HOTARARE din 25 noiembrie 2003
in cauza Popescu impotriva Romaniei
ACT EMIS DE: CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1129 din 30 noiembrie 2004
HOTARAREA
in cauza Popescu impotriva Romaniei*)
(Cererea nr. 38360/97)
Strasbourg, 25 noiembrie 2003
Definitiva la 25 februarie 2004
*) Hotararea este reprodusa in facsimil.
In cauza Popescu impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a II-a), statuand in cadrul
unei camere formata din:
domnii J.-P. Costa, presedinte;
A.B. Baka,
Gaukur Jorundsson,
L. Loucaides,
C. Birsan,
M. Ugrekhelidze,
doamna A. Mularoni, judecatori;
si doamna S. Dolle, grefier de sectie;
dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la data de 4 noiembrie 2003,
pronunta hotararea urmatoare:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 38360/97, introdusa impotriva
Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Domnica Popescu
(reclamanta), a sesizat Comisia Europeana a Drepturilor Omului (Comisia) la
data de 26 iunie 1997, in temeiul fostului articol 25 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental,
domnul Bogdan Aurescu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamanta sustine, in special, ca refuzul Curtii Supreme de Justitie de
a recunoaste instantelor judecatoresti competenta de a se pronunta asupra unei
actiuni in revendicare, este contrar articolului 6 din Conventie. Reclamanta
sustine, de asemenea, ca decizia Curtii Supreme de Justitie din 10 ianuarie
1997 a adus atingere dreptului la respectarea bunurilor sale, astfel cum este
garantat de art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie.
4. Cererea a fost transmisa Curtii la 1 noiembrie 1998, data intrarii in
vigoare a Protocolului nr. 11 la Conventie (conform art. 5 alin. 2 din
Protocolul nr. 11 la Conventie).
5. Cererea a fost repartizata primei sectii a Curtii (conform art. 52 din
Regulament). In cadrul acestei sectii, camera desemnata sa examineze cererea
(conform art. 27 alin. 1 din Conventie) a fost constituita potrivit art. 26
alin. 1 din Regulament.
6. Prin decizia din 2 octombrie 2000, pe baza articolului 29 alin. 3 al
Conventiei, Curtea a decis ca admisibilitatea si fondul acestei cauze vor fi
examinate impreuna.
7. La data de 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat structura sectiilor sale
(articolul 25 alineatul 1 din Regulament). Cererea a fost repartizata celei
de-a doua sectii a Curtii, reorganizata astfel (articolul 52 alineatul 1).
8. Atat reclamanta, cat si Guvernul au depus observatii scrise cu privire
la fondul cauzei (conform articolului 59 alineatul 1 din Regulament).
IN FAPT
I. CIRCUMSTANTELE CAUZEI
9. Reclamanta s-a nascut in 1941 si are domiciliul in Arad.
10. La o data neprecizata, bunicii reclamantei au cumparat un imobil situat
in Arad.
11. In 1952, statul a preluat acest imobil, prevalandu-se de prevederile
Decretului nr. 92/1950 de nationalizare a anumitor bunuri imobile (denumit in
continuare Decretul nr. 92/1950) si a impartit imobilul in 3 apartamente. In
1964, statul a restituit proprietarilor apartamentul nr. 1.
A. Actiunea de revendicare a proprietatii
12. In 1993, in calitate de mostenitoare a bunicilor sai, reclamanta a
revendicat bunul mai sus-mentionat, printr-o actiune civila formulata in fata
Judecatoriei Arad. Aceasta a aratat ca in virtutea Decretului nr. 92/1950,
bunurile pensionarilor nu puteau fi nationalizate si ca bunicii sai deja erau
pensionari la data nationalizarii.
13. Prin sentinta din 21 martie 1994, instanta a decis ca in mod eronat
imobilul bunicilor sai a fost nationalizat prin aplicarea Decretului nr.
92/1950, in conditiile in care acestia faceau parte dintr-o categorie de
persoane, exclusa de la nationalizare. Instanta a hotarat ca reclamanta era
proprietara legitima a apartamentelor nr. 2 si 3, dispunand in acelasi timp
inscrierea dreptului sau de proprietate in cartea funciara.
14. Avand in vedere ca in cauza nu s-a exercitat recurs, sentinta a devenit
definitiva si irevocabila, nemaiputand fi atacata printr-o cale ordinara de
atac.
15. La 13 iunie 1994, dreptul de proprietate al reclamantei asupra
apartamentelor nr. 2 si 3 a fost inscris in cartea funciara. La 16 august 1994,
societatea R., administrator al imobilelor statului, a restituit reclamantei
cele doua apartamente.
16. La 12 aprilie 1995, reclamanta a vandut fiului si sotiei acestuia
apartamentul nr. 3. In aceeasi zi, acestia au inscris dreptul lor de
proprietate in cartea funciara.
17. La o data neprecizata, Procurorul General al Romaniei a promovat la
Curtea Suprema de Justitie un recurs in anulare, motivand ca instanta si-a
depasit competentele, examinand legalitatea aplicarii Decretului nr. 92/1950.
18. Printr-o decizie din 10 ianuarie 1997, Curtea Suprema de Justitie a
admis recursul in anulare, a casat hotararea definitiva din 21 martie 1994 si,
pe fond, a respins actiunea in revendicare a reclamantei. Instanta a constatat
ca statul a preluat bunul in cauza in baza Decretului de nationalizare nr.
92/1950 si a decis ca aplicarea acestui decret nu putea fi cenzurata de catre
instantele judecatoresti. Prin urmare, C.S.J. a apreciat ca Judecatoria Arad
n-ar fi putut sa dea o hotarare prin care sa constate ca reclamanta era
proprietara imobilului decat intervenind in exercitiul atributiilor puterii
legislative.
19. In urma deciziei Curtii Supreme de Justitie, statul nu a solicitat
inscrierea dreptului sau de proprietate in cartea funciara. Conform
informatiilor de care dispune Curtea, statul nu a preluat posesia
apartamentelor nr. 2 si 3, care au ramas in posesia reclamantei, respectiv
fiului si nurorii sale.
11. DREPTUL INTERN APLICABIL
20. Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938, ale carui dispozitii
pertinente erau astfel redactate la data la care s-au petrecut faptele:
Art. 17
Drepturile reale asupra imobilelor se vor dobandi daca intre cel care da si
cel care primeste dreptul este acord de vointa asupra constituirii sau
stramutarii in temeiul unei cauze aratate, iar constituirea sau stramutarea a
fost inscrisa in cartea funciara.
Art. 34
Rectificarea unei intabulari sau inscrieri provizorii poate fi ceruta de
orice persoana interesata: 1. daca inscrierea sau titlul in temeiul caruia s-a
savarsit nu au fost valabile (...) 3. (...) Sau daca nu mai sunt intrunite
conditiunile de existenta a dreptului inscris sau au incetat efectele actului
juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea.
Art. 36
Actiunea in rectificare, sub rezerva prescriptiei actiunii de fond, va fi
imprescriptibila fata de dobanditorul nemijlocit (...).
Art. 37
Actiunea in rectificare intemeiata pe articolul 34 alineatul 1 (...) isi va
produce efectele si fata de tertele persoane, care au dobandit de buna-credinta
(...).
Termenul va fi de trei ani, socotiti de la inregistrarea cererii pentru
inscrierea dreptului a carui rectificare se cere".
21. Celelalte dispozitii legale si jurisprudenta interna pertinente sunt
descrise in Hotararea Brumarescu impotriva Romaniei (Cererea nr. 28342/95,
C.E.D.O. 1999-VII, p. 250 - 256, alineatele 31 - 44).*1)
------------
*1) Hotararea Brumarescu impotriva Romaniei a fost publicata in Monitorul
Oficial nr. 414 din 31 august 2000.
IN DREPT
I. Cu privire la admisibilitatea cererii
A. Cu privire la exceptia Guvernului referitoare la pierderea calitatii de
victima a reclamantei
22. In opinia Guvernului, faptele noi survenite dupa 10 ianuarie 1997, data
deciziei Curtii Supreme de Justitie, determina pierderea calitatii de victima a
reclamantei, in sensul articolului 34 din Conventie.
23. Referitor la apartamentul nr. 3, Guvernul considera ca reclamanta a
pierdut aceasta calitate, de vreme ce a vandut acest apartament inaintea
deciziei Curtii Supreme de Justitie si ca din 1997 statul a decazut din dreptul
sau de a inscrie dreptul de proprietate in cartea funciara.
24. Referitor la apartamentul nr. 2, Guvernul considera ca reclamanta nu
poate fi considerata victima, in sensul articolului 34 din Conventie, inainte
ca statul sa ceara inscrierea dreptului sau de proprietate in cartea funciara,
in baza deciziei Curtii Supreme de Justitie.
25. Reclamanta invita Curtea sa continue examinarea cauzei. Ea argumenteaza
ca, din moment ce decizia sus-mentionata nu a fost anulata, statul poate
solicita in orice moment radierea din cartea funciara a dreptului ei de
proprietate. Faptul ca autoritatile au intarziat inscrierea dreptului de
proprietate al statului in cartea funciara nu ar determina o pierdere a
calitatii de victima a reclamantei, in sensul articolului 34 din Conventie.
26. Curtea observa ca reclamanta a vandut apartamentul nr. 3 inainte de
decizia Curtii Supreme de Justitie din 10 ianuarie 1997. Curtea mai subliniaza
faptul ca statul nu poate sa mai ceara inscrierea in cartea funciara a
dreptului de proprietate asupra apartamentului in cauza, termenul de 3 ani
prevazut in acest scop de articolul 37 din Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie
1938 implinindu-se in 1998.
27. In consecinta, exceptia Guvernului cu privire la apartamentul nr. 3 va
fi admisa, respingandu-se astfel capatul de cerere ca neintemeiat, in sensul
articolului 35 alineatele 3 si 4 din Conventie.
28. Referitor la apartamentul nr. 2, Curtea observa ca decizia Curtii
Supreme de Justitie din 10 ianuarie 1997 este in continuare opozabila
reclamantei, in conditiile in care, chiar daca statul nu a cerut inca
inscrierea dreptului sau de proprietate in cartea funciara, poate sa faca acest
lucru in baza articolului 36 din Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 (a
se vedea, mutatis mutandis, Golea c. Romaniei, nr. 29973/96, 17 decembrie
2002).
In orice caz, Curtea observa ca cererile reclamantei nu se limiteaza la
ingerinta in dreptul ei de proprietate, prin decizia Curtii supreme, ci au in
vedere si incalcarea articolului 6 alineatul 1 din Conventie, prin aceeasi
decizie. Or, reclamanta poate in mod incontestabil sa se pretinda victima
datorita anularii unei hotarari judecatoresti definitive pronuntate in favoarea
sa si a constatarii ca instantele judecatoresti nu sunt competente sa examineze
actiuni in revendicare, precum cea introdusa de catre reclamanta (conform
Hotararii Brumarescu, citata anterior, paragraful 50).
29. In consecinta, exceptia Guvernului referitoare la apartamentul nr. 2 va
fi respinsa.
B. Cu privire la exceptia de incompatibilitate ratione materiae a capetelor
de cerere intemeiate pe articolul 6 alineatul 1 din Conventie
30. Guvernul considera ca cererea privind echitatea procedurii in fata
Curtii Supreme de Justitie este incompatibila cu dispozitiile Conventiei, in
sensul articolului 35 alin. 3 din Conventie. Mai precis, Guvernul sustine ca
obiectul actiunii formulate in fata Curtii Supreme de Justitie este o procedura
extraordinara si ca, in consecinta, articolul 6 al Conventiei (citat la
paragraful nr. 35) nu se aplica la cazul de fata.
31. Reclamanta contesta aceasta sustinere, considerand ca in urma
recursului in anulare, Curtea suprema a anulat o hotarare definitiva si
irevocabila prin care se recunostea dreptul sau de proprietate asupra bunului
in litigiu.
32. Curtea reaminteste ca, pentru ca articolul 6 alineatul 1, sub aspectul
sau "civil" sa fie aplicabil, este necesar sa existe o "contestatie"
asupra unui "drept", cu privire la care se poate pretinde, in mod
rezonabil, ca este recunoscut in dreptul intern. Trebuie sa existe o
contestatie reala si serioasa; aceasta poate avea in vedere existenta insasi a
dreptului precum si intinderea sa ori modalitatile de exercitare a acestuia. De
altfel, solutionarea procedurii trebuie sa fie in mod direct determinanta
pentru dreptul in cauza. (conform hotararilor Masson si Van Zon c. Olandei din
28 septembrie 1995, seria A, nr. 327-A, p. 17, paragraf 44, si Acquaviva c.
Frantei din 21 noiembrie 1995, seria A, nr. 333-A, p. 14, paragraful 46).
In speta, Curtea observa, pe de o parte, ca actiunea reclamantei avea un
obiect patrimonial si invoca o pretinsa incalcare a drepturilor sale, de
asemenea patrimoniale, si, pe de alta parte, ca Curtea Suprema de Justitie s-a
pronuntat pe fondul litigiului, (conform Hotararii Falcoianu c. Romaniei, nr.
32943/96, paragraful nr. 23, 9 iulie 2002).
33. In consecinta, exceptia Guvernului va fi respinsa.
C. Cu privire la fondul cauzei
34. Cu exceptia apartamentului nr. 3 din imobilul in cauza, Curtea constata
ca cererea, in ceea ce priveste apartamentul nr. 2 nu este in mod manifest
neintemeiata in sensul articolului 35 &3 din Conventie. De asemenea, ea constata
ca aceasta parte din cerere nu este afectata de un alt motiv de
inadmisibilitate. In aceste conditii, Curtea va declara cererea partial
admisibila.
III. Cu privire la pretinsa incalcare a articolului 6 alineatul 1 din
Conventie
35. In opinia reclamantei, decizia din 10 ianuarie 1997 a Curtii Supreme de
Justitie a incalcat prevederile art. 6 alin. 1 din Conventie, care dispun:
"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, (...) de
catre o instanta (...), care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si
obligatiilor sale cu caracter civil (...)."
36. Reclamanta invedereaza ca refuzul Curtii Supreme de Justitie de a
recunoaste instantelor nationale competenta de a solutiona actiuni in
revendicare a privat-o de dreptul sau de acces la justitie.
37. Guvernul admite ca reclamantei i s-a refuzat dreptul de acces la
justitie, dar considera ca acest refuz a avut un caracter temporar si ca, in
orice caz, el era justificat de necesitatea asigurarii respectarii normelor de
procedura si a principiului separatiei puterilor in stat.
38. Sarcina Curtii consta, deci, in a examina daca decizia Curtii Supreme
de Justitie din 10 ianuarie 1997 a incalcat dispozitiile articolul 6 alineatul
1 din Conventie.
39. Curtea reaminteste ca, in cauza Brumarescu impotriva Romaniei, citata
anterior (alineatele 61 - 62), a decis ca a existat o incalcare a articolul 6
alineatul 1 din Conventie, motivand ca anularea unei hotarari judecatoresti
definitive este contrara principiului securitatii raporturilor juridice. Curtea
a decis, de asemenea, ca refuzul Curtii Supreme de Justitie de a recunoaste
competenta instantelor de a examina litigii de natura celui in cauza,
privitoare la revendicarea unor bunuri imobile, incalca prevederile art. 6 alin.
1 din Conventie.
40. Curtea considera ca nu exista elemente in speta care sa distinga
prezenta cauza de cauza Brumarescu impotriva Romaniei.
Prin urmare, Curtea apreciaza ca, aplicand astfel prevederile art. 330 din
Codul de procedura civila privind recursul in anulare, in redactarea existenta
la momentul faptelor, Curtea Suprema de Justitie a incalcat, prin decizia sa
din 28 noiembrie 1996, principiul securitatii raporturilor juridice si, prin
aceasta, dreptul reclamantei la un proces echitabil in sensul articolul 6
alineatul 1 din Conventie.
41. In plus, excluderea de catre Curtea Suprema de Justitie a actiunii in
revendicare din sfera de competenta a instantelor judecatoresti este, in sine,
contrara dreptului de acces la justitie, garantat de articolul 6 alineatul 1
din Conventie.
42. In consecinta, a existat o incalcare a articolului 6 alineatul 1, si
sub acest aspect.
IV. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 1 din Primul Protocol aditional
la Conventie
43. Reclamanta sustine ca decizia din 10 ianuarie 1997 a Curtii Supreme de
Justitie a adus atingere dreptului la respectarea bunurilor sale, garantat de
articolul 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, potrivit caruia:
"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea
bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza
de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile
generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta
legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor
conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor
contributii, sau a amenzilor."
44. Guvernul considera ca in prezenta cauza decizia Curtii Supreme de
Justitie nu a produs nici un efect asupra calitatii de proprietar a
reclamantei. Guvernul invedereaza ca aceasta s-a comportat intotdeauna in
calitate de proprietar al apartamentului nr. 2 incepand cu luna martie a anului
1994, nepierzand nici un moment posesia asupra imobilului, in ciuda deciziei
Curtii Supreme de Justitie. Guvernul apreciaza ca, din moment ce statul nu a
solicitat inca inscrierea dreptului sau de proprietate in cartea funciara, nu a
fost in speta o incalcare a Conventiei.
45. Reclamanta subliniaza in primul rand situatia neclara care persista,
pana in acest moment, dupa decizia Curtii Supreme de Justitie. In aceasta
privinta, ea arata ca statul nu si-a inscris dreptul de proprietate in cartea
funciara, dar nici nu a luat vreo masura de revizuire sau anulare a deciziei
Curtii Supreme de Justitie. Or, in aceste conditii, statul poate in orice
moment sa solicite radierea din cartea funciara a dreptului de proprietate al
reclamantei, din moment ce decizia Curtii Supreme nu a fost anulata.
46. Curtea reaminteste ca dreptul de proprietate al doamnei Domnica Popescu
asupra apartamentului nr. 2 a fost recunoscut prin hotararea definitiva din 21
martie 1994, iar dreptul astfel recunoscut nu are un caracter revocabil.
Reclamanta avea, deci, un bun, in sensul articolul 1 din Primul Protocol
aditional la Conventie (a se vedea Hotararea Brumarescu impotriva Romaniei,
citata anterior, alineatul 70).
47. Curtea arata apoi ca decizia din 10 ianuarie 1997 a Curtii Supreme de
Justitie a anulat aceasta hotarare judecatoreasca, statuand ca statul este
proprietarul legitim al bunului in litigiu. Curtea considera ca aceasta
situatie este, daca nu identica, cel putin similara celei a reclamantului din
cauza Brumarescu, citata anterior. Curtea apreciaza ca decizia Curtii Supreme
de Justitie a avut ca efect privarea reclamantei de bunul sau, in sensul
articolului 1 alineatul 1 teza a doua din Primul Protocol aditional la
Conventie (a se vedea Hotararea C.E.D.O. in cauza Brumarescu impotriva
Romaniei, citata anterior, alineatele 73 - 74). Or, Guvernul nu a furnizat nici
o justificare pentru situatia astfel creata.
Curtea constata ca, intr-adevar, dreptul de proprietate al reclamantei nu a
fost inca radiat din cartea funciara. Totusi, Curtea apreciaza ca omisiunea
statului, dupa data de 10 ianuarie 1997, de a inscrie dreptul sau de
proprietate in cartea funciara nu poate fi considerata decisiva din moment ce
decizia Curtii Supreme de Justitie nu a fost infirmata si continua sa-si
produca efectele. In aceasta privinta, Curtea nu ar putea ignora situatia de
incertitudine in care se gaseste reclamanta din momentul pronuntarii deciziei
Curtii Supreme de Justitie, in asteptarea ca statul sa solicite radierea
dreptului de proprietate al reclamantei din cartea funciara pentru a-si inscrie
dreptul sau (a se vedea, mutatis mutandis, Hotararea Golea impotriva Romaniei,
citata anterior, alineatul 38, din 17 decembrie 2002).
In aceste conditii, si mai ales luand in considerare starea de
incertitudine in care se gaseste, si la acest moment, reclamanta, chiar daca
s-ar putea dovedi ca privarea de proprietate a fost facuta pentru o cauza de
interes public, Curtea apreciaza ca reclamanta a suportat si suporta in
continuare o sarcina speciala si exorbitanta care a incalcat justul echilibru
intre, pe de o parte, exigentele interesului general al comunitatii si, pe de
alta parte, apararea drepturilor fundamentale ale individului.
48. In consecinta, a existat si continua sa existe in cauza o incalcare a
art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie in ceea ce priveste
apartamentul nr. 2.
V. Cu privire la aplicarea articolului 41 din Conventie
49. Conform articolului 41 din Conventie:
"In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a
Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti
contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei
incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."
A. Prejudiciul material
50. Reclamanta solicita Curtii restabilirea dreptului sau de proprietate
asupra bunului sau si obligarea statului la adoptarea masurilor necesare pentru
a pune capat starii de incertitudine care afecteaza dreptul sau de proprietate.
In plus, reclamanta pretinde acordarea unei despagubiri in suma de 24.400
USD, respectiv 22.956 EUR pentru lipsa de folosinta a bunului si pentru
chiriile pe care le-ar fi putut percepe timp de 44 de ani, incepand cu data
nationalizarii. Reclamanta mai solicita suma de 4.000 USD, respectiv 3.478 EUR
reprezentand contravaloarea degradarii imobilului.
De asemenea, reclamanta pretinde, fara insa a preciza cuantumul, acordarea
unei despagubiri pentru prejudiciul moral datorat gravelor suferinte la care ar
fi fost supusa ca urmare a incalcarii dreptului sau de proprietate de catre
autoritatile comuniste.
Reclamanta nu solicita restituirea cheltuielilor ocazionate de procedura in
fata Curtii.
51. Guvernul sustine, in primul rand, ca nu poate fi acordata nici o
despagubire, avand in vedere faptul ca dupa pronuntarea deciziei Curtii Supreme
de Justitie, reclamanta a pastrat posesia apartamentului nr. 2 si ca
apartamentul nr. 3 a fost vandut de reclamanta in anul 1995.
In privinta chiriilor neincasate si a degradarilor care au afectat
imobilul, Guvernul arata ca faptele invocate au avut loc inaintea datei
ratificarii Conventiei de catre Romania.
Referitor la prejudiciul moral, Guvernul se opune acestei pretentii,
apreciind ca nu poate fi retinuta in cauza existenta unei legaturi de
cauzalitate intre despagubirile solicitate si incalcarea drepturilor
conventionale sustinuta de catre reclamanta in fata Curtii.
52. Curtea considera ca nici o suma nu poate fi acordata reclamantei in legatura
directa cu incalcarea constatata a articolului 1 din Primul Protocol aditional
la Conventie, intrucat reclamanta nu a demonstrat existenta unui prejudiciu
material care sa decurga din incalcarea constatata. Curtea arata in aceasta
privinta ca reclamanta a pastrat posesia apartamentului nr. 2 din imobil si ca
nu a suferit o eventuala lipsa de folosinta. In ceea ce priveste masurile
solicitate pentru a determina incetarea starii de incertitudine care afecteaza
dreptul sau de proprietate, Curtea, reamintind ca articolul 41 nu ii acorda
competenta de a impune o asemenea masura statului parte (Selmouni impotriva
Frantei [MC], nr. 25803/94, &126, CEDH 1999-V), va tine cont de aceste
aspecte la evaluarea prejudiciului moral.
In privinta sumelor solicitate pentru degradarea imobilului si chiriile
neincasate in perioada regimului comunist, Curtea nu ar putea acorda vreo suma
cu titlu de despagubiri, luand in considerare faptul ca sumele pretinse nu sunt
in legatura directa cu incalcarea constatata a articolului 1 din Primul
Protocol aditional la Conventie.
53. In privinta prejudiciului moral, Curtea considera ca evenimentele in
cauza si in special starea de incertitudine care o afecteaza si la acest moment
pe reclamanta au determinat incalcari grave ale dreptului doamnei Popescu la
respectarea bunurilor sale, ale dreptului de acces la justitie si ale dreptului
la un proces echitabil, suma de 5.000 euro reprezentand o satisfactie
echitabila pentru prejudiciul moral suferit.
B. Majorari de intarziere
54. Curtea hotaraste sa aplice majorarile de intarziere echivalente cu rata
dobanzii pentru facilitatea de credit marginal practicata de Banca centrala
europeana, la care se vor adauga 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA, IN UNANIMITATE:
1. Admite exceptia preliminara invocata de Guvern referitor la capetele de
cerere invocate de reclamanta in ceea ce priveste apartamentul nr. 3 si declara
aceasta parte a cererii inadmisibila;
2. Declara restul cererii admisibil;
3. Hotaraste ca a fost incalcat articolul 6 alineatul 1 din Conventie, sub
aspectul absentei unui proces echitabil;
4. Hotaraste ca a fost incalcat articolul 6 alineatul 1 din Conventie, sub
aspectul negarii dreptului de acces la justitie;
5. Hotaraste ca a existat o incalcare a articolului 1 din Primul Protocol
aditional la Conventie;
6. Hotaraste ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantei, in termen de
3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu
articolul 44 alineatul 2 din Conventie, suma de 5.000 euro (cinci mii euro)
pentru prejudiciul moral, suma ce urmeaza a fi platita in moneda nationala a
statului parat la nivelul ratei de schimb aplicabile la momentul platii;
7. Hotaraste ca, incepand de la data expirarii termenului amintit si pana
la momentul efectuarii platii, suma mentionata la punctul 6 va fi majorata cu o
dobanda simpla a carei rata este egala cu rata dobanzii pentru facilitatea de
credit marginal practicata de Banca centrala europeana, la care se vor adauga 3
puncte procentuale.
8. Respinge cererea de acordare a unei satisfactii echitabile pentru
surplus.
Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 25
noiembrie 2003, in aplicarea articolului 77 alineatele 2 si 3 din Regulamentul
Curtii.
S. DOLLE J. P. COSTA
Grefier Presedinte