HOTARARE    din 17 iunie 2003

in cauza Ruianu impotriva Romaniei

ACT EMIS DE: CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1139 din  2 decembrie 2004

                             HOTARAREA
                         din 17 iunie 2003

                  in cauza Ruianu impotriva Romaniei*)
                       (Cererea nr. 34647/97)

    *) Hotararea este reprodusa in facsimil.

    In cauza Ruianu impotriva Romaniei,
    Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a II-a), statuand in cadrul unei camere formate din: domnii J.-P. Costa, presedinte; L. Loucaides, C. Birsan, K. Jungwiert, V. Butkevych, M. Ugrekhelidze, doamnele W. Thomassen, A. Mularoni, judecatori; si doamna S. Dolle, grefiera de sectie;
    dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la data de 20 mai 2003,
    pronunta hotararea urmatoare, adoptata la aceeasi data:

    PROCEDURA

    1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 34647/97, indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Gheorghe Ruianu (reclamantul), a sesizat Comisia Europeana a Drepturilor Omului la data de 12 septembrie 1995, in temeiul fostului articol 25 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia). In urma decesului reclamantului, care a survenit la data de 1 martie 2002, vaduva sa, doamna Ana Ruianu, si-a exprimat, la data de 20 martie 2002, intentia de a continua procedura. Din motive de ordin practic, in prezenta hotarare domnul Ruianu va fi numit in continuare "reclamantul", chiar daca in prezent aceasta calitate trebuie atribuita doamnei Ruianu (Hotararea in cauza Dalban impotriva Romaniei, nr. 28114/95, alin. 1, C.E.D.O. 1999-VI).
    2. Partea reclamanta este reprezentata de doamna O. Savu, avocata in Baroul Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de doamna C.I. Tarcea, Agentul guvernamental roman pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului, din cadrul Ministerului Justitiei.
    3. Reclamantul se plange de neexecutarea hotararilor judecatoresti definitive prin care se ordona unui tert sa demoleze o constructie ridicata in parte pe terenul sau, invocand in special art. 6 alin. 1 din Conventie.
    4. Cererea a fost transmisa Curtii la 1 noiembrie 1998, data intrarii in vigoare a Protocolului nr. 11 la Conventie (conform art. 5 alin. 2 din Protocolul nr. 11 la Conventie).
    5. Cererea a fost repartizata primei sectii a Curtii (conform art. 52 alin. 1 din Regulament). In cadrul acestei sectii, camera desemnata sa examineze cererea (conform art. 27 alin. 1 din Conventie) a fost constituita potrivit art. 26 alin. 1 din Regulament.
    6. La 10 iulie 2001, prima sectie a decis sa comunice cererea Guvernului.
    7. Atat reclamantul, cat si Guvernul au depus observatii scrise cu privire la fondul cauzei (conform art. 59 alin. 1 din Regulament).
    8. La data de 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat structura sectiilor sale (art. 25 alin. 1 din Regulament). Cererea a fost repartizata celei de-a doua sectii a Curtii, reorganizata astfel (art. 52 alin. 1).
    9. La 3 decembrie 2002, in temeiul articolului 61 alineatul 3 din Regulamentul Curtii, presedintele Camerei a acordat doamnei Ioana Tomoiala autorizatia sa prezinte observatii scrise cu privire la anumite aspecte ale cauzei. Aceste observatii au fost transmise Curtii prin scrisorile din 2 octombrie 2001, 7 martie 2002 si 7 ianuarie 2003.
    10. In temeiul articolului 61 alineatul 5 din Regulament, reclamantul a raspuns in scris observatiilor la 11 ianuarie si 21 februarie 2003, iar Guvernul, la 28 februarie 2003.
    11. La 18 decembrie 2002, Curtea a decis sa se pronunte, in temeiul art. 29 alin. 1 si 3 din Conventie, atat cu privire la admisibilitate, cat si pe fond. Aceasta a invitat partile sa prezinte observatii complementare pe fond, iar pe reclamant sa prezinte cererea sa de satisfactie echitabila.
    12. La 11 ianuarie 2003, reclamantul a transmis Curtii observatiile sale complementare pe fond, precum si cererea sa de satisfactie echitabila.

    IN FAPT

    I. Circumstantele cauzei

    13. Reclamantul s-a nascut in 1930 si a avut domiciliul la Targu-Jiu pana la decesul sau, care a survenit la data de 1 martie 2002.

    A. Cererea de ordonanta presedintiala si actiunea in revendicare introduse de reclamant
    14. In 1992, vecinii reclamantului si anume, familia tertului intervenient, doamna Ioana Tomoiala, au inceput ridicarea unei constructii cu doua nivele, cu destinatia de laborator si magazin de patiserie.
    15. La o data neprecizata, reclamantul a introdus o cerere de ordonanta presedintiala adresata presedintelui Judecatoriei Targu-Jiu, prin care reclama faptul ca imobilul pe care vecinii sai incepusera sa il construiasca, lipit de casa sa, ocupa o parte din terenul sau, cauzandu-i astfel prejudicii. Familia Tomoiala depasise linia de demarcatie dintre cele doua proprietati, ocupand o fasie de teren cu lungimea de 20 m si latimea de 0,90 m. Reclamantul solicita incetarea imediata a lucrarilor pana la solutionarea litigiului intre el si vecinii sai.
    16. Prin ordonanta presedintiala din 6 august 1992, presedintele Judecatoriei Targu-Jiu a dispus incetarea lucrarilor de constructie intreprinse de familia Tomoiala. Hotararea era executorie de drept. In temeiul acesteia, la data de 10 august 1992, un executor judecatoresc s-a deplasat la fata locului pentru a proceda la executare. Debitorii nu au raspuns la interpelarea acestuia. Executorul judecatoresc a notat in procesul-verbal incheiat cu aceasta ocazie situarea cladirii in constructie "foarte aproape de zidul casei reclamantilor".
    17. La 9 septembrie 1992, reclamantul a sesizat judecatoria cu o actiune in revendicare, referitoare la terenul ocupat de constructie, indreptata impotriva lui Nicolae Tomoiala, sotul Ioanei Tomoiala si a fiului acestuia, Romeo-Daniel Tomoiala. Reclamantul a subliniat si faptul ca respectiva constructie ii cauza prejudicii si a solicitat instantei sa constate ilegalitatea ocuparii terenului si, in consecinta, sa dispuna demolarea constructiei.
    18. Prin sentinta pronuntata la 1 iulie 1993, instanta a admis partial cererea reclamantului, recunoscand dreptul sau de proprietate asupra terenului aflat in litigiu si a ordonat lui Nicolae si Romeo-Daniel Tomoiala sa nu mai incalce dreptul reclamantului asupra terenului.
    19. Reclamantul a introdus apel la Tribunalul Judetean Gorj, solicitand ca paratii sa fie condamnati si la demolarea constructiei. Apelul a fost admis la 5 noiembrie 1993 si Tribunalul Judetean Gorj a dispus demolarea acelei parti din constructie care fusese ridicata pe terenul reclamantului.
    20. Aceasta sentinta a ramas definitiva, dupa ce a fost confirmata prin decizia Curtii de Apel Craiova din 14 iunie 1994.

    B. Incercari de executare a deciziei pronuntate la 5 noiembrie 1993
    21. Decizia pronuntata la 5 noiembrie 1993 a fost investita cu formula executorie la 23 noiembrie 1994. Ca urmare, Nicolae si Romeo-Daniel Tomoiala au fost somati sa execute aceasta decizie. Acestia nu s-au conformat, motivand prin faptul ca respectiva constructie era in realitate o casa, din care un singur zid si o parte din acoperis se gaseau pe terenul reclamantului si ca, prin urmare, demolarea acestui zid ar echivala cu demolarea intregii cladiri.
    22. La 28 decembrie 1994, executorul judecatoresc l-a pus pe reclamant in posesia terenului in litigiu, amplasand borne care delimitau terenul sau de cel apartinand familiei Tomoiala.
    23. Prin scrisoarea din 24 februarie 1995, adresata Judecatoriei Targu-Jiu, competenta sa supravegheze executarea hotararii, reclamantul, care initial solicitase sa fie autorizat sa demoleze el insusi zidul in cauza pe cheltuiala debitorului, in vederea executarii deciziei din 5 noiembrie 1993, a anuntat ca renunta la aceasta cerere din motive de sanatate si din imposibilitatea de a fi reprezentat de un membru al familiei sale. Totusi, el solicita, in aceeasi scrisoare, continuarea demersurilor obisnuite in vederea executarii silite.
    24. La 12 iunie 1995, un executor judecatoresc i-a somat pe debitori sa se supuna deciziei din 5 noiembrie 1993 in termen de doua saptamani. Zidul nu a fost demolat, astfel incat, la 30 noiembrie 1995, reclamantul a solicitat din nou executarea hotararii, dar fara nici un rezultat.
    25. In 1996, reclamantul a adresat o scrisoare Consiliului Superior al Magistraturii, plangandu-se de neexecutarea hotararii din 5 noiembrie 1993.
    26. Drept raspuns, Tribunalul Judetean Gorj l-a informat pe reclamant, la data de 1 aprilie 1996, ca o noua somatie le-a fost transmisa debitorilor si ca demolarea a fost programata la data de 3 mai 1996. Cu toate acestea, hotararea din 5 noiembrie 1993 nu a fost executata nici la aceasta data.
    27. La datele de 30 aprilie, 12 iulie, 30 august si 15 septembrie 1996, un executor judecatoresc s-a deplasat la fata locului pentru a proceda la executarea hotararii in cauza, fara rezultat. In procesele verbale incheiate cu aceste ocazii, executorul judecatoresc a constatat ca reclamantul, creditorul obligatiei de executare a refuzat sa se deplaseze la fata locului, pe motiv ca prezenta sa nu era nici necesara, nici impusa de lege. La 11 decembrie 1996, executorul judecatoresc a consemnat in procesul verbal ca reclamantul trebuia sa puna la punct mijloacele necesare executarii respectivei hotarari, dar ca nu a facut acest lucru. Executorul nu specifica despre ce mijloace este vorba.
    28. La datele de 6 iunie 1996, 7 octombrie 1997, 18 iunie si 17 iulie 1998, reclamantul a adresat Tribunalului Judetean Gorj si Curtii de Apel Craiova noi cereri in vederea executarii. In acelasi timp, el a continuat sa solicite executarea prin scrisori adresate Judecatoriei Targu-Jiu, in datele de 24 februarie, 22 martie, 19 aprilie, 4 mai, 10 mai, 11 mai, 7 iunie, 12 iunie, 23 iunie, 7 iulie, 31 august, 21 septembrie, 4 octombrie si 15 noiembrie 2000 si 2 februarie 2001.

    C. Actiunea introdusa de Consiliul local si cererea de interventie a reclamantului
    29. In 1993, Consiliul local Targu-Jiu a introdus o actiune impotriva lui Romeo-Daniel Tomoiala la Judecatoria Targu-Jiu, solicitand demolarea constructiei in cauza. Consiliul local a aratat ca paratul savarsise o contraventie construind aceasta cladire fara autorizatie administrativa, ca ii fusese aplicata o amenda, la 7 iulie 1993 si ca acesta era obligat la demolarea constructiei. Cu toate acestea, paratul nu indeplinise aceasta obligatie.
    30. Prin sentinta din 4 ianuarie 1994, Judecatoria Targu-Jiu a admis cererea consiliului local si a dispus ca Romeo-Daniel Tomoiala sa demoleze constructia ridicata fara autorizatie.
    31. Paratul a introdus apel si a cerut Curtii Supreme de Justitie (numita in continuare C.S.J.) stramutarea cauzei, pentru motive privitoare la buna administrare a justitiei. C.S.J. i-a admis cererea la 7 iulie 1994 si a trimis dosarul la Tribunalul Judetean Timis pentru a se pronunta asupra apelului introdus de parat. La 29 septembrie 1994, Tribunalul Judetean Timis a admis apelul si a trimis dosarul spre a fi rejudecat de Judecatoria Timisoara.
    32. Cu prilejul rejudecarii cauzei pe fond, reclamantul s-a constituit ca parte intervenienta in cadrul procedurii, in sprijinul Consiliului local. Prin sentinta din 19 ianuarie 1995, Judecatoria Timisoara a admis cererile Consiliului local si ale reclamantului si a dispus demolarea cladirii.
    33. Aceasta hotarare a fost confirmata, la 9 decembrie 1996, de Tribunalul Judetean Timis. In data de 6 martie 1997, recursul paratului a fost anulat de Curtea de Apel Timisoara pentru neplata taxelor de timbru.

    D. Incercari de executare a hotararii din 19 ianuarie 1995 si contestatii la executare
    34. La 3 octombrie 1996, sotii Tomoiala au devenit proprietarii imobilului in cauza printr-un contract de schimb incheiat cu fiul lor, Romeo-Daniel. La datele de 27 februarie si 12 martie 1998, acestia au fost somati sa execute hotararea din 19 ianuarie 1995.
    35. Ei au formulat in doua randuri contestatie la executare. Prima a fost respinsa definitiv de Curtea de Apel Craiova, la 17 aprilie 1997. In cadrul celei de-a doua proceduri, contestatia la executare formulata de sotii Tomoiala a fost respinsa prin sentinta din 7 ianuarie 1999, pronuntata de Judecatoria Ramnicu-Valcea, instanta careia ii fusese transmis dosarul de catre C.S.J. la 19 iunie 1998, la cererea partilor. Sentinta a fost confirmata de decizia definitiva a Curtii de Apel Pitesti, din 19 noiembrie 1999.
    36. Dupa aceasta data, reclamantul a continuat demersurile in vederea obtinerii executarii hotararii din 5 noiembrie 1993, precum si a celei din 19 ianuarie 1995. La 24 februarie si 22 martie 2000, el a adresat cereri in acest scop Judecatoriei Targu-Jiu si Tribunalului Judetean Gorj.
    37. La 6 aprilie 2000, Judecatoria Targu-Jiu a trimis reclamantului o scrisoare prin care il informa ca, in ciuda faptului ca data executarii silite fusese stabilita succesiv pentru datele de 16 ianuarie, 27 februarie, 27 aprilie, 3 iunie si 11 septembrie 1998, executarea nu era posibila din cauza ca executorii judecatoresti nu dispuneau de mijloacele necesare pentru demolarea imobilului in cauza. Instanta l-a informat pe reclamant ca sarcina de a pune la dispozitia executorilor judecatoresti astfel de mijloace ii revine Consiliului local.
    38. Reclamantul a continuat sa solicite executarea, reclamand pasivitatea autoritatilor administrative si judecatoresti. El a trimis in acest sens scrisori Judecatoriei Targu-Jiu la 19 aprilie, 4 mai, 10 mai, 11 mai, 7 iunie si 12 iunie 2000.
    39. Intr-o scrisoare nedatata, Judecatoria Targu-Jiu l-a informat pe reclamant ca are dreptul sa insiste in scopul executarii hotararii in cauza, cu sprijinul Consiliului local.
    40. La 13 iunie 2000, instanta l-a informat pe reclamant ca un expert a fost insarcinat sa pregateasca demolarea, respectiv sa identifice mijloacele necesare si sa evalueze costul operatiunii. Instanta i-a semnalat si faptul ca executorii judecatoresti au cerut in mai multe randuri Primariei sa le puna la dispozitie mijloacele necesare executarii, fara nici un rezultat.
    41. La 28 iulie 2000, la ora 10:20 dimineata, un executor s-a deplasat la fata locului pentru a proceda la executarea hotararii din 19 ianuarie 1995, pe baza expertizei realizate in cauza. Acesta era insotit de un detasament de politie sub comanda locotenent-colonelului Petrescu. Era prezent si viceprimarul, in calitate de reprezentant al consiliului local. Executorul judecatoresc era insotit de lucratori, echipati cu mijloacele necesare demolarii, si anume, masini si utilaje. Ajunsi la fata locului, executorul judecatoresc a constatat ca cei patru membri ai familiei Tomoiala, printre care Nicolae si Romeo-Daniel Tomoiala, se urcasera pe acoperisul cladirii. Ei aveau asupra lor sticle pline cu benzina si amenintau cu sinuciderea, opunandu-se astfel executarii silite si sustinand ca hotararile judecatoresti prin care se dispusese demolarea erau nedrepte.
    42. Reprezentantii statului au incercat sa convinga familia Tomoiala sa nu isi manifeste in acest mod opozitia. Dupa un timp, Nicolae Tomoiala a coborat de pe acoperis. Cu toate ca politistii au incercat sa-l opreasca, el si-a stropit hainele cu benzina si le-a dat foc cu ajutorul unei brichete. Organele de politie au intervenit atunci in forta si au reusit sa stinga focul. Dupa aceea, insa, s-a urcat din nou pe acoperis. A fost chemata o ambulanta, dar, intre timp, a fost transportat la spital cu una din masinile sale.
    43. La aceeasi data, 28 iulie 2000, familia Tomoiala asezase doua dintre masinile sale la intrarea proprietatii, cu scopul de a impiedica interventia utilajelor pregatite sa demoleze cladirea. In aceste conditii, la ora 11:30 dimineata, executorul judecatoresc a dispus amanarea executarii silite pentru o data neprecizata.
    44. La 31 iulie 2000, Nicolae Tomoiala a decedat din cauza ranilor.
    45. Reclamantul a cerut executarea hotararii din 19 ianuarie 1995 prin scrisori adresate Judecatoriei Targu-Jiu in datele de 31 august, 21 septembrie, 4 octombrie, 15 noiembrie 2000 si 2 februarie 2001. Scrisorile sale au ramas fara raspuns.

    E. Alte demersuri intreprinse de reclamant
    46. In 1995, reclamantul a formulat si o plangere penala impotriva lui Romeo-Daniel Tomoiala pentru nerespectarea hotararilor judecatoresti. Parchetul de pe langa Judecatoria Targu-Jiu a dispus neinceperea urmarii penale, pe motiv ca acesta nu era responsabil de faptul ca executarea nu fusese finalizata de catre executorul judecatoresc. Aceasta solutie a fost confirmata la data de 4 mai 1998 de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova.

    II. DREPTUL INTERN APLICABIL

    A. Codul civil
    47. Prevederile aplicabile ale Codului civil sunt urmatoarele:
    Art. 494
    "Daca plantatiile, constructiile si lucrarile au fost facute de catre o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pamantului are dreptul de a le tine pentru dansul, sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice.
    Daca proprietarul pamantului cere ridicarea plantatiilor si a constructiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a facut; (...)"

    B. Legea nr. 50/1991 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor
    48. Prevederile aplicabile ale Legii nr. 50/1991, publicata in Monitorul Oficial nr. 163 din 7 august 1991 si astfel cum era in vigoare la momentul introducerii de catre consiliul local Targu-Jiu a actiunii vizand demolarea imobilului familiei Tomoiala, respectiv, modificarile aduse prin Legea nr. 453/2001 din 18 iulie 2001, dispun astfel:
    Art. 30
    "In cazul in care persoanele sanctionate contraventional nu s-au conformat in termen dispozitiilor din procesul-verbal de contraventie, primariile vor sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune, dupa caz: (...) desfiintarea constructiilor, cand acestea au fost executate fara autorizatie (...)
    In cazul admiterii cererii, instanta va stabili termenele limita de executare a [acestor] masuri."

    C. Codul de procedura civila
    49. Prevederile aplicabile ale Codului de procedura civila sunt urmatoarele:
    Art. 49
    "Oricine are interes poate interveni intr-o pricina ce se urmeaza intre alte persoane.
    Interventia este in interes propriu cand cel care intervine invoca un drept al sau.
    Ea este in interesul uneia din parti cand sprijina numai apararea acesteia."
    Art. 53
    "Cel care intervine va lua procedura in starea in care se afla in momentul admiterii interventiei; actele de procedura urmatoare se vor indeplini si fata de cel care intervine."
    Art. 54
    "In interventia facuta in interesul uneia din parti, cel care intervine poate face orice act de procedura care nu este potrivnic interesului partii in folosul careia intervine."
    Art. 373
    "(1) Hotararile se vor executa prin mijlocirea primei instante. (...)
    (3) Executarea se indeplineste prin executorii judecatoresti.
    (4) In cazurile prevazute de lege, precum si atunci cand executorul judecatoresc considera necesar, organele de politie sunt obligate sa-i acorde concursul la efectuarea executarii silite."
    50. Articolul 373 din Codul de procedura civila, sus-mentionat, a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 din 14 septembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000 si intrata in vigoare la data de 2 mai 2001, la 7 luni de la publicarea sa (articolul IX din Ordonanta de urgenta nr. 138/2000, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta nr. 290/2000).
    51. Prevederile aplicabile ale noului articol 373 din Codul de procedura civila dispun:
    "Hotararile judecatoresti (...) se executa de executorul judecatoresc din circumscriptia judecatoriei in care urmeaza sa se efectueze executarea ori, in cazul urmaririi bunurilor, de catre executorul judecatoresc din circumscriptia judecatoriei in care se afla acestea. (...) Instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se va face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel."

    IN DREPT

    I. Observatie preliminara

    52. Curtea noteaza ca domnul Gheorghe Ruianu a decedat la data de 1 martie 2002, dar ca vaduva si mostenitoarea acestuia, doamna Ana Ruianu, si-a exprimat intentia de a continua procedura.
    Curtea apreciaza, avand in vedere obiectul prezentei cauze si totalitatea elementelor de care dispune, ca doamna Ana Ruianu poate pretinde ca are un interes suficient care sa justifice continuarea examinarii plangerii si, in consecinta, ii recunoaste acesteia calitatea de a se substitui reclamantului in procedura in fata Curtii (a se vedea Hotararea C.E.D.O. pronuntata in cauza Chiriacescu impotriva Romaniei nr. 31804/96, alin. 29, din 4 martie 2003, nepublicata, si Hotararea in cauza Hodos si altii impotriva Romaniei, alin. 42, din 21 mai 2002, nepublicata).

    II. Asupra pretinsei incalcari a articolului 6 alineatul 1 din Conventie

    53. Invocand dreptul la protectie juridica efectiva, reclamantul se plange de imposibilitatea, perpetuata vreme de opt ani, de a obtine executarea hotararilor judecatoresti prin care se ordona vecinilor sai sa demoleze o constructie ridicata pe o parte din terenul sau. El invoca articolul 6 din Conventie, ale carui prevederi aplicabile dispun:
    "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, (...) de catre o instanta (...), care va hotari (...) asupra contestatiilor privitoare la drepturile si obligatiile sale cu caracter civil (...)."
    54. Curtea observa ca reclamantul invoca articolul 6 si in ceea ce priveste caracterul nerezonabil al duratei procedurii de executare. Curtea apreciaza, totusi, ca prezenta cauza ar trebui examinata din perspectiva mai generala a dreptului de acces la justitie (a se vedea Hotararea in cauza Immobiliare Saffi impotriva Italiei, Cererea nr. 22774/93, alin. 61, C.E.D.O. 1999-V).

    A. Cu privire la admisibilitate
    1. Referitor la calitatea de victima a reclamantului
    55. Potrivit Guvernului, reclamantul nu se poate pretinde victima, in sensul articolului 34 din Conventie, a unei incalcari a articolului 6 cu privire la neexecutarea hotararii din 19 ianuarie 1995.
    Guvernul arata ca aceasta hotarare a fost pronuntata in cadrul unei proceduri la care reclamantul nu a participat decat ca intervenient, astfel incat instanta nu s-a pronuntat cu privire la drepturile sale cu caracter civil. In plus, Guvernul subliniaza ca, spre deosebire de cauza C.C.M.C. impotriva Romaniei (nr. 32922/96, Hotararea din 15 ianuarie 1998, nepublicata), in prezenta cauza, reclamantul a intervenit, cu sprijinul Consiliului local, in procedura declansata impotriva familiei Tomoiala, cu scopul demolarii constructiei ridicate partial pe terenul sau. Guvernul subliniaza ca pozitia reclamantului in cadrul acestei proceduri depindea de solutia obtinuta de partea care a beneficiat de pe urma interventiei sale, respectiv Consiliul local, si ca reclamantul nu era in masura sa indeplineasca alte acte de procedura decat cele facute in interesul acestei parti.
    56. Reclamantul contesta opinia Guvernului. El sustine ca se poate pretinde victima a neindeplinirii de catre autoritati a obligatiilor ce le revin, in calitate de depozitare ale fortei publice in materia executarii hotararilor judecatoresti. El arata ca, mai intai, a declansat el insusi procedura impotriva familiei Tomoiala, solicitand demolarea partii de cladire amplasate pe terenul sau. Obtinand castig de cauza prin hotararea Judecatoriei Targu-Jiu din 5 noiembrie 1993, el a cerut executarea silita a acestei hotarari. In ciuda numeroaselor sale cereri, executarea nu s-a produs, astfel incat el a hotarat sa depuna o cerere de interventie cu titlu accesoriu, in favoarea Consiliului local, care declansase la randul sau procedura in scopul demolarii cladirii construite ilegal de familia Tomoiala.
    Reclamantul subliniaza, apoi, ca el insusi are dreptul sa solicite executarea hotararii din 19 ianuarie 1995, pronuntate in aceasta ultima procedura, avand in vedere faptul ca a dobandit calitatea de parte in cadrul procedurii. Nerecunoasterea dreptului sau de a solicita executarea acestei hotarari ar echivala cu lipsa de eficacitate a hotararii in ceea ce il priveste.
    57. Curtea observa ca dreptul reclamantului asupra partii de teren ocupate de constructia inaltata de vecinii sai a fost recunoscut definitiv prin decizia din 5 noiembrie 1993, prin care s-a dispus de asemenea demolarea acestei constructii cu scopul de a lasa terenul in posesia reclamantului. Pana in prezent, aceasta hotarare nu a fost executata.
    58. Curtea remarca faptul ca, intervenind in favoarea Consiliului local intr-o procedura ulterioara, avand acelasi rezultat cu cea declansata anterior de el insusi si solutionata in favoarea sa, reclamantul si-a continuat demersurile in scopul recunoasterii dreptului sau. Dupa cum a observat si Guvernul, reclamantul si-a manifestat astfel propriul interes in cadrul procedurii, atunci cand instanta a fost sesizata cu titlu principal printr-o actiune introdusa de Consiliul local. Cererea sa a fost admisa, reclamantul putand din acel moment sa solicite, alaturi de Consiliul local, executarea hotararii din 19 ianuarie 1995. Curtea observa ca cele doua proceduri declansate, una de catre reclamant, cealalta de catre Consiliul local, au avut efectiv acelasi rezultat si anume, obligatia impusa familiei Tomoiala de a demola constructia ridicata abuziv prin ocuparea unei parti din terenul reclamantului.
    59. In masura in care dreptul reclamantului a fost recunoscut prin decizia definitiva din 5 noiembrie 1993, prin care se impunea tertilor obligatia de demolare, care nu a fost executata pana in prezent, in ciuda numeroaselor demersuri intreprinse de reclamant, Curtea apreciaza ca acesta se poate pretinde victima in ceea ce priveste neindeplinirea de catre autoritati a obligatiilor legate de executarea hotararilor judecatoresti, in calitatea lor de foruri chemate sa aplice legea. In aceste conditii, Curtea nu va decide separat daca reclamantul se poate pretinde victima si in privinta neexecutarii hotararii din 19 ianuarie 1995, pronuntate in cadrul unei proceduri la care acesta a participat cu titlu accesoriu. Cu siguranta, nu este vorba de o repetare a unei contestatii referitoare la drepturile cu caracter civil ale reclamantului, ci de un demers intreprins de acesta pe langa alte demersuri, cu scopul de a obtine executarea obligatiei care decurge din decizia definitiva din 5 noiembrie 1993.
    60. Prin urmare, Curtea respinge exceptia preliminara ridicata de Guvern.
    2. Asupra temeiniciei cererii
    61. Curtea constata ca cererea nu este (in mod evident) neintemeiata in sensul articolului 35 alin. 3 din Conventie. Aceasta arata, de altfel, ca nu exista nici un alt motiv de inadmisibilitate. Curtea decide, prin urmare, sa declare cererea admisibila.

    B. Pe fond
    62. Reclamantul sustine ca nu i se poate pretinde sa execute el insusi hotararile judecatoresti, avand in vedere amploarea lucrarilor si faptul ca nu a fost autorizat de instanta sa faca acest lucru. Acesta subliniaza, de asemenea, ca nu i se poate reprosa lui vreo intarziere in executarea hotararii si face trimitere la numeroasele solicitari adresate Judecatoriei Targu-Jiu si Primariei Targu-Jiu. Reclamantul subliniaza faptul ca refuzul vecinilor sai de a respecta o hotarare judecatoreasca definitiva, chiar daca e manifestat prin acte cum ar fi amenintarea cu sinuciderea, nu poate exonera autoritatile statului de obligatiile lor, in calitate de depozitare ale fortei publice in materie de executare. Acesta adauga ca interventia autoritatilor publice este necesara mai ales in cazurile in care debitorii refuza sa execute de bunavoie o hotarare judecatoreasca.
    63. Guvernul sustine ca intarzierile in executarea hotararilor judecatoresti pronuntate in favoarea reclamantului nu sunt imputabile autoritatilor, ci reclamantului insusi, care nu a solicitat in mod constant executarea si nu a pus la dispozitia executorilor judecatoresti mijloacele necesare demolarii si se datoreaza si altor factori obiectivi, cum ar fi sinuciderea lui Nicolae Tomoiala, care s-a opus cu pretul vietii executarii silite incepute impotriva lui. Guvernul adauga ca sistemul judiciar roman este realmente capabil sa garanteze executarea hotararilor pronuntate de instante.
    64. Tertul intervenient sustine ca hotararile judecatoresti prin care se dispune demolarea imobilului apartinand familiei sale sunt rezultatul unei erori judiciare si ca, dupa sinuciderea sotului sau, Consiliul local a renuntat sa solicite executarea silita.
    65. Curtea reaminteste ca dreptul la justitie garantat de articolul 6 protejeaza in egala masura si punerea in executare a hotararilor judecatoresti definitive si obligatorii, care, intr-un stat care respecta preeminenta dreptului, nu pot ramane fara efect in defavoarea uneia din parti. Prin urmare, executarea unei hotarari judecatoresti nu poate fi impiedicata, anulata sau amanata pe o perioada lunga de timp (a se vedea Hotararile Burdov impotriva Rusiei, Cererea nr. 59498/00, alin. 34, din 7 mai 2002, nepublicata; Immobiliare Saffi impotriva Italiei sus-mentionat, alin. 63 si 66, si Hornsby impotriva Greciei din 19 martie 1997, Culegere de hotarari si decizii 1997-II, p. 510 - 511, alin. 40).
    66. Nu este sarcina Curtii sa stabileasca daca sistemul juridic intern este capabil sa garanteze executarea hotararilor pronuntate de catre instante. Intr-adevar, este responsabilitatea fiecarui Stat contractant sa creeze un arsenal juridic adecvat si suficient pentru a asigura respectarea obligatiilor pozitive care ii revin. Sarcina Curtii este numai aceea de a examina daca, in speta, masurile luate de autoritatile romanesti au fost adecvate si suficiente (a se vedea, mutatis mutandis, Hotararea C.E.D.O. in cauza Ignaccolo-Zenide impotriva Romaniei, alin. 108, Cererea nr. 31679/96, 2000-I).
    67. Curtea constata ca procedura de executare este in curs din noiembrie 1994. Asa cum rezulta din dosarul depus la Curte, reclamantul a intreprins demersuri constante prin care a solicitat executarea. In ce priveste scrisoarea din 24 februarie 1995, pe care Guvernul o interpreteaza ca fiind o renuntare la executare, Curtea observa ca, prin aceasta scrisoare, reclamantul a renuntat numai la cererea sa de a fi autorizat sa demoleze el insusi constructia pe cheltuiala debitorilor. Cu toate acestea, prin aceeasi scrisoare, el a cerut in mod expres ca demersurile obisnuite in vederea executarii silite sa fie continuate de catre Judecatoria Targu-Jiu (a se vedea alineatul 23 anterior).
    68. Curtea nu poate subscrie argumentului Guvernului potrivit caruia reclamantul ar fi trebuit sa puna el insusi la dispozitia executorului judecatoresc mijloacele necesare pentru a proceda la executarea propriu-zisa si anume, la demolarea unei cladiri cu doua nivele. Curtea constata si ca, prin decizia sa din 5 noiembrie 1993, instanta nu l-a autorizat pe reclamant sa demoleze el insusi constructia. In plus, conform dreptului intern, in afara platii taxelor judiciare, reclamantului nu ii revine, in calitatea sa de creditor al executarii, nici o alta obligatie de a pune la dispozitia autoritatilor publice vreun mijloc, oricare ar fi acesta.
    69. In ceea ce priveste obligatia ce revine autoritatilor de a lua masurile adecvate pentru executarea deciziei din 5 noiembrie 1993, Curtea observa ca hotararea in cauza a fost investita cu formula executorie la 23 noiembrie 1994 si ca primele incercari de executare au avut loc imediat dupa aceasta data si anume, la 28 decembrie 1994 si 12 iunie 1995. In ambele cazuri, un executor judecatoresc i-a somat pe debitori sa execute decizia. In urma demersurilor intreprinse de reclamant la 30 aprilie, 12 iulie, 30 august si 15 septembrie 1996, un executor judecatoresc s-a deplasat la fata locului cu scopul de a proceda la executare dar fara rezultat, pe motiv ca reclamantul nu era prezent. Or, Curtea remarca faptul ca nici o dispozitie din dreptul intern nu stipuleaza obligativitatea prezentei creditorului la fata locului, la momentul executarii unei hotarari judecatoresti.
    70. Curtea constata, apoi, ca nici o incercare de executare nu s-a inregistrat in anul 1997. Noi somatii au fost transmise familiei Tomoiala in datele de 27 februarie si 12 martie 1998, dupa ce cea de-a doua hotarare judecatoreasca prin care se dispunea demolarea aceluiasi imobil, pronuntata la 19 ianuarie 1995, a fost investita cu formula executorie. Cele cateva incercari de executare inregistrate in 1998 au ramas fara rezultat, pe motivul lipsei mijloacelor necesare demolarii cladirii respective.
    71. Curtea observa ca, abia la 28 iulie 2000, un executor judecatoresc s-a deplasat la fata locului insotit de organe de politie si de lucratori echipati cu utilajele necesare executarii propriu-zise. Potrivit Guvernului, executarea nu s-a produs din cauza opozitiei manifeste a debitorilor, care au amenintat sa se sinucida dandu-si foc, ceea ce Nicolae Tomoiala a si facut. Dupa aceasta data, nu s-a mai inregistrat nici o incercare de executare, in ciuda faptului ca reclamantul a continuat demersurile in vederea executarii. Guvernul sustine ca autoritatile au incercat sa evite in acest fel o tragedie similara celei din 28 iulie 2000 si ca ele au incercat sa convinga partile sa ajunga la un compromis.
    72. Avand in vedere obligatiile ce revin autoritatilor, in calitate de depozitare ale fortei publice in materie de executare, Curtea arata ca autoritatile romanesti nu au aplicat nici o sanctiune debitorilor pentru nerespectarea unor hotarari judecatoresti definitive. Mai mult, nu a fost oferita nici o explicatie satisfacatoare pentru faptul ca prima incercare adecvata de executare s-a inregistrat abia la 28 iulie 2000, adica la 6 ani de la data la care hotararea din 5 noiembrie 1993 a fost investita cu formula executorie, si anume, 28 noiembrie 1994. Reactia intarziata a autoritatilor este cu atat mai regretabila cu cat acestea ar fi trebuit sa intervina de urgenta, in temeiul ordonantei presedintiale emise la data de 6 august 1992, intr-un moment cand constructia in litigiu abia fusese inceputa (a se vedea alin. 16 anterior). Or, executorul judecatoresc care s-a deplasat la fata locului la 10 august 1992 doar a constatat starea de fapt si refuzul debitorilor de a raspunde la cererea sa.
    73. Prin faptul ca timp de mai mult de opt ani autoritatile romane nu au luat masurile necesare in scopul executarii unei hotarari judecatoresti definitive si executorii, acestea au lasat prevederile articolului 6 alineatul 1 din Conventie fara efect in situatia de fata.
    Prin urmare, a avut loc o incalcare a articolului 6 alineatul 1 din Conventie.

    III. Cu privire la pretinsa incalcare a articolului 8 din Conventie si a articolului 1 din Primul Protocol aditional la Conventie

    74. Reclamantul se plange de incalcarea dreptului sau la respectarea vietii de familie si a domiciliului, care ar rezulta din daunele cauzate de laboratorul de patiserie care functiona in cladirea construita de familia Tomoiala, la 20 de centimetri de casa sa, si ocupa o parte din terenul sau. Si aceasta, in ciuda pronuntarii unor hotarari judecatoresti definitive, care au ramas totusi fara efect. El invoca articolul 8 din Conventie si articolul 1 din Primul Protocol aditional la Conventie.
    75. Luand in consideratie concluziile expuse la alineatul 72 anterior, Curtea concluzioneaza ca acest capat de cerere trebuie declarat admisibil, dar ca nu este cazul sa se pronunte pe fond (a se vedea, mutatis mutandis, intre altele, hotararile C.E.D.O. in cauzele Laino impotriva Italiei, Cererea nr. 33158/96, alin. 25, C.E.D.O. 1999-I, Zanghi impotriva Italiei din 19 februarie 1991, seria A nr. 194-C, p. 47, alin. 23, Biserica catolica din Cannee impotriva Greciei, din 16 decembrie 1997, Culegere de hotarari si decizii 1997-VIII, alin. 50).

    IV. Cu privire la aplicarea articolului 41 din Conventie

    76. Conform art. 41 din Conventie:
    "In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

    A. Prejudiciu
    77. Partea reclamanta pretinde acordarea de prejudicii materiale si morale.
    In ce priveste prejudiciul material, care ar consta in lipsa de folosinta a unei parti din teren si in daunele provocate de constructia ridicata ilegal de catre vecinii sai, aceasta pretinde 50.000 euro.
    Cu privire la prejudiciul moral, doamna Ruianu solicita 100.000 euro, sustinand ca litigiul interminabil si imposibilitatea de a determina respectarea unor hotarari judecatoresti definitive au mentinut in cazul sau si al sotului sau defunct un sentiment de nesiguranta si umilinta care le-a agravat starea sanatatii, conducand in final la decesul reclamantului.
    78. Guvernul considera ca pretentiile ridicate de partea reclamanta sunt exagerate si ca C.E.D.O. nu a examinat incalcarea articolului 8 din Conventie si a articolului 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, astfel incat nici un prejudiciu nu ar putea fi invocat cu titlul de prejudicii cauzate de laboratorul de patiserie si de lipsa de folosinta a terenului in cauza. In plus, Guvernul sustine ca eventuala constatare a unei incalcari a articolului 6 alineatul 1 din Conventie ar constitui, in sine, o reparatie echitabila suficienta. Cu privire la decesul reclamantului si la starea sanatatii doamnei Ruianu, Guvernul subliniaza absenta oricarei legaturi de cauzalitate intre neexecutarea unei hotarari judecatoresti si prejudiciul solicitat.
    79. Curtea apreciaza ca reclamantul si vaduva sa au suferit un prejudiciu material determinat de neexecutarea hotararilor in cauza si un prejudiciu moral constand in sentimentul profund de nedreptate datorat faptului ca, timp de peste opt ani, in ciuda pronuntarii unor hotarari definitive si executorii, acestia nu au beneficiat de protectia efectiva a drepturilor lor.
    80. Tinand cont de aceste consideratii, Curtea, pronuntandu-se in echitate, acorda doamnei Ruianu suma de 10.000 euro, pentru ambele prejudicii insumate.

    B. Cheltuieli de judecata
    81. Partea reclamanta solicita si acordarea a 2.000 euro pentru cheltuielile legate de procedura in fata instantelor interne si de cea in fata Curtii.
    82. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant poate obtine plata cheltuielilor de judecata doar in masura in care acestea apar ca reale si necesare si au un nivel rezonabil. In speta, tinand cont de elementele de care dispune si de criteriile sus-mentionate, Curtea considera rezonabila suma de 1.000 euro, incluzand toate cheltuielile, si acorda aceasta suma reclamantei.

    C. Majorari de intarziere
    83. Curtea hotaraste sa calculeze majorarile de intarziere in raport cu rata dobanzii pentru facilitatea de credit marginal practicata de Banca centrala europeana, la care se vor adauga 3 puncte procentuale.

    PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA

    1. declara in unanimitate cererea admisibila;
    2. hotaraste, cu 6 voturi contra 1, ca a fost incalcat articolul 6 alineatul 1 din Conventie;
    3. hotaraste, in unanimitate, ca nu este necesar sa se pronunte asupra capetelor de cerere fondate pe articolul 8 din Conventie si pe articolul 1 din Primul Protocol aditional la Conventie;
    4. hotaraste, cu 6 voturi contra 1,
    a) ca statul parat trebuie sa plateasca vaduvei reclamantului, in 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 alin. 2 din Conventie, sumele urmatoare, ce urmeaza sa fie platite in lei, conform ratei de schimb aplicabile la momentul platii:
    i. 10.000 euro pentru prejudiciul material si moral;
    ii. 1.000 euro cu titlu de cheltuieli de judecata;
    b) aceste sume vor fi majorate, incepand de la data expirarii termenului mentionat pana la momentul efectuarii platii, cu o dobanda simpla de intarziere egala cu dobanda minima pentru imprumut practicata de Banca centrala europeana, valabila in aceasta perioada, la aceasta adaugandu-se o majorare cu 3 puncte procentuale;
    5. respinge, in unanimitate, cererea de acordare a unei satisfactii echitabile pentru surplus.

    Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 17 iunie 2003, in aplicarea articolului 77 alineatele 2 si 3 din Regulamentul Curtii.

    Prezentei hotarari i se ataseaza, in conformitate cu articolul 54 alineatul 2 din Conventie si cu articolul 74 alineatul 2 din Regulament, expunerea opiniei dizidente a doamnei Thomassen.

    OPINIA DIZIDENTA a D-nei JUDECATOR WILHELMINA THOMASSEN

    In prezenta cauza, reclamantul s-a plans de neexecutarea hotararilor judecatoresti prin care se ordona vecinilor sai sa demoleze cladirea pe care o ridicasera pe o parte din terenul sau. Constructia depasise limita dintre cele doua proprietati, ocupand o fasie din terenul reclamantului, care masura 20 m lungime si 0,90 m latime. Un zid si o parte din acoperisul casei se gaseau pe terenul reclamantului.
    Inca de la sfarsitul anului 1992, familia vecina a refuzat sa demoleze cladirea, folosind in acest scop toate mijloacele de fapt si de drept si aceasta, in toate etapele procedurii. Ultima lor contestatie la executare a fost respinsa prin hotararea din 7 ianuarie 1999, confirmata printr-o decizie definitiva pronuntata de Curtea de Apel Pitesti la 19 noiembrie 1999. In final, un membru al familiei vecine s-a sinucis cand autoritatile interne s-au prezentat la fata locului, la data de 28 iulie 2000, cu scopul de a demola cladirea. In aceste conditii, executorul judecatoresc a dispus amanarea executarii silite pana la o data neprecizata.
    Colegii mei din cadrul Camerei considera ca autoritatile interne nu au luat masurile necesare in scopul executarii hotararilor judecatoresti timp de peste opt ani si ca, prin aceasta, ele au lasat fara efect dreptul de acces la justitie, astfel cum este prevazut de articolul 6 din Conventie.
    Nu pot sa subscriu la aceasta concluzie.
    In jurisprudenta Curtii, "dreptul la executare" este recunoscut ca facand parte din dreptul de acces la justitie.
    In cauza Hornsby impotriva Greciei (Hotararea din 19 martie 1997, Culegere de hotarari si decizii 1997-II), Curtea a stabilit ca "dreptul la justitie ... ar fi iluzoriu daca sistemul juridic intern al unuia din Statele contractante ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana fara efect in defavoarea unei parti." (alin. 40). In aceasta cauza, in care autoritatile interne nu au vrut sa respecte o hotarare pronuntata impotriva lor, Curtea a subliniat ca "protectia efectiva a justitiabilului si restabilirea legalitatii implica obligatia de a se supune unei hotarari pronuntate de o astfel de jurisdictie." (alin. 41).
    In cauza Immobiliare Saffi impotriva Italiei (Hotararea din 28 iulie 1999, Culegere de hotarari si decizii, 1999-V), executarea unei hotarari a fost impiedicata de o lege care dadea Prefectului posibilitatea ca, chiar pentru o perioada de noua ani, sa nu respecte termenul prevazut in hotarare pentru executare.
    Prezenta cauza se deosebeste, dupa parerea mea, de aceste hotarari.
    Aici este vorba de o procedura angajata intre doi vecini. Hotararea nu se adreseaza autoritatilor interne, ci unui individ. Autoritatile nu au impiedicat executarea acestei hotarari. Dimpotriva, reclamantul a renuntat la solicitarea de a fi autorizat el insusi sa demoleze zidul in cauza, pe cheltuiala debitorilor sai, din motive de sanatate si datorita imposibilitatii de a fi reprezentat de un membru al familiei sale (alin. 23).
    Autoritatile au facut mai multe incercari de a-i convinge pe vecinii reclamantului sa isi demoleze casa, prin ordonante, sentinte, somatii si deplasari la fata locului ale executorilor judecatoresti. In final, acestea au incercat sa demoleze cladirea cu ajutorul politiei si insotite de lucratori echipati cu mijloacele necesare.
    Abia dupa sinuciderea unui membru al familiei vecine, executarea silita a fost amanata pana la o data neprecizata.
    Ar fi putut autoritatile nationale, asa cum a decis majoritatea judecatorilor, sa faca mai mult?
    Majoritatea Camerei face referire la cauza Ignaccolo-Zenide impotriva Romaniei atunci cand subliniaza (alin. 66) ca sarcina Curtii este aceea de a examina daca, in cauza, masurile luate de autoritatile romane au fost adecvate si suficiente. In hotararea citata, era vorba de dreptul unui copil si al mamei sale de a fi impreuna. Obligatia ce revine unui stat "de a adopta masuri adecvate si suficiente" reiese din articolul 8 din Conventie, care impune statului obligatii pozitive pentru a garanta acest drept.
    In cauza de fata, dreptul disputat este unul atribuit de instantele nationale in vederea demolarii casei unui vecin. Un astfel de drept nu este, spre deosebire de articolul 8, protejat prin Conventie.
    Dupa parerea mea, aceasta justifica concluzia ca criteriile extrase din cauza Ignaccolo-Zenide impotriva Romaniei nu pot fi aplicate intr-o maniera similara prezentei cauze.
    Nu se poate reprosa autoritatilor nationale ca au fost inactive. Intr-adevar, hotararile nu erau usor de executat, in masura in care implicau demolarea casei unei familii care s-a opus vehement executarii, dovada fiind, de altfel, tragicul deznodamant al acestei cauze. Nu putem reprosa autoritatilor interne nici faptul ca au amanat executarea ca urmare a acestui incident. In conditiile date, avand in vedere incidentele foarte grave produse si faptul ca un om si-a pierdut viata, o astfel de amanare nu poate fi considerata nerezonabila, tinand cont de diversele responsabilitati ce revin statului.
    Fara indoiala, reclamantul nu a obtinut inca executarea. Insa, dreptul la justitie nu poate obliga un stat sa execute orice fel de hotarare cu caracter civil, indiferent de circumstante. Pe langa insolvabilitatea unui debitor, pot interveni si alte cauze care sa lipseasca o hotarare de efect, fara ca autoritatile interne sa poata fi considerate responsabile. S-ar putea chiar aprecia ca, in prezenta cauza, hotararile nu si-au pierdut complet utilitatea, intrucat nu se poate exclude gasirea de solutii alternative la demolarea imediata, de catre parti sau cu sprijinul statului, prin care sa fie respectate interesele legitime ale reclamantului.
    In opinia mea, autoritatile nationale nu au impiedicat executarea hotararilor si nu li se poate reprosa ca ar fi fost inactive sau ca ar fi ramas indiferente fata de drepturile reclamantului. In opinia mea, acestea nu au incalcat dreptul reclamantului de acces la justitie.
    Concluzia mea este ca Romania nu a incalcat articolul 6 alineatul 1 din Conventie.