HOTARARE   Nr. 1049 din 9 august 2006

privind cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de suprafata sau subteran

ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 727 din 25 august 2006

In temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 51  alin. (1) lit. b) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de protecţie a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din ramurile industriei extractive de suprafaţă sau subteran.

(2) Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 se aplică în întregime domeniului menţionat la alin. (1), fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice conţinute în prezenta hotărâre.

Art. 2. - Pentru aplicarea prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

a)   industria extractivă de suprafaţă sau subteran - toate ramurile industriei extractive în care se desfăşoară activităţi de extracţie la suprafaţă sau subteran a substanţelor minerale utile, în sensul strict al termenului, şi/sau prospecţiuni şi explorări în vederea extracţiei, şi/sau pregătirea materiilor prime extrase în vederea comercializării, exclusiv activităţile de prelucrare ori preparare a materiilor prime extrase, cu excepţia ramurilor industriei extractive prin foraj definite prin prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/91/CEE;

b)    loc de muncă - ansamblul locurilor destinate amplasării posturilor de lucru, în cadrul activităţilor şi instalaţiilor legate direct sau indirect de ramurile industriei extractive de suprafaţă sau subteran, inclusiv haldele de steril ori alte zone de depozitare, precum şi locurile de cazare în care lucrătorii au acces în cadrul activităţii lor.

Art. 3. - Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică industriei extractive prin dragare dacă se asigură protecţia lucrătorilor, în conformitate cu principiile generale de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor cuprinse în prezenta hotărâre, avându-se în vedere riscurile specifice acestei activităţi.

CAPITOLUL II

Obligaţiile angajatorilor

Art. 4. - Pentru a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare, astfel încât:

a)   locurile de muncă să fie proiectate, construite, echipate, date în folosinţă, exploatate şi întreţinute în aşa fel încât să permită lucrătorilor efectuarea sarcinilor de muncă fără a pune în pericol securitatea şi/sau sănătatea proprie şi/sau a celorlalţi lucrători;

b)  exploatarea locurilor de muncă în prezenţa lucrătorilor să se facă sub supravegherea unei persoane responsabile;

c)   activităţile care comportă un risc special să fie încredinţate numai personalului competent şi să se execute conform instrucţiunilor date;

d)  toate instrucţiunile de securitate să fie redactate astfel încât să poată fi înţelese de către toţi lucrătorii la care se referă;

e)   să fie prevăzute echipamente de prim ajutor adecvate;

f)   toate exerciţiile de securitate necesare să se efectueze periodic.

Art. 5. - Angajatorul trebuie să se asigure că este întocmit şi ţinut la zi un document referitor la securitate şi sănătate, denumit în continuare document de securitate şi sănătate, care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 7, 12, 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006.

Art. 6. - Documentul de securitate şi sănătate face dovada în special că:

a)   sunt determinate şi evaluate riscurile la care sunt expuşi lucrătorii la locul de muncă;

b)  se iau măsurile corespunzătoare pentru a se atinge obiectivele prezentei hotărâri;

c)  proiectarea, utilizarea şi întreţinerea locului de muncă şi ale echipamentelor prezintă securitate.

Art. 7. - Documentul de securitate şi sănătate trebuie întocmit înainte de începerea lucrării şi trebuie revizuit dacă locul de muncă suferă modificări majore, extinderi sau transformări.

Art. 8. - In situaţia în care la acelaşi loc de muncă sunt prezenţi lucrători din diferite întreprinderi, fiecare angajator răspunde de toate problemele care ţin de responsabilitatea sa.

Art. 9. - Angajatorul pe teritoriul căruia se desfăşoară activitatea răspunde pentru acel loc de muncă în care sunt prezenţi lucrători din diferite întreprinderi, coordonează punerea în aplicare a tuturor măsurilor privitoare la securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi înscrie în documentul de securitate şi sănătate scopul, măsurile şi modalităţile de punere în aplicare a acestei coordonări.

Art. 10. - Dispoziţiile art. 9 nu aduc atingere prevederilor referitoare la răspunderea individuală a angajatorilor din Legea nr. 319/2006.

Art. 11. - Angajatorul trebuie să raporteze cât mai repede posibil autorităţilor prevăzute la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 orice accident de muncă grav şi/sau mortal, precum şi orice pericol grav.

Art. 12. - Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare în funcţie de tipul şi metoda de exploatare:

a)   pentru a evita, detecta şi combate declanşarea şi propagarea incendiilor şi exploziilor;

b)  pentru a evita formarea atmosferelor explozive şi/sau nocive pentru sănătate.

Art. 13. - Angajatorul trebuie să prevadă, să procure şi să întreţină mijloace corespunzătoare de evacuare şi salvare pentru a asigura, în caz de pericol, evacuarea lucrătorilor de la locurile de muncă, rapid şi în deplină securitate.

Art. 14. - Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru prevederea sistemelor de alarmă şi a altor mijloace de comunicare necesare care să permită, în caz de nevoie, declanşarea imediată a operaţiunilor de acordare de prim ajutor, evacuare şi salvare.

CAPITOLUL III

Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor

Art. 15. - Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor trebuie să fie informaţi asupra măsurilor luate cu privire la securitatea şi sănătatea la locurile de muncă, în mod deosebit asupra celor privind punerea în aplicare a prevederilor art. 4-14, fără a aduce atingere prevederilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006.

Art. 16. - Informaţiile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor cărora le sunt adresate.

Art. 17. - Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora trebuie să se facă în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 319/2006.

CAPITOLUL IV

Supravegherea medicală

Art. 18. - Pentru a asigura supravegherea medicală corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor, în funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea lor la locul de muncă, se iau măsuri în conformitate cu reglementările legale în domeniu.

Art. 19. - Măsurile prevăzute la art. 18 se stabilesc astfel încât să permită fiecărui lucrător să beneficieze sau să facă obiectul unei supravegheri a sănătăţii, înainte de începerea activităţilor prevăzute la art. 2 şi, ulterior, în mod periodic.

Art. 20. - Supravegherea medicală a lucrătorilor se asigură în cadrul structurilor medicale de medicina muncii care funcţionează potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii Publice.

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

Art. 21. - Locurile de muncă ce se vor crea după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexele nr. 1 -3.

Art. 22. - Locurile de muncă existente la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să fie adaptate cerinţelor minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexele nr. 1-3.

Art. 23. - In situaţia în care, după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, locurile de muncă sunt supuse unor modificări, extinderi şi/sau transformări, angajatorul ia măsurile necesare pentru ca aceste modificări, extinderi şi/sau transformări să fie în conformitate cu cerinţele minime corespunzătoare prevăzute în anexe.

Art. 24. - Anexele nr. 1 -3 se adaptează în funcţie de evoluţia aquis-ului comunitar şi a standardizării cu privire la industria extractivă de suprafaţă sau subteran şi/sau progresul tehnic, evoluţia reglementărilor sau specificaţiilor internaţionale ori a noilor descoperiri în domeniul industriei extractive de suprafaţă sau în subteran.

Art. 25. - Anexele nr. 1 -3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 26. - Dispoziţiile din anexe se aplică ori de câte ori acestea sunt cerute de caracteristicile locului de muncă, în funcţie de activitate, de împrejurări sau de un risc specific.

Art. 27. - De la data aderării României la Uniunea Europeană, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei va raporta, la fiecare 5 ani, Comisiei Europene despre aplicarea prevederilor prezentei hotărâri, prezentând totodată punctele de vedere ale partenerilor sociali.

Art. 28. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.

*

Prezenta hotărâre transpune Directiva nr. 92/104/CEE privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de suprafaţă sau subteran, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 404/1992.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul economiei şi comerţului,

Codruţ Ioan Şereş

Ministrul sănătăţii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

p. Ministrul integrării europene,

Adrian Ciocănea,

secretar de stat

ANEXA Nr. 1

CERINŢE   MINIME   COMUNE

care se aplică industriei extractive de suprafaţă sau subteran, precum şi instalaţiilor auxiliare de la suprafaţă

1. Supraveghere şi organizare

1.1.  Organizarea locurilor de muncă

1.1.1.  Locurile de muncă trebuie să fie astfel organizate încât să asigure o protecţie adecvată împotriva riscurilor.

Ele trebuie menţinute în stare corespunzătoare, iar substanţele ori depunerile periculoase trebuie îndepărtate sau ţinute sub supraveghere, pentru a nu pune în pericol securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

1.1.2.   Posturile de lucru trebuie proiectate şi realizate după principii ergonomice, ţinându-se seama de necesitatea lucrătorilor de a urmări derularea operaţiunilor de la postul lor de lucru.

1.1.3.   Lucrătorii izolaţi din posturile de lucru trebuie să beneficieze de supraveghere adecvată sau de mijloace de telecomunicaţie.

1.2.  Persoana responsabilă

La orice loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permanenţă o persoană responsabilă care să aibă calităţile şi competenţa acestei funcţii, desemnată de angajator.

Angajatorul poate să îşi asume însuşi responsabilitatea pentru locul de muncă la care se face referire în paragraful anterior, dacă are calităţile şi competenţa cerute.

1.3.  Supravegherea

Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor pe parcursul desfăşurării tuturor activităţilor, trebuie asigurată supravegherea prin persoane care au calităţile şi competenţa cerute de această funcţie, desemnate de către angajator sau în numele acestuia, acţionând în interesul acestuia.

Supraveghetorul trebuie să efectueze vizite de control la posturile de muncă ocupate cel puţin o dată pe parcursul unui schimb, dacă documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru.

Angajatorul poate să îşi asume personal responsabilitatea supravegherii la care se face referire în primul şi al doilea paragraf, dacă are calităţile şi competenţa necesare.

1.4.  Lucrători competenţi

La fiecare lot de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permenenţă un număr suficient de lucrători care să aibă calităţile, experienţa şi pregătirea necesare pentru a îndeplini sarcinile ce le sunt încredinţate.

1.5.  Informare, instruire şi pregătire

Lucrătorii trebuie să beneficieze de informare, instruire şi pregătire sau de reciclare profesională necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lor.

Angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorii primesc instrucţiuni pe înţelesul lor, astfel încât să nu pună în pericol propria securitate şi sănătate sau pe a celorlalţi lucrători.

1.6.  Instrucţiuni scrise

Pentru fiecare loc de muncă trebuie elaborate instrucţiuni scrise, care să cuprindă reguli ce trebuie respectate în scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi al utilizării în siguranţă a utilajelor.

Aceste instrucţiuni trebuie să includă informaţii cu privire la utilizarea echipamentelor de intervenţie, precum şi la măsurile ce trebuie luate la locul de muncă sau în apropierea acestuia, în caz de urgenţă.

1.7.  Metode sigure de lucru

La fiecare loc de muncă sau pentru fiecare activitate trebuie aplicate metode sigure de lucru.

1.8.   Permise de lucru

Atunci când documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, trebuie introdus un sistem de permise de lucru pentru executarea lucrărilor periculoase şi pentru executarea lucrărilor care în mod normal nu sunt periculoase, dar care, în interacţiune cu alte activităţi, pot genera pericole grave.

Permisele de lucru trebuie emise înainte de începerea lucrului de către persoana desemnată în acest scop şi trebuie să specifice condiţiile ce trebuie îndeplinite şi măsurile ce trebuie luate înainte, în timpul lucrului şi după lucru.

1.9.  Revizuirea periodică a măsurilor de securitate şi de sănătate

Angajatorul are obligaţia să asigure revizuirea periodică a măsurilor referitoare la securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv a sistemului de gestionare a securităţii şi sănătăţii.

2.  Utilaje şi instalaţii mecanice şi electrice

2.1.  Generalităţi

In momentul alegerii, instalării, punerii în funcţiune, exploatării şi întreţinerii utilajelor mecanice şi electrice trebuie să se acorde atenţia cuvenită securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, luându-se în considerare prevederi din prezenta hotărâre, din Hotărârea Guvernului nr. 119/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a maşinilor industriale, precum şi ale legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/655/CEE.

Dacă instalaţiile sunt amplasate într-o zonă în care există sau poate exista riscul de incendiu ori de explozie datorat aprinderii unor gaze, vapori sau lichide volatile, atunci ele trebuie să corespundă utilizării într-o astfel de zonă.

Utilajele trebuie să fie prevăzute, dacă este necesar, cu dispozitive de protecţie corespunzătoare şi sisteme de securitate în caz de avarie.

2.2.  Dispoziţii specifice

Instalaţiile şi utilajele mecanice trebuie să prezinte o rezistenţă suficientă, fără defecte evidente şi să corespundă scopului pentru care au fost realizate.

Utilajele şi instalaţiile electrice trebuie să fie de capacitatea şi puterea corespunzătoare scopului pentru care au fost realizate.

Utilajele şi instalaţiile mecanice şi electrice trebuie să fie instalate şi protejate astfel încât să prevină pericolele.

3.  Intreţinere

3.1. Intreţinere generală

Verificarea sistematică, întreţinerea, precum şi testarea utilajelor şi instalaţiilor mecanice şi electrice se fac în baza unui program (grafic) de revizii şi reparaţii stabilit conform reglementărilor tehnice.

Intreţinerea, verificarea şi testarea oricărei părţi a instalaţiei sau utilajului trebuie efectuate de către o persoană competentă.

Procesele-verbale de verificare şi testare trebuie întocmite şi păstrate în mod corespunzător.

3.2. Intreţinerea echipamentului de protecţie

Echipamentul de protecţie trebuie să fie adecvat, pregătit pentru utilizare şi în stare de funcţionare în orice moment.

Intreţinerea trebuie efectuată ţinându-se seama de activităţile exercitate.

4. Protecţia împotriva riscului de explozie, a atmosferelor nocive şi a riscului de incendiu

4.1.  Generalităţi

4.1.1.   Trebuie luate măsuri pentru evaluarea prezenţei substanţelor nocive şi/sau potenţial explozive în atmosferă şi pentru măsurarea concentraţiei acestora.

Atunci când documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, trebuie montate dispozitive de supraveghere care să înregistreze şi să măsoare concentraţiile de gaze, automat şi continuu, în punctele menţionate, dispozitive de alarmă automate, sisteme de decuplare automată a instalaţiilor electrice şi sisteme de oprire automată a motoarelor cu ardere internă.

Dacă sunt prevăzute măsurători automate, valorile determinate trebuie înregistrate şi păstrate aşa cum este prevăzut în documentul de securitate şi sănătate.

4.1.2.   Se interzice fumatul în zonele care prezintă pericole specifice de incendiu sau explozie.

Executarea unor lucrări cu flacără deschisă la locurile de muncă care pot prezenta un risc de incendiu sau explozie este interzis, cu excepţia cazurilor când au fost luate măsurile de securitate corespunzătoare pentru prevenirea declanşării incendiilor sau exploziilor, precum şi a propagării acestora.

4.2.   Protecţia împotriva riscului exploziilor

4.2.1.   Trebuie luate toate măsurile necesare pentru combaterea formării şi acumulării atmosferelor explozive.

4.2.2.  In interiorul zonelor care prezintă risc de explozie trebuie luate toate măsurile necesare pentru a împiedica aprinderea atmosferei explozive.

4.2.3.  Pentru prevenirea exploziilor se stabileşte un plan detaliat cu privire la echipamentele de lucru şi măsurile necesare ce trebuie luate.

4.3.   Protecţia împotriva atmosferelor nocive

4.3.1.   Acolo unde se acumulează sau există riscul să se acumuleze în atmosferă substanţe nocive, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a se asigura:

a)  reţinerea lor la sursă; sau

b)  captarea la sursă ori eliminarea; sau

c)   diminuarea acumulărilor acestor substanţe, astfel încât să nu existe riscuri pentru lucrători.

Sistemul trebuie să fie capabil să disperseze aceste substanţe nocive astfel încât să nu prezinte niciun risc pentru lucrători.

4.3.2.   In zonele în care lucrătorii pot fi expuşi atmosferelor nocive pentru sănătatea lor, pe lângă echipamentele individuale de protecţie respiratorie, trebuie să existe un număr suficient de aparate respiratorii şi echipamente de reanimare corespunzătoare.

In asemenea cazuri, trebuie să fie prezent la locul de muncă un număr suficient de lucrători instruiţi care să folosească asemenea echipamente.

Aparatele respiratorii şi echipamentele de reanimare trebuie să fie depozitate şi întreţinute corespunzător.

4.3.3. In cazul în care gazele toxice sunt sau pot apărea în atmosfera locului de muncă, trebuie să existe un plan de apărare care să precizeze echipamentele disponibile şi măsurile preventive adoptate.

4.4. Protecţia împotriva incendiilor

4.4.1.   Oriunde se proiectează, se construiesc, se dotează, se dau în folosinţă, se exploatează sau se întreţin locuri de muncă, trebuie luate măsurile adecvate pentru prevenirea declanşării şi propagării incendiilor care provin de la sursele identificate în documentul de securitate şi sănătate.

Trebuie să fie stabilite prevederi pentru stingerea rapidă şi eficientă a oricărui incendiu.

4.4.2.   Locurile de muncă trebuie să fie dotate cu echipamente adecvate pentru stingerea incendiului şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendiu şi sisteme de alarmă.

4.4.3.    Echipamentele neautomate de stingere a incendiului trebuie să fie accesibile şi simplu de manipulat şi, dacă este necesar, protejate contra riscurilor de deteriorare.

4.4.4.   La locul de muncă trebuie păstrat un plan de prevenire şi stingere a incendiilor care să precizeze măsurile ce trebuie luate, în conformitate cu prevederile art. 4-14 din hotărâre, pentru prevenirea declanşării şi propagării, detectarea şi stingerea incendiilor.

4.4.5.   Echipamentul pentru stingerea incendiilor trebuie să fie semnalizat în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE.

Aceste panouri de semnalizare trebuie să fie rezistente şi amplasate în puncte corespunzătoare.

5.  Explozivi şi dispozitive de amorsare

Operaţiunile de depozitare, transport şi utilizare a explozivilor şi dispozitivelor de amorsare trebuie să fie executate de către persoane competente, autorizate corespunzător.

Aceste operaţiuni trebuie organizate şi efectuate astfel încât să nu constituie niciun pericol pentru lucrători.

6.  Căi de circulaţie

6.1.  La locul de muncă accesul trebuie să se facă fără pericol şi, în caz de urgenţă, evacuarea trebuie să se efectueze rapid şi în condiţii de siguranţă.

6.2.   Căile de circulaţie, inclusiv scările, scările fixe, cheiurile şi rampele de încărcare, trebuie să fie calculate, dimensionate şi amplasate astfel încât pietonii sau vehiculele să le poată utiliza uşor, în deplină securitate şi conform destinaţiei lor, iar lucrătorii aflaţi în vecinătatea acestor căi de circulaţie să nu fie periclitaţi de niciun pericol.

6.3.   Căile utilizate pentru traficul pietonal şi/sau traficul de mărfuri trebuie să fie dimensionate în concordanţă cu numărul de utilizatori potenţiali şi cu tipul de întreprindere.

Dacă pe căile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie prevăzută o distanţă de securitate corespunzătoare pentru pietoni.

6.4.  Intre căile de circulaţie destinate vehiculelor şi porţi, portaluri, pasaje pentru pietoni, coridoare şi scări trebuie să existe o distanţă de securitate.

6.5.  Traseul căilor de circulaţie şi acces pentru vehicule şi pentru pietoni trebuie să fie semnalizat vizibil pentru a se asigura protecţia lucrătorilor.

6.6.  Atunci când vehiculele sau maşinile intră la locurile de muncă, trebuie stabilite regulile de circulaţie necesare.

7.  Locuri de muncă în aer liber

7.1.   Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte amplasamente sau instalaţii în aer liber, care sunt ocupate ori utilizate de către lucrători în decursul activităţii lor, trebuie să fie astfel organizate încât circulaţia pietonilor sau a vehiculelor să se facă în condiţii de securitate.

7.2.   Locurile de muncă în aer liber trebuie să fie iluminate corespunzător prin lumină artificială, atunci când lumina zilei este insuficientă.

7.3.   Atunci când lucrătorii îşi desfăşoară activitatea la posturi de lucru în aer liber, acestea trebuie să fie amenajate astfel încât lucrătorii:

a)    să fie protejaţi contra condiţiilor atmosferice nefavorabile şi, dacă este necesar, contra căderii de obiecte;

b)  să nu fie expuşi la niveluri sonore nocive şi nici la influenţe exterioare nocive;

c)   să poată părăsi rapid locul de muncă şi să li se poată acorda rapid ajutor în caz de pericol;

d)  să nu alunece sau să cadă.

8.  Zone periculoase

8.1.  Zonele periculoase trebuie semnalizate vizibil.

8.2.   Atunci când locurile de muncă cuprind zone periculoase în care, datorită naturii muncii, există riscuri, inclusiv de cădere a lucrătorilor sau a obiectelor, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive care să împiedice intrarea în zonă a lucrătorilor fără atribuţii de serviciu.

8.3.   Trebuie luate măsuri corespunzătoare care să protejeze lucrătorii care sunt autorizaţi să intre în zonele de pericol.

9.  Căi şi ieşiri de urgenţă

9.1.  In caz de pericol, lucrătorii trebuie să poate evacua rapid şi în condiţii de securitate maximă toate locurile de muncă.

9.2.   Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să fie libere şi să conducă în modul cel mai direct spre exterior sau într-o zonă de securitate, la un punct de adunare ori la un post de evacuare sigur.

9.3.  Numărul, distribuţia şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă se fac în funcţie de folosirea, dotarea şi dimensiunile locurilor de muncă, precum şi de numărul maxim de persoane prezente.

9.4.   Uşile de la ieşirile de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.

Uşile de la ieşirile de urgenţă trebuie să fie închise astfel încât să poată fi deschise uşor şi repede de către persoanele care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă.

9.5.   Uşile de la ieşirile de urgenţă nu trebuie încuiate cu lacăt, broască cu cheie sau alt sistem de zăvorâre.

Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces către acestea trebuie să fie libere, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment, fără piedici.

9.6.   Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute şi cu iluminare de siguranţă de intensitate corespunzătoare, în eventualitatea unei întreruperi a alimentării cu energie electrică.

9.7.   Căile şi ieşirile de urgenţă specifice trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE.

10.  Mijloace de evacuare şi salvare

10.1.   Lucrătorii trebuie să fie instruiţi cu privire la măsurile corespunzătoare ce trebuie luate în caz de urgenţă.

10.2.   Echipamentele de salvare trebuie pregătite în vederea utilizării şi depozitate în spaţii corespunzătoare, uşor accesibile. Aceste spaţii trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE.

11.  Exerciţii de securitate

La toate locurile de muncă ocupate în mod obişnuit de lucrători trebuie să se efectueze periodic exerciţii de securitate.

Scopul principal al acestor exerciţii este de a forma deprinderile şi de a verifica aptitudinile lucrătorilor desemnaţi să utilizeze, să manipuleze sau să exploateze echipamentul de salvare în caz de pericol.

De asemenea, lucrătorii trebuie să exerseze asupra modului de folosire, manipulare sau exploatare corectă a acestor echipamente.

12.  Echipamente de prim ajutor

12.1.    Echipamente de prim ajutor trebuie să se găsească în permanenţă acolo unde condiţiile de muncă impun acest lucru şi să fie corespunzătoare, în funcţie de activitatea desfăşurată.

Aceste echipamente trebuie să fie semnalizate corespunzător şi uşor accesibile.

12.2.   In funcţie de importanţa locurilor de muncă, a tipului de activitate care se desfăşoară şi de frecvenţa accidentelor presupuse a avea loc, trebuie să fie prevăzute una sau mai multe încăperi de prim ajutor.

In aceste încăperi instrucţiunile de prim ajutor trebuie să fie lizibile şi afişate la loc vizibil.

12.3.  Incăperile de prim ajutor trebuie dotate cu instalaţii şi echipamente de prim ajutor indispensabile şi uşor accesibile brancardierilor.

Acestea trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE.

12.4.   Materialele de prim ajutor trebuie să existe la locurile de muncă unde condiţiile de muncă impun acest lucru.

Acestea trebuie să fie semnalizate corespunzător şi să fie uşor accesibile.

12.5.   Un număr suficient de lucrători trebuie să fie instruiţi cu privire la utilizarea echipamentelor şi materialelor de prim ajutor prevăzute.

13.  Iluminarea naturală şi artificială

13.1.   Fiecare loc de muncă trebuie să dispună de o iluminare suficientă care să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

13.2.   Locurile de muncă trebuie să primească, pe cât posibil, lumină naturală suficientă şi, ţinându-se seama de condiţiile climaterice, să fie prevăzute cu dispozitive de iluminare artificială adecvată pentru a se asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

13.3.  Instalaţiile de iluminat din încăperile de lucru şi de pe căile de acces trebuie să fie amplasate astfel încât tipul iluminării să nu prezinte un risc de accidentare pentru lucrători.

13.4.  Locurile de muncă în care lucrătorii sunt expuşi în mod deosebit riscurilor în caz de întrerupere a iluminării artificiale trebuie să fie prevăzute cu iluminare de siguranţă cu o intensitate suficientă.

Dacă nu este posibil, lucrătorii trebuie să fie dotaţi cu lămpi individuale.

14.  Instalaţii sanitare

14.1.  Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte

14.1.1.   Lucrătorii trebuie să aibă la dispoziţie vestiare corespunzătoare, dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe în alte încăperi.

Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficientă şi să fie prevăzute cu scaune.

14.1.2.  Vestiarele trebuie să fie de dimensiuni suficient de mari şi să aibă dotările care să permită fiecărui lucrător să-şi ţină hainele încuiate în timpul lucrului.

Dacă împrejurările o justifică (de exemplu, substanţe periculoase, umiditate, murdărie), dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de cele pentru îmbrăcămintea personală.

Trebuie să existe dotările necesare pentru ca fiecare lucrător să poată să îşi pună la uscat hainele de lucru.

14.1.3.   Trebuie prevăzute vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi pentru femei.

14.1.4.  Dacă nu sunt necesare vestiare, în conformitate cu prevederile pct. 14.1.1, atunci fiecare lucrător trebuie să dispună de un loc pentru păstrarea îmbrăcămintei.

14.2.  Duşuri şi chiuvete

14.2.1.   La dispoziţia lucrătorilor trebuie puse duşuri corespunzătoare în număr suficient, ţinându-se seama de tipul de activitate sau din raţiuni de igienă.

Trebuie prevăzute săli de duşuri separate pentru bărbaţi şi femei sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către bărbaţi şi femei.

14.2.2.   Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare încât să permită fiecărui lucrător să îşi facă toaleta în condiţii de igienă corespunzătoare, fără să fie deranjat.

Duşurile trebuie să dispună de apă rece şi caldă.

14.2.3.   Dacă, în conformitate cu prevederile pct. 14.2.1 primul paragraf, nu sunt necesare duşuri, trebuie să existe chiuvete corespunzătoare în număr suficient, cu apă rece şi caldă, plasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor.

Dacă este necesar, din motive de decenţă, vor fi prevăzute chiuvete separate pentru bărbaţi şi femei sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către bărbaţi şi femei.

14.3. Toalete şi chiuvete

In apropierea posturilor de lucru lucrătorii trebuie să dispună de camere de repaus, vestiare şi săli de duşuri sau chiuvete, precum şi de încăperi dotate cu un număr suficient de toalete şi chiuvete.

Trebuie prevăzute toalete separate pentru femei şi bărbaţi sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către femei şi bărbaţi.

In cazul industriei extractive în subteran, instalaţiile sanitare la care se referă prezentul punct pot fi amplasate la suprafaţă.

15.   Haldele de steril şi alte zone de descărcare a sterilului

Depozitele de steril, haldele şi alte zone de depozitare a sterilului, precum şi bazinele de decantare trebuie să fie proiectate, construite, exploatate şi întreţinute astfel încât să se asigure stabilitatea lor, precum şi securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

16.     Instalaţii auxiliare de suprafaţă (dispoziţii suplimentare speciale)

16.1.  Stabilitate şi soliditate

Locurile de muncă trebuie să fie proiectate, construite, instalate, exploatate, supravegheate şi întreţinute de o asemenea manieră pentru a rezista forţelor exterioare la care ar putea fi supuse.

Ele trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă corespunzătoare destinaţiei lor.

16.2.   Pardoselile, pereţii, plafoanele şi acoperişurile încăperilor

16.2.1.   Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminenţe, de găuri sau de planuri înclinate periculoase; ele trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase.

Locurile de muncă în care sunt instalate posturi de lucru trebuie să prezinte o izolaţie termică suficientă, ţinându-se seama de tipul întreprinderii şi de efortul fizic al lucrătorilor.

16.2.2.   Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie să fie curăţate şi renovate ori de câte ori este nevoie pentru a se obţine condiţii de igienă corespunzătoare.

16.2.3.  Pereţii transparenţi sau translucizi, în special cei complet din sticlă, din încăperile sau din apropierea locurilor de muncă şi a căilor de acces trebuie să fie semnalizaţi vizibil şi confecţionaţi din material securizat sau separaţi de aceste locuri de muncă şi de căile de acces, astfel încât lucrătorii să nu vină în contact cu glasvandurile sau să fie răniţi în cazul spargerii lor.

16.2.4.  Accesul pe acoperişurile din materiale insuficient de rezistente este permis numai dacă se realizează dotarea cu echipamente care să asigure desfăşurarea lucrului în deplină securitate.

16.3.   Dimensiunile şi volumul de aer al încăperilor - libertatea de mişcare la posturile de lucru

16.3.1. Incăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţă, înălţime şi un volum de aer corespunzătoare, permiţând lucrătorilor să îşi execute sarcinile fără risc pentru securitatea, sănătatea sau confortul lor.

16.3.2. Dimensiunile suprafeţei neocupate a postului de lucru trebuie să permită lucrătorilor suficientă libertate de mişcare şi să le dea posibilitatea să îşi desfăşoare munca în deplină securitate.

16.4.  Ferestre şi luminatoare

16.4.1.    Ferestrele, luminatoarele şi sistemele de ventilaţie prevăzute cu dispozitive de deschidere, reglare şi blocare trebuie proiectate astfel încât funcţionarea acestora să se facă în deplină siguranţă.

Amplasarea lor trebuie să nu constituie un risc pentru lucrători atunci când sunt deschise.

16.4.2.  Ferestrele şi luminatoarele trebuie să fie curăţate fără riscuri pentru personalul care efectuează astfel de lucrări.

16.5.  Uşi şi porţi

16.5.1.  Poziţia, numărul şi dimensiunile uşilor şi porţilor, precum şi materialele din care sunt confecţionate sunt prevăzute în funcţie de natura şi utilizarea încăperilor sau incintelor.

16.5.2. Uşile transparente trebuie semnalizate corespunzător la nivelul vederii.

16.5.3. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să fie prevăzute cu panouri transparente.

16.5.4.   Dacă suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi porţilor nu sunt din materiale securizate şi dacă există posibilitatea ca lucrătorii să fie răniţi prin spargerea lor, suprafeţele trebuie protejate împotriva spargerii.

16.5.5.   Uşile glisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice ieşirea acestora de pe şine şi căderea în mod neaşteptat.

16.5.6.   Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice căderea acestora în mod neaşteptat.

16.5.7.   Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie semnalizate corespunzător.

Trebuie să existe posibilitatea de a fi deschise în orice moment, cu uşurinţă, din interior şi fără ajutor special.

Atunci când locurile de muncă sunt ocupate de lucrători trebuie să existe posibilitatea de a fi deschise.

16.5.8.   In imediata apropiere a porţilor destinate în principal traficului de vehicule, dacă acestea nu sunt sigure pentru pietoni, trebuie să fie prevăzute porţi pentru pietoni semnalizate vizibil şi libere în permanenţă.

16.5.9.   Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze fără risc de accidentare a lucrătorilor. Ele trebuie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenţă uşor de identificat şi accesibile, să se deschidă automat în caz de întrerupere a alimentării cu energie sau să poată fi deschise manual.

16.6.  Aerisirea locurilor de muncă închise.

16.6.1. In locurile de muncă închise trebuie să se asigure o cantitate suficientă de aer proaspăt, avându-se în vedere metodele de lucru folosite şi eforturile fizice ale lucrătorilor.

Dacă se utilizează o instalaţie de ventilaţie, ea trebuie menţinută în stare de funcţionare.

Un sistem de control trebuie să semnalizeze orice defecţiune, dacă acest lucru poate afecta sănătatea lucrătorilor.

16.6.2. Dacă sunt utilizate instalaţiile de aer condiţionat sau de ventilaţie mecanică, ele trebuie să funcţioneze astfel încât lucrătorii să nu fie expuşi la curenţi de aer care să le creeze disconfort.

Orice depunere sau murdărie care poate antrena un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminată fără întârziere.

16.7.  Temperatura din încăperi

16.7.1.  In timpul lucrului temperatura din încăperile unde există posturi de lucru trebuie să fie adecvată pentru organismul uman, avându-se în vedere metodele de lucru aplicate şi eforturile fizice impuse lucrătorilor.

16.7.2.   Temperatura din camerele de repaus, din încăperile pentru personalul de serviciu permanent, din grupurile sanitare, din cantine şi din camerele de prim ajutor trebuie să corespundă destinaţiilor specifice ale acestor încăperi.

16.7.3.   Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie să permită evitarea unor efecte excesive ale luminii solare la locurile de muncă, în funcţie de tipul activităţii şi de natura locului de muncă.

16.8.  Camerele de repaus

16.8.1.   Atunci când securitatea şi sănătatea lucrătorilor o cer, ţinându-se seama de tipul activităţii sau de efectivele care depăşesc un anumit număr de persoane, lucrătorii trebuie să dispună de o cameră de repaus uşor accesibilă.

Această dispoziţie nu se aplică dacă lucrătorii îşi desfăşoară activitatea în birouri sau în camere de lucru similare, care oferă posibilitatea de relaxare în timpul pauzelor.

16.8.2.   Camerele de repaus trebuie să fie suficient de mari şi să fie dotate cu un număr corespunzător de mese şi scaune cu spătar, în funcţie de numărul lucrătorilor.

16.8.3.   In camerele de repaus trebuie luate măsuri pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului creat de fumul de ţigară.

16.8.4.   Atunci când în timpul programului de lucru se produc întreruperi cu regularitate şi în mod frecvent şi nu există cameră de repaus, trebuie puse la dispoziţie alte alte camere în care lucrătorii să poată sta în timpul întreruperilor, ori de câte ori securitatea şi sănătatea lucrătorilor o justifică.

Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului provocat de fumul de ţigară.

17.  Femei gravide şi mame care alăptează

Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie orizontală, în condiţii corespunzătoare.

18.  Lucrători cu handicap

La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu handicap, dacă este cazul.

Această dispoziţie se referă, în special, la uşile, căile de comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, toaletele şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de lucrătorii cu handicap.

ANEXA Nr. 2

CERINŢE   MINIME   SPECIALE

aplicabile industriei extractive de suprafaţă

1.  Generalităţi

1.1.   Fără a aduce atingere prevederilor art. 5-7 din hotărâre, angajatorul care răspunde de locul de muncă trebuie să se asigure că documentul de securitate şi sănătate precizează că s-au luat toate măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor atât în situaţii normale, cât şi în situaţii critice.

1.2.   Documentul de securitate şi sănătate trebuie actualizat periodic şi ori de câte ori este nevoie şi prezentat la inspecţia locului de muncă.

Lucrările trebuie executate în conformitate cu documentul de securitate şi sănătate.

2.  Exploatarea

2.1. Lucrările trebuie planificate ţinându-se seama de prevederile din documentul de securitate şi sănătate referitoare la riscurile de surpare şi alunecare de teren.

Ca măsură preventivă, trebuie să se definească înălţimea şi panta fronturilor de descopertă şi de extracţie în funcţie de natura şi stabilitatea terenului, precum şi de metodele de exploatare.

2.2.   Treptele şi căile de circulaţie trebuie să prezinte stabilitate adaptată utilajelor utilizate.

Ele trebuie să fie amenajate şi întreţinute astfel încât deplasarea utilajelor să se facă în condiţii de securitate.

2.3.   Inainte de începerea sau reluarea lucrărilor, fronturile de descopertă şi extracţie de deasupra suprafeţelor de lucru sau căilor de circulaţie trebuie controlate pentru a se asigura că nu există blocuri sau roci dislocate.

In cazul în care este necesar, trebuie efectuată îndepărtarea acestora.

2.4.   Exploatarea fronturilor şi zonelor de descărcare a sterilului trebuie efectuată astfel încât să nu creeze instabilitate.

ANEXA Nr. 3

CERINŢE   MINIME   SPECIALE

aplicabile industriei extractive de subteran

1.  Generalităţi

1.1. Fără a aduce atingere prevederilor art. 5-7 din hotărâre, angajatorul care răspunde de locul de muncă trebuie să se asigure că documentul de securitate şi sănătate precizează că au fost luate toate măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor atât în situaţii normale, cât şi în situaţii critice.

Documentul de securitate şi sănătate trebuie actualizat periodic şi ori de câte ori este nevoie şi prezentat la inspecţia locului de muncă.

Lucrările trebuie executate în conformitate cu documentul de securitate şi sănătate.

2.  Planul abatajelor din subteran

2.1.   Planurile lucrărilor miniere subterane trebuie să fie întocmite la o scară care să ofere o reprezentare clară, în conformitate cu Ordinul ministrului economiei şi comerţului şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 65/133/2003 privind aprobarea Regulamentului de topografie minieră.

In afară de galerii şi zonele de extracţie, trebuie reprezentate toate lucrările miniere cunoscute, care pot influenţa exploatarea şi securitatea.

Ele trebuie să fie uşor accesibile şi să fie păstrate atât timp cât este necesar, din motive de securitate.

2.2.  Planurile şi desenele abatajelor, precum şi ale altor lucrări miniere subterane trebuie să fie actualizate periodic şi ori de câte ori este nevoie şi să se găsească în permanenţă la locul de muncă.

3.  Ieşiri

Orice exploatare subterană trebuie să aibă acces la suprafaţă prin cel puţin două ieşiri separate, construite solid şi uşor accesibile lucrătorilor din subteran.

Când circulaţia prin aceste ieşiri necesită un efort important din partea lucrătorilor, ele trebuie să fie prevăzute cu mijloace mecanice pentru transportul lucrătorilor.

4.  Lucrări miniere

Lucrările miniere subterane în care se execută diverse activităţi trebuie să fie construite, exploatate, echipate şi întreţinute astfel încât lucrătorii să poată lucra şi circula în ele cu riscuri minime.

Galeriile trebuie să fie prevăzute cu panouri indicatoare pentru a permite orientarea lucrătorilor.

5.  Transport

5.1.  Instalaţiile sau mijloacele de transport trebuie să fie instalate, amenajate, exploatate şi întreţinute astfel încât să se asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor care le conduc, le utilizează sau se află în vecinătatea lor.

5.2.  Transportul cu ajutorul instalaţiilor mecanice trebuie să facă obiectul unei montări corespunzătoare şi al unor instrucţiuni scrise, afişate la locul de exploatare.

6.  Susţinerea şi stabilitatea lucrărilor miniere

Susţinerea lucrărilor miniere trebuie efectuată cât mai repede posibil după excavare, în afara cazurilor în care stabilitatea lucrării nu condiţionează securitatea lucrătorilor. Această susţinere trebuie să fie realizată în conformitate cu monografiile de armare şi instrucţiunile scrise şi elaborate în acest sens.

Lucrările miniere în care este permis accesul lucrătorilor trebuie să fie controlate periodic din punctul de vedere al susţinerii şi stabilităţii lucrării şi întreţinute în mod corespunzător.

7.  Aeraj

7.1.   Toate lucrările din subteran la care este permis accesul trebuie să fie aerisite în mod corespunzător.

Trebuie prevăzut un aeraj permanent pentru a se menţine cu o marjă suficientă de securitate:

a)  o atmosferă sănătoasă;

b)  o atmosferă în care riscurile de explozie şi de prafuri respirabile sunt sub control;

c)   o atmosferă în care condiţiile de muncă sunt corespunzătoare în timpul lucrului, ţinându-se seama de metodele de lucru aplicate şi de eforturile fizice impuse lucrătorilor.

7.2.   Când aerajul natural nu permite îndeplinirea prevederilor pct. 7.1, aerajul principal trebuie să fie asigurat cu una sau mai multe staţii de ventilatoare principale.

Trebuie luate măsuri pentru asigurarea stabilităţii şi continuităţii aerajului.

Depresiunea ventilatoarelor principale trebuie să fie supravegheată în mod continuu şi pentru semnalizarea opririlor intempestive trebuie prevăzut un dispozitiv automat de alarmă.

7.3.   Parametrii de aeraj trebuie măsuraţi şi înregistraţi periodic.

Proiectul de aeraj, care să indice parametrii caracteristici utili ai sistemului de aeraj, trebuie elaborat, actualizat periodic şi să fie disponibil la locul de muncă.

8.  Mine grizutoase

8.1.  Se consideră grizutoasă orice exploatare subterană în care există posibilitatea degajării de metan într-o cantitate care nu exclude riscul formării unei atmosfere explozive.

8.2.  Aerajul principal trebuie să fie asigurat prin una sau mai multe staţii de ventilatoare mecanice.

8.3.   Exploatarea trebuie să se facă ţinându-se seama de degajările de metan.

Trebuie luate măsuri pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor generate de metan.

8.4.   Aerajul parţial trebuie să fie limitat la lucrările de pregătire şi de salvare, precum şi la locurile de muncă legate direct la curentul principal de aeraj.

Abatajele aflate în exploatare pot fi aerisite cu instalaţii de aeraj parţial numai dacă au fost luate măsuri corespunzătoare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.

8.5.   Parametrii de aeraj prevăzuţi la pct. 7.3 trebuie să fie completaţi prin determinări ale concentraţiei de metan.

Dacă documentul de securitate şi sănătate prevede, concentraţia de metan trebuie să fie măsurată continuu în curentul de ieşire al aerului din abatajele la care depilarea substanţei minerale utile se face mecanizat, precum şi la lucrările de pregătire în fund de sac, la care avansarea se face, de asemenea, mecanizat.

8.6.  In minele grizutoase se pot folosi numai explozivi şi mijloace de iniţiere de siguranţă.

8.7. Prevederile pct. 4.1.2 din anexa nr. 1 se înlocuiesc după cum urmează:

a)   sunt interzise fumatul, deţinerea de tutun pentru fumat şi orice obiect care poate fi folosit la producerea flăcării;

b)   lucrările de tăiere cu flacără, de sudură sau alte activităţi similare la care se impune folosirea flăcării deschise sunt permise numai în împrejurări excepţionale şi în condiţiile unor măsuri specifice care să garanteze securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

9.  Mine sau cariere care conţin praf inflamabil

9.1.   Minele de cărbuni sunt considerate mine cu praf inflamabil dacă documentul de securitate şi sănătate precizează că orice strat exploatat poate produce praf astfel încât să propage o explozie.

9.2.   In minele cu praf inflamabil, prevederile prevăzute la pct. 8.6 şi 8.7 se aplică mutatis mutandis.

9.3.   Pentru reducerea depunerilor de praf inflamabil, îndepărtarea şi neutralizarea sau fixarea acestora se iau măsuri corespunzătoare.

9.4.   Propagarea exploziilor de praf inflamabil şi/sau metan, care pot declanşa alte explozii de praf inflamabil, trebuie să fie limitată prin instalarea unui sistem de baraje pentru limitarea exploziilor.

Amplasarea acestor baraje trebuie să fie precizată într-un document actualizat periodic şi disponibil la locul de muncă.

10.   Degajări instantanee de gaz, lovituri de acoperiş şi erupţii de apă

10.1.   In zonele în care se pot produce degajări instantanee de gaz cu sau fără erupţii de material mărunt, lovituri de acoperiş sau erupţii de apă, trebuie conceput şi pus în aplicare un program de exploatare astfel încât să se asigure, pe cât posibil, un sistem de muncă sigur, precum şi protecţia lucrătorilor.

10.2.   Trebuie luate măsuri pentru identificarea zonelor de risc, pentru protejarea lucrătorilor în lucrările miniere care se află în apropiere sau traversează aceste zone, precum şi pentru controlarea acestor riscuri.

11.  Incendii, arderi şi încălzire

11.1.    Trebuie luate măsuri pentru prevenirea şi detectarea la timp a aprinderilor spontane.

11.2.   Introducerea materialelor inflamabile în lucrările miniere subterane trebuie să fie limitată la cantitatea strict necesară.

11.3.   Atunci când este necesară utilizarea fluidelor hidraulice (fluide pentru transmiterea energiei mecanice hidrostatice şi/sau hidrocinetice) trebuie utilizate numai fluide greu inflamabile, în scopul evitării riscului de incendiu şi propagării sale.

Fluidele hidraulice trebuie să corespundă specificaţiilor şi condiţiilor de testare referitoare la rezistenţa la foc, precum şi criteriilor de igienă.

Când se utilizează fluide hidraulice care nu corespund specificaţiilor, condiţiilor şi criteriilor prevăzute la al doilea paragraf, trebuie luate măsuri suplimentare pentru evitarea riscului sporit de incendiu şi propagarea sa.

12.   Măsuri de precauţie privind evacuarea lucrătorilor

Pentru a se putea retrage în siguranţă atunci când este necesar, fiecare lucrător trebuie să dispună de o mască de autosalvare pentru protecţia respiratorie pe care trebuie să o aibă permanent la îndemână.

Ei trebuie să fie instruiţi cu privire la utilizarea acestor măşti de autosalvare.

Aceste măşti de autosalvare trebuie să rămână permanent la locul de muncă, iar starea lor de funcţionare trebuie să fie controlată cu regularitate.

13.  Iluminare

Prevederile pct. 13 din anexa nr. 1 se înlocuiesc după cum urmează:

a)   lucrătorii trebuie să dispună de o lampă individuală, adaptată utilizării;

b)   pe cât posibil, posturile de lucru trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să permită o iluminare artificială corespunzătoare, în scopul protejării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;

c) instalaţiile de iluminat trebuie să fie astfel plasate încât tipul de iluminare prevăzut să nu antreneze riscuri de accidentare pentru lucrători.

14.  Controlul prezenţei în subteran

In orice moment trebuie să fie posibilă cunoaşterea cu exactitate a persoanelor aflate în subteran.

15.  Organizarea salvării

Pentru a permite desfăşurarea unei acţiuni rapide şi eficiente în eventualitatea unui incident major, trebuie să fie organizată o echipă de salvare corespunzătoare.

Această echipă de salvare trebuie să dispună de un număr suficient de salvatori antrenaţi şi dotaţi cu echipament de salvare corespunzător, pentru a putea interveni în toate locurile exploatării subterane sau a lucrărilor de exploatare în curs.