Hotărârea Nr.- din 05.07.2011

SECŢIA A TREIA

(cererile nr. 29.190/04, 25.966/05, 1.781/07, 16.270/07, 20.277/07 şi 57.610/08)StrasbourgPrezenta hotărâre este definitivă, dar poate suferi modificări de formă.În Cauza Velcescu şi alţii împotriva României,Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită într-un comitet compus din: Ján Šikuta, preşedinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie,după ce a deliberat în camera de consiliu, la 14 iunie 2011,pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:PROCEDURA1. La originea cauzei se află 6 cereri (nr. 29.190/04, 25.966/05, 1.781/07, 16.270/07, 20.277/07 şi 57.610/08) îndreptate împotriva României, prin care 8 resortisanţi ai acestui stat, Ioana Maria Velcescu, Anica Maican, Alexandru Popovici Maican, Fevronia Vîlcu, Nadia Surlea, Steliana Pascu, Maria Sabău şi Maria Macovei (reclamanţii), au sesizat Curtea în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia). Detaliile referitoare la datele de naştere ale reclamanţilor, introducerea cererilor, precum şi reprezentanţii acestora sunt precizate în tabelul anexat. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental, Răzvan-Horaţiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.2. La 3 septembrie 2008, 30 martie 2009 şi, respectiv, 22 mai 2009, preşedintele Secţiei a treia a hotărât să comunice Guvernului cererea. Acesta a hotărât, de asemenea, că admisibilitatea şi fondul vor fi examinate împreună (fostul art. 29 § 3). În conformitate cu Protocolul nr. 14, după informarea guvernului pârât, cererile au fost repartizate unui comitet format din 3 judecători.ÎN FAPTCircumstanţele cauzei3. Detaliile privind obiectul cauzelor, datele de referinţă pentru începutul şi sfârşitul proceselor, precum şi durata acestora sunt precizate în tabelul anexat.ÎN DREPTI. Conexarea cererilor4. Având în vedere obiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportună conexarea acestora.II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie5. Reclamanţii s-au plâns că durata proceselor a fost incompatibilă cu cerinţa „termenului rezonabil“, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenţie, formulat după cum urmează:Orice persoană are dreptul la judecarea [...] într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă [...], care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil [...]. 6. Guvernul a exprimat o opinie contrară.A. Cu privire la admisibilitate7. În ceea ce priveşte capetele de cerere ale reclamanţilor referitoare la durata excesivă a proceselor, Curtea constată că acestea nu sunt în mod vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 din Convenţie. De asemenea, Curtea subliniază că acestea nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar să fie declarate admisibile.B. Cu privire la fond8. Curtea reiterează faptul că, în ceea ce priveşte caracterul rezonabil al duratei procedurii, acesta trebuie evaluat ţinând seamă de circumstanţele cauzei şi în raport cu următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanţilor şi al autorităţilor relevante [a se vedea, printre multe alte autorităţi, Frydlender împotriva Franţei (MC), nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII].9. Curtea a constatat frecvent încălcări ale art. 6 § 1 din Convenţie în cauze care au ridicat probleme similare celor din prezenta cauză (a se vedea Frydlender, citată anterior, Abramiuc împotriva României, nr. 37411/02, § 130, 24 februarie 2009).10. În prezentele cauze, având în vedere durata proceselor, astfel cum este menţionată în tabelul anexat, şi după examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Guvernul nu a expus niciun fapt şi niciun argument care să poată conduce la o altă concluzie. Având în vedere jurisprudenţa sa cu privire la acest aspect, Curtea consideră că, în prezentele cauze, durata proceselor a fost excesivă şi nu a fost îndeplinită cerinţa unui „termen rezonabil“.Prin urmare, a existat o încălcare a art. 6 § 1.III. Cu privire la alte pretinse încălcări ale Convenţiei11. Invocând art. 6 § 1 din Convenţie, reclamanţii s-au plâns de rezultatul proceselor şi de caracterul inechitabil al acestora, în măsura în care instanţele au evaluat în mod eronat probele şi au interpretat greşit dispoziţiile legale aplicabile (toate cererile).12. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, aceştia au formulat, de asemenea, capete de cerere privind pretinsa încălcare a dreptului de proprietate sau a dreptului la despăgubiri.13. Reclamanta din cererea nr. 16270/07 s-a plâns, de asemenea, în temeiul art. 13, cu privire la un recurs efectiv pentru stabilirea dreptului său de proprietate.14. După examinarea argumentelor reclamanţilor în lumina tuturor elementelor de care dispune şi în măsura în care este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele invocate, Curtea constată că acestea nu indică nicio aparentă încălcare a drepturilor şi libertăţilor prevăzute în Convenţie.15. Rezultă că aceste capete de cerere sunt în mod vădit nefondate şi trebuie să fie respinse în conformitate cu art. 35 § § 3 şi 4 din Convenţie.IV. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie16. Art. 41 din Convenţie prevede:Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă. A. Prejudiciu17. Reclamanţii au formulat următoarele pretenţii în ceea ce priveşte prejudiciul material şi/sau prejudiciul moral, cu excepţia reclamantei din Cererea nr. 20.277/07, care nu a formulat nicio pretenţie în această privinţă:

18. Având în vedere că reclamanta din Cererea nr. 20.277/07 nu a formulat nicio pretenţie cu titlu de prejudiciu material sau moral, Curtea consideră că nu este necesar să îi acorde reclamantei vreo sumă în această privinţă.19. Guvernul a contestat pretenţiile formulate de ceilalţi reclamanţi.20. Curtea nu a identificat nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată şi prejudiciul material pretins; prin urmare, respinge aceste pretenţii.21. Pe de altă parte, Curtea consideră că reclamanţii au suferit cu siguranţă un prejudiciu moral.Pronunţându-se în echitate, acordă reclamanţilor următoarele sume pentru acest capăt de cerere.– 1.500 euro, în solidar, reclamanţilor din cererea nr. 29190/04;

– 450 euro reclamantei din Cererea nr. 25.966/05;

– 450 euro reclamantei din Cererea nr. 1.781/07;

– 450 euro reclamantei din Cererea nr. 16.270/07;

– 2.000 euro reclamantei din Cererea nr. 57.610/08.B. Cheltuieli de judecată 22. Unii reclamanţi au formulat pretenţii cu privire la cheltuielile de judecată. 23. Având în vedere documentele de care dispune, precum şi jurisprudenţa sa, Curtea consideră că nu este necesar să acorde vreo sumă în acest sens reclamanţilor care nu au formulat asemenea pretenţii. În plus, pretenţiile formulate de reclamanţi fără documente justificative trebuie să fie respinse. În cele din urmă, Curtea consideră că este rezonabil să acorde următoarele sume, care să acopere toate tipurile de cheltuieli, astfel:

C. Dobânzi moratorii 24. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicate de Banca Centrală Europeană, majorată cu 3 puncte procentuale. PENTRU ACESTE MOTIVE, În unanimitate, CURTEA: 1. decide să conexeze cererile; 2. declară plângerea referitoare la durata excesivă a procedurilor admisibilă în privinţa tuturor cererilor şi inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere; 3. hotărăşte că a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie; 4. hotărăşte: a)că statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în termen de 3 luni, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda naţională la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit: (i) reclamanţilor din Cererea nr. 29.190/04, în solidar, 1.500 euro (o mie cinci sute euro) cu titlu de prejudiciu moral şi 80 euro (optzeci euro) cu titlu de cheltuieli de judecată; (ii) reclamantei din Cererea nr. 25.966/05, 450 euro (patru sute cincizeci euro) cu titlu de prejudiciu moral; (iii) reclamantei din Cererea nr. 1.781/07, 450 euro (patru sute cincizeci euro) cu titlu de prejudiciu moral; (iv) reclamantei din Cererea nr. 16.270/07, 450 euro (patru sute cincizeci euro) cu titlu de prejudiciu moral; (v) reclamantei din Cererea nr. 20.277/07, 200 euro (două sute euro) cu titlu de cheltuieli de judecată; (vi) reclamantei din Cererea nr. 57.610/08, 2.000 euro (două mii euro) cu titlu de prejudiciu moral; b)că, de la expirarea termenului de 3 luni menţionat anterior şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicate de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu 3 puncte procentuale;5. respinge celelalte cereri de acordare a unei reparaţii echitabile. Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 5 iulie 2011, în temeiul art. 77 § 2 şi art. 77 § 3 din Regulamentul Curţii. Ján Šikuta, preşedinte Marialena Tsirli, grefier adjunct ANEXĂ