HOTARARE    din  3 februarie 2005

in Cauza Partidul Comunistilor (Nepeceristi) si Ungureanu impotriva Romaniei

ACT EMIS DE: CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1044 din 24 noiembrie 2005

                              HOTARAREA
din 3 februarie 2005, definitiva la 6 iulie 2005, in Cauza Partidul Comunistilor (Nepeceristi) si Ungureanu impotriva Romaniei

                       (Cererea nr. 46.626/1999)

    In cauza Partidul Comunistilor (Nepeceristi) si Ungureanu impotriva Romaniei,
    Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a III-a), statuand in cadrul unei camere formate din domnul B.M. Zupancic, presedinte, domnii J. Hedigan, L. Caflisch, C. Birsan, doamnele A. Guylumyan, R. Jaeger, domnul E. Myjer, judecatori, si domnul V. Berger, grefier de sectie,
    dupa ce a deliberat in Camera de consiliu, la datele de 16 decembrie 2003 si 13 ianuarie 2005, pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceeasi data:

    PROCEDURA

    1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 46.626/1999 introdusa impotriva Romaniei, prin care o formatiune politica numita Partidul Comunistilor (Nepeceristi) (Partidul comunistilor care nu au fost membri ai Partidului Comunist Roman, PCN) si un cetatean al acestui stat, domnul Gheorghe Ungureanu, au sesizat Comisia Europeana a Drepturilor Omului (Comisia), la 14 aprilie 1997, in temeiul fostului art. 25 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului (Conventia).
    2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental doamna Roxana Rizoiu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
    3. Reclamantii invoca faptul ca respingerea cererii lor vizand inregistrarea PCN ca partid politic, prin Hotararea Curtii de Apel Bucuresti din 28 august 1996, a adus atingere dreptului la libera asociere, in temeiul art. 11 din Conventie. Avand in vedere motivele retinute de instante pentru a refuza inregistrarea, ei se considera, de asemenea, victimele unei discriminari intemeiate pe opiniile lor politice, contrare dispozitiilor art. 14 din Conventie.
    4. Cererea a fost transmisa Curtii la data de 1 noiembrie 1998, data intrarii in vigoare a Protocolului nr. 11 la Conventie [art. 5 alin. 2 din Protocolul nr. 11].
    5. Cererea a fost repartizata Sectiei a II-a a Curtii [art. 52 alin. (1) din Regulament]. In cadrul acesteia, camera careia i-a fost incredintata examinarea cauzei [art. 27 alin. 1 din Conventie] s-a constituit in conformitate cu art. 26 alin. (1) din Regulament.
    6. Prin Hotararea din 16 decembrie 2003, camera a declarat cererea admisibila.
    7. Atat reclamantii, cat si Guvernul au depus observatii scrise privind fondul cauzei [art. 59 alin. (1) din Regulament].
    8. La 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat compozitia sectiilor [art. 25 alin. (1) din Regulament]. Prezenta cerere a fost repartizata Sectiei a III-a reorganizate astfel [art. 52 alin. (1) din Regulament].

    IN FAPT

    I. Circumstantele cauzei

    A. Respingerea cererii de inregistrare PCN
    9. Primul reclamant este o formatiune politica a carei inregistrare ca partid politic a fost refuzata prin Hotararea din 28 august 1996 a Curtii de Apel Bucuresti. Al doilea reclamant este presedintele acestei formatiuni politice.
    10. La 23 martie 1996 are loc, sub presedintia celui de-al doilea reclamant, Conferinta nationala de constituire a PCN. Au fost adoptate statutul si programul politic ale formatiunii. Pasajele pertinente ale statutului prevad urmatoarele:
    "[PCN] respecta suveranitatea nationala, integritatea teritoriala a Statului, ordinea de drept si principiile democratiei. El interzice tuturor membrilor sai defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi (...), la ura nationala, rasiala, de clasa ori religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
    [PCN] materializeaza asocierea libera a cetatenilor care militeaza pentru pluralism politic, sustin principiile statului de drept democratic, fiind promotorii optiunii de afirmare a propriilor interese, ci nu de negare a altora.

    II. Scop
    Articolul 1: Comunistii (nepeceristi) exprima, reprezinta si apara interesele politice ale oamenilor muncii, indiferent de etnie, sex, varsta, profesii, convingeri si sentimente.
    Sunt oameni ai muncii toti cei care isi castiga existenta prin munca de orice fel (...).
    Pentru a asigura cresterea necontenita a nivelului de trai al celor care muncesc, comunistii (nepeceristi) actioneaza, in cadrul si cu mijloacele legale, admise si permise tuturor partidelor, pentru cucerirea puterii politice, spre a garanta instaurarea unei societati democratice si umane.
    ..........................................................................
    Articolul 20: [PCN] nu este continuator al Partidului Comunist Roman cu care nu are nici o legatura; el reprezinta prelungirea rezistentei antipeceriste de dinainte de 1989. Initiat si format de catre nepeceristi, [PCN] precizeaza ca nu i se cuvin nici meritele si nici criticile adresate Partidului Comunist Roman."
    11. In programul politic, adoptat la 23 martie 1996, PCN afirma ca are drept obiectiv apararea intereselor oamenilor muncii si respectarea esentei doctrinei comuniste, care se bazeaza pe urmatoarele principii fundamentale: neexploatarea unora de catre ceilalti sau de catre stat, dreptatea sociala bazata pe munca si pe o reala concurenta calitativa si adevarata democratie capabila sa garanteze drepturile majoritatii prin alegeri libere, la care sa fie admise toate curentele politice. Ei deplangeau evolutia societatii romane dupa rasturnarea regimului din 1989, considerand aceasta rasturnare drept antisociala si antipopulara, ca si transformarea tarii intr-o "colonie a imperiilor neocolonialiste europene si mondiale". Programul cuprindea, de asemenea, urmatoarele idei politice:
    "Teza fundamentala pe care se bazeaza intreaga doctrina si politica este aceea ca in politica principala calitate este numarul! Indiferent cum gandesc si actioneaza cei multi, ei au dreptate intotdeauna, fapt confirmat de fiecare data, inclusiv la 22 decembrie 1989, cand a iesit victorioasa, in mai multe tari din Europa, contrarevolutia antipopulara, antisociala si antinationala.
    Premisa certa a tuturor actiunilor desfasurate de oamenii muncii a fost dorinta de schimbare a Raului; practic, a fost schimbat, exclusiv si aproape total, Binele ... Care este acest Bine? In anii de practica social-economica, Socialismul a realizat pe pamantul vechii Dacii, pentru masele populare - in ciuda erorilor, abuzurilor, neimplinirilor, denaturarilor si deturnarilor utilizate de noua burghezie, ciocoimea pecerista - obiective pe care oamenii muncii nu le pot abandona si nu le pot uita: cel mai inalt nivel de trai material si spiritual din istorie; cel mai inalt nivel de cultura si civilizatie din istorie (...); cel mai larg si mai profund cadru legal democratic (...).
    [PCN] este organizatia politica revolutionara a oamenilor muncii (...) care actioneaza organizat si constient, in cadrul constitutional, pentru inlaturarea efectelor contrarevolutiei si reluarea construirii celei mai democratice si umane societati cunoscute in istorie - Socialismul.
    Indiferent de pozitia pe care o ocupa in raport cu celelalte forte politice, antrenat sau nu in activitatea Puterii si Administratiei Statului, [PCN] isi asuma indatorirea de a milita pentru realizarea obiectivelor care sa asigure apararea intereselor maselor populare."
    12. La 4 aprilie 1996, al doilea reclamant, in calitate de reprezentant al PCN, a sesizat Tribunalul Municipiului Bucuresti cu o cerere de inscriere in registrul special al partidelor politice.
    13. Prin Hotararea din 19 aprilie 1996, tribunalul respinge cererea ca neintemeiata. Pasajele pertinente din motivarea hotararii prevad:
    "Pentru dovedirea cererii de inregistrare a partidului, s-au depus la dosar tabelul nominal cu datele persoanelor alese in conducerea partidului, tabelul cu membrii fondatori, statutul de organizare si functionare, programul politic, contractul de inchiriere a spatiului pentru sediul partidului, dovada asigurarii mijloacelor financiare si actul de constituire - procesul-verbal al Conferintei Nationale de Constituire din 23 martie 1996.
    Examinand actele depuse la dosar se constata ca in statutul de organizare si functionare la capitolul scopul urmarit de partid (...) se arata in final ca acest partid actioneaza pentru cucerirea puterii politice spre a garanta instaurarea unei societati umane si democratice.
    Atat din statut cat si din programul politic, rezulta ca se urmareste instaurarea unui stat uman, avand la baza o doctrina comunista, intelegandu-se ca ordinea de stat si de drept actuala, instaurata dupa 1989, este inumana si nu are la baza o reala democratie.
    Prin aceasta se incalca dispozitiile art. 2 alin. 3 si 4 din Decretul-lege nr. 8/1989 care prevede ca <<scopurile partidelor politice trebuie sa se intemeieze pe respectarea suveranitatii, iar mijloacele de realizare a scopului urmarit trebuie sa fie in conformitate cu ordinea de drept si de stat din Romania>>."
    14. Al doilea reclamant ataca hotararea in fata Curtii de Apel Bucuresti. Prin Hotararea definitiva din 28 august 1996 aceasta respinge recursul pe motivul ca analiza facuta in hotarare era corecta. Hotararea este redactata la 21 octombrie 1996 si apoi trimisa Tribunalului Bucuresti pentru arhivare. Domnul Ungureanu afirma ca a luat cunostinta de motivele hotararii la 13 noiembrie 1996. Paragraful pertinent din motivarea hotararii prevede urmatoarele:
    "Cat priveste ultima critica care priveste fondul cauzei, corect a retinut instanta de fond ca prevederile din statut incalca dispozitiile Legii nr. 8/1989, referitoare la ordinea de drept si de stat din tara. Prin urmare, instanta va respinge contestatia ca neintemeiata."
    15. La 28 mai 1997 procurorul general al Romaniei il informeaza pe domnul Ungureanu ca nu vede nici un motiv pentru a introduce recurs in anulare impotriva Deciziei din 28 august 1996.
    16. Domnul Ungureanu formuleaza contestatie in anulare, respinsa ca tardiva de Tribunalul Bucuresti, la 5 decembrie 1997.

    B. Publicatiile ulterioare ale celui de-al doilea reclamant
    17. Dupa anul 1997 domnul Ungureanu continua sa isi exprime opiniile politice, prin intermediul Jurnalului "Pentru socialism", al carui redactor-sef este. La 13 august 1998 publica in acesta un articol intitulat "Manifestul comunist", in care isi proclama adeziunea la doctrina comunista si critica in acelasi timp deriva conducatorilor Partidului Comunist inainte de 1989 si politica dusa de guvernanti dupa 1989. Numeroase articole publicate in anii 1998 si 1999 in jurnal de domnul Ungureanu foloseau lozinci, cum ar fi "Muncitori din toate tarile, uniti-va!", "Lupta continua!" sau "Traiasca socialismul!". In unul dintre ele nota ca, odata ajuns la putere, "nu va (ar) accepta decat pe cei care il vor (l-ar) accepta".
    18. In anul 2000 domnul Ungureanu publica o carte intitulata "Contrarevolutia antisocialista, antipopulara si antinationala", in care raspunde la aproximativ 100 de intrebari puse de un jurnalist, si in decembrie 2003 o trimite Curtii. Isi prezenta acolo viziunea politica, exprimandu-si adeziunea la doctrina comunista si la clasa muncitoare, desemnandu-l pe Marx drept cel mai mare filozof politic al omenirii si criticand atat tradarea progresiva, dupa el, a idealurilor comuniste de catre autoritatile dinainte de 1989, facand in acelasi timp elogiul fostului presedinte Ceausescu, cat si politica guvernantilor dupa acea data. El preciza ca, spre deosebire de regimul comunist dinainte de 1989, el se pronunta pentru alegeri libere si pluripartite, la care sa participe, cu exceptia extremistilor si a fascistilor, toate fortele politice, si se declara adeptul unei concurente politice bazate pe respectul celorlalti si al opiniilor lor politice. Printre altele, mentiona dificultatea de a gasi, dupa 1989, numarul necesar de membri pentru a inregistra PCN si faptul ca partidul nu era cunoscut in tara, indeosebi de cei carora li se adresa in mod special, taranii si muncitorii.
    19. Considerand ca socialismul facuse altadata obiectul a numeroase "atacuri", vizand sa il distruga, printre care cita anii 1968 la Praga, 1978 in Polonia si 1985 si 1993 in Rusia, domnul Ungureanu declara in incheierea raspunsului la o intrebare a jurnalistului:
    "Atata timp cat vor mai exista pe pamant brutele capitaliste, imperialiste si religioase, al caror obiectiv fundamental este inrobirea celuilalt, se vor mentine conditiile pentru repetarea unor asemenea actiuni interne si externe impotriva Socialismului, (...) [acesta] fiind o conceptie si o credinta fundamentala a popoarelor; amintiti-va de repetarea la nesfarsit a atacurilor impotriva Binelui din basme ... Aceste atacuri nu se opresc decat dupa distrugerea pasaretului hidos si parazitar, criminal oriunde si oricand."*
------------
    * Textul este tradus din varianta in limba franceza a hotararii CEDO.

    20. El preciza ca sistemul politic s-ar organiza in timp, conform structurii claselor sociale, ca PCN intelegea sa reprezinte interesele taranilor si muncitorilor si ca un parlament democratic trebuia sa reflecte structura sociala a tarii, cele doua clase citate anterior detinand marea majoritate a fotoliilor, conform procentajului.
    21. Considerand ca hotia este incurajata de capitalism, domnul Ungureanu indica in lucrarea respectiva ca poporul, care dispretuia bogatia, s-ar indeparta de partidele politice de dupa 1989 si, in aproximativ 50 de ani, s-ar apropia de PCN.
    22. In privinta proprietatii, el sublinia ca poporul ar hotari in legatura cu utilitatea privatizarilor si ca "bogatii" ar putea beneficia de bunurile lor obtinute prin mijloace legale. Referitor la restituirea proprietatilor trecute in patrimoniul statului in timpul regimului comunist, domnul Ungureanu considera ca proprietatile confiscate din motive politice ar trebui restituite, fara restituirea totusi a imobilelor in intregime sau a uzinelor, intrucat nationalizarile de dupa 1947 - 1948 fusesera acte de justitie sociala.

    II. Dreptul intern pertinent

    23. In perioada faptelor, dispozitiile pertinente ale Decretului-lege nr. 8/1989 privind inregistrarea si functionarea partidelor politice si organizatiilor obstesti in Romania, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 9 din 31 decembrie 1989 si abrogat prin Legea nr. 27 din 26 aprilie 1996 referitoare la partidele politice, prevedeau:
    Art. 1
    "In Romania este libera constituirea partidelor politice, cu exceptia partidelor fasciste sau care propaga conceptii contrare ordinii de stat si de drept in Romania.
    Nici o alta ingradire pe motiv de rasa, nationalitate, religie, grad de cultura, sex sau convingeri politice nu poate impiedica constituirea si functionarea partidelor politice (...)."
    Art. 2
    "(...)
    (3) Scopurile partidelor politice si organizatiilor obstesti trebuie sa se intemeieze pe respectul suveranitatii, independentei si integritatii nationale, al democratiei, in vederea asigurarii libertatilor si drepturilor cetatenilor si afirmarii demnitatii natiunii romane.
    (4) Mijloacele de realizare a scopurilor partidelor politice si organizatiilor obstesti trebuie sa fie in conformitate cu ordinea de stat si de drept din Romania."

    Art. 4*)
    "Inregistrarea partidelor politice se face la Tribunalul municipiului Bucuresti, care, in termen de 5 zile, se pronunta asupra legalitatii constituirii lor.
    Impotriva deciziei Tribunalului municipiului Bucuresti se poate face contestatie la Curtea Suprema de Justitie, in termen de 3 zile de la comunicarea deciziei (...)."
------------
    *) Hotararea CEDO mentioneaza art. 5, reproducand insa continutul art. 4 din Decretul-lege nr. 8/1989.

    24. Art. 37 alin. (2) din Constitutie dispune:
    "(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale."
    25. Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei prevede la art. 3:
    "Art. 3
    Constituie amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei: (...) h) initierea, organizarea, savarsirea sau sprijinirea in orice mod a actiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunista, fascista (...), rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune in pericol sub orice forma unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei, precum si incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept (...)."
    Art. 13 prevede competenta procurorului, in cazurile mentionate in art. 3 citat anterior, sa dispuna anumite masuri, cum ar fi ascultarile telefonice, pentru a culege mai multe informatii privind faptele respective.
    In conformitate cu art. 19, crearea si organizarea de retele de informatii care pot aduce atingere securitatii nationale constituie infractiune care se sanctioneaza cu pedeapsa de la 2 pana la 7 ani inchisoare.

    IN DREPT

    I. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 11 din Conventie

    26. Reclamantii invoca faptul ca refuzul instantelor interne de a le admite cererea de inregistrare a PCN ca partid politic le-a incalcat libertatea de asociere, garantata de art. 11 din Conventie, care prevede urmatoarele:
    "1. Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.
    2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protejarea sanatatii sau a moralei ori pentru protectia drepturilor si libertatilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrangeri legale sa fie impuse exercitarii acestor drepturi de catre membrii fortelor armate, ai politiei sau ai administratiei de stat."

    A. Cu privire la existenta unei ingerinte
    27. Guvernul si reclamantii recunosc ca refuzul inregistrarii PCN ca partid politic reprezinta o ingerinta in dreptul de asociere al acestora. Aceasta este si opinia Curtii.

    B. Cu privire la justificarea ingerintei
    28. O atare ingerinta incalca art. 11, cu exceptia situatiei in care este "prevazuta de lege", vizeaza unul sau mai multe scopuri legitime, in conformitate cu art. 2, si este "necesara intr-o societate democratica" pentru atingerea acestui sau acestor scopuri.

    1. "Prevazuta de lege"
    29. Guvernul sustine ca in speta ingerinta este prevazuta de lege. Pe de o parte, cererea de inregistrare ca partid politic, depusa de PCN la Tribunalul Municipiului Bucuresti la 4 aprilie 1996, prezenta vicii de forma, care justificau respingerea. Pe de alta parte, statutul si programul politic ale PCN incalcau art. 37 din Constitutie, art. 2 din Decretul-lege nr. 8/1989 privind inregistrarea si functionarea partidelor politice si art. 3 lit. h) din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala, toate dispozitiile legale raspunzand conditiilor de accesibilitate si de previzibilitate cerute de Conventie. Asadar, refuzul inregistrarii era conform cu dispozitiile art. 1 din Decretul-lege nr. 8/1989.
    30. Reclamantii invoca faptul ca respingerea cererii de inregistrare a PCN este lipsita de temei legal, instantele interne incalcand dispozitiile Decretului-lege nr. 8/1989 si ale Constitutiei, intrucat au adoptat un rationament ipotetic.
    31. Curtea noteaza de la inceput ca deciziile instantelor interne se intemeiaza in exclusivitate pe Decretul-lege nr. 8/1989 privind inregistrarea si functionarea partidelor politice, in care art. 1 prevede posibilitatea de a refuza inregistrarea ca partide politice a formatiunilor de tip fascist sau care difuzeaza conceptii contrare ordinii constitutionale si juridice a tarii. Ingerinta beneficiaza asadar de o fundamentare in dreptul intern.
    32. Curtea aminteste jurisprudenta constanta, conform careia expresia "prevazuta de lege", figurand in art. 8 - 11 din Conventie, nu numai ca impune ca masura incriminata sa aiba fundamentare in dreptul intern, dar vizeaza si calitatea legii in cauza, care trebuie sa fie destul de accesibila si previzibila, adica enuntata cu suficienta precizie pentru a permite individului - asistat, daca este cazul, de consilieri - sa isi adapteze comportamentul [vezi, intre altele, Cauza Sunday Times impotriva Regatului-Unit (nr. 1), Hotararea din 26 aprilie 1979, seria A a nr. 30, p. 31, paragraful 49].
    33. Curtea noteaza ca Decretul-lege nr. 8/1989 a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si ca acesta defineste, desi foarte succint, principiile esentiale care urmeaza sa fie respectate de partidele politice; acestea trebuie sa fie conforme cu ordinea constitutionala si juridica a tarii si, in special, sa se intemeieze pe respectul suveranitatii, independentei, integritatii teritoriale, democratiei si libertatilor si drepturilor cetatenilor. In afara de aceasta, Decretul-lege nr. 8/1989 prevede procedura judiciara care trebuie urmata pentru a contesta, daca este cazul, interpretarea de catre instante a conformitatii cererii de inscriere a partidelor cu dispozitiile sale.
    34. Curtea considera critica adusa de reclamanti interpretarii Decretului-lege nr. 8/1989 de catre instantele interne, care considerasera ca obiectivul PCN de a instaura o societate bazata pe doctrina comunista contrara ordinii juridice si constitutionale a tarii, ca apartinand mai degraba examinarii necesitatii ingerintei decat caracterului previzibil al legii.
    Avand in vedere observatiile anterioare, Curtea pleaca de la principiul ca ingerinta in cauza era "prevazuta de lege".

    2. Scop legitim
    35. Pentru Guvern, ingerinta litigioasa urmarea mai multe scopuri legitime, si anume protectia securitatii nationale, protectia moralei si protectia drepturilor altuia. Din programul politic si din statutul PCN reiesea ca formatiunea actioneaza, in realitate, impotriva democratiei pluraliste si principiilor protejate de Conventie. Guvernul considera ca trebuie luate in considerare consecintele lasate de experienta comunista a tarii si ca ideea promovarii comunismului este contrara conceptiilor morale ale majoritatii populatiei Romaniei.
    36. Reclamantii se opun argumentelor Guvernului si sustin, in mod special, ca acesta nu vorbeste despre morala decat in numele unei minoritati si ca, in lipsa confruntarii electorale directe dintre PCN si celelalte partide politice, nu se pot face speculatii asupra conceptiilor morale si politice ale majoritatii populatiei tarii.
    37. Curtea considera ca, avand in vedere, in special, experienta totalitara pe care a avut-o Romania, masurile litigioase pot fi considerate ca vizand protectia securitatii nationale si protectia drepturilor si libertatilor celuilalt.

    3. "Necesar intr-o societate democratica"

    a) Teza partilor
    (i) Reclamantii
    38. Reclamantii invoca faptul ca respingerea de catre instante a cererii de inregistrare a PCN nu are baza reala, ci se intemeiaza pe un rationament ipotetic. Ei considera ca programul politic si statutul PCN demonstreaza ca acesta intelege sa actioneze in respectul legilor, al Constitutiei si al regimului democratic pluralist.
    Ei afirma ca nu exista nici o intentie ascunsa, nici in documentele constitutive ale PCN, nici in articolele de presa sau in cartea publicate de cel de-al doilea reclamant intre 1998 si 2000, dupa pronuntarea Hotararii din 28 august 1996 a Curtii de Apel Bucuresti. Dimpotriva, ei vad in documentele in cauza, ca si in numele PCN, dovada atasamentului la doctrina comunista si opozitia atat fata de abuzuri si de deriva partidului comunist inainte de 1989, cat si fata de guvernantii de dupa 1989, proveniti, in opinia lor, din acest partid.
    39. Reclamantii subliniaza ca in mai multe state din Europa Occidentala si de Est exista partide comuniste a caror doctrina se inspira din marxism. Ei adauga ca PCN ar dori sa ii poata reprezenta pe muncitori si pe tarani in Parlament unde, in opinia lor, aceste categorii nu sunt reprezentate astazi. Acestia incheie afirmand ca, in orice caz, climatul politic si social care domneste in tara nu ar putea justifica incalcarea dreptului la libertatea de asociere.
    (ii) Guvernul
    40. Guvernul invoca faptul ca obiectivele mentionate de PCN in statut si in programul politic din 23 martie 1996 disimuleaza adevaratele intentii ale partidului, si anume reinstaurarea unui regim comunist si a dictaturii proletariatului, care vin in contradictie cu principiile democratiei, astfel cum sunt recunoscute de Conventie. El considera ca intentiile transpar din mai multe articole publicate de domnul Ungureanu in 1998 si 1999, printre care cel intitulat "Manifestul comunist", si, in special, cartea Contrarevolutia antisocialista, antipopulara si antinationala, publicata in 2000 (paragrafele 17 - 22 de mai sus). Punand in evidenta amenintarea care ar rezulta din instaurarea societatii propovaduite de reclamanti, Guvernul considera ca ar trebui sa se aplice in speta art. 17 din Conventie, intrucat PCN ar afecta fundamentul Conventiei si libertatile pe care aceasta le recunoaste.
    41. Guvernul considera ca, pentru a analiza necesitatea masurii incriminate si a proportionalitatii cu scopurile urmarite, trebuie luata in calcul specificitatea istorica a Romaniei si, in acest sens, suferinta cauzata tarii de totalitarismul comunist. PCN ar fi continuatorul, daca nu al fostului partid comunist, cel putin al ideologiei comuniste totalitare si tara nu ar putea accepta renasterea unei astfel de ideologii, iar aparitia unui partid comunist nu ar putea face obiectul unei dezbateri democratice in Romania. Al doilea reclamant ar incerca sa lase impresia ca este purtatorul de cuvant al unui curent de opinie comunist, in timp ce, in realitate, nu este vorba decat de cateva persoane, PCN neavand cu adevarat membri.
    42. Guvernul sustine ca mai multe tari ex-comuniste, prin care Republica Ceha, Polonia si Lituania, au adoptat masuri legislative menite sa impiedice renasterea formatiunilor politice care ar prelua ideile regimurilor totalitare. El considera ca reclamantii nu s-ar desolidariza de doctrina comunista si de simbolurile fostului partid comunist, ci doar de conducatorii lor.
    43. Citand Cauza Refah Partisi [(Partidul prosperitatii) si altii impotriva Turciei (GC), cererile 41.340/1998, 42.342/1998, 41.343/1998 si 41.344/1998, paragrafele 102 - 103, CEDO 2003-II], Guvernul considera ca hotararea de respingere a cererii de inregistrare a PCN nu a fost luata in pripa, intrucat nu i se poate cere statului sa astepte inainte de a interveni ca un partid politic sa preia puterea pentru a aplica un proiect politic incompatibil cu Conventia si democratia. Asadar, el considera ca in speta statul nu a depasit marja de apreciere ce ii este conferita, pentru a interpreta necesitatea ingerintei litigioase intr-o societate democratica.

    b) Aprecierea Curtii
    44. Curtea aminteste ca, in pofida rolului autonom, cat si a specificitatii sferei de aplicare, art. 11 trebuie privit, de asemenea, in raport cu art. 10. Protectia opiniilor si a libertatii de a le exprima constituie unul dintre obiectivele libertatii de reuniune si de asociere consacrate prin art. 11. Si aceasta cu atat mai mult in cazul partidelor politice, avand in vedere rolul lor esential in mentinerea pluralismului si a bunei functionari a democratiei.
    45. Conform Curtii, nu exista democratie fara pluralism. Iata de ce libertatea de exprimare consacrata prin art. 10 este valabila, sub rezerva alin. 2, nu numai pentru "informatii" sau "idei" primite favorabil sau considerate ca inofensive ori indiferente, dar si pentru cele care frapeaza, socheaza sau ingrijoreaza (vezi, printre altele, Cauza Handyside impotriva Regatului Unit, Hotararea din 7 decembrie 1976, seria A nr. 24, p. 23, paragraful 49, si Cauza Jersild impotriva Danemarcei, Hotararea din 23 septembrie 1994, seria A nr. 298, p. 26, paragraful 37). Avand in vedere ca prin activitatile lor participa la un exercitiu colectiv al libertatii de exprimare, partidele politice pot invoca drepturile prevazute de art. 10 si 11 din Conventie (Cauza Partidul Comunist Unit din Turcia si altii impotriva Turciei, Hotararea din 30 ianuarie 1998, Culegere de hotarari si decizii 1998-I, p. 20 - 21, paragrafele 42 - 43).
    46. Curtea a stabilit deja ca un partid politic poate face campanie in favoarea schimbarii legislatiei sau a structurilor legale ori constitutionale ale statului, cu doua conditii: 1) mijloacele folosite in acest scop trebuie sa fie total legale si democratice; 2) schimbarea propusa trebuie sa fie ea insasi compatibila cu principiile democratice fundamentale. De unde decurge, obligatoriu, ca un partid politic ai carui responsabili incita la violenta sau propun un proiect care nu respecta una ori mai multe reguli ale democratiei sau care vizeaza distrugerea acesteia, ca si ignorarea drepturilor si libertatilor pe care aceasta le recunoaste nu se poate prevala de protectia Conventiei impotriva sanctiunilor aplicate pentru aceste motive (vezi Cauza Yazar si altii impotriva Turciei, cererile 22.723/1993 si 22.725/1993, paragraful 49, CEDO 2002-II, si Cauza Refah Partisi si altii, citate anterior, paragraful 98).
    47. In plus, in examinarea necesitatii unei ingerinte intr-o societate democratica, adjectivul "necesar", in sensul art. 11 alin. 2, implica o "nevoie sociala imperioasa".
    48. Curtea aminteste ca, pentru a determina daca refuzul inregistrarii unui partid politic raspunde unei "nevoi sociale imperioase", aceasta trebuie sa stabileasca in principal: (i) daca exista indicii in masura sa dovedeasca faptul ca riscul de atingere adusa democratiei este suficient si rezonabil de apropiat; (ii) daca actele si discursul conducatorilor luate in considerare in cauza sunt imputabile partidului respectiv; (iii) daca actele si discursurile imputabile partidului politic constituie un ansamblu care reda imaginea clara a unui model de societate conceput si propovaduit de partid si care ar veni in contradictie cu conceptul de "societate democratica". Ea va lua, de asemenea, in considerare, in examenul global privind aceste puncte, evolutia istorica in care se situeaza refuzul inregistrarii partidului politic respectiv (vezi Cauza Refah Partisi si altii, citata anterior, paragraful 104).
    49. Curtea nu are menirea sa se substituie instantelor nationale competente, ci sa verifice, in conformitate cu art. 11, hotararile pe care acestea le-au pronuntat, in conformitate cu puterea de apreciere. Ceea ce nu inseamna ca aceasta trebuie sa se margineasca la a examina daca statul parat a uzat de aceasta putere cu buna-credinta, cu grija si in mod rezonabil: trebuie sa ia in considerare ingerinta litigioasa in conformitate cu ansamblul cauzei, pentru a determina daca aceasta este "proportionala cu scopul legitim urmarit" si daca motivele invocate de autoritatile nationale pentru a o justifica sunt "pertinente si suficiente". Asadar, Curtea trebuie sa se convinga ca autoritatile nationale au aplicat reguli conforme cu principiile consacrate in art. 11 si, in plus, intemeindu-se pe o apreciere acceptabila a faptelor pertinente (vezi, mutatis mutandis, Cauza Ahmed si altii impotriva Regatului Unit, Hotararea din 2 septembrie 1998, Culegere 1998-VI, p. 2377 - 2378, paragraful 55, si Cauza Goodwin impotriva Regatului Unit, Hotararea din 27 martie 1996, Culegere 1996-II, p. 500 - 501, paragraful 40).
    50. In speta, Curtea este cea care trebuie sa aprecieze daca ingerinta litigioasa, adica respingerea, prin Hotararea din 28 august 1996 a Curtii de Apel Bucuresti, a cererii de inregistrare a PCN ca partid politic raspundea unei "nevoi sociale imperioase" si era "proportionala cu scopurile legitime urmarite".
    51. Curtea noteaza de la bun inceput ca instantele nationale si-au intemeiat respingerea cererii reclamantilor exclusiv pe examinarea conformitatii statutului si programului politic ale PCN cu dispozitiile Decretului-lege nr. 8/1989, formatiunea politica respectiva neavand activitate politica inaintea cererii de inregistrare. In acest sens, ea observa ca nici Tribunalul Bucuresti, nici Curtea de Apel Bucuresti, in hotararile din 19 aprilie 1996 si, respectiv, din 28 august 1996, nu s-au intemeiat pe un alt document emanand de la PCN sau pe oricare alta luare de pozitie, fie din partea celui de-al doilea reclamant, fie a unui alt conducator al PCN. Asemenea autoritatilor nationale, Curtea se bazeaza deci pe programul politic si statutul PCN pentru a aprecia necesitatea ingerintei litigioase (vezi, intre altele, Cauza Refah Partisi si altii, citata anterior, paragraful 116, si Cauza Partidul Comunist Unit din Turcia si altii, citata anterior, paragrafele 25 - 51).
    52. In aceasta privinta, Curtea nu poate da curs cererii Guvernului de a extinde sfera analizei sale la luarile de pozitie ale celui de-al doilea reclamant, formulate cu cativa ani dupa ingerinta litigioasa, adica articolele de presa din 1998 - 1999 citate anterior si cartea Contrarevolutia antisocialista, antipopulara si antinationala, publicata in 2000. Aceasta aminteste ca a adoptat aceeasi abordare intr-o cauza in care discursurile politice anterioare dizolvarii partidului reclamant nu fusesera luate in considerare de instantele interne [vezi Cauza Dicle pentru Partidul Democratiei (DEP) impotriva Turciei, nr. 2.514/1994, paragraful 50, 10 decembrie 2002]. Ea nu s-ar putea substitui instantelor interne in aprecierea faptelor care depasesc cadrul cauzei a fortiori in speta, in care faptele invocate de Guvern sunt ulterioare ingerintei litigioase.
    In orice caz, Curtea nu vede in publicatiile ulterioare, citate anterior de domnul Ungureanu, in pofida limbajului critic si uneori chiar virulent folosit, vreo luare de pozitie care ar putea fi interpretata rezonabil ca o chemare la violenta, sub forma unui mijloc politic sau a unui proiect politic care ignora regulile democratiei. In aceasta privinta, Curtea observa ca, chiar in aceste texte neoficiale destinate unor simpatizanti potentiali ai PCN, al doilea reclamant se declara favorabil alegerilor libere si pluripartite si jocului politic bazat pe respectul celorlalti si al opiniilor politice ale celuilalt (paragraful 18 anterior).
    53. Curtea observa ca, respingand cererea de inregistrare a PCN, Curtea de Apel Bucuresti a confirmat, fara sa il dezvolte, rationamentul Tribunalului Municipiului Bucuresti, care hotarase ca PCN dorea sa castige puterea politica, in vederea instaurarii unui stat uman bazat pe o doctrina comunista, ceea ce insemna, conform acestuia, ca reclamantii considerau ordinea constitutionala si juridica instaurata in 1989 drept inumana si nefundamentata pe o democratie reala.
    In consecinta, instantele interne au hotarat ca PCN nu respecta prevederile art. 2 alin. (3) si (4) din Decretul-lege nr. 8/1989. Din lectura combinata a hotararilor rezulta ca reclamantilor li se reprosa ca obiectivele PCN nu respecta suveranitatea tarii si, in special, ca mijloacele de punere in aplicare a obiectivelor nu sunt conforme cu ordinea constitutionala si juridica a Romaniei. Asadar, Curtea va examina necesitatea ingerintei litigioase, luand in considerare, in principal, motivele de respingere retinute de instantele interne (vezi, mutatis mutandis, Cauza Partidul Comunist Unit din Turcia si altii, citata anterior, p. 25, paragraful 52).
    54. Analizand statutul si programul politic ale PCN, Curtea observa ca textele insista asupra respectului suveranitatii nationale, integritatii teritoriale si ordinii juridice si constitutionale a tarii, ca si asupra principiilor democratiei, printre care pluralismul politic, sufragiul universal si libera participare la viata politica. Ea noteaza, de asemenea, ca acestea nu cuprind nici un pasaj care ar putea fi considerat chemare la violenta, la revolta sau la orice alta forma de respingere a principiilor democratice, ceea ce este un element esential ce trebuie luat in considerare, sau la "dictatura proletariatului" [vezi Cauza Partidul Socialist din Turcia (STP) si altii impotriva Turciei, Cererea 26.482/95, paragraful 45, 12 noiembrie 2003; a contrario, Cauza Partidul Comunist din Germania impotriva Republicii Federale Germania, Cererea 250/57, Decizia Comisiei din 20 iulie 1957, anuar I, p. 222].
    55. Curtea noteaza ca programul politic si statutul PCN cuprindeau intr-adevar pasaje care criticau atat abuzurile fostului partid comunist inainte de 1989, de care se distanteaza, inclusiv prin titulatura sa, cat si politica dusa dupa 1989.
    Conform Curtii, una dintre principalele caracteristici ale democratiei rezida in posibilitatea pe care o ofera de a dezbate prin dialog si fara recurgere la violenta problemele ridicate de diferite curente politice de opinie si aceasta chiar daca deranjeaza sau ingrijoreaza. Intr-adevar, democratia se bazeaza pe libertatea de exprimare. In aceasta privinta, o formatiune politica ce respecta principiile fundamentale ale democratiei (paragraful 46 anterior) nu poate ingrijora pentru simplul fapt ca a criticat ordinea constitutionala si juridica a tarii si ca doreste sa o dezbata public pe scena politica (vezi, mutatis mutandis, Cauza Partidul Comunist Unit din Turcia si altii, citata anterior, p. 27, paragraful 57). Or, in speta, instantele interne nu au aratat in nici un fel prin ce anume programul si statutul PCN erau contrare principiilor fundamentale ale democratiei.
    In aceasta privinta, Curtea nu poate admite argumentul Guvernului, conform caruia Romania nu poate accepta ca aparitia unui partid comunist sa faca obiectul unei dezbateri democratice.
    56. Desigur, experienta politica a statelor contractante a aratat ca, in trecut, partidele politice cu scopuri contrare principiilor fundamentale ale democratiei nu le-au dezvaluit in textele oficiale inainte de a prelua puterea. Nu se poate exclude ca programul politic al unui partid ascunde obiective si intentii diferite de cele afisate public. Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, trebuie comparat continutul programului cu actele si luarile de pozitie ale membrilor si conducatorilor partidului respectiv (vezi Cauza Refah Partisi si altii, citata anterior, paragraful 101).
    57. Or, in speta, programul PCN nu putea fi in nici un fel dezmintit de actiuni concrete, intrucat cererea de inregistrare fusese respinsa, iar partidul n-a avut practic timp sa le aplice. Astfel, a fost sanctionat pentru un comportament tinand strict de exercitarea libertatii de exprimare.
    58. Curtea este, de asemenea, dispusa sa ia in considerare contextul istoric al cazurilor ce ii sunt supuse spre examinare, anume, in speta, experienta de comunism totalitar a Romaniei inainte de 1989. Cu toate acestea, ea observa ca doar acest context nu poate justifica necesitatea ingerintei, cu atat mai mult cu cat partide comuniste cu ideologie marxista exista in cateva tari semnatare ale Conventiei.
    Curtea observa asadar ca toate criteriile ce definesc "nevoia sociala imperioasa" (paragraful 48 anterior) nu sunt reunite in speta: instantele nu au probat ca programul politic al reclamantilor era incompatibil cu "o societate democratica" si cu atat mai putin existenta unei amenintari rezonabile iminente la adresa democratiei.
    59. Nu poate fi invocat nici art. 17, statutul si programul PCN neconducand in nici un caz la concluzia ca acesta se prevala de Conventie pentru a desfasura o activitate sau a indeplini un act vizand anularea drepturilor si libertatilor pe care aceasta le recunoaste (vezi Cauza Partidul Comunist Unit din Turcia si altii, citata anterior, p. 27, paragraful 60).
    60. Asadar, o masura atat de radicala ca respingerea cererii reclamantilor de inregistrare a PCN ca partid politic, luata inainte chiar ca acesta sa inceapa desfasurarea activitatilor, este disproportionata cu scopul propus si, in consecinta, nu este necesara intr-o societate democratica.
    61. Prin urmare a fost incalcat art. 11 din Conventie.

    II. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 14 din Conventie

    62. Reclamantii se declara victimele unei discriminari intemeiate pe opinii politice si invoca in aceasta privinta art. 14 din Conventie.
    63. Curtea considera ca nu este necesara examinarea separata, avand in vedere ca acest capat de cerere se refera la aceleasi fapte ca cele examinate in temeiul art. 11.

    III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie

    64. In conformitate cu art. 41 din Conventie.
    "In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

    A. Prejudiciu material
    65. In cadrul prejudiciului material, reclamantii cer, pe de o parte, suma de 351.450 EUR, reprezentand, in opinia lor, ajutoarele publice pe care ar fi trebuit sa le primeasca din 1996, in conformitate cu Legea nr. 27/1996 privind partidele politice, invocand ca PCN ar fi fost un partid parlamentar. Pe de alta parte, cer sa se dispuna ca Guvernul sa le puna la dispozitie spatii pentru sediile PCN in fiecare judet al tarii sau, in lipsa acestora, suma de 351.450 EUR, reprezentand valoarea totala de 702.900 EUR cu titlul de prejudiciu material.
    66. Guvernul apreciaza sumele cerute de reclamanti ca excesive, nejustificate in conformitate cu legea romana si intemeiate pe un rationament pur speculativ. Era putin probabil ca PCN sa obtina statutul de partid parlamentar - nu sunt decat 6 la ora actuala -, dat fiind faptul ca nu a demonstrat ca are un numar semnificativ de membri si de simpatizanti. In privinta spatiilor pentru sedii, acestea nu sunt puse la dispozitia partidului in mod gratuit, ci prin contracte de inchiriere.
    67. Curtea noteaza ca cererea in cauza se bazeaza pe aplicarea fictiva a dispozitiilor care, in legea citata anterior, reglementeaza acordarea de ajutoare publice partidelor politice, in anumite conditii. Or, Curtea nu poate face speculatii privind aplicarea dispozitiilor referitoare la PCN, nici privind consecintele care decurg din acestea (vezi Cauza Partidul Comunist Unit din Turcia si altii, citata anterior, p. 29, paragraful 69). Asadar, respinge cererea, in lipsa legaturii de cauzalitate intre incalcarea constatata si prejudiciul invocat.

    B. Prejudiciu moral
    68. Pentru prejudiciul moral reclamantii cer, de asemenea, suma de 702.900 EUR, adaugand in acelasi timp ca un astfel de prejudiciu nu poate fi calculat.
    69. Guvernul observa ca reclamantii nu au precizat ce prejudiciu moral au suferit prin refuzul inregistrarii PCN. In cazul in care Curtea ar hotari ca exista un astfel de prejudiciu, el considera ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii (vezi Cauza Partidul Comunist Unit din Turcia si altii, citata anterior, p. 30, paragraful 73), prejudiciul ar fi reparat prin constatarea incalcarii art. 11 din Conventie.
    70. Curtea accepta ca domnul Ungureanu, in calitate de presedinte al PCN, a suferit un prejudiciu moral. Cu toate acestea, ea apreciaza ca acesta este reparat suficient prin simpla constatare a incalcarii art. 11 din Conventie.

    C. Cheltuieli de judecata
    71. Cu titlu de cheltuieli de judecata, reclamantii cer 802 EUR, pe care ii repartizeaza dupa cum urmeaza:
    a) 4.000.000 lei romanesti (ROL) [100 EUR] pentru cheltuieli ocazionate de procedura interna;
    b) 25.300.000 ROL [632 EUR] pentru traducerea in limba franceza sau in limba romana a diverselor documente aferente plangerii impotriva serviciilor postale;
    c) 2.800.000 ROL [70 EUR] pentru cheltuielile de corespondenta adresata Curtii, justificate cu timbrele depuse la dosarul cauzei.
    72. Guvernul nu se opune rambursarii cheltuielilor atestate cu acte justificative, dar noteaza ca reclamantii nu au probat cheltuielile a caror rambursare o reclama.
    73. Curtea, in conformitate cu jurisprudenta sa, va examina daca cheltuielile a caror rambursare este reclamata au fost suportate in mod real si necesar pentru a preveni sau a redresa situatia constitutiva a unei incalcari a Conventiei si daca au o valoare rezonabila [vezi, de exemplu, Cauza Nilsen si Johnsen contra Norvegiei (GC), Cererea 23118/1993, paragraful 62, CEDO 1999-VIII)].
    74. Avand in vedere ca reclamantii nu au furnizat documente justificative in sprijinul cererii lor, Curtea ii acorda domnului Ungureanu, pe baza elementelor existente la dosar, 100 EUR pentru cheltuieli.

    D. Majorari de intarziere
    75. Curtea hotaraste sa aplice majorarile de intarziere echivalente cu rata dobanzii pentru facilitarea de credit marginal practicata de Banca Centrala Europeana, la care se vor adauga 3 puncte procentuale.

    PENTRU ACESTE MOTIVE,
    CURTEA,
    IN UNANIMITATE,

    1. hotaraste ca a fost incalcat art. 11 din Conventie;
    2. hotaraste sa nu examineze daca a fost incalcat art. 14 din Conventie;
    3. respinge cererea de satisfactie echitabila cu titlu de prejudiciu suferit de PCN;
    4. hotaraste ca faptul de a constata incalcarea constituie in sine o satisfactie echitabila suficienta pentru prejudiciul moral suferit de domnul Ungureanu;
    5. hotaraste:
    a) ca statul parat trebuie sa ii plateasca domnului Ungureanu, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 alin. 2 din Conventie, 100 EUR (una suta euro) pentru cheltuieli de judecata, plus suma datorata cu titlu de impozit;
    b) ca, incepand de la data expirarii termenului respectiv pana la momentul platii, suma va fi majorata cu o dobanda simpla, a carei rata este egala cu rata dobanzii pentru facilitarea de credit marginal practicata de Banca Centrala Europeana, la care se vor adauga 3 puncte procentuale;
    6. respinge restul cererii de acordare a unei reparatii echitabile. Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 3 februarie 2005, cu aplicarea art. 77 alin. (2) si (3) din Regulament.

             Bostjan M. Zupancic,                   Vincent Berger,
                  presedinte                            grefier