HOTARARE Nr.
186 din 20 februarie 2008
privind recunoasterea
Statutului Bisericii Reformate din Romania
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 171 din 5 martie 2008
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată, precum şi al art. 49 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 489/2006
privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se recunoaşte Statutul Bisericii Reformate
din România, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta
hotărâre.
Art. 2. - Pe data intrării în
vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Decretul nr. 591/1949 pentru aprobarea
Statutului Bisericii Reformate din România, nepublicat, cu modificările şi
completările ulterioare.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul culturii şi cultelor,
Adrian Iorgulescu
ANEXA
STATUTUL
Bisericii Reformate din România
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Biserica
Reformată din România face parte din Biserica Sfântă Apostolică a lui Isus
Hristos. Biserica este trupul lui Hristos. In baza întregii Sfinte Scripturi,
ca expresie a credinţei sale, îşi însuşeşte Crezul Niceo-Constantinopolitan,
Crezul Apostolic, Confesiunea a doua Helvetică (1566) şi Catehismul
Heidelbergian (1563). Biserica Reformată din România, în evoluţia sa istorică,
a purtat următoarele denumiri: „Evangelico Reformata, vulgo Calviniana",
„Helvet Hitvallâsu Evangeliumi Reformâtus Egyhâz" (Biserica Evanghelică
Reformată de Confesiune Helvetică), „Reformâtus Egyhaz" (Biserica
Reformată) şi Cultul Reformat Calvin.
(2) Biserica Reformată din România, prin identitatea
principiilor de bază ale confesiunii sale, formează o unitate sinodală cu toate
bisericile reformate de limbă maghiară, comunitate de credinţă, sufletească şi
de iubire cu toate bisericile reformate din lume. In comunitatea sfintei
Biserici creştine universale promovează relaţii ecumenice.
Art. 2. - Menirea Bisericii Reformate din România este
de a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu în concordanţă cu Sfânta Scriptură şi
confesiunile însuşite, împărtăşirea sacramentelor (botez, cuminecătură),
exercitarea disciplinei bisericeşti, a educaţiei creştine, a misiunii şi
diaconiei creştine, în vederea menţinerii unităţii de credinţă şi păcii în
rândul credincioşilor bisericii reformate.
Art. 3. - Membrii Bisericii
Reformate din România sunt cei care au fost botezaţi, se consideră de religie
reformată în faţa autorităţilor bisericeşti şi publice, sunt membri
înregistraţi ai unei parohii reformate - de oriunde din lume - şi îşi însuşesc
confesiunile şi legile bisericii reformate.
Art. 4. - (1) In Biserica Reformată din România limba
folosită la serviciile divine şi în administraţia internă este limba maghiară.
(2) Evidenţa financiar-contabilă se ţine conform Legii
nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul
general al cultelor.
Art. 5. - (1) Biserica Reformată din România recunoaşte
şi respectă Constituţia şi legile României.
(2) Biserica Reformată din România, în organizarea,
legiferarea, guvernarea, supravegherea şi în aplicarea disciplinei interne,
este autonomă şi independentă. Autonomia ei este garantată de Constituţia
României.
CAPITOLUL II
Structura organizatorică
Art. 6. - (1) Biserica Reformată din România este
constituită din comunităţi parohiale.
(2) Parohia este comunitatea organizată a membrilor
bisericii de pe un teritoriu delimitat, în scopul asigurării serviciilor divine
şi a celorlalte activităţi religioase, conform legilor interne şi confesiunilor
însuşite.
(3) In vederea guvernării,
organizării, supravegherii, respectiv aplicării disciplinei, mai multe parohii
formează protopopiate, mai multe protopopiate formează eparhii, iar eparhiile
formează Biserica Reformată din România.
(4) Biserica Reformată din
România, parohiile, protopopiatele şi eparhiile ei sunt persoane juridice cu drept de autoguvernare.
(5) Infiinţarea parohiilor se
face prin voinţa exprimată a credincioşilor reformaţi care trăiesc pe un
teritoriu administrativ delimitat, cu aprobarea forurilor bisericeşti
superioare. Parohiile se desfiinţează în cazul în care nu îşi mai pot îndeplini
scopul pentru care au fost înfiinţate, prin hotărârea membrilor Adunării
generale parohiale, cu aprobarea forurilor bisericeşti superioare. Patrimoniul
parohiei desfiinţate va fi preluat de parohia la care credincioşii au fost
repartizaţi.
(6) Infiinţarea, desfiinţarea
sau schimbarea delimitării teritoriale a protopopiatelor se face prin hotărârea
Adunării generale eparhiale, iar cea a eparhiilor se face prin hotărârea
Sinodului Bisericii Reformate din România.
CAPITOLUL III
Organele de guvernare
şi control
Art. 7. - (1) Biserica Reformată din România este
guvernată la toate nivelurile pe baza Sfintei Scripturi şi a confesiunilor
sale, conform principiilor sinodo-prezbiteriale, de către organe alese de
enoriaşi.
(2) Organele de guvernare şi de
reprezentare ale parohiei sunt: Adunarea generală parohială şi Consiliul
parohial. Preşedinţia ambelor organe este alcătuită din preot şi primcurator
(curator). Adunarea generală parohială este formată din membrii majori ai
parohiei care si-au achitat contribuţia permanentă pentru anul în curs. Membrii
Consiliului parohial, prezbiterii, sunt aleşi de Adunarea generală parohială,
numărul lor se stabileşte în funcţie de numărul enoriaşilor din parohie,
respectiv minimum 4 până la maximum 36. Adunarea generală parohială şi
Consiliul parohial iau hotărâri valabile cu majoritatea voturilor celor
prezenţi. Atribuţiile Adunării generale parohiale sunt reglementate de legile
interne ale Bisericii Reformate din România.
(3) Organele de guvernare şi de
reprezentare ale protopopiatului sunt: Adunarea generală protopopială şi
Consiliul protopopial. Preşedinţia ambelor organe este alcătuită din protopop
şi primcuratorul protopopial. Adunarea generală protopopială este formată din
preoţii şi reprezentanţii prezbiteriali ai parohiilor. Membrii Consiliului
protopopial sunt aleşi de Adunarea generală protopopială, în număr de 6 până la
10, în mod paritar, dintre preoţi şi prezbiteri. Adunarea generală protopopială
şi Consiliul protopopial iau hotărâri valabile cu majoritatea voturilor celor
prezenţi. Atribuţiile Adunării generale protopopiale sunt reglementate de
legile interne ale Bisericii Reformate din România.
(4) Organele de guvernare şi de
reprezentare ale eparhiei sunt: Adunarea generală eparhială şi Consiliul
dirigent. Preşedinţia ambelor organe este alcătuită din episcop şi
primcuratorul eparhial (primcuratorul executiv). Adunarea generală eparhială
este formată din protopopi, primnotari protopopiali (vicari), primcuratori
protopopiali şi din reprezentanţii protopopiatelor aleşi în mod paritar dintre
preoţi şi prezbiteri. Membrii Consiliului dirigent eparhial sunt aleşi de
Adunarea generală eparhială, numărul lor fiind stabilit de Adunarea generală
eparhială. Adunarea generală eparhială şi Consiliul dirigent iau hotărâri
valabile cu majoritatea voturilor celor prezenţi. Atribuţiile Adunării generale
eparhiale sunt reglementate de legile interne ale Bisericii Reformate din
România.
(5) Regulamentele adoptate de
aceste organe intră în vigoare după aprobarea lor de către organele ierarhic
superioare.
(6) Organul suprem legislativ
şi de reprezentare al Bisericii Reformate din România este Sinodul Bisericii
Reformate din România, denumit în continuare Sinodul,
iar organul suprem executiv este Consiliul
permanent al Sinodului. Preşedinţia ambelor organe
supreme este compusă din episcopii şi primcuratorii (primcuratorul executiv)
eparhiilor. Sinodul este alcătuit din preoţi şi prezbiteri aleşi de adunările
generale eparhiale, numărul lor fiind stabilit de adunări. Membrii Consiliului
permanent sunt aleşi de Sinod. Sinodul şi Consiliul permanent iau hotărâri
valabile cu majoritatea voturilor celor prezenţi.
(7) Plenara Sinodului îşi alege
preşedinţii de şedinţă pentru ciclurile de plenară (un preot şi un prezbiter).
Aceştia sunt şi preşedinţii de şedinţă ai Consiliului permanent al Sinodului pe
perioada respectivă.
(8) Legile Bisericii Reformate
din România sunt adoptate, aprobate şi implementate de Sinod. Funcţionarea
Sinodului este asigurată de secretariatul Sinodului (convent), care
funcţionează sub îndrumarea Consiliului permanent al Sinodului.
(9) Interpretarea legilor, regulamentelor, hotărârilor bisericeşti
interne, precum şi luarea deciziilor în litigii legislative ţin de competenţa
Curţii Constituţionale a Sinodului. Membrii acesteia sunt aleşi de Sinod,
conform regulamentului de funcţionare al Sinodului.
(10) In scopul îndeplinirii
atribuţiilor, organele bisericeşti, la toate nivelurile, pot alcătui comisii de
specialitate.
(11) Autorităţile de control şi
apel ale parohiilor sunt protopopiatele, cele ale protopopiatelor, eparhiile,
iar autoritatea de control şi apel a eparhiilor este Sinodul.
CAPITOLUL IV
Personalul bisericii
Art. 8. - (1) In cadrul Bisericii Reformate din România
există următoarele funcţii de bază: preot, prezbiter, diacon (asistent social).
Funcţiile sunt de acelaşi rang.
(2) Preoţii sunt pregătiţi în
instituţii de învăţământ superior recunoscute de Biserica Reformată din
România. Preoţii sunt aleşi de adunările generale parohiale. Angajarea acestora
şi concedierea lor au loc în conformitate cu legile bisericii şi cu Codul
muncii. Suspendarea activităţii preotului (cu excepţia suspendării temporare în
cazul investigaţiilor disciplinare), transferul acestuia sau interzicerea
definitivă de a practica această profesie este posibilă/posibil doar pe cale
disciplinară, în conformitate cu regulamentul disciplinar bisericesc. Persoana
căreia i s-a interzis practicarea profesiei de preot nu mai are dreptul de a
sluji în cadrul Bisericii Reformate din România, Incălcarea acestei prevederi
se sancţionează potrivit legii penale.
(3) Prezbiterii şi diaconii
sunt aleşi de Adunarea generală parohială din rândul enoriaşilor cu drept de a
fi aleşi, demni de a îndeplini aceste funcţii. Primcuratorul (curatorul)
parohial este ales de Consiliul parohial din rândul prezbiterilor.
(4) Reprezentanţii
protopopiatului sunt: protopopul, primcuratorul protopopial, primnotarul
protopopial (vicar) şi curatorul protopopial. Aceştia sunt aleşi de Adunarea
generală protopopială.
(5) Reprezentanţii eparhiei
sunt: episcopul, primcuratorul eparhial şi episcopul vicar, care este
locţiitorul episcopului. Aceştia sunt aleşi de Adunarea generală eparhială.
(6) Mandatul celor aleşi este
de 6 ani şi pot fi realeşi. Excepţie fac primcuratorul şi curatorul parohiei,
care sunt aleşi de către Consiliul parohial pe o perioadă de 3 ani. La
expirarea mandatului, ei pot fi realeşi. După expirarea mandatului de 6 ani,
protopopul, primcuratorul protopopial, episcopul, primcuratorul eparhial,
respectiv preşedinţii de şedinţă ai Sinodului pot fi realeşi pentru un mandat
consecutiv doar o singură dată în cadrul acelui organ în care îşi desfăşoară
activitatea.
(7) Dacă pentru îndeplinirea unor funcţii se ia în
considerare vechimea în funcţie, aceasta se va referi la durata vechimii în
aceeaşi funcţie. Exercitarea sau transferarea funcţiilor legate de vechimea în
funcţie este reglementată de legile interne ale Bisericii Reformate din România.
(8) Toate organele cu drept de
autoguvernare ale Bisericii Reformate din România pot angaja funcţionari
(cantori, contabili, secretari, consilieri juridici, îngrijitori etc), în
vederea îndeplinirii sarcinilor ce le revin.
(9) Niciun membru al bisericii
- în calitate de funcţionar sau în calitate de membru ales al unui organ
bisericesc - nu poate participa la dezbateri, luări de măsuri şi decizii în
cazurile în care este interesat el personal sau soţul, soţia, respectiv rudele
în linie dreaptă ori colaterală până la gradul al IV-lea, cumnatul sau cumnata;
nici în cazurile în care este ori a fost reprezentant legal sau mandatar al
uneia dintre părţi.
(10) Dacă membrii Bisericii
Reformate din România, în calitate de enoriaşi sau în calitate de demnitari,
funcţionari ori mandatari împuterniciţi la îndeplinirea unor sarcini, comit cu
intenţie sau din neglijenţă fapte cauzatoare de prejudicii materiale bisericii,
sunt răspunzători material, disciplinar, civil şi penal.
CAPITOLUL V
Instituţiile bisericeşti
Art. 9. - (1) Biserica Reformată din România şi
organele acesteia cu drept de autoguvernare, în scopul îndeplinirii sarcinilor
ce le revin, pot înfiinţa:
a) instituţii de învăţământ: institut teologic de grad
universitar, universitate cu facultăţi pentru pregătirea profesorilor de
religie, a diaconilor, cantorilor; facultăţi cu alte profiluri şi specializări;
şcoli medii, şcoli profesionale, şcoli primare, şcoli generale şi alte şcoli;
grădiniţe, respectiv cămine şi colegii pentru acestea. Aceste instituţii de
învăţământ funcţionează conform regulamentelor elaborate şi aprobate de Sinod
şi conform legislaţiei de stat în domeniu;
b) instituţii de caritate:
unităţi caritative şi spitale pentru îngrijirea şi tratamentul bolnavilor,
persoanelor vârstnice, orfanilor, copiilor abandonaţi, a persoanelor cu
dizabilităţi, precum şi alte unităţi caritative speciale;
c) fundaţii, asociaţii, edituri de cărţi şi reviste,
emiţătoare şi emisiuni de radio şi televiziune;
d) federaţii, conferinţe, colegii profesionale;
e) casă de pensii şi ajutor
reciproc, care funcţionează conform regulamentului aprobat de Sinod.
(2) Statutele instituţiilor
enumerate la literele b)-d) sunt aprobate de forurile bisericeşti competente.
(3) Funcţionarea tuturor
instituţiilor înfiinţate în scopul îndeplinirii sarcinilor bisericii este în
concordanţă cu dreptul de liberă practică a credinţei religioase. Ele sunt
instrumentele primite de la Domnul Iisus Hristos pentru slujirea Bisericii,
care, ca atare, se supun guvernării, organizării şi supravegherii forurilor
bisericeşti competente.
CAPITOLUL VI
Baza materială
Art. 10. - (1) Biserica Reformată din România asigură
baza materială necesară îndeplinirii misiunii sale din contribuţiile permanente
ale enoriaşilor, din donaţii personale, subvenţii de la stat, din ajutoare,
chirii, venituri din activitatea unor fundaţii, a unor unităţi economice,
comerciale şi din alte venituri.
(2) Biserica Reformată din România, eparhiile, respectiv
organele şi instituţiile cu drept de autoguvernare pot înfiinţa sau primi spre
administrare unităţi economice, comerciale, fonduri financiare sau alte
fonduri, cu scopul subvenţionării activităţilor bisericeşti. Funcţionarea
acestora este reglementată prin legi speciale interne.
(3) Toate instituţiile de învăţământ, asociaţiile,
conferinţele, federaţiile, formaţiunile, fundaţiile înfiinţate sau recunoscute
de biserică, în conformitate cu legile statului, se află sub guvernarea,
administrarea şi supravegherea organelor de autoguvernare ale bisericii, la
care solicită facilităţi fiscale şi sprijin financiar din partea statului.
CAPITOLUL VII
Disciplina bisericească
Art. 11. - (1) Soluţionarea
cazurilor disciplinare este de competenţa comisiilor
disciplinare parohiale, protopopiale, eparhiale, respectiv a Comisiei de disciplină a Sinodului Bisericii Reformate din România.
Comisiile disciplinare sunt alese de adunările generale la nivelurile
corespunzătoare, respectiv de Plenara Sinodului. Aceste comisii îşi desfăşoară
activitatea în şedinţe, cu prezenţa tuturor membrilor, conform regulamentului
de disciplină.
(2) Cazurile disciplinare
privind toţi enoriaşii, demnitarii, funcţionarii şi angajaţii bisericii revin
în competenţa comisiilor disciplinare.
(3) Judecata bisericească este de două niveluri.
Hotărârile instanţei de fond pot fi atacate la comisiile disciplinare ierarhic
superioare, a căror sentinţă este definitivă şi irevocabilă. Hotărârea
definitivă prin care s-a dispus excluderea unui preot din cler poate fi atacată
cu recurs la Comisia de disciplină a Sinodului. Persoanele în cazul cărora s-a
pronunţat sentinţă definitivă se pot adresa instanţelor civile de drept.
Disciplina bisericească şi procedura disciplinară se aplică conform
regulamentului de disciplină al Bisericii Reformate din România.
CAPITOLUL VIII
Protecţia constituţională
Art. 12. - (1) Biserica Reformată din România se
autoguvernează în conformitate cu prezentul statut, pe baza legilor adoptate de
Sinod, a regulamentelor şi dispoziţiilor adoptate de celelalte organe
bisericeşti. Pentru îndeplinirea menirii sale, a slujirii lui Dumnezeu,
solicită ajutorul şi protecţia autorităţilor şi organelor statului pentru:
a) implementarea şi garantarea libertăţii religioase, a
libertăţii presei, a autonomiei bisericii de a se organiza şi funcţiona liber;
b) garantarea desfăşurării nestingherite şi libere a
serviciilor, slujbelor divine, precum şi a protecţiei slujitorilor şi
participanţilor la acestea;
c) sprijinirea eforturilor
susţinute în vederea retrocedării instituţiilor, a bunurilor materiale şi
spirituale, remedierea prejudiciilor suferite de biserică, cauzate de sistemul
totalitar din trecut;
d) protejarea enoriaşilor persecutaţi din cauza
convingerilor lor religioase sau dacă sunt obligaţi să participe la ceremonii
religioase contrare convingerilor lor.
(2) In cazul neasigurării acestor protecţii
constituţionale, legale sau a celor prevăzute în tratatele internaţionale, după
epuizarea tuturor posibilităţilor legale autohtone, Biserica Reformată din
România îşi rezervă dreptul, în cazuri motivate, de a se adresa şi apela la
ajutorul unor organizaţii ecumenice sau foruri internaţionale.
Art. 13. - Organul central de conducere şi de
reprezentare a Bisericii Reformate din România este Sinodul, cu sediul în
municipiul Cluj-Napoca, str. I.C. Brătianu nr. 51-53.
CAPITOLUL IX
Dispoziţii finale
Art. 14. - Prezentul statut poate fi modificat sau
completat cu o majoritate de două treimi din numărul voturilor exprimate de
către membrii Sinodului.
Art. 15. - Prezentul statut a fost adoptat la 5
decembrie 2007, în şedinţa a II-a din Sesiunea I a Sinodului Bisericii Reformate din
România, deschisă la 12 februarie 2007 în Cluj-Napoca, şi intră în vigoare în
termen de 30 de zile de la publicare. La data intrării în vigoare a prezentului
statut, Statutul Bisericii Reformate din România, aprobat de Prezidiul Marii
Adunări Naţionale a Republicii Populare Române prin Decretul nr. 591 din 1
iunie 1949, se abrogă.