DECRET   Nr. 566 din  8 iulie 1968

pentru ratificarea Conventiei cu privire la relatiile diplomatice, incheiata la Viena la 18 aprilie 1961

ACT EMIS DE: CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

ACT PUBLICAT IN:            BULETINUL OFICIAL  NR. 89 din  8 iulie 1968

    Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania decreteaza:

    Art. 1
    Se ratifica Conventia cu privire la relatiile diplomatice, incheiata la Viena la 18 aprilie 1961.
    Art. 2
    La depunerea instrumentului de ratificare a conventiei mentionate la art. 1 se va face o declaratie cu urmatorul continut:
    "Prevederile articolelor 48 si 50 din Conventia cu privire la relatiile diplomatice, incheiata la Viena la 18 aprilie 1961, nu sint in concordanta cu principiul potrivit caruia toate statele au dreptul de a deveni parte la tratatele multilaterale care reglementeaza probleme de interes general".

                        EXPUNERE DE MOTIVE
la Decretul nr. 566/1968 pentru ratificarea Conventiei cu privire la relatiile diplomatice, incheiata la Viena la 18 aprilie 1961

    Conferinta internationala intrunita in anul 1961 la Viena, sub egida Organizatiei Natiunilor Unite a adoptat Conventia cu privire la relatiile diplomatice, prin care, pe baza propunerilor Comisiei de drept international a O.N.U., au fost codificate si dezvoltate in sens progresist normele juridice consacrate de cutuma internationala cu privire la statutul misiunilor diplomatice permanente.
    In concordanta cu principiile fundamentale ale suveranitatii statelor si egalitatii lor in drepturi, Conventia de la Viena aseaza la baza stabilirii relatiilor diplomatice si a schimbului de misiuni principiul consimtamintului mutual al statelor acreditant si acreditar, subiecte ale raportului diplomatic (art. 2).
    In sistemul conventiei, misiunile diplomatice sint chemate sa exercite un rol activ in consolidarea si dezvoltarea relatiilor internationale, prin indeplinirea functiilor de reprezentare a statului acreditant si de ocrotire a intereselor acestuia si ale cetatenilor sai in statul acreditar, de negociere cu guvernul acestui stat, de informare, prin mijloace licite, despre conditiile si evolutia evenimentelor din statul acreditar si, in final, de promovare a unor raporturi de prietenie avind drept scop dezvoltarea relatiilor economice, culturale si stiintifice dintre cele doua state (art. 3).
    Conventia reglementeaza procedura acreditarii sefului misiunii diplomatice (art. 4 - 7), cetatenia personalului diplomatic (art. 8), intrarea in functiune a reprezentantei diplomatice (art. 13), clasele sefilor de misiuni (art. 14 - 17).
    In interesul indeplinirii eficace a functiilor diplomatice, conventia stabileste imunitatile si privilegiile recunoscute misiunii diplomatice, precum si cele de care se bucura membrii personalului misiunii si familiile lor.
    Tinind seama de finalitatea activitatii diplomatice - dezvoltarea relatiilor de prietenie si cooperare intre state - conventia statorniceste indatoririle misiunii diplomatice fata de statul acreditar, avind ca obiect, in esenta, respectarea legilor tarii de resedinta si neamestecul in treburile interne ale acesteia. In mod corelativ, conventia prevede indatorirea statului acreditar de a face toate inlesnirile pentru indeplinirea functiilor misiunii (art. 21, 25 si 26).
    Conventia cu privire la relatiile diplomatice - care a fost semnata, in cadrul Conferintei de la Viena, de 63 state - a intrat in vigoare la data de 25 aprilie 1965.
    Pina in prezent, au devenit parte la conventie, prin ratificare, respectiv aderare, un numar de 61 state.
    Consacrarea normelor dreptului international in instrumente de drept pozitiv obligatorii pentru state - cum sint conventiile multilaterale - constituie, in general, un factor de progres, intrucit contribuie la promovarea principiilor justitiei si dreptului in relatiile internationale, ceea ce corespunde intereselor fundamentale ale statelor suverane si, indeosebi, pozitiei tarilor mici si mijlocii.
    Aceasta explica adeziunea statelor la conventie, manifestata, in general, fara rezerve.
    Republica Socialista Romania, care a participat activ la lucrarile de codificare in cadrul sesiunilor Adunarii Generale a O.N.U. si la Conferinta de la Viena, a semnat conventia fara rezerve.
    Largirea continua a sferei relatiilor externe ale tarii noastre, stabilirea de relatii diplomatice cu noi tari si, indeosebi, cu statele care au dobindit de curind independenta, cerinta solutionarii problemelor izvorite din aceste relatii, in mod unitar, cu asigurarea intereselor romane, in cadrul unei reglementari internationale - fac necesara ratificarea de catre Republica Socialista Romania a Conventiei de la Viena cu privire la relatiile diplomatice.
    Se mentioneaza ca institutiile juridice de origine cutumiara care se oglindesc in majoritatea articolelor conventiei sint aplicate in practica de tara noastra.
    In ce priveste inovatiile aduse prin conventie in sensul dezvoltarii progresiste a dreptului diplomatic, cele mai multe dintre ele au fost fie propuse de tarile socialiste, fie sprijinite sau acceptate de acestea.
    In ce priveste prevederile art. 48 si 50, care consfintesc vechiul sistem al O.N.U. privind accesul anumitor categorii de state la tratatele multilaterale - sistem contrar principiului universalitatii tratatelor multilaterale generale - se considera necesara formularea unei declaratii, fara caracter de rezerva, in care sa se reafirme principiul universalitatii conventiei.

                         CONVENTIA DE LA VIENA
                cu privire la relatiile diplomatice*)

    *) Traducere.

    Statele parti la prezenta conventie,
    amintind ca, dintr-o epoca indepartata, popoarele tuturor tarilor recunosc statutul agentilor diplomatici,
    constiente de scopurile si principiile Cartei Organizatiei Natiunilor Unite privind egalitatea suverana a statelor, mentinerea pacii si a securitatii internationale si dezvoltarea de relatii prietenesti intre natiuni,
    convinse ca o conventie internationala cu privire la relatiile, privilegiile si imunitatile diplomatice ar contribui la favorizarea relatiilor de prietenie intre tari, oricare ar fi diversitatea regimurilor lor constitutionale si sociale,
    convinse ca scopul acestor privilegii si imunitati este nu de a crea avantaje unor indivizi, ci de a asigura indeplinirea eficace a functiilor misiunilor diplomatice ca organe de reprezentare a statelor,
    afirmind ca regulile dreptului international cutumiar trebuie sa continue a guverna materiile care n-au fost reglementate in mod expres in dispozitiile prezentei conventii,
    au convenit asupra celor ce urmeaza:

    Art. 1
    In sensul prezentei conventii, urmatoarele expresii se inteleg asa cum se precizeaza mai jos:
    a) prin expresia "sef de misiune" se intelege persoana insarcinata de statul acreditant sa actioneze in aceasta calitate;
    b) prin expresia "membrii misiunii" se intelege seful misiunii si membrii personalului misiunii;
    c) prin expresia "membrii personalului misiunii" se intelege membrii personalului diplomatic, ai personalului administrativ si tehnic si ai personalului de serviciu al misiunii;
    d) prin expresia "membrii personalului diplomatic" se intelege membrii personalului misiunii care au calitatea de diplomati;
    e) prin expresia "agent diplomatic" se intelege seful misiunii sau un membru al personalului diplomatic al misiunii;
    f) prin expresia "membrii personalului administrativ si tehnic" se intelege membrii personalului misiunii angajati in serviciul tehnico-administrativ al misiunii;
    g) prin expresia "membrii personalului de serviciu" se intelege membrii personalului misiunii angajati in serviciul casnic al misiunii;
    h) prin expresia "om de serviciu particular" se intelege persoanele folosite in serviciul casnic al unui membru al misiunii, care nu sint angajati ai statului acreditant;
    i) prin expresia "localuri ale misiunii" se intelege cladirile sau partile din cladiri si din terenul aferent care, indiferent de proprietar, sint folosite pentru realizarea scopurilor misiunii, inclusiv resedinta sefului misiunii.
    Art. 2
    Stabilirea de relatii diplomatice intre state si trimiterea de misiuni diplomatice permanente se fac prin consimtamint mutual.
    Art. 3
    1. Functiile misiunii diplomatice constau in special in:
    a) a reprezenta statul acreditant in statul acreditar;
    b) a ocroti in statul acreditar interesele statului acreditant si ale cetatenilor sai, in limitele admise de dreptul international;
    c) a duce tratative cu guvernul statului acreditar;
    d) a se informa prin toate mijloacele licite despre conditiile si evolutia evenimentelor din statul acreditar si a raporta cu privire la acestea guvernului statului acreditant;
    e) a promova relatii de prietenie si a dezvolta relatiile economice, culturale si stiintifice intre statul acreditant si statul acreditar.
    2. Nici o dispozitie a prezentei conventii nu poate fi interpretata ca interzicind misiunii diplomatice exercitarea functiilor consulare.
    Art. 4
    1. Statul acreditant trebuie sa se asigure ca persoana pe care intentioneaza sa o acrediteze ca sef al misiunii in statul acreditar a primit agrementul acestui stat.
    2. Statul acreditar nu este obligat sa comunice statului acreditant motivele refuzului agrementului.
    Art. 5
    1. Statul acreditant, dupa ce a facut notificarea cuvenita statelor acreditare interesate, poate acredita un sef de misiune sau afecta un membru al personalului diplomatic, dupa caz, in mai multe state, afara numai daca unul dintre statele acreditare se opune in mod expres la aceasta.
    2. Daca statul acreditant acrediteaza un sef de misiune in unu sau mai multe alte state, el poate stabili o misiune diplomatica condusa de un insarcinat cu afaceri ad-interim in fiecare din statele in care seful misiunii nu-si are resedinta sa permanenta.
    3. Seful misiunii sau un membru al personalului diplomatic al misiunii poate reprezenta statul acreditant pe linga orice organizatie internationala.
    Art. 6
    Mai multe state pot acredita aceeasi persoana in calitate de sef de misiune intr-un alt stat, daca statul acreditar nu se opune.
    Art. 7
    Sub rezerva dispozitiilor articolelor 5, 8, 9 si 11, statul acreditant numeste la alegerea sa pe membrii personalului misiunii. In ceea ce priveste pe atasatii militari, navali sau aerieni, statul acreditar poate cere ca numele lor sa-i fie supuse mai inainte spre aprobare.
    Art. 8
    1. Membrii personalului diplomatic al misiunii vor avea, in principiu, nationalitatea statului acreditant.
    2. Membrii personalului diplomatic al misiunii nu pot fi alesi dintre cetatenii statului acreditar decit cu consimtamintul acestui stat, care poate oricind sa si-l retraga.
    3. Statul acreditar poate sa-si rezerve acelasi drept in ce priveste cetatenii unui al treilea stat care nu sint si cetateni ai statului acreditant.
    Art. 9
    1. Statul acreditar poate oricind, si fara a trebui sa motiveze hotarirea, sa informeze statul acreditant ca seful sau orice alt membru al personalului diplomatic al misiunii este persoana non grata sau ca orice alt membru al personalului misiunii nu este acceptabil. In acest caz, statul acreditant va rechema persoana in cauza sau va pune capat functiilor sale in cadrul misiunii, dupa caz. O persoana poate fi declarata non grata sau inacceptabila inainte de a ajunge pe teritoriul statului acreditar.
    2. Daca statul acreditant refuza sa execute sau nu executa intr-un termen rezonabil obligatiile care ii incumba conform paragrafului 1 al prezentului articol, statul acreditar poate refuza sa recunoasca persoanei in cauza calitatea de membru al misiunii.
    Art. 10
    1. Se notifica Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricarui alt minister asupra caruia se va fi convenit:
    a) numirea membrilor misiunii, sosirea lor si plecarea lor definitiva sau incetarea functiilor lor la misiune;
    b) sosirea si plecarea definitiva a unei persoane apartinind familiei unui membru al misiunii si, daca este cazul, faptul ca o persoana devine sau inceteaza de a fi membru al familiei unui membru al misiunii;
    c) sosirea si plecarea definitiva a oamenilor de serviciu particulari aflati in serviciul persoanelor mentionate la alineatul de mai sus si, daca este cazul, faptul ca ei parasesc serviciul acestor persoane;
    d) angajarea si concedierea de persoane care isi au resedinta in statul acreditar, in calitate de membri ai misiunii sau in calitate de oameni de serviciu particulari avind dreptul la privilegii si imunitati.
    9. Ori de cite ori este posibil, sosirea si plecarea definitiva trebuie sa faca de asemenea obiectul unei notificari prealabile.
    Art. 11
    1. In lipsa unui acord explicit asupra efectivului misiunii, statul acreditar poate cere ca acest efectiv sa fie mentinut in limitele a ceea ce el considera ca rezonabil si normal, avind in vedere imprejurarile si conditiile existente in acest stat si nevoile misiunii in cauza.
    2. Statul acreditar poate de asemenea, in aceleasi limite si fara discriminare, sa refuze a admite functionari de o anumita categorie.
    Art. 12
    Statul acreditant nu trebuie sa stabileasca, fara a fi obtinut in prealabil consimtamintul expres al statului acreditar, birouri facind parte din misiune in alte localitati decit cele in care este stabilita misiunea insasi.
    Art. 13
    1. Seful misiunii este considerat ca si-a asumat functiile in statul acreditar de indata ce si-a prezentat scrisorile de acreditare sau de indata ce si-a comunicat sosirea si o copie a scrisorilor sale de acreditare a fost prezentata Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricarui alt minister asupra caruia se va fi convenit conform practicii in vigoare in statul acreditar, care trebuie sa fie aplicata in mod uniform.
    2. Ordinea prezentarii scrisorilor de acreditare sau a unei copii a acestor scrisori este determinata de data si ora sosirii sefului misiunii.
    Art. 14
    1. Sefii de misiune sint repartizati in trei clase si anume:
    a) aceea a ambasadorilor sau nuntilor acreditati pe linga sefii de stat si a celorlalti sefi de misiune avind rang echivalent;
    b) aceea a trimisilor, ministrilor sau internuntilor acreditati pe linga sefii de stat;
    c) aceea a insarcinatilor cu afaceri acreditati pe linga ministerele afacerilor externe.
    2. In afara de precadere si eticheta, nu se face nici o deosebire intre sefii de misiune in raport cu clasa lor.
    Art. 15
    Statele convin asupra clasei careia trebuie sa-i apartina sefii misiunilor lor.
    Art. 16
    1. Sefii de misiune primesc rangul in fiecare clasa dupa data si ora la care si-au asumat functiile, in conformitate cu articolul 13.
    2. Modificarile aduse scrisorilor de acreditare ale unui sef de misiune, care nu implica schimbari de clasa, nu afecteaza rangul sau de precadere.
    3. Prezentul articol nu afecteaza uzantele care sint sau ar putea fi acceptate de statul acreditar in ceea ce priveste precaderea reprezentantului Sfintului Scaun.
    Art. 17
    Ordinea de precadere a membrilor personalului diplomatic al misiunii este notificata de catre seful misiunii Ministerului Afacerilor Externe sau oricarui alt minister asupra caruia se va fi convenit.
    Art. 18
    In fiecare stat procedura ce trebuie urmata pentru primirea sefilor de misiune trebuie sa fie uniforma fata de fiecare clasa.
    Art. 19
    1. Daca postul de sef de misiune este vacant sau daca seful misiunii este impiedicat sa-si exercite functiile, un insarcinat cu afaceri ad-interim functioneaza cu titlu provizoriu ca sef al misiunii. Numele insarcinatului cu afaceri ad-interim va fi notificat fie de catre seful misiunii, fie, in cazul in care acesta este impiedicat sa faca acest lucru, de catre Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditant Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricarui alt minister asupra caruia se va fi convenit.
    2. In cazul in care nici un membru al personalului diplomatic al misiunii nu este prezent in statul acreditar, un membru al personalului administrativ si tehnic poate, cu consimtamintul statului acreditar, sa fie desemnat de catre statul acreditant pentru a gira afacerile administrative curente ale misiunii.
    Art. 20
    Misiunea si seful sau au dreptul sa arboreze drapelul si sa puna stema statului acreditant pe localurile misiunii, inclusiv resedinta sefului de misiune, si pe mijloacele de transport ale acestuia.
    Art. 21
    1. Statul acreditar trebuie fie sa inlesneasca achizitionarea pe teritoriul sau, in cadrul legislatiei sale, de catre statul acreditant al localurilor necesare misiunii sale, fie sa ajute statul acreditant sa-si procure localuri in alt fel.
    2. El trebuie, de asemenea, daca este nevoie, sa ajute misiunile in obtinerea de locuinte convenabile pentru membrii lor.
    Art. 22
    1. Localurile misiunii sint inviolabile. Nu este permis agentilor statului acreditar sa patrunda in ele decit cu consimtamintul sefului misiunii.
    2. Statul acreditar are obligatia speciala de a lua toate masurile potrivite pentru a impiedica invadarea sau deteriorarea localurilor misiunii, tulburarea linistii misiunii sau micsorarea demnitatii acesteia.
    3. Localurile misiunii, mobilierul lor si celelalte obiecte care se gasesc acolo, precum si mijloacele de transport ale misiunii, nu pot face obiectul nici unei perchezitii, rechizitii, sechestru sau masuri executorii.
    Art. 23
    1. Statul acreditant si seful misiunii sint scutiti de orice impozite si taxe nationale, regionale sau comunale asupra localurilor misiunii ai caror proprietari sau locatari sint, cu exceptia impozitelor sau taxelor percepute ca remuneratie pentru servicii particulare prestate.
    2. Scutirea fiscala prevazuta in prezentul articol nu se aplica acestor impozite si taxe cind, dupa legislatia statului acreditar, ele cad in sarcina persoanei care trateaza cu statul acreditant sau cu seful misiunii.
    Art. 24
    Arhivele si documentele misiunii sint inviolabile in orice moment si in orice loc s-ar afla.
    Art. 25
    Statul acreditar acorda toate inlesnirile pentru indeplinirea functiilor misiunii.
    Art. 26
    Sub rezerva legilor si regulamentelor sale referitoare la zonele in care accesul este interzis sau reglementat din motive de securitate nationala, statul acreditar asigura libertatea de deplasare si de circulatie pe teritoriul sau tuturor membrilor misiunii.
    Art. 27
    1. Statul acreditar permite si ocroteste comunicarea libera a misiunii in orice scopuri oficiale. Pentru a comunica cu guvernul, precum si cu celelalte misiuni si consulate ale statului acreditant, oriunde se gasesc acestea, misiunea poate folosi toate mijloacele de comunicare potrivite, inclusiv curierii diplomatici si mesajele in cod sau cifrate. Totusi, misiunea nu poate instala si utiliza un post de radio-emisie decit cu asentimentul statului acreditar.
    2. Corespondenta oficiala a misiunii este inviolabila. Prin expresia "corespondenta oficiala" se intelege intreaga corespondenta referitoare la misiune si la functiile sale.
    3. Valiza diplomatica nu trebuie sa fie nici deschisa, nici retinuta.
    4. Coletele care compun valiza diplomatica trebuie sa poarte semne exterioare vizibile ale caracterului lor si nu pot cuprinde decit documente diplomatice sau obiecte de uz oficial.
    5. Curierul diplomatic, care trebuie sa fie purtator al unui document oficial ce atesta calitatea sa si precizeaza numarul de colete care constituie valiza diplomatica, este ocrotit in exercitarea functiilor sale de statul acreditar. El se bucura de inviolabilitatea persoanei sale si nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau de detentiune.
    6. Statul acreditant sau misiunea poate numi curieri diplomatici ad-hoc. In acest caz, dispozitiile paragrafului 5 al prezentului articol vor fi de asemenea aplicabile, sub rezerva ca imunitatile pe care le mentioneaza vor inceta sa se aplice de indata ce curierul a remis destinatarului valiza diplomatica pe care o are in grija.
    7. Valiza diplomatica poate fi incredintata comandantului unei aeronave comerciale care trebuie sa aterizeze la un punct de intrare autorizat. Acest comandant trebuie sa fie purtatorul unui document oficial care sa indice numarul coletelor ce constituie valiza, dar el nu este considerat ca un curier diplomatic. Misiunea poate trimite pe unul din membrii sai sa ia in posesie in mod direct si liber valiza diplomatica din miinile comandantului aeronavei.
    Art. 28
    Drepturile si taxele percepute de catre misiune pentru acte oficiale sint scutite de orice impozite si taxe.
    Art. 29
    Persoana agentului diplomatic este inviolabila. El nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau detentiune. Statul acreditar il trateaza cu respectul care i se cuvine si ia toate masurile corespunzatoare pentru a impiedica orice atingere adusa persoanei, libertatii si demnitatii sale.
    Art. 30
    1. Locuinta particulara a agentului diplomatic se bucura de aceeasi inviolabilitate si de aceeasi ocrotire ca si localurile misiunii.
    2. Documentele sale, corespondenta sa si, sub rezerva paragrafului 3 al articolului 31, bunurile sale se bucura de asemenea de inviolabilitate.
    Art. 31
    1. Agentul diplomatic se bucura de imunitatea de jurisdictie penala a statului acreditar. El se bucura, de asemenea, de imunitatea de jurisdictie civila si administrativa a acestuia, daca nu este vorba:
    a) de o actiune reala privind un imobil particular situat pe teritoriul statului acreditar, afara numai daca agentul diplomatic nu-l poseda in contul statului acreditant pentru realizarea scopurilor misiunii;
    b) de o actiune privind o succesiune, in care agentul diplomatic figureaza ca executor testamentar, administrator, mostenitor sau legatar nu in numele statului acreditant, ci cu titlu particular;
    c) de o actiune privind o activitate profesionala sau comerciala, oricare ar fi ea, exercitata de agentul diplomatic in statul acreditar in afara functiilor sale oficiale.
    2. Agentul diplomatic nu este obligat sa depuna marturie.
    3. Nu poate fi luata nici o masura de executare fata de agentul diplomatic, in afara de cazurile prevazute la alineatele a, b si c de la paragraful 1 din prezentul articol, si numai daca executarea poate avea loc fara a se aduce o atingere inviolabilitatii persoanei sale sau a locuintei sale.
    4. Imunitatea de jurisdictie a agentului diplomatic in statul acreditar nu poate scuti pe acest agent de jurisdictia statului acreditant.
    Art. 32
    1. Statul acreditant poate renunta la imunitatea de jurisdictie a agentilor diplomatici si a persoanelor care beneficiaza de imunitate in baza articolului 37.
    2. Renuntarea trebuie sa fie intotdeauna expresa.
    3. Daca un agent diplomatic sau o persoana care beneficiaza de imunitate de jurisdictie in baza articolului 37 intenteaza o actiune, el nu mai poate invoca imunitatea de jurisdictie fata de nici o cerere reconventionala direct legata de cererea principala.
    4. Renuntarea la imunitatea de jurisdictie pentru o actiune civila sau administrativa nu este considerata ca implicind renuntarea la imunitatea privind masurile de executare a hotaririi, pentru care este necesara o renuntare distincta.
    Art. 33
    1. Sub rezerva dispozitiilor paragrafului 3 al prezentului articol, agentul diplomatic este, in ce priveste serviciile prestate statului acreditant, scutit de dispozitiile cu privire la asigurarile sociale in vigoare in statul acreditar.
    2. Scutirea prevazuta la paragraful 1 al prezentului articol se aplica si oamenilor de serviciu particulari care sint in serviciul exclusiv al agentului diplomatic, cu conditia;
    a) ca ei sa nu fie cetateni ai statului acreditar sau sa nu aiba in acesta resedinta lor permanenta; si
    b) ca ei sa fie supusi dispozitiilor cu privire la asigurarile sociale in vigoare in statul acreditant sau intr-un al treilea stat.
    3. Agentul diplomatic care are in serviciul sau persoane carora nu li se aplica scutirea prevazuta la paragraful 2 din prezentul articol trebuie sa respecte obligatiile pe care dispozitiile statului acreditar cu privire la asigurarile sociale le impun celui care angajeaza.
    4. Scutirea prevazuta la paragrafele 1 si 2 din prezentul articol nu exclude participarea voluntara la regimul asigurarilor sociale al statului acreditar in masura in care este admisa de acest stat.
    5. Dispozitiile prezentului articol nu afecteaza acordurile bilaterale sau multilaterale referitoare la asigurarile sociale care au fost incheiate anterior si nu impiedica incheierea ulterioara a unor asemenea acorduri.
    Art. 34
    Agentul diplomatic este scutit de orice impozite si taxe, personale sau reale, nationale, regionale sau comunale cu exceptia:
    a) impozitelor indirecte care prin natura lor sint in mod normal incorporate in preturile marfurilor sau ale serviciilor;
    b) impozitelor si taxelor asupra bunurilor imobile particulare situate pe teritoriul statului acreditar, afara numai daca agentul diplomatic le poseda in contul statului acreditant, pentru realizarea scopurilor misiunii;
    c) drepturilor de succesiune percepute de statul acreditar, sub rezerva dispozitiilor paragrafului 4 din articolul 39;
    d) impozitelor si taxelor pe veniturile particulare care-si au sursa in statul acreditar si a impozitelor pe capital prelevate asupra investitiilor efectuate in intreprinderi comerciale situate in statul acreditar;
    e) impozitelor si taxelor percepute ca remuneratie pentru servicii particulare prestate;
    f) drepturilor de inregistrare, grefa, ipoteca si de timbru in ce priveste bunurile imobiliare, sub rezerva dispozitiilor articolului 23.
    Art. 35
    Statul acreditar trebuie sa scuteasca pe agentii diplomatici de orice prestatie personala, de orice serviciu public, indiferent de natura sa, si de sarcinile militare ca rechizitii, contributii si incartiruiri militare.
    Art. 36
    1. Potrivit dispozitiilor legale si regulamentare pe care le poate adopta, statul acreditar acorda intrarea si scutirea de plata drepturilor de vama, taxelor si altor drepturi conexe, altele decit cheltuielile de depozitare, de transport si cheltuielile aferente unor servicii similare, pentru:
    a) obiectele destinate uzului oficial al misiunii;
    b) obiectele destinate uzului personal al agentului diplomatic sau al membrilor familiei sale, care fac parte din gospodaria sa, inclusiv efectele destinate instalarii sale.
    2. Agentul diplomatic este scutit de controlul bagajului sau personal, afara de cazul ca ar exista motive serioase sa se creada ca acesta contine obiecte care nu beneficiaza de scutirile mentionate la paragraful 1 din prezentul articol, sau obiecte al caror import sau export este interzis de legislatia sau supus regulamentelor de carantina ale statului acreditar. In asemenea caz, controlul nu trebuie sa se faca decit in prezenta agentului diplomatic sau a reprezentantului sau autorizat.
    Art. 37
    1. Membrii familiei agentului diplomatic care fac parte din gospodaria sa beneficiaza de privilegiile si imunitatile mentionate in articolele 29 - 36, cu conditia sa nu fie cetateni ai statului acreditar.
    2. Membrii personalului administrativ si tehnic al misiunii, precum si membrii familiilor lor care fac parte din gospodariile lor respective, beneficiaza, daca nu sint cetateni ai statului acreditar sau daca nu au in acest stat resedinta lor permanenta, de privilegiile si imunitatile mentionate in articolele 29 - 35, dar imunitatea de jurisdictie civila si administrativa a statului acreditar mentionata la paragraful 1 al articolului 31 nu se aplica actelor indeplinite in afara exercitarii functiilor lor. Ei beneficiaza de asemenea de privilegiile mentionate la paragraful 1 al articolului 36 in ceea ce priveste obiectele importate cu ocazia primei lor instalari.
    3. Membrii personalului de serviciu al misiunii care nu sint cetateni ai statului acreditar sau nu-si au in acesta resedinta permanenta beneficiaza de imunitate pentru actele indeplinite in exercitiul functiilor lor si de scutirea de impozite si taxe pe salariile pe care le primesc pentru serviciile lor, precum si de scutirea prevazuta la articolul 33.
    4. Oamenii de serviciu particulari ai membrilor misiunii, care nu sint cetateni ai statului acreditar si nu-si au in acesta resedinta lor permanenta, sint scutiti de impozite si taxe pe salariile pe care le primesc pentru serviciile lor. In toate celelalte privinte, ei nu beneficiaza de privilegii si imunitati decit in masura admisa de statul acreditar. Totusi, statul acreditar trebuie sa-si exercite jurisdictia asupra acestor persoane in asa fel incit sa nu stinjeneasca in mod excesiv indeplinirea functiilor misiunii.
    Art. 38
    1. Exceptind cazul in care privilegii si imunitati suplimentare au fost acordate de statul acreditar, agentul diplomatic care are nationalitatea statului acreditar sau isi are in acesta resedinta permanenta nu beneficiaza de imunitate de jurisdictie si de inviolabilitate decit pentru actele oficiale indeplinite in exercitiul functiilor sale.
    2. Ceilalti membri ai personalului misiunii si oamenii de serviciu particulari care sint cetateni ai statului acreditar sau isi au in acesta resedinta lor permanenta nu beneficiaza de privilegii si imunitati decit in masura in care le sint recunoscute de acest stat. Totusi, statul acreditar trebuie sa-si exercite jurisdictia asupra acestor persoane in asa fel incit sa nu stinjeneasca in mod excesiv indeplinirea functiilor misiunii.
    Art. 39
    1. Orice persoana care are drept la privilegii si imunitati beneficiaza de ele de indata ce patrunde pe teritoriul statului acreditar pentru a-si lua in primire postul sau, daca ea se afla deja pe acest teritoriu, de indata ce numirea sa a fost notificata Ministerului Afacerilor Externe sau oricarui alt minister asupra caruia se va fi convenit.
    2. Cind functiile unei persoane care beneficiaza de privilegii si imunitati iau sfirsit, aceste privilegii si imunitati inceteaza in mod normal in momentul in care aceasta persoana paraseste tara, sau la expirarea unui termen potrivit, care ii va fi acordat in acest scop, dar ele continua pina in acest moment, chiar in caz de conflict armat. Totusi, imunitatea continua in ceea ce priveste actele indeplinite de catre aceasta persoana in exercitarea functiilor sale ca membru al misiunii.
    3. In caz de deces al unui membru al misiunii, membrii familiei sale continua sa beneficieze de privilegiile si imunitatile de care ei beneficiaza, pina la expirarea unui termen potrivit, care sa le permita sa paraseasca teritoriul statului acreditar.
    4. In caz de deces al unui membru al misiunii care nu este cetatean al statului acreditar sau nu-si are resedinta permanenta in acesta sau al unui membru al familiei sale care face parte din gospodaria sa, statul acreditar permite retragerea bunurilor mobile ale defunctului, cu exceptia acelora care au fost achizitionate in tara si care fac obiectul unei interziceri de export in momentul decesului sau. Nu se vor percepe taxe de succesiune asupra bunurilor mobile a caror prezenta in statul acreditar se datora in mod exclusiv prezentei in acest stat a defunctului in calitate de membru al misiunii sau de membru al familiei unui membru al misiunii.
    Art. 40
    1. Daca agentul diplomatic traverseaza teritoriul sau se gaseste pe teritoriul unui al treilea stat, care i-a acordat o viza de pasaport, in cazul in care aceasta viza este ceruta, pentru a merge sa-si asume functiile sau sa-si ia in primire postul sau pentru a se intoarce in tara sa, statul tert ii va acorda inviolabilitatea si toate celelalte imunitati necesare pentru a-i permite trecerea sau intoarcerea. In acelasi fel va proceda si cu membrii familiei agentului diplomatic care beneficiaza de privilegii si imunitati si care insotesc sau care calatoresc separat pentru a-l intilni sau pentru a se intoarce in tara lor.
    2. In conditii similare acelora care sint prevazute la paragraful 1 al prezentului articol, statele terte nu trebuie sa stinjeneasca trecerea pe teritoriul lor a membrilor personalului administrativ si tehnic sau de serviciu al misiunii si a membrilor familiilor lor.
    3. Statele terte acorda corespondentei si celorlalte comunicari oficiale in tranzit, inclusiv mesajele in cod sau cifrate, aceeasi libertate si ocrotire ca si statul acreditar. Ele acorda curierilor diplomatici, carora li s-a acordat o viza de pasaport, daca aceasta viza este ceruta, si valizelor diplomatice in tranzit aceeasi inviolabilitate si aceeasi ocrotire pe care statul acreditar este obligat sa le-o acorde.
    4. Obligatiile statelor terte prevazute la paragrafele 1, 2 si 3 ale prezentului articol se aplica de asemenea persoanelor respective mentionate la aceste paragrafe, cit si comunicarilor oficiale si valizelor diplomatice, cind prezenta lor pe teritoriul statului tert este datorata fortei majore.
    Art. 41
    1. Fara prejudiciul privilegiilor si imunitatilor lor, toate persoanele care beneficiaza de aceste privilegii si imunitati au datoria de a respecta legile si regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca in treburile interne ale acestui stat.
    2. Toate problemele oficiale tratate cu statul acreditar, incredintate misiunii de catre statul acreditant, trebuie sa fie tratate cu Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditar sau prin intermediul sau, sau cu oricare alt minister asupra caruia se va fi convenit.
    3. Localurile misiunii nu vor fi utilizate intr-un mod incompatibil cu functiile misiunii asa cum sint ele enuntate in prezenta conventie, sau in alte reguli ale dreptului international general, sau in acordurile speciale in vigoare intre statul acreditant si statul acreditar.
    Art. 42
    Agentul diplomatic nu va exercita in statul acreditar vreo activitate profesionala sau comerciala in vederea unui cistig personal.
    Art. 43
    Functiile agentului diplomatic iau sfirsit in special:
    a) prin notificarea statutul acreditant catre statul acreditar ca functiile agentului diplomatic au luat sfirsit;
    b) prin notificarea statului acreditar catre statul acreditant ca, in conformitate cu paragraful 2 al articolului 9, acest stat refuza sa recunoasca pe agentul diplomatic ca membru al misiunii.
    Art. 44
    Statul acreditar trebuie, chiar in caz de conflict armat, sa acorde inlesniri pentru a permite persoanelor care beneficiaza de privilegii si imunitati, altele decit cetatenii statului acreditar, ca si membrilor familiei acestor persoane, indiferent de nationalitatea lor, sa paraseasca teritoriul sau in termenele cele mai potrivite. El trebuie indeosebi, daca este nevoie, sa le puna la dispozitie mijloacele de transport necesare pentru ei insisi si pentru bunurile lor.
    Art. 45
    In cazul ruperii relatiilor diplomatice intre doua state, sau daca o misiune este rechemata definitiv sau temporar:
    a) statul acreditar este obligat, chiar in caz de conflict armat, sa respecte si sa ocroteasca localurile misiunii, precum si bunurile si arhivele sale;
    b) statul acreditant poate incredinta paza localurilor misiunii, cu bunurile care se gasesc in acestea, precum si arhivele, unui stat tert acceptabil pentru statul acreditar;
    c) statul acreditant poate incredinta ocrotirea intereselor sale si ale cetatenilor sai unui stat tert acceptabil pentru statul acreditar.
    Art. 46
    Cu consimtamintul prealabil al statului acreditar si la cererea unui stat tert nereprezentat in acest stat, statul acreditant poate sa asume ocrotirea temporara a intereselor statului tert si ale cetatenilor acestuia.
    Art. 47
    1. In aplicarea dispozitiilor prezentei conventii, statul acreditar nu va face discriminare intre state.
    2. Totusi, nu vor fi considerate ca discriminatorii:
    a) faptul ca statul acreditar aplica in mod restrictiv una din dispozitiile prezentei conventii pentru motivul ca aceasta este aplicata in acest mod misiunii sale din statul acreditant;
    b) faptul ca unele state isi acorda in mod reciproc, prin cutuma sau pe cale de acord, un tratament mai favorabil decit cel cerut de dispozitiile prezentei conventii.
    Art. 48
    Prezenta conventie va fi deschisa semnarii tuturor statelor membre ale Organizatiei Natiunilor Unite sau ale unei institutii specializate, precum si oricarui stat parte la Statutul Curtii Internationale de Justitie si oricarui alt stat invitat de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite sa devina parte la conventie, in modul urmator: pina la 31 octombrie 1961, la Ministerul Federal al Afacerilor Straine al Austriei si apoi, pina la 31 martie 1962, la Sediul Organizatiei Natiunilor Unite la New York.
    Art. 49
    Prezenta conventie va fi ratificata. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
    Art. 50
    Prezenta conventie va ramine deschisa aderarii oricarui stat care apartine uneia din cele patru categorii mentionate in articolul 48. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
    Art. 51
    1. Prezenta conventie va intra in vigoare in a treizecea zi de la data depunerii la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite a celui de-al douazeci si doilea instrument de ratificare sau de aderare.
    2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica conventia sau vor adera la aceasta dupa depunerea celui de-al douazeci si doilea instrument de ratificare sau de aderare, conventia va intra in vigoare intr-a treizecea zi dupa depunerea de catre acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
    Art. 52
    Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va notifica tuturor statelor care apartin uneia din cele patru categorii mentionate la articolul 48:
    a) semnaturile puse pe prezenta conventie si depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, in conformitate cu articolele 48, 49 si 50;
    b) data la care prezenta conventie va intra in vigoare, in conformitate cu articolul 51.
    Art. 53
    Originalul prezentei conventii, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez si rus au aceeasi valoare, va fi depus la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, care va transmite o copie certificata conforma tuturor statelor apartinind uneia din cele patru categorii mentionate la articolul 48.
    Drept care plenipotentiarii mai jos semnati, autorizati in modul cuvenit de guvernele lor respective, au semnat prezenta conventie.
    Incheiata la Viena la 18 aprilie 1961.