luat, în mod efectiv, măsuri în momentul constatării unor nereguli în administrarea documentelor din arhivă); e)audierea persoanelor care au numit comisiile de inventariere, care au avut acces în arhivă în mod legal, cu privire la informaţiile sau documentele pe care le-au accesat, în ce scop au fost folosite şi care este actul constatator al acestor verificări, precum şi a persoanelor din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor care au avut în custodie arhiva; f)identificarea şi audierea persoanelor care au avut acces în arhivă fără respectarea condiţiilor legale cu acelaşi obiectiv ca cel prevăzut la lit. e), precum şi la solicitarea şi cu acceptul cui au accesat arhiva; g)identificarea şi audierea persoanelor care au avut acces la arhivă în raport cu sistemele de supraveghere video, obligatorii, fiind vorba de o arhivă care conţinea şi documente clasificate strict secret; h)verificarea autenticităţii informaţiilor cuprinse în Raportul 096 din 17.04.2008; împrejurările în care s-a dispus la data de 18 august 2016 sporirea gradului de secretizare; i)dacă documentele aflate în arhivă, hardurile, alte documente în format electronic au fost fotocopiate, sustrase, distruse, de către cine şi în ce scop; j)identificarea şi audierea persoanelor care în luna ianuarie 2005 au sustras din arhiva S.I.P.A. registrul de intrări-ieşiri, documente secrete şi strict secrete, care înseamnă nume de persoane semnalate, conţinutul foarte succint, de unde proveneau şi beneficiarii informaţiilor.I.5. Desfăşurarea lucrărilor Comisiei parlamentare de anchetă Pentru a-şi îndeplini obiectivele, Comisia parlamentară de anchetă a corespondat cu anumite instituţii publice pentru a solicita date şi informaţii în legătură cu obiectivele stabilite de Parlamentul României prin Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017, cu modificările şi completările ulterioare. Membrii Comisiei de anchetă au stabilit ca şedinţele să se desfăşoare cu audierea unor persoane care ar putea aduce clarificări asupra informaţiilor apărute în spaţiul public cu privire la cauza care formează obiectul activităţii Comisiei, respectiv care au avut o legătură directă cu desfiinţarea D.G.P.A. şi/sau cu arhiva acestei structuri. Pe perioada desfăşurării activităţii, Comisia a invitat la audieri 57 de persoane. Dintre acestea, 46 de persoane au fost prezente în faţa Comisiei (stenogramele şedinţelor fiind enumerate în anexa nr. 5), 4 persoane nu s-au putut prezenta, însă au răspuns în scris solicitărilor Comisiei, iar 7 au refuzat să se prezinte la audieri. Cu acest prilej, Comisia a constatat unele lacune de ordin legislativ, de natură a impieta asupra bunei desfăşurări a lucrărilor, privind situaţia refuzului unor persoane invitate de a se prezenta la audieri. Faţă de această situaţie de fapt, Comisia a procedat la solicitarea unui punct de vedere al Academiei Române - Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu". De asemenea a solicitat reprezentantului permanent al Senatului României pe lângă Parlamentul European o informare cu privire la modalităţile de desfăşurare a unor astfel de activităţi de către forurile legislative din alte state membre ale Uniunii Europene (U.E.). În acest context s-a desprins concluzia că, în majoritatea statelor Uniunii Europene, comisiile parlamentare de anchetă funcţionează potrivit unor norme instituite prin lege sau, după caz, prin regulamente de procedură. De asemenea, obligativitatea persoanelor citate/invitate de a se prezenta în faţa comisiilor de anchetă este stipulată în legile sau regulamentele de procedură, „iar refuzul de a se prezenta la audiere şi refuzul de a prezenta informaţii sunt pedepsite contravenţional sau penal". În perioada de referinţă, membrii Comisiei au efectuat, în urma aprobărilor date de către ministrul justiţiei, domnul Tudorel Toader, două vizite la sediul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, unde se află depozitate documentele arhivei D.G.P.A. I.6. Scurt istoric şi cadrul legislativ al S.I.O./S.I.P.A./D.G.P.A. În anul 1991, imediat după intrarea în vigoare a Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională, în subordinea Direcţiei Generale a Penitenciarelor a fost înfiinţat Serviciul Independent Operativ (S.I.O.), a cărui activitate era axată, în exclusivitate, pe prevenirea evenimentelor cu consecinţe periculoase din penitenciare, fiind obţinute informaţii din mediul de detenţie referitoare la ameninţări la adresa siguranţei naţionale. În anul 1997, prin Hotărârea Guvernului nr. 65/1997 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, Serviciul Independent Operativ a fost transformat într-o unitate de sine stătătoare în subordinea Ministerului Justiţiei, sub titulatura Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie (S.I.P.A.). Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din acest act normativ, Direcţia Generală a Penitenciarelor, împreună cu unităţile din subordinea acesteia, Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie, precum şi laboratoarele de expertiză criminalistică au fost trecute în coordonarea unui secretar de stat. Direcţia Generală a Penitenciarelor şi unităţile din subordine, precum şi Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie funcţionează¹ în baza statelor de organizare aprobate de ministrul justiţiei. În anexa nr. 3 la hotărârea precitată sunt prevăzute unităţile subordonate Ministerului Justiţiei, la lit. D) figurând Serviciul Intern de Protecţie şi Anticorupţie.¹ Potrivit prevederilor art. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 65/1997. Prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 321/1997 (nepublicat) s-a aprobat Regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Serviciului Independent de Protecţie şi Anticorupţie, act cu caracter normativ, completat ulterior prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.551/1997 (nepublicat). În anul 2004, în baza Hotărârii Guvernului nr. 637/2004 privind funcţionarea şi atribuţiile Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie din subordinea Ministerului Justiţiei, componenta informativă din cadrul Ministerului Justiţiei a obţinut personalitate juridică, competenţe şi atribuţii clare. Potrivit acestui act normativ, domeniul de activitate al D.G.P.A. presupunea obţinerea, verificarea, prelucrarea, stocarea şi valorificarea informaţiilor din domeniul siguranţei naţionale corespunzătoare Direcţiei Generale a Penitenciarelor, Regiei Autonome Multiproduct, unităţilor şi întreprinderilor subordonate acestora. Această structură manifesta, în special, preocupări pe linia identificării, cunoaşterii, prevenirii şi înlăturării ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale, a faptelor sau evenimentelor cu consecinţe periculoase în rândul efectivelor de deţinuţi, precum şi a oricăror situaţii şi împrejurări din care pot rezulta asemenea pericole. De asemenea, Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie (D.G.P.A.) asigura, potrivit Legii nr. 182/2002² şi Hotărârii Guvernului nr. 585/2002³, „controlul respectării şi aplicării acestor reglementări în Ministerul Justiţiei, Ministerul Public şi structurile coordonate ori subordonate acestora, precum şi la instanţele judecătoreşti, în locurile unde se lucrează cu informaţii clasificate", fiind „autoritate desemnată de securitate" în cadrul Ministerului Justiţiei.² Privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare³ Pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, cu modificările şi completările ulterioare. Prin Hotărârea Guvernului nr. 127/2006 privind desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie din subordinea Ministerului Justiţiei, componenta informativă a Ministerului Justiţiei a fost desfiinţată. Arhiva acestei instituţii a fost preluată de către comisia constituită prin ordin al ministrului justiţiei şi depozitată în două încăperi, existente în sediul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (A.N.P.). Până la momentul desfiinţării nu era constituită o arhivă a D.G.P.A. Documentele întocmite, procesate sau aflate în lucru se păstrau la sediile structurilor teritoriale (în unităţile penitenciare), în încăperile alocate personalului D.G.P.A., încuiate în fişete metalice. După emiterea Hotărârii Guvernului nr. 127/2006, toate aceste documente au fost aduse la sediul central al D.G.P.A., situat în imobilul unde funcţionează A.N.P., ocazie cu care s-a început constituirea propriu-zisă a unităţilor arhivistice. Tot cu acest prilej, în scopul asigurării spaţiului necesar depozitării unităţilor arhivistice respective, s-au amenajat două birouri ale D.G.P.A. din sediul A.N.P. Aceste spaţii sunt situate la etajul al II-lea al clădirii unde se află sediul A.N.P., amplasate în capătul unui hol, situate de o parte şi de alta a acestuia, iar zona arhivei este delimitată de celelalte camere de pe holul respectiv printr-o uşă metalică, asigurată cu sistem de închidere tip yală, lacăt şi sigiliu. D.G.P.A. funcţiona şi în baza unui regulament de organizare şi funcţionare, aprobat de ministrul justiţiei şi avizat de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. La art. 3 din respectivul regulament se prevedea că „activitatea D.G.P.A. este controlată de comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale celor două Camere ale Parlamentului României". În baza acestei prevederi, aşa cum rezultă din declaraţiile date la audieri, cele două comisii parlamentare de specialitate, întrunite în şedinţă comună, în anul 2004, au aprobat, în unanimitate, raportul de activitate al D.G.P.A. pe anul precedent, „cei doi preşedinţi ai comisiilor permanente subliniind necesitatea funcţionării acestui serviciu". Capitolul IIRezultatele studierii documentelor şi audierii persoanelor 1. Studierea documentelor Pe perioada desfăşurării activităţii Comisiei au fost solicitate, prin 71 de adrese, informaţii care au legătură cu obiectivele acesteia, de la 21 de instituţii (conform anexei nr. 3). Dintre acestea, la 9 adrese instituţiile sesizate nu au transmis răspuns Comisiei de anchetă: 1. Serviciul Român de Informaţii (4 adrese); 2. Ministerul Justiţiei (3 adrese); 3. Ministerul Apărării Naţionale (1 adresă); 4. Serviciul de Protecţie şi Pază (1 adresă). Îndeplinirea obiectivelor Comisiei 1. Cu privire la obiectivul⁴ prevăzut la art. 1 lit. a) din Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017, cu modificările şi completările ulterioare, din declaraţiile făcute de către persoanele invitate în faţa Comisiei, a rezultat faptul că decizia privind desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie a fost luată de către ministrul justiţiei din acea vreme, doamna Luisa Monica Macovei. Astfel, o persoană care a fost întrebată de către Comisie „cine a gândit" proiectul Hotărârii Guvernului nr. 127/2006 a declarat „că acesta a fost iniţiat cu siguranţă la Ministerul Justiţiei" şi crede că „ea (n.n. doamna ministru) a iniţiat acest demers".⁴ Stabilirea rolului activ al ministrului de resort la adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 127/2006 privind desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie din subordinea Ministerului Justiţiei, precum şi ce acte au fost întocmite în intervalul celor 3 luni prevăzut în Hotărârea Guvernului nr. 127/2006, de ce nu s-au finalizat procedurile de desfiinţare prevăzute în art. 3 şi 4 din Hotărârea Guvernului nr. 127/2006 şi de ce nu s-a emis o nouă hotărâre pentru prelungirea termenului. Printr-un e-mail transmis Comisiei, persoana a mai precizat: „în calitate de consilier al ministrului justiţiei în perioada ianuarie 2005-mai 2007, detaşat la Ministerul Justiţiei de către C.S.M., am făcut parte din echipa care a decis desfiinţarea acestui serviciu de informaţii aflat în subordinea directă a ministrului justiţiei". În vederea atingerii obiectivului propus, acela de desfiinţare a Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie, doamna ministru a urmărit sistematic să dovedească ineficienţa acesteia în raport cu atribuţiile sale, căutând astfel să ofere demersului său o justificare aparent logică. Însă au fost ignorate total dispoziţiile legale circumscrise, în principal, necesităţii îndeplinirii dezideratului de asigurare a securităţii naţionale. Precizăm faptul că, pentru a fi asigurată starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie, a fost adoptată Legea nr. 51/1991⁵, act normativ ce precizează la art. 6 care sunt „organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale". Potrivit dispoziţiilor normative mai sus menţionate, Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie, ca „structură internă specializată a Ministerului Justiţiei", a fost desemnată să contribuie, alături de Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, precum şi de Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne, la asigurarea securităţii naţionale a României.⁵ Privind securitatea naţională a României, cu modificările şi completările ulterioare. Acţiunile concrete întreprinse de doamna Luisa Monica Macovei pentru atingerea ţelului de desfiinţare a Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie rezultă din cele ce urmează. Astfel, potrivit declaraţiilor date de persoanele audiate, doamna Luisa Monica Macovei, în luna ianuarie 2005, însoţită de domnul Dan Nicolae Tăpălagă, s-a prezentat la sediul administrativ al Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie, unde, sub pretextul efectuării unui control, „(...) a sigilat unul sau două fişete cu arhivă din... cel de la etajul 2, din încăpere, două fişete, cred, de arhivă, cu sigiliul Domniei Sale. A urcat la etaj, ne-a solicitat să deschidem să vadă integritatea documentelor, am arătat-o". Potrivit acestor declaraţii, fişetele au fost încuiate şi sigilate „cu sigiliul doamnei ministru". Prin sigilarea fişetelor în care ofiţerii operativi depozitau documente de lucru s-a creat o tulburare însemnată în buna desfăşurare a activităţii Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie, întrucât o parte din lucrătorii acestei instituţii nu au mai avut posibilitatea de a-şi îndeplini atribuţiile legale. Apreciem că acest aspect ar fi putut conduce chiar la periclitarea siguranţei naţionale, întrucât informaţiile păstrate în fişete, în urma sigilării, nu au mai putut fi transmise către beneficiarii legali. Interesant este modul în care doamna Macovei a înţeles să dispună, cu acel prilej, prezentarea la unitate a cadrelor militare din conducerea unităţii şi a celor care aveau atribuţii circumscrise domeniului „Analiză, Sinteză şi Secretariat", mai precis, invocând existenţa unui incendiu ce a determinat intervenţia pompierilor la acel birou. Pe timpul acestei „vizite", doamna ministru a avut un comportament abuziv faţă de cadrele militare ale Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie chemate la sediul instituţiei. Astfel, deşi i s-a solicitat să prezinte certificatul O.R.N.I.S.S. care i-ar fi conferit dreptul de a pătrunde în spaţii unde erau depozitate documente clasificate, doamna Luisa Monica Macovei a abuzat de funcţie, afirmând că „este ministrul nostru, ne subordonăm", şi „a solicitat imperativ să deschidem birourile, să desigilăm, să descuiem fişete să vadă care este starea documentelor pe care le aveam în lucru sau arhivate". Mai mult decât atât, din declaraţia fostului împuternicit adjunct al directorului general D.G.P.A. rezultă şi faptul că doamna ministru a interzis comandantului unităţii „să folosească telefonul până la sosirea în unitate" şi „a spus imperativ să răspundem numai dânsei, nu avem ce discuta între noi", astfel că „ne-am conformat". O altă persoană audiată de Comisie a afirmat că cei din noua conducere a D.G.P.A. (n.n. cea instituită în aprilie 2005) „au venit cu ordinul cert, clar să desfiinţeze Serviciul...". Tot cu privire la premeditarea intenţiei privind desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie sunt relevante declaraţiile făcute în faţa Comisiei la data de 27.02.2018 de către domnul Marius Oprea. Acesta a avut calitatea de membru în comisia pentru inventarierea arhivei D.G.P.A., desemnată prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 790 din 20.04.2006 (dată la care D.G.P.A. era deja desfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 127/2006). Fiind rugat să comunice Comisiei „câteva date generale privind studiile, cariera, evoluţia profesională în cadrul S.I.P.A.", acesta a afirmat „implicarea mea în ceea ce priveşte S.I.P.A. a fost din această direcţie - din calitatea mea de consilier pe probleme de securitate naţională - fiind în mod direct legată de faptul că am redactat draftul hotărârii de Guvern care a dus la desfiinţarea S.I.P.A." O altă constatare a Comisiei, ce întăreşte convingerea că acţiunea de desfiinţare a Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie a fost minuţios pregătită, în mod vădit premeditată de către doamna ministru Luisa Monica Macovei, este cea referitoare la inducerea aparenţei de ineficacitate a acestei structuri. În acest scop, doamna ministru a iniţiat şi a încheiat un protocol⁶ privind colaborarea între Ministerul Justiţiei şi Ministerul Apărării Naţionale, având drept obiectiv executarea de către Ministerul Apărării Naţionale a unei misiuni⁷ de audit public intern la Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie.⁶ Înregistrat la Ministerul Justiţiei cu nr. 35.140 din 6.04.2005, respectiv la Ministerul Apărării Naţionale cu nr. M53 din 7.04.2005. ⁷ Misiune de audit ad-hoc de regularizare, finalizată prin Raportul nr. A/S 202 din 27.06.2005, declasificat.Acest protocol a fost încheiat în lipsa unui temei legal şi cu încălcarea normelor de drept referitoare la efectuarea auditului public intern. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Legea nr. 672/2002⁸, „conducătorul instituţiei publice (...) are obligaţia instituirii cadrului organizatoric şi funcţional necesar desfăşurării activităţii de audit public intern". ⁸ Privind auditul public intern, în vigoare la data încheierii Protocolului - 6.04.2005. La nivelul Ministerului Justiţiei funcţiona, aşa cum rezultă din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 83/2005⁹, o structură de audit public intern, la nivel „serviciu", aflată în subordinea ministrului.⁹ Privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, în vigoare la data de 6.04.2005. În ipoteza în care această structură nu ar fi putut efectua misiunea de audit public intern, potrivit dispoziţiilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 672/2002, auditul de regularitate trebuia efectuat de către compartimentele de audit public intern ale Ministerului Finanţelor Publice. Însă, contrar prevederilor legale ante-menţionate, doamna ministru Macovei, pentru atingerea obiectivului de desfiinţare a Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie, a preferat ca misiunea de audit să fie efectuată de către o structură fără competenţe în acest sens la Ministerul Justiţiei. În urma acestei misiuni, auditorii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale au apreciat: a)vulnerabilitatea entităţii - MARE b)controlul intern - CU LIPSURI GRAVE c)impactul financiar - IMPORTANT La baza întocmirii notei de fundamentare a Hotărârii Guvernului nr. 127/2006 a stat şi acest raport, precizându-se că „nu au fost respectate prevederile legale privind controlul alocării şi utilizării fondurilor". Este de menţionat că Ministerul Justiţiei, prin Adresa nr. 136/51.254 din 17.05.2018, ne-a comunicat faptul că, „referitor la misiunea delegaţiei U.E., Ministerul Justiţiei nu are în arhivă un raport de evaluare referitor la activitatea D.G.P.A.", astfel încât susţinerile unor persoane la audieri referitoare la recomandarea U.E. de a se desfiinţa această structură nu sunt fundamentate. Mai mult decât atât, U.E., la închiderea capitolului 24 JAI, solicita „continuarea reformării D.G.P.A., în sensul în care acest serviciu de siguranţă, în prezent militarizat, să fie transformat într-o unitate internă modernă...". Nu lipsit de relevanţă este şi faptul că instrumentul de prezentare a actului normativ prin care s-a dispus desfiinţarea D.G.P.A. nu a fost avizat de toate instituţiile cu atribuţii în domeniu, în speţă de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, întrucât acest aviz „nu a fost solicitat¹⁰".¹⁰ Aşa cum rezultă din Adresa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. DSN/1/424 din 27.04.2018. În acest context apreciem important a fi amintite unele dispoziţii normative, atât cu incidenţă în domeniul securităţii naţionale, cât şi de tehnică legislativă, care au fost nesocotite de doamna ministru Macovei cu prilejul promovării Hotărârii Guvernului nr. 127/2006. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 119 din Constituţia României, republicată, „Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii". Potrivit art. 6 din Legea nr. 51/1991, republicată, cu completările ulterioare, „Organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale sunt: Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, precum şi Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei, prin structuri interne specializate." Legea nr. 415/2002¹¹ stabileşte¹² în sarcina Consiliului Suprem de Apărare a Ţării obligaţia de „avizare a proiectelor de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind securitatea naţională, respectiv organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale". ¹¹ Privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu modificările ulterioare. ¹² Art. 4 lit. d) pct. 1 şi 2. De asemenea, potrivit art. 10 din Normele¹³ referitoare la avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, în vigoare la data de referinţă, „proiectele de acte normative pentru care, potrivit legii, este necesar avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării se supun spre adoptare Guvernului numai după obţinerea acestui aviz".¹³ Aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare. În altă ordine de idei apreciem că desfiinţarea, în acest mod, a Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie a golit de conţinut art. 6 din Legea nr. 51/1991, creând astfel o vulnerabilitate în ceea ce priveşte siguranţa naţională. Aşa cum am precizat anterior, potrivit dispoziţiilor art. 4 şi 5 din Hotărârea Guvernului nr. 637/2004¹⁴, această structură din cadrul Ministerului Justiţiei îndeplinea două atribuţii majore pe acest segment de activitate:¹⁴ Privind funcţionarea şi atribuţiile Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie din subordinea Ministerului Justiţiei. a)desfăşura „activităţi de obţinere, verificare, prelucrare, stocare şi valorificare a informaţiilor în domeniul siguranţei naţionale, corespunzătoare Direcţiei Generale a Penitenciarelor, Regiei Autonome «Multiproduct», unităţilor şi întreprinderilor subordonate acestora"; b)asigura, potrivit Legii nr. 182/2002 şi Hotărârii Guvernului nr. 585/2002, „controlul respectării şi aplicării acestor reglementări în Ministerul Justiţiei, Ministerul Public şi structurile coordonate ori subordonate acestora, precum şi la instanţele judecătoreşti, în locurile unde se lucrează cu informaţii clasificate", fiind „autoritate desemnată de securitate" în cadrul Ministerului Justiţiei.Dacă atribuţiile pe linia autorităţii desemnate de securitate au fost preluate¹⁵, începând cu anul 2006, de către Oficiul pentru Supravegherea Secretelor de Stat din cadrul Serviciului Român de Informaţii, iar „acest lucru nu a determinat nicio implicare pe linia protecţiei informaţiilor clasificate la Administraţia Naţională a Penitenciarelor", „în legătură cu arhiva S.I.P.A.", atribuţiile subsumate activităţilor de obţinere, verificare, prelucrare, stocare şi valorificare a informaţiilor în domeniul siguranţei naţionale nu au fost preluate de nicio instituţie.¹⁵ Aşa cum rezultă din Adresa Serviciului Român de Informaţii nr. 15.834 din 19.1.2017. Mai mult decât atât, din Adresa Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 29.271 din 15.03.2018 rezultă faptul că structura¹⁶ de prevenire a criminalităţii în mediul penitenciar nu are „caracteristicile şi competenţele unui serviciu de informaţii".¹⁶ Înfiinţată prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.262/C/2006 privind aprobarea structurii organizatorice a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. 2. Referitor la actele întocmite în intervalul celor trei luni prevăzut în Hotărârea Guvernului nr. 127/2006, precum şi cu privire la obiectivele prevăzute la art. 1 lit. b)¹⁷, respectiv lit. d)¹⁸ din Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017, din depoziţiile persoanelor prezente la audieri a rezultat faptul că, în acea perioadă, s-a procedat la sortarea, clasarea şi constituirea în unităţi arhivistice a documentelor operative ale Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie (unitatea centrală şi structurile teritoriale). Aceste activităţi au fost executate de către personalul D.G.P.A.¹⁷ Identificarea procedurilor stabilite pentru inventariere, preluare de către comisia numită prin ordin, predare, depozitare şi păstrare a arhivei (ce acte au fost întocmite, cine le-a preluat şi sub ce formă, unde au fost depozitate), precum şi procedura stabilită pentru accesul la documentele din arhiva S.I.P.A.¹⁸ Identificarea măsurilor dispuse începând din anul 2006 până în prezent de fiecare ministru de resort în vederea desfiinţării Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie (ce acte s-au efectuat, dacă s-au luat, în mod efectiv, măsuri în momentul constatării unor nereguli în administrarea documentelor din arhivă). Din depoziţiile persoanelor audiate, documentele au fost depozitate în „încăperi stabilite şi prin ordin de zi, având destinaţie păstrarea arhivei, şi au fost pregătite din punct de vedere al asigurării securităţii la geamuri, la uşi, urmând ca, pe măsură ce serviciile teritoriale aduceau, - că nu le-au adus toate odată - documentele, că au fost şi sunt foarte multe, au venit pe rând, care cum a terminat; serviciul teritorial a adus documentele, le-am verificat, le-am depozitat în arhivă cu etichetare, cu mapare şi cu tot ce trebuie". În vederea inventarierii arhivei şi documentelor în lucru aparţinând acestei structuri, prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 790/C din 20.03.2006 a fost stabilită o comisie specială, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 127/2006. Deşi Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.748/C din 14.07.2006 a stabilit destinaţia arhivei, din cauza faptului că nu au fost duse la îndeplinire prevederile art. 2 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 127/2006, la data de 19.01.2007, ministrul justiţiei emite Ordinul nr. 185/C, prin care stabileşte o nouă comisie, care avea ca obiectiv „analizarea şi stabilirea destinaţiei documentelor aparţinând D.G.P.A." Termenul pentru finalizarea acestei activităţi a fost fixat la 3 luni, urmând ca, la finalizare, să fie prezentat ministrului justiţiei un raport cu „propuneri în vederea stabilirii destinaţiei acestora". De menţionat este faptul că acest din urmă ordin nu avea inserat ca temei de drept actul normativ prin care s-a dispus desfiinţarea D.G.P.A., iar comisia nu şi-a finalizat activitatea. Membrii comisiei numite prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 790/C din 20.03.2006 au motivat, în faţa Comisiei, faptul că „nu a fost posibil ca, în trei luni, două persoane să inventariem... nu două, cinci... că cinci am fost în comisie, iniţial. Dar abia am constituit arhiva la finalul lui iunie 2006. De-abia am constituit arhiva. Termenul dat de Hotărârea de Guvern era mult prea scurt." De fapt, primele două comisii nu au desfăşurat activităţi de inventariere propriu-zisă, ci, aşa cum rezultă din audieri, „comisia nu a avut... această primă comisie nu a avut niciodată contact cu documente ale S.I.P.A., ci a fost doar o comisie administrativă" în vederea stabilirii „cum anume se lichidează acest serviciu". Ulterior, prin ordinele ministrului justiţiei nr. 1.348/C din 31.05.2007, nr. 1.489/C din 11.06.2007, nr. 2.175/2007, nr. 2.959/C din 21.11.2007, nr. 1.130/C din 15.04.2008, nr. 1.823/C din 30.06.2008, respectiv nr. 3.854/C din 9.12.2013, au fost desemnate comisii care să inventarieze şi să predea arhiva fostei D.G.P.A., însă nicio comisie nu a finalizat activităţile. Ordinele ministrului justiţiei precizate mai sus au avut temei de drept Hotărârea Guvernului nr. 127/2006, deşi, la data emiterii acestora, actul normativ de nivel superior încetase să mai producă efecte juridice pe linia manipulării fondului arhivistic. Referitor la procedurile adoptate în scopul minimizării riscurilor şi vulnerabilităţilor cu privire la arhiva fostei D.G.P.A., o persoană din conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a declarat că: „procedura de acces în interiorul S.I.P.A., până când noi am plecat de acolo, a fost stabilită prin ordinul de zi pe unitate, de către directorul general, în sensul predării de documente. După expirarea perioadei de 30 iunie 2006, procedura a fost stabilită de către A.N.P., care a dispus reguli de acces personalului care deţine documente de acces şi avize O.R.N.I.S.S., întocmirea de procese-verbale de desigilare şi resigilare a acestora şi consemnarea în decizia lor de zi pe unitate". Aceste aspecte sunt confirmate prin Adresa A.N.P. nr. 28.676 din 12.03.2018, în care se prezintă succint conţinutul proceselor-verbale încheiate cu ocazia pătrunderii în spaţiul de depozitare a arhivei. Procedura de pătrundere în arhivă este detaliată şi de către fostul director al A.N.P., domnul Marius Iosif, potrivit căruia, la „primul nivel de securitate, accesul se face cu o cartelă magnetică. Fiecare lucrător avea cartelă magnetică cu care putea pătrunde în acel culoar. (...) o uşă metalică încuiată cu cheie, parcă, şi cu... aplicat sigiliu... ferestrele de la cele... erau asigurate şi ele, tot aşa, cu un sigiliu, cu sfoară petrecută prin punctele fixe şi acel dop cu sigiliu pentru consemnarea oricărei deschideri a ferestrelor. Accesul dincolo de această uşă metalică se putea face doar cu o cheie care se afla într-un fişet, într-o cutiuţă metalică în afara, evident în afara spaţiului de păstrare a fondului arhivistic, în posesia acelei persoane desemnate cu asigurarea integrităţii spaţiului de acces.... Acea casetuţă metalică în care se ţinea cheia era de fiecare dată sigilată cu sigiliu, care pleca - sigiliul MJ-ului, care pleca, în aşa fel încât era un fel de control reciproc. Ca să intre în spaţiul de acces unde era fondul arhivistic, ar fi trebuit să rupă sigiliul de la acea (...) şi nimeni nu... era un control reciproc şi, de fiecare dată când mergeam acolo, verificam mai întâi integritatea sigiliului pe casetuţa metalică în care era cheia, bineînţeles şi integritatea sigiliului de la uşa de acces, uşa metalică de acces". Activităţile de predare efectivă a întregului fond arhivistic către instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (4) nu au fost demarate niciodată. De altfel, aşa cum rezultă din Adresa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. DSN/1/424 din 27.04.2018, Ministerul Justiţiei nu a solicitat avizul acestei instituţii pentru predarea documentelor. În cursul anului 2011, Ministerul Justiţiei a iniţiat un proiect de hotărâre a Guvernului privind transferul arhivei fostei Direcţii Generale de Protecţie şi Anticorupţie din subordinea Ministerului Justiţiei la Arhivele Naţionale. Arhivele Naţionale nu au fost „de acord cu preluarea în integralitate a documentelor¹⁹", deoarece această activitate nu se circumscria „mandatului dat de statul român Arhivelor Naţionale, clar definit la art. 1-3 din Legea nr. 16/1996".¹⁹ Aşa cum rezultă din Adresa nr. 12.612 din 3.08.2011 transmisă de Arhivele Naţionale către Ministerul Justiţiei. De asemenea, ministrul Cătălin Marian Predoiu a transmis către membrii Guvernului Nota nr. 2.442 din 9.03.2012 privind situaţia arhivei fostei Direcţii Generale de Protecţie şi Anticorupţie din subordinea Ministerului Justiţiei. Prin acest document au fost identificate 2 soluţii posibile: fie predarea arhivei fostei D.G.P.A. la Arhivele Naţionale, fie predarea acesteia la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Un demers similar l-a făcut şi doamna ministru Mona Maria Pivniceru, care a iniţiat şi transmis către Arhivele Naţionale un proiect²⁰ de hotărâre a Guvernului privind constituirea unei comisii pentru inventarierea şi predarea arhivei fostei Direcţii Generale de Protecţie şi Anticorupţie din subordinea Ministerului Justiţiei.²⁰ Transmis către Arhivele Naţionale cu Adresa nr. 2.442 din 26.03.2013. Concluzionând, majoritatea miniştrilor justiţiei din perioada de referinţă au manifestat preocupare pentru conservarea fondului arhivistic al D.G.P.A., însă demersurile acestora nu au avut finalitate. În anul 2017, Ministerul Justiţiei a iniţiat şi Guvernul a adoptat Hotărârea Guvernului nr. 410/2017 privind unele măsuri referitoare la arhiva fostei Direcţii Generale de Protecţie şi Anticorupţie. Conform acestui act normativ, dosarele de personal ale foştilor angajaţi ai D.G.P.A. vor fi predate către A.N.P., documentele cu valoare istorică vor fi predate către Arhivele Naţionale, iar cele fără valoare vor fi distruse. De asemenea s-a stabilit un termen mai realist (3 ani) pentru inventarierea, declasificarea sau, după caz, trecerea la un alt nivel de clasificare a informaţiilor, precum şi pentru predarea documentelor. Comisia desemnată în baza ordinului emis pentru aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 410/2017 şi-a început activitatea, urmând ca, la final activităţilor, să întocmească un raport, care va fi supus aprobării Guvernului. După aprobarea de către Guvern, raportul final de activitate va fi făcut public, în condiţiile legii. 3. Cu privire la obiectivul²¹ prevăzut la art. 1 lit. c) din Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017, Direcţia Naţională Anticorupţie, prin Adresa nr. 779/C din 11.04.2018, a transmis o copie a Protocolului privind cooperarea între Parchetul Naţional Anticorupţie şi S.I.P.A. în domeniul combaterii infracţiunilor de corupţie şi a celor conexe infracţiunilor de corupţie nr. 1.032/C din 28.10.2003.²¹ Solicitarea de la Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Afacerilor Interne, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Ministerul Justiţiei, Parchetul General, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Administraţia Prezidenţială, precum şi de la alte instituţii publice care au emis informări din anul 2004 până în prezent privitoare la Arhiva Serviciului Independent pentru Protecţie şi Anticorupţie (S.I.P.A.) sau incidente de securitate care au legătură cu arhiva S.I.P.A. În urma solicitărilor transmise de către Comisie, Ministerul Apărării Naţionale, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi Ministerul Afacerilor Interne au comunicat, în scris, faptul că nu au încheiat documente cu Ministerul Justiţiei referitoare la predarea arhivei D.G.P.A., dar nici nu deţin alte documente sau înscrisuri referitoare la această arhivă sau la posibile incidente de securitate în legătură cu aceasta. De asemenea, prin Adresa nr. 27.497 din 1.03.2018, A.N.P. informează Comisia parlamentară cu privire la faptul că toate înscrisurile şi documentele referitoare la S.I.P.A. au fost înaintate, pe parcursul anului 2017, la D.I.I.C.O.T., în vederea soluţionării Dosarului penal nr. 1.290/D/P/2017²².²² Având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de: divulgare a informaţiilor secrete de stat, prevăzută de art. 303 alin. (2) din Codul penal, neglijenţă în păstrarea informaţiilor, prevăzută de art. 305 din Codul penal, divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională, prevăzută de art. 407 alin. (1)-(3) din Codul penal. La Adresa Comisiei de anchetă, înregistrată cu nr. LXXXIII/232 din 11.04.2018, prin care se solicitau precizări dacă au existat incidente de securitate, Serviciul Român de Informaţii, în răspunsul dat la data de 11.05.2018, a menţionat că „verificările efectuate în evidenţele noastre nu au relevat existenţa unor astfel de situaţii". În cadrul audierii din data de 21 martie 2018, doamna Ingrid Luciana Mocanu, fost director al Direcţiei avizare din Ministerul Justiţiei, a declarat că: „Referitor la incidentele de securitate, menţionez că toate cele precizate public le-am cunoscut de la alţi colegi, care au făcut parte din astfel de comisii de-a lungul timpului, care devoalau nelegalităţile respective, grozăviile care se întâmplau în acea arhivă. Astfel că, acelaşi lucru - de altfel, sunt martor şi în dosarul de la D.I.I.C.O.T. - Acelaşi lucru l-am spus şi acolo, astfel ca aceste informaţii date vi le spun şi dumneavoastră şi le-am divulgat public, pentru că, fiind acte de natură penală, ele ar fi trebuit să fie făcute publice şi ar trebui investigate. Sigur, toate acestea, pentru toate acestea există probe, dacă aţi văzut Raportul, cele ce am spus eu au fost menţionate înainte ca Raportul respectiv să fie făcut public." Din informaţiile puse la dispoziţie de către fostul procuror general al P.N.A. (în prezent D.N.A.), domnul Ioan Amariei, rezultă că, la nivelul P.N.A., a existat un registru special de corespondenţă cu S.I.P.A., gestionat de către procurorul şef al biroului, domnul Amariei afirmând că „acesta trebuie să existe la D.N.A., structură centrală care a păstrat în organigramă această componentă‟. În faţa Comisiei, fostul ministru al justiţiei din perioada aprilie 2013-noiembrie 2015, a declarat: „Singurul incident deja cunoscut a fost celebrul bec, când ministerului i-a fost semnalat de către A.N.P. faptul că o cameră de luat vederi care supraveghează intrarea în spaţiul general al arhivei are o problemă tehnică şi, atunci, la propunerea celor din A.N.P. şi a compartimentului de specialitate, am emis un ordin prin care o comisie formată din trei sau patru persoane, nu mai ştiu exact, a intrat în acel spaţiu clasificat să vadă despre ce este vorba. Nu a intrat nimeni nici măcar în încăperile în care erau depozitate documentele din arhiva S.I.P.A. Dincolo de chestiunile de personal semnalate de A.N.P., am avut o singură discuţie, la un moment dat, informală, cu Preşedintele României, la vremea respectivă, referitoare la arhiva S.I.P.A. A fost o discuţie informală în sensul: da, trebuie să găsim o soluţie, dar hai să vedem care ar fi soluţia potrivită." 4. Cu privire la obiectivul²³ prevăzut la art. 1 lit. e) din Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017, aşa cum am menţionat, pe perioada desfăşurării activităţii, Comisia parlamentară de anchetă a invitat la audieri un număr de 57 de persoane, rezultatele audierilor fiind consemnate în stenograme.²³ Audierea persoanelor care au numit comisiile de inventariere, care au avut acces în arhivă în mod legal cu privire la informaţiile sau documentele pe care le-au accesat, în ce scop au fost folosite şi care este actul constatator al acestor verificări, precum şi a persoanelor din cadrul A.N.P. care au avut în custodie arhiva. Din audierea domnului Marius Oprea a rezultat faptul că acesta a făcut parte dintr-o comisie-cadru stabilită de ministrul justiţiei, doamna Monica Luisa Macovei. În cadrul acestei comisii s-au discutat aspecte legate de inventarierea propriu-zisă a arhivei D.G.P.A., însă, neavând certificat O.R.N.I.S.S., nu a participat efectiv la activitatea de inventariere. Acesta a afirmat că: „personal, am susţinut, la aceste prime întâlniri - care au avut loc la sfârşitul lunii februarie, începutul lunii martie 2006 - sugestia ca, la inventarierea arhivei S.I.P.A., să fie cooptaţi lucrători cu certificat O.R.N.I.S.S. de la C.N.S.A.S. şi de la arhivele militare, care să stabilească destinaţiile ulterioare ale acestei arhive." Doamna Andreea Iurea, care a îndeplinit funcţia de secretar al comisiei de inventariere în timpul mandatului ministrului justiţiei Tudor Chiuariu, a afirmat că „după fiecare deplasare, se întocmea un proces-verbal de deplasare în incinta arhivei, care era semnat de către membrii comisiei şi de către toţi cei care au fost prezenţi la deplasarea respectivă. Pe parcursul deplasărilor, nu au fost fotografiate, ridicate sau sustrase documente din arhivă. Documentele nu au fost grupate pe unităţi arhivistice în totalitate, a fost doar începută activitatea, dar era practic imposibil să facem asta pentru că noi doar verificam dacă sunt în concordanţă documentele pe care le găseam cu ce era în procesul-verbal de intrare-ieşire." 5. Cu privire la obiectivul²⁴ prevăzut la art. 1 lit. f) din Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia a transmis o invitaţie domnului Dan Tăpălagă, pentru a se prezenta la audieri. Domnia sa şi-a declinat prezenţa în faţa comisiei, dar a răspuns în scris, pe e-mail, susţinând că tot ce ştie despre obiectul anchetei parlamentare l-a relatat în articolul „Cum am asistat la primele măsuri de securizare a arhivei S.I.P.A.".²⁴ Identificarea şi audierea persoanelor care au avut acces în arhivă fără respectarea condiţiilor legale, cu acelaşi obiectiv ca cel prevăzut la lit. e), precum şi la solicitarea şi acceptul cui au accesat arhiva. În articolul respectiv, autorul susţine că, în calitate de consilier al ministrului justiţiei, doamna Monica Luisa Macovei, în luna ianuarie 2005, a asistat la operaţiunea dispusă pentru securizarea arhivei S.I.P.A., ca urmare a informaţiei primite că aceasta ar urma să fie distrusă/incendiată. Accesul în arhivă, la momentul respectiv, s-a desfăşurat în prezenţa domnului Ovidiu Ioan Stoian, director general al D.G.P.A. Domnul Dan Tăpălagă susţine că nu a văzut conţinutul dosarelor, amintindu-şi că „s-au securizat câteva spaţii cu sigiliul ministrului, iar înainte de a pleca cineva a întocmit un proces-verbal". În urma audierii domnului Dumitru Frăţilă cu privire la momentul intrării în arhivă a doamnei ministru Monica Luisa Macovei şi a domnului Dan Tăpălagă au rezultat următoarele aspecte: – În data de 20 ianuarie 2005, în jurul orei 20,00, a primit un telefon de la comandantul unităţii cu privire la faptul că biroul Serviciului analiză, sinteză, secretariat a luat foc şi este necesară prezenţa lui la serviciu, împreună cu Nicolae Pomoşnicu;

– La prezentarea la serviciu au fost întâmpinaţi pe hol de doamna ministru Monica Luisa Macovei, care era însoţită de domnul Dan Tăpălagă, aceasta solicitându-le să deschidă biroul în care erau documente şi arhiva;

– Doamnei ministru şi însoţitorului său li s-a solicitat să prezinte dovada că deţin certificate de securitate sau autorizaţii de acces la informaţii clasificate, însă au refuzat să prezinte documentele solicitate;

– În urma discuţiilor purtate în contradictoriu între personalul D.G.P.A. şi doamna ministru, aceasta a solicitat imperativ să se procedeze la desigilarea şi deschiderea birourilor, precum şi a fişetelor din spaţiul respectiv, pentru a vedea care este „starea documentelor pe care le aveam în lucru sau arhivate";

– Doamna ministru a solicitat să vadă registrele de evidenţă a documentelor, iar referitor la unul dintre acestea, aferent anului „2003 sau 2004", doamna ministru a spus: „eu pe ăsta îl iau!";

– Registrul respectiv a fost pus într-un plic sigilat şi a fost predat doamnei ministru pe bază de proces-verbal, încheiat în două exemplare şi semnat de către toţi cei cinci participanţi (Monica Luisa Macovei, Dan Tăpălagă, Ovidiu Stoian, Dumitru Frăţilă, Nicolae Pomoşnicu);

– Doamna ministru „a sigilat (..) două fişete cu dosare de arhivă existente în acel birou (n.n. - etajul 2)" şi „o altă încăpere în care exista arhivă" de la etajul 6.În urma audierii domnului Dumitru Tudorache cu privire la momentul intrării în arhivă a doamnei ministru Monica Luisa Macovei şi a domnului Dan Tăpălagă a rezultat faptul că în încăperile în care au pătruns cei doi se aflau „toate documentele operative ale Serviciului, în format final, care fuseseră exploatate la diferite servicii de informaţii, structuri, Parchetul General, S.I.E., S.R.I., C.S.A.T. inclusiv". De asemenea, din corespondenţa purtată cu O.R.N.I.S.S. rezultă faptul că nici doamna ministru Monica Luisa Macovei şi nici domnul Dan Tăpălagă nu deţineau, la acea dată, certificat de securitate sau autorizaţie de acces la informaţii clasificate. În vederea obţinerii certificatului de securitate de către doamna ministru Monica Luisa Macovei a fost desemnat domnul Dumitru Tudorache, să procedeze la efectuarea verificărilor specifice. În contextul efectuării acestor verificări, domnul Dumitru Tudorache a afirmat în faţa Comisiei următoarele: „Organizaţia asta - îi spun teroristă a lui Soros - au cooptato şi au racolat-o şi i-au dat sarcini". Trebuie menţionat faptul că, începând cu 7.10.2007, dată de la care a produs efecte juridice Legea nr. 268/2007, pentru completarea art. 7 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, anumite categorii de persoane, printre care şi miniştrii, au garantat accesul la informaţii secrete de stat, de drept, ca efect al legii, în virtutea funcţiei ce o ocupă. Or, la data preluării mandatului de ministru, doamna Monica Luisa Macovei trebuia să urmeze procedura de autorizare prevăzută de legislaţia în vigoare la acea dată. 6. Cu privire la obiectivul²⁵ prevăzut la art. 1 lit. g) din Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017, cu modificările şi completările ulterioare, conform declaraţiei scrise a domnului Horia Georgescu, fost membru al unei comisii de inventariere, în februarie 2007, Regia Autonomă RASIROM a încheiat cu A.N.P. un contract de mentenanţă a sistemului de monitorizare video, implementat în anul 2005, prin care Regia se obliga să efectueze câte două revizii pe an, precum şi alte intervenţii accidentale la solicitarea beneficiarului. În sensul celor prezentate, Regia Autonomă RASIROM a transmis Comisiei o copie după acest contract, împreună cu procesele-verbale de intervenţie la acest sistem.²⁵ Identificarea şi audierea persoanelor care au avut acces în arhivă în raport cu sistemele de supraveghere video, obligatorii, fiind vorba de o arhivă care conţinea şi documente clasificate strict secret. Pentru clarificarea tuturor aspectelor circumscrise acestui obiectiv, Comisia a solicitat A.N.P. o serie de documente referitoare la asigurarea protecţiei corespunzătoare a documentelor clasificate aflate în arhiva D.G.P.A. În urma acestei solicitări, A.N.P. comunică²⁶ următoarele:²⁶ Prin Adresa nr. 32.737 din 23.04.2018. – Programul de prevenire a scurgerii de informaţii clasificate, precum şi Planul de pază şi apărare a obiectivelor, sectoarelor şi locurilor care prezintă importanţă deosebită pentru protecţia informaţiilor clasificate sunt documente secrete de stat nivel secret, respectiv nivel strict secret de importanţă deosebită şi reprezintă documente operative ce sunt absolut necesare în desfăşurarea activităţii zilnice, ce nu pot fi multiplicate;

– Planul de pază şi apărare al ANP este, de asemenea, secret de stat nivel secret, fiind şi acesta un document operativ, ce nu poate fi multiplicat;

– Registrele de acces persoane în incinta A.N.P. din perioada 2005-2006 au fost distruse, conform prevederilor legale în vigoare, iar cele din perioada 6.12.2006-28.01.2008 au fost predate, în original, la D.I.I.C.O.T. În ceea ce priveşte identificarea persoanelor care au avut acces în arhivă, în raport cu sistemele de supraveghere video, cu prilejul audierii, domnul Ion Anghel, angajat RASIROM, a precizat: „pe perioada garanţiei din anul 2006, RASIROM a efectuat o singură intervenţie. S-a defectat ceva tehnic şi s-a intervenit, şi cred că erau discuţii - era ceva pe zona de acces. A fost o problemă referitoare la schimbarea unor drepturi, ceva cu cartele în 2006.(...)...s-au efectuat cele două revizii - una în primăvara lui 2007, una în toamna lui 2007, şi, de asemenea, sa făcut o intervenţie la cerere pentru efectuarea unor reparaţii.(...) din punct de vedere al supravegherii video, există patru camere video, înregistrarea imaginilor video realizânduse - uitându-mă pe liste - pe acelaşi calculator care gestiona şi sistemul de control acces. Deci, practic, imaginile de la cele patru camere video, la momentul acela erau camere analogice, intrau în acel calculator." Cu excepţia intervenţiei autorizate de către conducerea Ministerului Justiţiei, nu au fost identificate alte „persoane care au avut acces la arhivă în raport cu sistemele de supraveghere video". 7. Referitor la obiectivul²⁷ prevăzut la art. 1 lit. h) din Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017, fiind audiaţi, membrii comisiei²⁸ care au întocmit respectivul raport au declarat că susţin în totalitate cele consemnate în document.²⁷ Verificarea autenticităţii informaţiilor cuprinse în raportul 096 din 17.04.2008; împrejurările în care s-a dispus la data de 18 august 2016 sporirea gradului de secretizare.²⁸ Constituite prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.348/C din 31.05.2007, cu modificările şi completările ulterioare. Aşa cum am mai menţionat, comisia respectivă şi-a desfăşurat activitatea în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 127/2006, deşi, la data constituirii, termenul pentru activitatea comisiilor de inventariere a fost depăşit. Prin Adresa A.N.P. nr. 28.676 din 12.03.2018 se confirmă efectuarea celor 17 deplasări ale membrilor comisiei la locul de depozitare a arhivei fostei D.G.P.A. Cu privire la cele inserate la pct. 2.1 lit. a) din Raportul nr. 096/17.04.2008, declasificat, din audierile efectuate, se confirmă faptul că arhiva a fost constituită fără a fi respectate întocmai dispoziţiile normative incidente. Prezenta Comisie parlamentară de anchetă constată însă faptul că pentru constituirea arhivei D.G.P.A. nu era necesar avizul C.S.A.T., acest aviz fiind necesar doar pentru predarea acesteia către instituţiile nominalizate la art. 2 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 127/2006. Întrucât prezenta Comisie parlamentară de anchetă nu are ca obiectiv verificarea fondului arhivistic în discuţie, nu se poate pronunţa cu privire la veridicitatea informaţiilor²⁹ cuprinse în raportul de referinţă.²⁹ Referitoare la faptul că „aceleaşi documente apar în dosare diferite", la conţinutul documentelor şi adnotărilor/modificărilor/ştersăturilor efectuate pe acestea. Nu trebuie însă ignorat faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (1) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, cu modificările şi completările ulterioare, „evidenţierea operaţiunii de multiplicare se face prin marcare atât pe original, cat şi pe toate copiile rezultate", astfel încât, în lipsa unor alte informaţii tehnice, apreciem că menţionarea pe anumite documente a operaţiunii de multiplicare nu numai că nu este nelegală, ci ea este obligatorie. Cu privire la cele inserate la pct. 2.1 lit. b) din raportul comisiei conduse de către domnul Marius Iosif, referitoare la rescrierea unor unităţi de memorie internă, la existenţa unui registru „de dată recentă privind evidenţa operaţiunilor de distrugere", precum şi existenţa unor suporţi de memorie externă, menţionăm faptul că aceste informaţii au fost asumate de către persoanele prezente la audieri. Întrucât Comisia de anchetă parlamentară nu a avut ca obiectiv verificarea fizică a documentelor şi informaţiilor aflate în arhiva D.G.P.A., este necesar ca, în urma încheierii activităţilor comisiei stabilite prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.929/C din 11.07.2017, să fie propuse măsuri în consecinţă. În ceea ce priveşte copiatorul identificat în holul de la intrarea în cele 2 camere în care se află depozitată arhiva fostei D.G.P.A., o persoană audiată de către Comisie a afirmat că „un aparat xerox era în spaţiul de acces, în proximitatea celor două camere unde este depozitată arhiva." O altă persoană a comunicat comisiei că „suplimentar referitor la xeroxul acela de care s-a vorbit în media, nu a existat şi nu a fost acel xerox în arhivă, nici nu are cum, nici nu încape şi nu s-a folosit acel xerox, niciodată. Vă garantez acest lucru, şi nu numai eu, toată lumea! Nu s-a folosit. Actualmente este sigilat pe holul ăla, ăla are şi un cod de acces. Ăla, nici nu ştie, nu ştiu codul personal, eu nu ştiu codul de acces, iar când a venit Comisia formată din domnul preşedinte Marius Iosif, a decis să sigileze şi xeroxul ăla. Şi, de atunci, stă sigilat de..., nu ştiu câţi sunt, zece doişpe ani, deci nu..." De asemenea persoana audiată a afirmat următoarele: „cum am zis şi mai devreme, acel xerox s-a aflat pe holul ăla de la început; nu ştiu, a fost într-un birou şi ulterior, neavând loc, l-a scos pe holul ăla şi stă pe holul ăla din 2006. De-aia am... şi, dacă trec zi de zi, de zece ori pe zi, vă daţi seama că îl văd, şi l-am văzut şi m-a şi întrebat atunci domnul preşedinte Iosif dacă ăla este xeroxul care a fost preluat de la fosta DGPA. De-aia îl ştiu; şi mă uitam, verificam sigiliul şi la ăla. Şi de-aia vă zic că nu avea cum, n-a fost folosit, nu avea nici priză pe holul ăla, la momentul ăla, nu era nicio priză pe hol, decât becurile de sus. Deci, nu avea cum să fie folosit fără alimentare." Referitor la cele inserate la pct. 2.1 lit. d) din Raportul nr. 096/17.04.2008, declasificat, Comisia parlamentară de anchetă constată că acestea fac referire la modalitatea în care beneficiarii³⁰ informaţiilor transmise de către lucrătorii fostei D.G.P.A. au gestionat aceste documente. Având în vedere că prezenta comisie nu are un asemenea obiectiv, apreciem oportun ca, în urma finalizării activităţilor de analizare a conţinutului informaţiilor şi, după caz, de atribuire a unei noi clase de secretizare, comisia stabilită prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.929/C din 11.07.2017 să solicite tuturor beneficiarilor/deţinătorilor legali ai documentelor emise de către fosta D.G.P.A. să procedeze la distrugerea sau, după caz, efectuarea marcajelor corespunzătoare, conform prevederilor legale în vigoare.³⁰ În concret, Ministerul Justiţiei. 8. Cu privire la obiectivul³¹ prevăzut la art. 1 lit. i) din Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017, cu modificările şi completările ulterioare, din Adresa transmisă de Ministerul Justiţiei cu nr. 137/51.254 din 17.05.2018 rezultă faptul că, în acest moment, la nivelul acestei instituţii nu este constituită Componenta de securitate pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, structură ce are ca atribuţii protecţia informaţiilor clasificate în format electronic - INFOSEC.³¹ Dacă documentele aflate în arhivă, hardurile, alte documente în format electronic au fost fotocopiate, sustrase, distruse, de către cine şi în ce scop. Prin urmare, nu s-au pus la dispoziţia Comisiei documente relevante pe acest segment. Însă, din audierea persoanelor invitate au rezultat aspecte ce pot trezi suspiciuni rezonabile referitoare la posibile sustrageri/distrugeri de documente în format electronic. Astfel, o persoană a declarat: „am fost informat că doamna Macovei a solicitat un CD sau DVD, care conţinea, probabil - presupunea acest ofiţer - acest opis". De asemenea, persoana respectivă a mai afirmat despre ofiţerul D.G.P.A. în cauză că: „el nu a participat direct, nu a fost martor direct la această întâmplare, însă, după ştiinţa mea, ofiţerul din cadrul S.I.P.A. care s-a ocupat de transmiterea digitalizată a acestor informaţii este cel care se ocupa efectiv de informatizare acolo, la SIPA. Fără îndoială că cei audiaţi după mine vă vor putea da relaţii mult mai exacte în legătură cu această împrejurare pe care eu o cunosc cumva la a treia mână. Domnul Tăpălagă mi-a confirmat aceste informaţii, mai puţin partea legată de DVD - adică cele legate de vizita acolo pe care a făcut-o împreună cu doamna ministru Macovei". O altă persoană, membră a comisiilor de inventariere şi fost consilier al ministrului justiţiei, a declarat că „nu s-a reuşit identificarea hard disk-urilor, despre care a constatat că au fost rescrise şi suprascrise, fără să existe aprobarea CSAT în acest sens". Tot din audieri a rezultat şi faptul că „multifuncţionalul respectiv nu era proprietatea Ministerului Justiţiei; a fost achiziţionat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor la momentul constituirii Comisiei - primei Comisii Macovei de inventariere a arhivei şi a documentelor primite atât de la structura centralizată D.G.P.A., cât şi din cele teritoriale. Din acea primă Comisie au făcut parte, în afară de consilieri ai ministrului, şi foşti angajaţi şi directori ai D.G.P.A. în persoana lui Florian Ungur, la momentul când eu eram în minister, şef serviciu al Serviciului de informaţii clasificate. Pe baza declaraţiilor domniei sale, dar şi ale altor angajaţi care erau de partea cealaltă în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor am primit confirmarea că, într-adevăr, mijlocul fix denumit multifuncţional nu fusese depus acolo doar aşa, că nu mai aveau unde să-l depoziteze cei de la A.N.P. şi era uzat sau trebuia casat, nu se prezenta nimeni să-l ia; nu, fusese, ca să spun aşa, mijlocul fix destinat activităţii de inventariere care a presupus inclusiv copierea de documente în vederea arhivării lor. Nu avem informaţii cu privire la modalitatea în care... sau ce anume, ce documente au fost copiate, dar vă confirm că acel mijloc fix, cu acel mijloc fix multifuncţional a fost copiată arhiva S.I.P.A. venită de la structurile teritoriale sau de la cele centrale. Că ceea ce s-a copiat se mai regăsea la momentul când noi am intrat în Comisie în structura colaţionată, cartonată a documentelor pe care le-am găsit deja inventariate pe baza unui nomenclator arhivistic prezent în arhivă, în structura arhivei, nu avem cunoştinţe. Dar am primit confirmarea certă şi nu avem cunoştinţă nici dacă ulterior procedurii de inventariere finalizată de prima Comisie desemnată de ministrul Macovei următoarele Comisii desemnate de doamna ministru Macovei au avut şi au folosit acest mijloc pentru realizarea unor copii xerox. Pe aceste considerente s-au întemeiat constatările noastre din raport. Mai mult decât atât, vă confirm faptul că dispunea de porturi de acces în ale multifuncţionalului, deci puteai să faci copii pe partiţii distincte pe un hard extern sau pe... pe dischete nu-mi amintesc, dar pe un hard extern tip USB se putea. Iar această constatare, coroborată şi cu faptul că, în interiorul spaţiului de arhivă - în una dintre încăperi - noi am identificat şi mijloace de stocare media, care nu ştiam dacă au fost ale D.G.P.A.-ului, provenite din activitatea operativă, sau erau alte mijloace, că erau inclusiv CD-uri şi dischete, să zic aşa, de dată şi producţie recentă la data când noi le-am identificat, putea să te conducă la concluzia că acel mijloc multifuncţional (...) a putut fi folosit până la data la care noi am accesat spaţiul respectiv" . 9. Cu privire la obiectivul³² prevăzut la art. 1 lit. j) din Hotărârea Parlamentului României nr. 67/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în urma audierii domnului Dumitru Frăţilă, a rezultat faptul că în luna ianuarie 2005 doamna ministru Monica Luisa Macovei şi domnul Dan Tăpălagă au luat un registru de evidenţă a documentelor, aferent anului „2003 sau 2004".³² Identificarea şi audierea persoanelor care în luna ianuarie 2005 au sustras din arhiva S.I.P.A. registrul de intrări-ieşiri, documente secrete şi strict secrete, care înseamnă nume de persoane semnalate, conţinutul foarte succint, de unde proveneau şi beneficiarii informaţiilor. Registrul respectiv a fost pus într-un plic sigilat şi a fost predat doamnei ministru pe bază de proces-verbal, încheiat în două exemplare şi semnat de către toţi cei cinci participanţi (Monica Luisa Macovei, Dan Tăpălagă, Ovidiu Stoian, Dumitru Frăţilă, Nicolae Pomoşnicu). Având în vedere faptul că doamna Monica Luisa Macovei şi domnul Dan Tăpălagă, persoane despre care există informaţii că au fost implicate în evenimentul din luna ianuarie 2005, au refuzat să se prezinte în faţa Comisiei parlamentare de anchetă, nu au putut fi audiaţi pentru asigurarea contradictorialităţii afirmaţiilor. Capitolul IIIConcluzii A. Concluzii de ordin general 1. Considerăm că este imperios necesar, raportat la contextul sociopolitic actual, să se reanalizeze Legea siguranţei naţionale a României şi legile referitoare la protecţia informaţiilor clasificate şi, după caz, să se procedeze la modificarea corespunzătoare a lor. 2. Apreciem că instituirea obligaţiei, în sarcina celor invitaţi de a participa la şedinţele unei Comisii parlamentare de anchetă, la care au primit invitaţie, poate fi realizată doar prin antrenarea unei forme de răspundere juridică, stabilită prin lege. Această lege ar fi de natură să transpună în sistemul juridic anumite decizii ale Curţii Constituţionale³³ pronunţate care au stipulat cu privire la acest gen de situaţii.³³ De exemplu deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 411 din 14 iunie 2017, nr. 428 din 21 iunie 2017, nr. 430 din 21 iunie 2017, respectiv nr. 611 din 3 octombrie 2017. B. Concluzii privind desfiinţarea D.G.P.A. 1. Emiterea Hotărârii Guvernului nr. 127/2006 s-a făcut cu nesocotirea atât a normelor de tehnică legislativă, cât şi a actelor normative³⁴ circumscrise securităţii naţionale, creânduse astfel riscuri şi vulnerabilităţi la adresa siguranţei naţionale.³⁴ Menţionate la cap. II pct. 1. 2. Deoarece atribuţiile fostei Direcţii Generale de Protecţie şi Anticorupţie, subsumate activităţilor de obţinere, verificare, prelucrare, stocare şi valorificare a informaţiilor corespunzătoare Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi unităţilor subordonate acesteia, nu au fost preluate de nicio instituţie, există unele riscuri şi vulnerabilităţi în domeniul siguranţei naţionale, pe segmentul de activitate al A.N.P. 3. Acţiunea doamnei ministru Luisa Monica Macovei din luna ianuarie 2005, aceea de a sigila fişetele în care ofiţerii operativi depozitau documente de lucru, a fost de natură să tulbure buna desfăşurare a activităţii fostei Direcţii Generale de Protecţie şi Anticorupţie. 4. Ca urmare a punerii la dispoziţia unei persoane ce nu deţinea autorizaţie de acces la informaţii clasificate, în speţă, la dispoziţia doamnei ministru Luisa Monica Macovei, domnul Ovidiu Ioan Stoian a manifestat neglijenţă în protecţia informaţiilor clasificate, de natură să aducă atingere securităţii naţionale. 5. Abuzând de prerogativele funcţiei sale, doamna ministru Luisa Monica Macovei, având un ascendent asupra subordonaţilor săi, i-a determinat pe aceştia să nu respecte regulile privind protecţia informaţiilor clasificate. 6. Prin pătrunderea doamnei Monica Luisa Macovei şi a domnului Dan Tăpălagă în spaţiile operative, unde lucrătorii fostei D.G.P.A. îşi desfăşurau activitatea, precum şi ca urmare a consultării de către cei doi a unor documente clasificate, au fost încălcate prevederile art. 33 şi 98 din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 7. Prin ridicarea şi scoaterea, din sediul fostei D.G.P.A., de către doamna Monica Luisa Macovei a registrului de evidenţă a documentelor, aferent anului 2003-2004, s-au încălcat prevederile³⁵art. 9 alin. (3) din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, republicată; de asemenea, informaţiile cuprinse în acest registru ar fi putut fi folosite de către doamna ministru pentru identificarea unor documente cu care, spre exemplu, să şantajeze magistraţii sau persoanele publice pe care acestea le vizau.³⁵ Scoaterea documentelor din evidenţa arhivei se face numai cu aprobarea conducerii creatorilor sau deţinătorilor de documente şi cu avizul Arhivelor Naţionale sau al serviciilor judeţene ale Arhivelor Naţionale, după caz, în funcţie de creatorii la nivel central şi local, în urma selecţionării, transferului în alt depozit de arhivă sau ca urmare a distrugerii provocate de calamităţi naturale sau de un eveniment exterior imprevizibil şi de neînlăturat. 8. Administraţia Naţională a Penitenciarelor, instituţie care are în custodie arhiva fostei Direcţii Generale de Protecţie şi Anticorupţie, nu a instituit reguli exprese pentru accesul în incinta spaţiilor unde aceasta se află depozitată, încălcând în acest mod prevederile art. 93, 94 şi 120 din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Capitolul IVPropuneri A. De ordin general 1. Modificarea, prin consultarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, a Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată, cu completările ulterioare, în sensul stabilirii oportunităţii menţinerii Ministerului Justiţiei printre „organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale" 2. Corelativ cu cele menţionate la pct. 1, adoptarea de acte normative referitoare la protecţia informaţiilor clasificate 3. Modificarea cadrului normativ existent, în sensul instituirii obligativităţii prezentării persoanelor invitate în faţa comisiilor parlamentare de anchetă B. Raportate la desfiinţarea D.G.P.A. 1. Transmiterea prezentului raport la Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, în vederea dispunerii măsurilor din competenţă, raportat la atribuţia³⁶ acestuia de a asigura coordonarea la nivel naţional a tuturor programelor de protecţie a informaţiilor clasificate³⁶ Prevăzută la art. 14 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare. 2. Transmiterea prezentului raport la Serviciul Român de Informaţii, în vederea dispunerii măsurilor din competenţă, cu privire la: a)executarea unor verificări/controale³⁷ la Ministerul Justiţiei pe linia respectării normelor legale de protecţie a informaţiilor clasificate, în special în ceea ce priveşte evidenţa, păstrarea, multiplicarea, manipularea, transmiterea şi distrugerea documentelor furnizate de către fosta D.G.P.A., al căror beneficiar legal a fost ministrul justiţiei;

b)efectuarea unei expertize tehnice a copiatorului identificat în holul de la intrarea în spaţiile unde este depozitată arhiva fostei D.G.P.A.;

c)executarea unor verificări/controale³⁸ la Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în scopul stabilirii dacă sunt respectate normele legale referitoare la protecţia informaţiilor clasificate la locul de depozitare a arhivei fostei D.G.P.A.

³⁸ În calitate de autoritate desemnată de securitate la nivelul Ministerului Justiţiei.3. Transmiterea prezentului raport la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea îndeplinirii competenţelor legale, urmând a stabili:

a)dacă emiterea Hotărârii Guvernului nr. 127/2006 a fost de natură să aducă prejudicii siguranţei naţionale;